Sunteți pe pagina 1din 16

SLUJBA CUVIOSULUI ŞI DE DUMNEZEU PURTĂTORULUI PĂRINTELUI NOSTRU

NICHIFOR CEL LEPROS


(A cărui pomenire se face pe 4 Ianuarie)

Facere a monahiei Isidora, egumena mănăstirii Sfântului Ierotei - Megaron

LA VECERNIE
Se pun stihirile pe 6, glasul 1 :

Podobie : Prealăudaţilor mucenici…

Răsărit-a astăzi pomenirea cuviosului Nichifor Leprosul, ca o primăvară în vreme de iarnă,


risipind gerul patimilor şi încălzind sufletele noastre prin bucurie cu adevărat dumnezeiască,
şi împodobind faţa pământului cu vieţuirea lui cea luminată.

Pătimind de focul leprei, ai strălucit mai mult decât aurul, cinstite Nichifore şi părtaş făcându-
te frumuseţii negrăite a lui Hristos, ca o făclie deasupra muntelui te-ai arătat revărsând
dumnezeiasca lumină peste toţi credincioşii.

Ostrovule al Cretei bucură-te, văzând pe al tău fiu Nichifor înveşmântat în alb şi purtând
cunună de slavă, căci prin pătimirea în cuptorul leprei, ca diamantul s’a făcut. Iar acum
împarte bogăţie neîmpuţinată tuturor celor ce fericesc pătimirile sale.

Alte stihiri, glasul 8 :

Podobie : O, preaslăvită minune…

O, minune preaslăvită! Preacinstitul Nichifor, cel cu trupul lepros, a ajuns la curăţia îngerilor,
căci răbdând răni dureroase, acum se bucură întru veselie. Cu ale lui sfinte rugăciuni,
Iubitorule de oameni, învredniceşte-ne şi pe noi desfătării cereşti.

Bucură-te, Nichifore prealăudate! Dreptarule al răbdării, pildă de îndelungă-răbdare,


desăvârşire a luptelor ascetice, semn de Dumnezeu lucrat, prieten preaiubitor al înfrânării,
mare dascăl al neagonisirii, căci la negrăita înălţime a cerului cu trupul ai fost răpit, ca
oarecând Pavel şi ai văzut cele minunate de acolo.

Pisc preaînalt al bunei-cinstiri fiind, şi următor al lui Iov multpătimitorul şi al lui Lazăr cel
sărac, întocmai ca ei ai purtat răni şi în cuptorul leprei ai fost încercat ca oarecând cei trei
tineri. Şi, bucurându-te, ai slăvit numele lui Dumnezeu, Nichifore, pe Care roagă-L neîncetat
pentru cei ce te iubesc.

Slavă…, glasul 6:

Pe iubitorul bunei-cinstiri, pe atletul bunelor nevoinţe şi corifeul răbdării, pe lăudatul


Nichifor, veniţi toţi într’un glas să-l cinstim. Căci el trecând prin „foc şi apă”, adică prin boala
leprei, ieşit-a la odihna şi veselia veşnică. Şi, în cuptorul încercărilor şi a necazurilor fiind
lămurit, străluceşte mai mult decât aurul, mijlocind pentru noi, să se dea sufletelor noastre
bucuria mântuirii.

Şi acum…, a Înainte-prăznuirii :

Veniţi credincioşilor astăzi, să înainte-prăznuim luminat ca nişte robi ai Împăratului şi


Dumnezeului a toate, săltând cu duhul. Şi ridicându-ne cu evlavie ochii sufletului către râul
Iordan, să vedem pe Ioan ca o slugă ascultătoare, cum botează cu mâna-i pe Cel Singur fără
de păcat. Aceasta văzând să strigăm: Nu lipsi a soli pentru toţi Botezătorule, ca să slujim
Domnului cu credinţă, luând de la El plata, adică negrăita bucurie, întru ceresca Lui cămară
de nuntă.

VOHOD, Lumină lină…, PROCHIMENUL zilei şi PAREMIILE :

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:


(3, 1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor
fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare
nenorocire. Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa
oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu
puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca
pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor
în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi. Judeca-vor neamurile şi
stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci. Ei vor înţelege adevărul,
ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci
harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(5,15 – 6,3)

