Adrian Botez

RUGURI - România sub asediu

ARGUMENT UNIC
Am intitulat, această carte, RUGURI pentru că Rugul și luminează, dar și
consumă pe luminător. În această lume și-n această țară adică, în lumea de la
cumpăna mileniilor 2 și 3 în România de pe Planeta Terra trebuie să fie cât mai
multe Ruguri, aprinse unul de la altul, „lumină din lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat. Doar așa Neamurile Metafizice, în general și
Neamul Metafizic Românesc, în special, nu vor fi private, respectiv, nu va fi
privat de Misiunea Lor/Să Sfântă, de către Dumnezeu! Puțin contează, în
macroistorie, dacă cel care s-a făcut Rug s-a consumat ori ba dacă el, Rugul, n-
a și luminat! Puțin contează, în macroistorie, cât de puternic ai fost 70 sau
chiar 100 de ani dacă n-ai lăsat, în urma ta, fie și o cărămidă (arsă!), folositoare
pentru construcția uneia dintre treptele evoluției spirituale a Neamului tău, în
particular și a Planetei Spirituale Terra, în general!
Soarta individuală, dacă nu e pusă în Slujba Sfântă a Neamului
Metafizic, cel trans-istoric, sau a Lumii Spirituale Terestre riscă să se stingă
inobservabilă, în neant. Dacă nu e conjugată, în mod desăvârșit corect, cu
Soarta Colectivă, a Neamului Metafizic-Metaistoric, respectiv cu aceea a Lumii
Transistorice SOARTĂ care conține, dimpreună, precum un singur mănunchi
de energii și „ipostazuri”, Trecutul, Prezentul și Viitorul, cu oameni, soartă și
spațiu un spațiu sacralizat nu doar prin locuire, ci prin jertfă de sine, îmbibată,
de multe ori, cu sânge și infinit zbucium spiritual, pentru a merita locul acela
UNIC numit PATRIE. Toate Patriile la un loc, în transistorie, vor re-forma/re-
formula, cu divină formulă, PARADISUL!
Notă Textele de mai jos sunt rodul colaborării, deosebit de stimulatoare,
cu revistele ARP, ale domnului dr. ARTUR SILVEȘTRI și cu domnul dr. ARTUR
SILVEȘTRI, personal. Practic, dacă n-ar fi existat revistele ARP, deci domnul dr.
ARTUR SILVEȘTRI (căruia îi mulțumim!) nici rândurile de mai jos n-ar fi
existat, nici cartea. ca urmare, n-ar fi existat nici exprimarea clară a unor
probleme majore ale Credinței, Patriei, Neamului și Umanității.
Nou atentat contra icoanelor ortodoxe! Atenție! Cădere de bolovani
antiromânești!
Din nou, românii sunt sub căderea de bolovani demonici, a celor din
spatele lui Moise din Buzău! Dăm, în acest articol, expresie unei îngrijorări
aproape fără limite, față de tot ceea ce se întâmplă cu Neamul și Umanitatea, în
acești zori de veac XXI, care zori se pot metamorfoza, teribil de rapid, în
amurgul civilizației spirituale, atât naționale („La Tronul Judecății lui Dumnezeu
se vor înfățișa toate neamurile [s n.] pământului, cu regii și împărații lor”. cf.
Apocalipsa lui Ioan), cât și europene (cum foarte exact formula istoricul militar
Mircea Dogaru, în 25 octombrie 2006 la B1—TV) și terestre. Nu ne dă nimeni
dreptul să-l zeflemisim pe marele profesor Nichifor Crainic, atunci când acesta
prorocește o anumită (singură adevărată, prin Duh Sfânt! Căci îmbină expresia
spiritului națiunilor-neamuri, cu religia creștină aducând lumii marea și
autentică bogăție/îmbogățire de Duh) Uniune Europeană: „Pacea Europei
înseamnă: pământ național și cer comun„ (cf. art. Rasă și religiune).
