Sunteți pe pagina 1din 2

Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!

Nalt candelabru, strajă de hotare,


Copac pribeag uitat în câmpie, Stelele vin și se aprind pe rând
Cu fruct amar și cu frunziș Țepos și În ramurile-ntinse pe altare - Și te
aspru-n îndârjire vie. slujesc; dar, Doamne, până când?

Tânjesc ca pasarea ciripitoare De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte


Să se oprească-n drum, Și de-a rodi metale doar, pătruns
Să cânte-n mine și să zboare De grelele porunci și-nvățăminte,
Prin umbra mea de fum. Poate că, Doamne, mi-este de ajuns.

Aștept crâmpeie-n zbor de gingășie, În rostul meu tu m-ai lăsat uitării


Cântece mici de vrăbii și lăstun Și mă muncesc din rădăcini și sânger.
Să mi se dea și mie, Trimite, Doamne, semnul depărtării,
Ca pomilor de rod cu gustul bun. Din când în când, câte un pui de înger,

Nu am nectare roze de dulceață, Să bată alb din aripă la lună, Să-mi


Nici chiar aroma primei agurizi, dea din nou povața ta mai bună.
Și prins adânc între vecii si ceață, (Tudor Arghezi – Psalm)
Nu-mi stau pe coajă moile omizi.

A. 1. Scrie sinonimele cuvintelor: pieziș, pribeag, îndârjire, strajă.

2. Explicați în 8-10 rânduri care este tema poeziei.

3. Transcrie și explică două metafore din text.

4. Ilustrează, prin câte un enunţ, sensul propriu şi sensul figurat al cuvântului „aripă”.

6. Explică rolul semnelor de punctuație din primul vers al poeziei.

B. 1. Rescrie enunţurile următoare, corectând greşelile de orice natură:


„…că team iubit atâta puteavei tu s-ă mă ierți.” (M. Eminescu)
„Bucuroasăs c-ă a-i venit. Întristatăs că pleci.” (M.Sadoveanu)

2. Rescrie următoarele enunțuri la plural:


Propriul fiu i-a ascuns acest lucru.
Simplul cetățean reprezintă opinia pubică.
Acest geamgiu a lucrat bine.
Copilul zglobiu aleargă prin codrul verde.
Verdele brad străjuiește vârful muntelui.
PARTEA II- a

„A doua zi, văzând cum stau lucrurile, în loc să fug şi îndărăt să nu mă mai uit,
am venit totuşi la şcoală, deşi ştiam ce ar putea să mi se întâmple. Nu m-a scos nici în
acea zi şi nici în următoarele la examinare. Şi pentru ca această întâmplare să fie dusă
până la capăt, în nefirescul ei, la sfârşitul anului m-am pomenit printre premianţi. Faptul
uimi pe ai mei şi tata nu mai zise nimic, când, în toamnă, îi spusei că vreau să urmez şi
pe-a patra. Dar tot nu-mi luă cărţi. Încetul cu încetul însă se răspândi întâi printre copii,
apoi şi printre vecini, ideea că eu aş şti atâta carte, încât era clar că după terminarea
cursului primar trebuia să fiu dat să urmez mai departe, la liceu sau la şcoala normală de
învăţători. Începui şi eu să cred acest lucru, cu atât mai mult cu cât viaţa de ţăran, în
ciuda faptului că se petrecea într-un spaţiu liber, mie mi se părea că se petrece într-un
ţarc. Dar eu nu vreau să povestesc aici „amintiri”, ci doar lucruri pe care le contemplu şi
azi cu un sentiment de nelinişte că s-ar fi putut totuși să nu aibă loc, şi atunci nici
lumina care le însoţeşte azi în amintire să nu fi existat.„ (Marin Preda, Viaţa ca o pradă)

Redactează un eseu de 75-100 de cuvinte (15-20 de rânduri), în care să-ţi


exprimi opinia despre rolul învăţăturii la vârsta copilăriei, valorificând informaţii sau
idei din textul dat.