Drepţii în veac vor fi vii şi întru Domnul plata lor şi purtarea de grijă pentru ei de la Cel
Preaînalt. Pentru aceea vor lua din mâna Domnului împărăţia podoabei şi diadema
frumuseţii, că îi va acoperi pe ei cu dreapta Sa şi cu braţul Său îi va ocroti ca şi cu un scut.
Drept armură va da râvna pentru El şi cu ea va întrarma făptura Sa spre izbânda asupra
vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în platoşa dreptăţii, şi-Şi va pune drept coif judecata cea
nefăţarnică. Lua-va scut nebiruit sfinţenia şi ca o sabie va ascuţi cumplită mânie, şi lumea va
da război împreună cu el asupra celor fără de minte. Merge-vor bine nimerite săgeţile
fulgerelor şi ca dintr’un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi şi din mânia cea de pietre
zvârlitoare se vor arunca grindini pline. Întărâta-se-va asupra lor apa mării şi râurile îi vor
înneca de năprasnă. Sta-va împotriva lor duhul puterii, şi ca un vifor îi va vântura pe ei şi
fărădelegea va pustii tot pământul, şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Auziţi,
deci, împăraţi şi înţelegeţi; învăţaţi-vă, voi, cei ce judecaţi marginile pământului. Băgaţi în
urechi, voi, cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi care vă trufiţi cu mulţimea neamurilor. Că de la
Domnul s’a dat vouă stăpânirea şi puterea de la Cel Preaînalt.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(4, 7-15)

Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi, că bătrâneţile cinstite nu sunt cele de
mulţi ani, nici nu se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor, şi
vârsta bătrâneţilor, viaţa nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, a fost iubit de El şi
trăind între păcătoşi, a fost mutat. Răpitu-s’a ca răutatea să nu schimbe mintea lui, sau
înşelăciunea să înşele sufletul său. Că râvnirea răutăţii întunecă cele bune şi neînfrânarea
poftei schimbă mintea cea fără de răutate. Sfârşindu-se el în scurtă vreme, a împlinit ani
îndelungaţi, că plăcut era Domnului sufletul său. Pentru aceasta s’a grăbit a-l scoate pe el din
mijlocul răutăţii. Iar popoarele văzând şi necunoscând, n-au pus în gând una ca aceasta; că
har şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

LA LITIE

Se pun următoarele stihiri idiomele, glasul 1 :

Pe sluga bună şi prea credincioasă a lui Hristos, pe fericitul Nichifor, veniţi toţi să-l fericim în
cântări, că talantul său cu iubire de osteneală l-a înmulţit, întru desăvârşită şi minunată
răbdare. Şi intrând, dară, întru cămara de nuntă a slavei, se roagă împreună cu toţi sfinţii,
pentru mântuirea sufletelor noastre.

Glasul 2

Pe Nichifor de Dumnezu cugetătorul, steaua cea mult-luminoasă din Creta răsărită în


vremurile noastre, care a luminat toată zidirea, veniţi în cântări luminoase să-l mărim,
zicându-i: Bucură-te, fiule al zilei cel prea strălucit, care chemarea-ţi prin făptuire o ai
îndreptăţit, ca unul ce ai biruit cugetul trupului şi spre slava veşnică, care rămâne în veci, ţi-ai
întors inima. Deci, pe aceasta, dă-ne şi nouă s-o aflăm, rugămu-ne ţie.

Glasul 3

Shima îngerească a călugărilor bine ai cinstit-o, de Dumnezeu cinstitorule şi cel întocmai cu


îngerii, cuvioase Nichifore. Căci în multe privegheri, postiri şi rugăciuni, trupul tău cel lepros ai
omorât şi spre ceruri cu credinţă ţi-ai ridicat ochii sufletului, unde şi cu trupul suindu-te, pe
Dumnezeu ca într’o oglindă L-ai văzut, dimpreună cu nevăzutele frumuseţile de acolo. Soleşte
pentru noi cu dinadinsul, împreună cu îngerii, ca lepădând patimile cele râvnitoare de cele
pământeşti, să ne învrednicim a plăcea lui Dumnezeu, Care încununează pe cei ce-L iubesc pe
El, dându-le pace şi mare milă.

Glasul 4

Bogăţia nestricăcioasă în ceruri ai aflat, prealăudate Nichifore, căci sărăcia iubind mai mult
decât aurul şi argintul, cu neagoniseala şi ascultarea te-ai împodobit ca şi cu nişte podoabe de
mult preţ. Şi te-ai arătat chip al blândeţilor, iubitor al păcii, prieten al nemînierii şi dascăl al
smereniei, lucrător încercat al acestora făcându-te. Pe acestea învredniceşte-ne şi pe noi a le
lucra, în conştiinţă curată, ca să luăm de la Dumnezeu har îmbelşugat.

