Sunteți pe pagina 1din 3

„S-au perpetuat până în zilele noastre cel puţin opt variante de

legendă a fondării Putnei, provenite din popor, din care s-a inspirat şi
cronicarul Ion Neculce la 1733, în Letopiseţul Ţării Moldovei, precum
şi egumenul Putnei, Vartolomei Mazereanu, în a sa Istorie pentru
Sfânta Mănăstire Putna, scrisă la 1761. Potrivit istoricului Claudiu
Paradais, cea mai răspândită variantă ar fi cea a lui Neculce, auzită
din „oameni vechi şi bătrâni”, care nu face referire la vreun sihastru,
dar care valorifică un alt element esenţial: sacrificiul. Astfel:
-
„Ştefan vodă cel Bun, cînd s-au apucat să facă Mănăstirea Putna, au
tras cu arcul dintr-un vîrvu de munte ce este lîngă mănăstire. Şi unde
au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariu. Şi este mult
locu de unde au tras pănă în mănăstire. Pus-au şi pe trii boiernaşi de
au tras, pre vătavul de copii şi pre doi copii din casă. Deci unde au
cădzut săgeata vătavului de copii au făcut poarta, iar unde au cădzut
săgeata unui copil din casă au făcut clopotniţa. Iar un copil din casă
dzicu să fie întrecut pe Ştefan-vodă şi să-i fi cădzut săgeata într-un
deluşel ce să cheamă Sion, ce este lîngă mănăstire. Şi este sămnu un
stîlp de piatră. Şi dzic să-i fie tăiat capul acolo. Dar întru adevăr nu să
ştie, numai oamenii aşe povestescu.”
-
În varianta preluată de Neculce, trasul cu arcul pare a fi un element
îndestulător de alegere a locului sacru, fără intervenţia directă a lui
Dumnezeu. Să nu uităm însă că acestui gest mitic îi este suficient
revelată simbolistica supranaturală în tradiţiile religioase ale lumii,
precum şi în textul Vechiului Testament, unde apare ca un instrument
al proniei divine: „Aceasta este săgeata izbăvirii ce vine de la
Domnul”, va zice profetul Elisei (IV Regi 13, 17).
-
Pe lângă gestul ritualic al alegerii, fondatorul mai are însă nevoie de
ceva pentru ca jertfa să fie desăvâşită. Sacrificarea tânărului arcaş,
departe de a fi descifrată ca un act de pedeapsă, îl va face pe Nichita
Stănescu să afirme:
„Mitul meşterului Manole, mitul sacrificiului care stă la baza oricărui
act de creaţie, se transformă „avant la lettre„ în mitul întemeierii
mânăstirii Putna.”
-
La fel, în basmul Pasărea Măiastră, cules de Petre Ispirescu,
împăratul nu va putea termina de zidit biserica până nu se va aşeza
pasărea măiastră în turnul ei.”

Din Caietele de la Putna, Fundaţia „Credinţă şi Creaţie.


Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta”, 4, IV – 2011
*
Minunea nu poate fi descoperită cu ochiul raţiunii.
În Canonul de umilinţă către Mântuitorul Hristos se spune:

„Iisuse preadulce, lumina lumii, luminează ochii sufletului meu, ca să


Te laud pe Tine, lumina cea neînserată”. El este în noi, în inima
noastră, în mintea noastră. Îl vom descoperi acolo, căci ne-a
încredinţat:
„Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”. El trebuie să
devină ţelul nostru.