SINDROMUL NEFROTIC LA COPIL.

PARTICULARITĂȚI – REZUMAT
ANTON ALEXANDRA

INTRODUCERE: Sindromul nefrotic reprezintă o afecţiune renală foarte des întâlnită în patologia
pediatrică, fiind cunoscută pentru edemele pe care le cauzează şi complicaţiile sale, cum ar fi infecţii,
HTA, anemie, tromboze. Este foarte importantă administrarea corectă a tratamentului şi complianţa
copiiilor la această corticoterapie, care poate avea un răspuns favorabil de cele mai multe ori, dar şi
multiple efecte adverse.

SCOPUL LUCRĂRII: Scopul acestei lucrări este de a identifica cazurile cu sindrom nefrotic la copii
şi de a studia particularitățile acestei patologii, precum impactul dislipidemiei secundare și a
hipertensiunii arteriale, tratamentul administrat, răspunsul la corticoterapie şi bolile asociate.

MATERIALE ȘI METODE: Materialul de studiu este reprezentat de un lot de 15 pacienți internați

în Spitalul Clinic de Urgență de Copii „Louis Țurcanu‟ în perioada ianuarie 2016-decembrie 2018,
având diagnosticul de sindrom nefrotic. Cazurile au fost analizate din punct de vedere al sexului,
vârstei, datelor de laborator, a dislipidemiei secundare, tipului de tratament și a răspunsului la
tratament. Datele au fost obţinute din foile de observaţie ale pacienţilor, din arhiva spitalului “Louis
Ţurcanu” din Timişoara, studiul fiind unul retrospectiv.

REZULTATE:

1. SN se regăsește preponderent la sexul masculin, într-un procent de 67%, sexul feminin

reprezentând doar 33%. Pacienții din mediul rural sunt mai afectați decât cei din mediul urban,
cu un procent de 60%, respectiv 40%.
2. În funcție de răspunsul la corticoterapie, lotul de pacienți a fost împărțit în trei categorii:
sindrom nefrotic corticosensibil, corticodependent și corticorezistent.
3. Dislipidemia secundară a fost prezentă la 80% din cazuri, 9 dintre acestea cu SN
corticosensibil. Toate cazurile cu SN corticodependent și corticorezistent au asociat
dislipidemie.
4. Hipertensiunea arterială a fost prezentă în 40% din cazuri, adică 6 pacienți din lot. Cinci dintre
aceștia au avut SN corticosensibil, iar unul SN corticorezistent. De menționat este că toți
pacienții cu HTA au asociat și dislipidemie secundară.
5. Tratamentul cel mai utilizat a fost corticoterapia, aplicată la 9 pacienți (8 SN corticosensibil, 1
SN corticodependent). Terapia combinată (corticoterapie+imunosupresie) a fost utilizată la 5
pacienți (3 SN corticosensibil, 1 SN corticodependent și 1 SN corticorezistent). Un singur caz
de SN corticodependent a beneficiat de tratament exclusiv cu imunosupresoare.
6. Dintre bolile asociate, cele mai frecvente au fost infecțiile , la 10 cazuri din 15, urmate de
sindromul Cushing iatrogen, deficitul de fier și labilitatea emoțională pe locul doi (5 cazuri
fiecare), pe locul trei aflându-se hipotrofia ponderală (4 cazuri).

CONCLUZII: Analizând toate aceste date, putem concluziona că această patologie a avut, pentru
majoritatea pacienților, o evoluție favorabilă, cu un răspuns satisfăcător la tratament și complicații
minime. Sindromul nefrotic corticodependent a reprezentat o provocare, fiind mai greu de gestionat și
afectând sănătatea pacienților mai mult decât celelalte două tipuri de sindrom nefrotic.

CUVINTE CHEIE: sindrom nefrotic, corticoterapie, dislipidemie