Slavă..., glasul 5:

Maica ta cea pământească, marele ostrov al Cretei, se laudă cu sfinţitul şi cinstitul tău praznic,
Nichifore cel cu nume mare, iar Hiosul se cinsteşte, căci în el ai îndurat cu nesfârşită răbdare
mari suferinţe şi ai izbândit strălucit în luptele pentru desăvârşire. Pe Dumnezeu Cel minunat
întru sfinţi ai slăvit, Care te-a slăvit în schimb prin multe minuni şi te-a arătat vas al Duhului
Sfânt, sfintele tale moaşte revărsând ca un izvor îmbelşugat mireasmă cerească şi tămăduiri
credincioşilor. Pe acestea, deci, sărutându-le cu evlavie, dobândim har al vieţii şi mare milă.

Şi acum..., a Înainte-prăznuirii, acelaşi glas:

Cetele îngerilor celor fără de trup, cu sfinţite doxologii laudă a Stăpânului Hristos de pe
pământ înficoşătoare şi mare Taină. Căci, pe Acesta vine să-L boteze la râu cu mână de lut,
Înaintemergătorul Ioan, propăvăduitorul din pustie al căilor Domnului, sfeşnicul luminos al
lumii şi cel cu vieţuirea deopotriva cu îngerii. Deci, părtaşi făcându-ne harului celui cu
dumnezeiască răcorire din apele Iordanului, cu îngerii să cântăm cu buzele sufletului curăţite,
întreit-sfânta cântare, ca să ne bucurăm în veci dimpreună cu ei.

LA STIHOAVNĂ
Se căntă următoarele stihiri, glasul 5:

Podobie: Bucură-te, cămara..

Bucură-te slujitorule al lui Hristos şi mărgăritarule dumnezeiesc cel de mult preţ, chip al
înfrânării, comoară şi mare dascăl al rugăciunii inimii. Bucură-te, cela ce eşti plin de daruri,
oglindă a străvederii, pildă a desăvârşitei neagonisiri şi suiş al adâncii smerenii. Bucură-te, că
din adâncimile Duhului Sfânt, mângâi cu părintească duioşie pe cei ce pătimesc, adiind asupra
lor dumnezeiasca mireasmă, cinstite Nichifore, podoaba leproşilor şi lumina cea neapusă.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului, moartea cuviosului Lui.

Purtat-ai cu cuget viteaz lepra trupului, ca şi Iov, cuvioase Nichifore şi, cu inimă curată
mulţumind lui Dumnezeu, ai călătorit pe calea mântuirii. Îmbrăcat-ai cu minte înţeleaptă
shima îngerească, supunându-te învăţăturilor Părintelui tău, sfântului Antim din Hios şi stâlp
dumnezeiesc făcându-te prin nevoinţe. Atlet preîncercat al luptelor pentru cele de sus ai fost
cunoscut, pecete a răbdării, floare a îndelungatei suferinţe şi stea ce luminează celor din
întuneric cu strălucirile dumnezeieşti.

Stih: Fericit bărbatul, care se teme de Domnul.

Dănţuieşte acum cu veselie ostrovul Cretei, că te-a născut fiu al său purtător de lumină şi nou-
încununat cu pătimirile, o, Nichifore, care te-ai arătat mai alb decât zăpada. Se bucură şi
Alexandria dimpreună cu Hiosul, întru care ţi-ai vărsat sudorile ostenelilor tale cele cinstite.
Iar cetatea Atenei se veseleşte, căci întru ea alergarea pământească cu credinţă ai săvârşit-o.
Împreună cu ele se bucură şi Edenul, căci în sânurile sale duhul tău în veci s’a sălăşluit.

Slavă..., glasul 5:

Pe scara cerescă a bunelor-săvârşiri ai urcat, cugetătorule de cele dumnezeieşti Nichifore,


bine-povăţuit fiind prin cereşti învăţături de către marele tău dascăl, Antim, care prin
cuvioase osteneli în vremurile noastre a sfinţit insula Hiosului, iar Biserica a luminat-o prin
lucrarea minunilor. Împreună cu acesta, roagă-te lui Dumnezeu, să ne învrednicească şi pe noi
dumnezeieştii străluciri, întru Împărăţia Sa, ca un Părinte Atotmilostiv.

Şi acum..., a Înainte-prăznuirii, acelaşi glas:

Vino slăvită ceată a prorocilor, ca să vezi astăzi întru bucurie dumnezeiească, împlinirea
prorociilor tale. Căci pecetea cea preacinstită a celor două Legăminte şi cel mai mare om
născut din femeie, Ioan, vine să slujească sfatului Tatălui şi să boteze în apele Iordanului, pe
Fiul Întrupat, şi să vadă arătarea Duhului Sfânt. Deci, roagă-te împreună cu el Sfintei Treimi,
să lumineze şi sufletele noastre cu harul Său, ca să ne facem fii ai luminii şi să slăvim pe
Dumnezeu, Singurul Cel fără de moarte.

TROPARUL, glasul 1: Locuitor al pustiului...

