Tipuri de texte

08

IUN

carte_deschisa_04800200 După scopul comunicării textele pot fi: descriptive, narative, informative și
argumentative (fiecare tip de text conține într-o măsură mai mică sau mai mare o anumită cantitate de
informații), iar după stilul în care sunt redactate pot fi: beletristice, științifice, juridic administrative,
publicistice, eseistice și epistolare.

Textul descriptiv poate fi un text literar de tip tablou sau portret, caracterizat prin subiectivitate și
printr-o expresivitate sporită , sau de tip nonliterar, descriind un anumit aspect al realității într-un limbaj
obiectiv, impersonal și prin acumularea unei sume de detalii.

Textul narativ este de obicei un text literar epic în care emițătorul își transmite indirect sentimentele
prin intermediul acțiunii și personajelor; și unele texte nonliterare pot avea caracter narativ, în special
cele din domeniul publicistic.

Textul informativ este prin excelență un text nonliterar care într-un limbaj concis oferă informații
despre un anumit aspect al realității. Dintr-un asemenea text lipsesc și mărcile afectivității și ale
expresivității.

Textul argumentativ este un text personalizat deoarece exprimă punctul de vedere al emițătorului.
Pornește de la o ipoteză pe care o dezvoltă cu argumente finalizând-o cu o concluzie. Limbajul este
elevat și ideile sunt legate prin conectori.

Textul beletristic este textul luat dintr-o operă literară, are caracter particular fiind rezultatul
imaginației unui singur scriitor, este singurul care folosește cuvinte din toate compartimentele lexicului,
folosește valori denotative și conotative și predomină funcția expresivă a limbajului.

Textul științific are caracter general pentru că exprimă adevăruri universal valabile, preferă
neologismele, este concis impersonal, lipsit de expresivitate, folosește numai cuvinte cu sens propriu, iar
elementul verbal poate fi completat de anumite simboluri, cifre, numere.

Textul juridic administrativ: în acest stil sunt redactate compunerile cu destinație oficială precum
cererea, procesul verbal, CV-ul și articolele de legi; caracter obiectiv, impersonal, termeni cu sens
propriu, numai funcție informativă, utilizează clișee lingvistice și de regula are o anumită așezare în
pagină.

Textul publicistic: prin caracterul de regulă impersonal se aseamănă cu științificul și prin prezența rara a
unor elemente expresive cu beletristicul; utilizeaza clișee lingvistice; are atât funcție informativă cât și
funție conativă (persuasivă); cunoaște specificități de limbaj în funcție de tema articolului sau de tipul
publicației.

Textul eseistic este în majoritatea cazurilor un text argumentativ, aici încadrându-se textele de critică
literară. Apar neologisme, limbaj elevat (academic), posibile trimiteri la alte domenii artistice.

Textul epistolar este reprezentat prin scrisori, cu un limbaj colocvial cu termeni uzuali și cu caracteristici
precum localitatea, data, formula de început și formula de încheiere.