Spăimântatu-s’au îngerii de luptele lui Nichifor cel lepros şi de bărbăţia lui întru nevoinţă, căci
ca un alt Iov, a răbdat cele rele slăvind pe Dumnezeu, pentru care acum se încununează de
către El, cu slavă şi lucrarea minunilor. Deci, să-i strigăm şi noi: Bucură-te, povăţuitorule al
călugărilor; bucură-te, farule de lumină; bucură-te, că sfintele tale moaşte revarsă buna
mireasmă a veseliei.

Slavă..., Şi acum..., al Înainte-prăznuirii, glasul 4:

Podobie: Spăimântatu-s’a Iosif...

Găteşte-te Zabuloane, pune-te în rânduială Neftalime. Râule Iordane stai şi primeşte săltând
pe Stăpânul Care vine să se boteze. Bucură-te, Adame împreună cu Eva; nu vă mai ascundeţi
ca mai înainte în Rai, căci S’a arătat Cel ce v-a văzut pe voi goi, ca să vă îmbrace cu haina cea
dintâi. Hristos S’a arătat, vrând să înoiască toată zidirea.

LA UTRENIE
După „Dumnezeu esteDomnul...”, se citeşte Catisma întâi, după care se cântă SEDEALNA întâi,
glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău....

Toată adunarea credincioşilor să salte în chip bine-cinstitor şi să laude în cuviincioase cântări,


cu buze curăţite, pe slava leproşilor, pe Nichifor cel preacinstit, care a străbătut drumul
încercărilor bucurându-se şi a arătat tuturor, măsura desăvârşită a smereniei.

Slavă..., Şi acum...., a Înainte-prăznuirii, acelaşi glas:

Bucură-te, râule Iordane şi saltă, căci Stăpânul a toate, îmbrăcat acum cu trup omenesc, vine
de voie, să primească întru tine Botezul, din mâna pe care Însuşi a zidit-o, ca să izbăvească din
mâna vrăjmaşului, neamul omenesc.

După Catisma a doua, se cântă SEDEALNA, glasul 5:

Podobie: Pe Cuvântul...
Din pruncie, cuvioase Nichifore, lui Iov ai urmat întru neclintita răbdare a sufletului, în toate
înviforările vieţii şi durerile cele de multe feluri: lepra trupului, întunecarea vederii şi
nelucrarea mădularelor tale cele amorţite. Iar acum, dănţuieşti împreună cu îngerii
împrejurul Tronului Stăpânului Hristos.

Slavă..., Şi acum...., a Înainte-prăznuirii, acelaşi glas:

Ape ale Iordanului mai înainte-pregătiţi-vă, căci se apropie purtând trup omenesc Împăratul a
toate, ca să îmbrace cu veşmântul slavei pe oameni şi prieteni ai Săi să-i facă, casnici ai
Tatălui, moştenitori ai Împărăţiei şi părtaşi ai Mesei Sale.

După POLIELEU, se cântă SEDEALNA, glasul 4:

Podobie: Spăimântatu-s’a Iosif...

Atletule al răbdării şi biruitorule în lupte peste fire, care în cuptorul leprei ca cei trei tineri ai
fost lămurit şi cu sufletul nestricăcios ai rămas, curăţindu-l şi făcându-l purtător de lumină,
prin strălucirea Treimii Dumnezeieşti, o, Nichifore preînţelepte. Acesteia roagă-te, să ne
curăţească pe noi, de toată întinăciunea sufletească.

Slavă..., Şi acum...., a Înainte-prăznuirii, acelaşi glas:

Cereştile cete ale slujitorilor celor fără de trupuri, s’au minunat trăgându-se într’o parte, când
au văzut pe Împăratul şi Dumnezeul a toate venind la Iordan, înainte-mergând
propovăduitorul Său, Dumnezeiescul Botezător. Căci mare Taină se săvârşeşte şi neamurilor
se arată: Dumnezeu, din preamulta Sa iubire de oameni, vine cu trupul gol să se boteze.

Antifonul întâi al glasului al 4-lea, apoi:

PROCHIMEN, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului, moartea cuviosului Său.

Stih: Ce vom răsplăti Domnului, pentru toate câte ne-a dat nouă?

Apoi: Toată suflarea..., şi îndată se citeşte

EVANGHELIA

(Luca 6, 17-36)

În vremea aceea, Iisus a stătut în loc şes şi mulţimea ucenicilor Săi şi mulţime multă de
popor, din toată Iudeea şi din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, care
veniseră să-L asculte şi să se tămăduiască de neputinţele lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate
şi se vindecau. Şi tot poporul căuta să se atingă de El, că putere ieşea din El şi vindeca pe toţi.
Şi ridicându-şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiţi sunteţi săracilor, că a voastră este
împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi sunteţi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi
care plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când, din pricina Fiului Omului, vă vor urî pe
voi oamenii şi vă vor izgoni dintre ei şi vă vor ocărî şi când, ca pe un rău vă vor lepăda numele.
Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi, că plata voastră multă este în ceruri; că la fel făceau
prorocilor părinţii lor. Însă, vai vouă bogaţilor, că vă luaţi mângâierea voastră. Vai vouă celor
sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce râdeţi acum, că veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai
vouă, când vă vor vorbi oamenii de bine, că la fel făceau prorocilor celor mincinoşi părinţii lor.
Ci zic vouă, celor ce auziţi: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, bine faceţi celor ce vă urăsc pe voi.
Binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă şi vă rugaţi pentru cei ce vă fac vouă necaz. Celui ce te
bate peste un obraz, întoarce-i lui şi pe celălalt; celui ce îţi ia haina, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.
Şi oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel ce ia pe ale tale, nu cere înapoi. Şi precum voiţi să vă facă
vouă oamenii şi voi faceţi lor asemenea. Şi de iubiţi pe cei ce vă iubesc pe voi, ce dar este
vouă? Că şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Şi de faceţi bine celor ce vă fac vouă bine,
ce dar este vouă? Că şi păcătoşii aceeaşi fac. Şi de daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi a
lua înapoi, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii dau păcătoşilor împrumut, ca să primească înapoi
întocmai. Ci, iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi împrumut, nimic nădăjduind şi plata
voastră va fi multă şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt; că El este bun şi spre cei nemulţumitori şi
spre cei răi. Deci, fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru este milostiv.

După Evanghelie, psalmul 50, şi îndată se cântă:

Slavă..., glasul 2:

Pentru rugăciunile cuviosului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor


noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge
fărădelegea mea...

Şi Stihira idiomelă, glasul 6:


Pe făclia Bisericii lui Hristos, ce şade deaupra muntelui şi luminează prin bunele-săvârşiri
toate marginile lumii, pe Nichifor cel lepros să-l lăudăm. Căci, cu untdelemnul răbdării
candela sufletului împodobindu-şi şi gătindu-se, a intrat împreună cu fecioarele cele
înţelepte, întru bucuria Domnului, slăvind preasfântul Său nume.

CANOANELE

Se pune Canonul Înainte-Prăznuirii din Minei (vezi ziua a 5-a, ajunul Bobotezei), pe 4 şi canonul
cuviosului Nichifor, pe 4, al cărui acrostih, în greceşte, este: „Pe Nichifor cel lepros laud. Isidora”

Cântarea întâi, glasul 6:

Irmos: Ca pe uscat umblând...

Cu biruinţe strălucite împodobindu-te, preacinstite Nichifore, lepra sufletului meu curăţeşte,


cu luminoasele tale rugăciuni, ca să laud izbânzile tale cele multe.

Cu har izvorâtor de vindecări te-ai îmbogăţit cu prisosinţă de la Dumnezeu, sfinţite Nichifore,


ca unul ce ai purtat cumplita boală a leprei, ca pe o îndelungată secetă, pururea fericite.

Slavă...

Împodobit fiind cu frumuseţea bunelor-săvârşiri, mai mult decât aurul ai strălucit celor de pe
pământ, luminând cu razele tale; veseleşte şi inimile noastre, Părinte Nichifore.

Şi acum...

Sfatul cel de demult al Celui Preaînalt, întru tine Fiică Marie s’a împlinit cu adevărat, ca ceea
ce ai născut pe Dumnezeu Cel fără de început, aducând iarăşi pe muritori în Rai.

CATAVASIILE Botezului: „Fundul adâncului...”

Cântarea a 3-a:

Irmos: Nu este sfânt...

Cu glas mare ai strigat către Dumnezeu, ca şi Iov, Nichifore, binecuvântând din adâncuri multa
Sa milă, că în focul leprei, sufletul tău dumnezeieşte l-a curăţit.

Cale lungă ai străbătut, Părinte, din Creta până la cetatea lui Alexandru, punând sârguinţă de
a învăţa vreun meşteşug, spre a-ţi câştiga cele necesare traiului.

Slavă...
Dragostea dumnezeiască având-o ca pe un toiag, ai stăbătut strâmtorările vieţii de orfan, în
Părintele Ceresc punându-ţi nădejdea, fericite Nichifore.

Şi acum...

Nicidecum nu a stricat pântecele tău, Fecioară, locuind întru el Dumnezeu şi negrăit


întrupându-se, ca să izbăvească neamul omenesc din stricăciunea morţii.

SEDEALNA, glasul 8: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Bogăţia sărăciei îmbrăţişând, ai mers fără abatere pe calea cea strâmtă a desăvârşirii
dumnezeieşti, de Dumnezeu purtătorule Nichifore. Căci, întru cuvioşie bine petrecând,
podoabă te-ai arătat cetelor călugărilor şi dureri ai răbdat ale preacumplitei boli a leprei,
orbirea ochilor şi paralizia mădularelor. Pe Domnul ai slăvit neîncetat, Cel ce te-a îmbogăţit cu
dumnezeieşti harisme şi te-a arătat vas bineînmiresmat al Duhului Sfânt.

Slavă..., Şi acum..., a Înainte-prăznuirii:

Ape ale Iordanului săltaţi acum cu bucurie, că, iată, vine la noi Dumnzeu-Omul, vrând să se
boteze de mâinile pe care le-a zidit. Umplutu-s’au toate de bunătatea Lui, iar toată firea
apelor intr’un glas se bucură şi dănţuieşte, împărtăşindu-se de curăţia Lui. Să lăudăm cu glas
înalt pe Hristos, Care toate le-a făcut, ca să mântuiască pe om şi să slăvim harul Său cel
minunat.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Hristos este puterea mea...

Viaţa ţi-ai petrecut în postiri, rugăciuni şi privegheri de toată noaptea, îngere pământesc
înveşmântat în trup de lut, Nichifore vrednicule de laudă.

Închinatu-te-ai lui Dumnezeu în duh de smerenie şi zdrobire, bucurându-te, şi ai luat de la El


îndulcirea cea nestricată, a bunătăţilor cereşti.

Slavă...

În Hios ai vieţuit la azilul de leproşi şi ai luat shima cea slăvită a monahilor, pe care ai cinstit-o
prin nevoinţa ta cea bună, Nichifore preacinstite.

Şi acum...
Născut-ai fără de sămânţă pe Fiul prin sfatul Tatălui, Preasfântă Fecioară, că Duhul cel Sfânt
umbrind pântecele tău, lucrat-a minunea de a te numi Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Cu strălucirea Ta...

Ascultat-ai graiurile dumnezeiescului povăţuitor în vieţuirea tainică a Duhului, Antim cel


înţelept, care te-a învăţat calea cea mai dreaptă a vieţuirii plăcute lui Dumnezeu, pe Care cu
dorire sfântă L-ai slăvit.

Suferit-ai pierderea luminii ochilor celor stricăcioşi, slăvind pe Dumnezeu, dar ai văzut cu ochii
sufleteşti lumina Taborului, Nichifore făclie a lui Hristos, care străluceşti tot pământul lumina
cea veselitoare a Evangheliei.

Slavă...

Arând ogorul sufletului cu plugul cel sfinţit al credinţei, ai adus rod bogat, întărind inimile
tuturor credincioşilor, pentru care acum te lăudăm cu dor, preacuvioase Părinte Nichifor.

Şi acum...

Pe Izvorul păcii născut-ai, Stăpână Fecioară Marie, împăcând neamurile cu Stăpânul a toate
Dumnezeu, cu al Cărui sfat, întru o unime ai adus pe cele mai înainte despărţite.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Marea vieţii văzându-o...

Cunoscut-ai izvorul păcii, la care ca un cerb însetat ai alergat, ca să bei Apa Vieţii şi setea
sufletului tău ai potolit-o, cu adevărat.

Împodobit-ai prin vieţuirea ta întru cuvioşie ceata leproşilor, întinzându-ţi razele tale cele
strălucite până la marginile lumii, pe care ai înfrumuseţat-o cu dumnezeiască cuviinţă.

Slavă...

Văzut ai fost în vremea rugăciunii din timpul nopţii, cu trupul ridicat de pe pământ, de către
ucenicul tău, Evmenie, de Dumnezeu primite Nichifore, şi ai văzut cele minunate din ceruri.

Şi acum...

Mireasă a lui Dumnezeu Marie, palat împărătesc al fecioriei preastrălucit, sufletul meu ce
şade în întunericul patimilor, ridică-l cu rugăciunile tale către Dumnezeu, Cel întrupat din tine.
CONDACUL, glasul 8: Apărătoare Doamnă...

Pe atletul răbdării cel preaviteaz, pe diamantul cel neclintit încercat în suferinţele bolii, pe
slăvitorul cel de-a pururi a lui Dumnezeu, pe Nichifor cel lepros să-l lăudăm, zicându-i: Bucură-
te, Părinte, cel ce porţi numele biruinţei!

ICOSUL

Neobosit întru nevoinţe te-ai arătat Nichifore înţelepte, durerile leprei răbdând, şi toată
nădejdea în Domnul punându-ţi, laudă de mulţumire I-ai adus cu inimă curată. Pentru aceasta
şi noi acum, cu dorire binecinstitoare înveşmântaţi fiind, îţi strigăm după cuviinţă:

Bucură-te, tărie a înfrânării,

Bucură-te, Atlas al răbdării,

Bucură-te, că durerile trupului cu bărbăţie ai purtat,

Bucură-te, că frumuseţile Duhului întru înţelepciune ai cunoscut,

Bucură-te, chip al cuvioşiei şi dreptarule al monahilor,

Bucură-te, povăţuitorule al credincioşilor către bunele-săvârşiri dumnezeieşti,

Bucură-te, stâlpule de lumină, ce străluceşti toată făptura,

Bucură-te, făclie a Bisericii, ce veseleşti sufletele,

Bucură-te, lauda cuviincioasă şi fiule al Cretei,

Bucură-te, slava Hiosului şi ucenice al lui Antim,

Bucură-te, că prin lepră curăţit ai fost mai mult decât aurul,

Bucură-te, că ai păzit credinţa către Mirele tău Hristos,

Bucură-te, Părinte, cel ce porţi numele biruinţei!

SINAXAR

După Sinaxarul Mineiului din 4 Ianuarie, se citeşte îndată:

Tot în această zi facem pomenirea cuviosului şi de Dumnezu purtătorului Părintelui


nostru Nichifor cel lepros, care în vremurile de pe urmă în Hios a pătimit întru răbdare şi întru
nevoinţe a strălucit.
Stih: Shima monahicească ai purtat Nichifore şi icoană a rugăciunii neîncetate te-ai
făcut.

În a patra zi a lui Ianuarie, trupul cel lepros al lui Nichifor în pământ a fost îngropat,

Iar duhul său cu totul strălucitor, în ceruri a fost aşezat.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Hristoase Dumnezule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!

Cântarea a 7-a:

Irmos: Dătător de rouă...

Dascăl preaiscusit al trezviei şi neîncetatei rugăciuni te-am cunoscut, Părinte, căci de la Antim
le-ai deprins pe ele, şi ai cântat din tot sufletul: Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinţilor
noştri.

Desăvârşindu-te întru cinstitele lupte duhovniceşti, cu cunună strălucitoare şi neveştejită te-


ai împodobit, pentru care cu bucurie pe Domnul ai lăudat, strigând: Binecuvântat eşti,
Dumnezeul Părinţilor noştri.

Slavă...

Râvnitor dumnezeiescului Iov te-ai arătat, lepra trupului răbdând şi ranele ai bărbăteşte
suferind, cu veselie ai cântat neîncetat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinţilor noştri.

Şi acum...

Mai frumos decât cortul Legii Vechi a fost pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu Curată,
căci născând pe Dumnezeu, Cel mai presus întru bunătate, pe toţi ai sculat să strige:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Din văpaie ai izvorât...

Săvârşit-ai izbânzi preaminunate întru luptele tale, şi pe Dumnezeu, Dătătorul de cunună, ai


veselit prin răbdarea suferinţelor. De către El, dar, te-ai împodobit cu strălucite cărunteţi şi
revărsări de bunămireasmă.

Pe înţeleptul întru răutate ai batjocorit, Părinte, şi oglindă a înţelepciunii de sus te-ai făcut,
văzând limpede cele de departe şi bine prorocind cele viitoare, cunoscătorule al celor
dumnezeieşti.

Slavă...
Gură a Duhului Sfânt făcându-te şi, bucurându-te, cuvânt de mângâiere dădeai celor ce
veneau la tine, căci pe calea durerilor păşind, te-ai împărtăşit de harisme aducătoare de pace,
dumnezeiescule Nichifore.

Şi acum...

Pe Cuvântul Cel Puternic întru tărie ai născut, precum Însuşi a voit, Preasfântă Stăpână, căci
tu singură ai înnoit legile firii; pentru aceasta strigăm ţie: bucură-te, întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Lăsat-ai credincioşilor ca pe o mare comoară, sfintele tale moaşte, cele pline de


bunămireasmă, căci întru ele s’a sălăşluit cu îmbelşugare harul Duhului Sfânt şi dă tuturor
sănătate, viaţă şi dumnezeiasca desfătare.

Cu lesnire ai mers pe calea cea strâmtă întru lărgimea inimii, slăvite Nichifore, şi în cămările
cele pline de lumină ale cetăţii cereşti te-ai sălăşluit, unde aduci laudă Domnului tău,
dimpreună cu toţi cei din veac aleşi ai Lui.

Slavă...

Te bucuri în ceruri negrăit cu cetele îngereşti, pururea pomenite Nichifore, căci în trup fiind,
te-ai nevoit în această lume răbdând dureri cu cuget dumnezeiesc,ca unul fără de trup, pentru
care acum te împărtăşeşti de veselia cea veşnică.

Şi acum...

Pe Înţelepciunea, Cuvântul şi Puterea lui Dumnezeu ai născut cu preaslăvire, Fecioară, şi pe


Adam l-ai ridicat iarăşi la Tronul slavei lui Dumnezeu. Pentru aceasta, slăvim în veci a ta
bunătate.

LUMINÂNDA, glasul 3: Cel ce a împodobit cerul cu stele...

Durerile bărbăteşte le-ai răbdat şi haina sufletului cu bună-cuviinţă ai strălucit-o, o, Nichifore,


cel ce porţi numele biruinţei celei bune.

Slavă..., Şi acum..., a Înainte-prăznuirii, acelaşi glas:

Toată firea apelor se veseleşte întru bucurie, căci Stăpânul a toate, de voie vine să spele
întinăciunea păcatului, botezându-se în râul Iordan, de către dumnezeiescul Înaintemergător.

LA LAUDE
Se pun stihirile pe 4, glasul 1: Ceea ce eşti bucuria...

Să prăznuiască astăzi marele ostrov al Cretei, şi ca o maică să plesnească din palme cu


bucurie, lăudând în cântări pe fiul ei, Nichifor preaînţeleptul, care a răbdat cumplita boală a
leprei, ca un diamant prea tare.

Ca un alt Iov, ai suferit din pruncie, mult-pătimitorule Nichifore, pierderea părinţilor,


străinătatea, necazurile, lepra, suferinţele şi întunecarea ochilor tăi cei trupeşti, dar cu ochii
inimii, ai văzut frumuseţile cereşti.

Pildă a răbdării şi dreptar al măsurii îndelungii suferinţe ai fost cunoscut, cuvioase Nichifore;
turn al înfrânării, făclie luminoasă a ascultării, dascăl al rugăciunii, treaptă urcătoare spre cer
a smereniei şi vistierie a blândeţii.

Ascultător al sfătuirilor lui Antim fiind, piatră aurită a Sionului de sus te-ai făcut, fericite
Nichifore, şi mai mult decât zăpada ţi-ai curăţat sufletul, revărsând din sfinţitele tale moaşte
străluciri dumnezeieşti şi cerească bunămireasmă.

Slavă..., glasul 5:

Veniţi să mărim pe vasul preasfinţit al Preasfântului Duh, pe iubitorul de curăţie Nichifor, care
şi-a curăţit casa sufletului ca pe o oglindă mai strălucitoare decât zăpada, împodobind-o cu
blândeţea şi smerenia lui Hristos. Căci, mărind el în sufletul său pe Domnul şi cântându-I din
adâncul inimii, gura lui s-a făcut tuturor izvor de mângâiere, revărsând dulcile graiuri ale
Aceluia. Pentru aceasta, fiind cinstit de către Hristos după cuviinţă, veseleşte veşnic pe cei ce
cinstesc pomenirea lui şi se închină sfintelor sale moaşte, cele izvorâtoare de negrăită
bunămireasmă.
Şi acum..., a Înainte-prăznuirii, acelaşi glas:

Firea cea căzută a pământenilor, să înainte-prăznuim acum cu bucurie începutul marii


binecuvântări. Că, iată, Dumnezeul Cel Preaînalt şi Împăratul veacurilor, în apele Iordanului
vine să se boteze, ca prin apă să înalţe pe toţi la ceruri şi să ne dea vrednicia Împărăţiei. Să
prăznuim şi noi împreună cu Adam dăruirea Domnului, cea dătătoare de bucurie
mântuitoare, strigând aşa: Dumnezeul minunilor şi Doamne al puterilor, slavă Ţie în veci!

Doxologia mare şi Apolisul.


LA LITURGHIE

La FERICIRI se pune din canonul cuviosului cântarea a treia, pe 4 şi cântarea a şasea, pe 4.


APOSTOLUL se citeşte cel de la Galateni (5,20 - 6,2): Fraţilor, roada Duhului este bucuria...
EVANGHELIA după Matei (11, 27-30): Zis’a Domnul către ucenicii Săi... CHINONICUL: Întru
pomenire veşnică va fi dreptul.

MEGALINARIE:

Vino dumnezeiască adunare a credincioşilor iubitori de Hristos, să împodobim acum după


vrednicie în cântări de laudă, pe Nichifor cel lepros, prietenul lui Hristos.

SFÂRŞIT, IAR LUI DUMNEZEU, SĂVÂRŞITORUL A TOT BINELE, SE CUVINE SLAVĂ ŞI


CINSTE ÎN VECII VECILOR. AMIN!