La 1 ianuarie 2007 România a intrat în UE. Au vârât-o niște politicieni
total iresponsabili! La fel ca la „Circul-Clinton”, la București (când România
fusese lăsată afară din NATO.), sau la „Curcubeul lui Bush” (pe care Bush îl
durea, vorbă lui Marin Preda, „în bumbărează”, de România și binele românilor)
românii, hipnotizați de niște lideri de opinie cretini (ori trădători s-aleagă
domniile lor tabăra unde vor a se-așeza!) se bucură (de fapt, s-au bucurat, cu
inconștiență, în acel moment de AN NOU. Acum, au coborât într-o mohoreală
indiferentă. Mahmură.) de nu mai pot/puteau. Orășenii, dar și țăranii. Că, cică,
„se dă”, dacă intri în UE. Am ajuns, noi, un popor cu o istorie multimilenară,
prin ADEVĂRAȚII NOȘTRI STRĂMOȘI TRACII noi, cei mai vechi locuitori ai
Europei! Am ajuns niște cerșetori dezgustători, care se bucură de ce? Că li se dă
voie, oficial, de la Bruxelles-Strasbourg, să existe în casa lor dintotdeauna! Și,
bineînțeles, ca răsplată pentru ce era dreptul lor, să se lase (vorba neculciană)
„beliți” de șapte piei, mancurtizați sub mieroase zâmbete și pretenții de ajutor
„dezinteresat”. Pe 24 octombrie 2006 Anglia, urmată de Irlanda etc. Ne-au
demonstrat ce înseamnă cu adevărat, pentru țările estico-ortodoxe, intrarea în
UE: „Treci și slugărește unde te punem noi, aristocrații Vestului — MARȘ la
agricultură și procesare alimentară, cât te văd!” Și doar raiul UE puteam să-l
vedem clar, trăgând cu ochiul la vecinii noștri unguri mai vestici decât noi, dar
care trec zilnic frontieră, după mâncare, la românii încă nu deplin înregimentați
UE. Venit la București, pe 27 septembrie 2006 Președintele Comisiei Europene,
JOSÉ MANUEL DURAO BARROSO, rânjindu-i complice domnului Băsescu, din
stânga sa, a lămurit, pe șleau, misiunea komisarului european al oricărei țări
(nefondatoare de gașcă-UE): „Comisarul european al unei țări nu va reprezenta
niciodată intersele țării de unde provine ci va transmite țării de unde provine
COMANDAMENTELE UE!” Ce definiție mai clară a trădătorului de Patrie/Neam
mai vreți, decât cea a komisarului euromân, dată de dl. Barroso și acceptată,
hlizit, de dl. Băsescu?
Cât de idioți am putut deveni, încât ajungem să (mai) credem că, într-o
lume mercantilizată la maxim, cineva străin (devenit, printr-o istorie
degenerativă, dacă nu dușman fățiș, cel puțin adversar, economic și spiritual!) ar
„da” ceva așa, de frumusețea ochilor noștri celor albaștri, în mod generos și
dezinteresat! Drept consecință a oricărui program străin de „ajutorare a Estului
„se pretind Estului, din ce în ce mai brutal din ce în ce mai multe cedări
spirituale (esențial-ontologice!), dar, firește, se întărește și statutul României de
stârv-colonie, pe care se bat Corbii cei Mari (care se scoală mai de dimineață:
vin Clinton-Bush ai lor suntem! Americanofono-mârlani de frunte! Se face
Reuniune Francofonă cu Chirac-i la București ai lor suntem! Francofoni la
comandă și la cataramă! Căci poate n-ați uitat tendința, de până în anul de
grație 2006 de a se ELIMINA, pâș-pâș, franceza, din școlile românești. Sub
pretext că „ar fi corespuns doar unor vremi revolute, Socialismului Francez-
Frate cu Socialismul din URSS „. Și, de s-or învârtoșa chinezii, japonezii ori
mongolii până la noi vom schimba macazul „ein-zwei „ca tot românul imparțial
devenind sino-japono-mongolofonificați.) CORBI aflați în plină „operă „de
recolonizare/neo-colonizare a țărilor lumii. Priviți spre învățământ și fondurile
PHARE: Orice ban primit dinafara țării, prin așa-zisele „programe „face să
dispară, cu brutalitate barbară, din manualele și din sufletele copiilor/tinerilor,
câte un argument de existență națională, demnă și mândră (existență de undeva
și pentru ceva. Înalt/sfânt!) câte-un sentiment nobil și omenesc și va face să
țâșnească, pe viitor, câte un butoi de lacrimi și unul de sânge, de la fiecare
român! Manualul de Istorie a României alungă aproape orice ține de cuvântul
„românesc „: toate-toate sunt în pagină UE-ul, NATO-ul, Holocaust-ul.
Mai puțin problemele nașterii, evoluției, mândriei, rușinii, măreției și
decadenței acelui neam amintit doar pe copertă cel românesc.
Iată, pe toate canalele TV, începând din seara zilei de sâmbătă, 21
octombrie 2006 și continuând până azi, marți, 18 iunie 2007 când, iar, a rânjit,
dement și satanic, pe toate ecranele, acel așa-zis profesor de la Buzău, Moise.
Au apărut, cu maximă obrăznicie, reprezentanți ai unor grupări
născute/răsărite ca ciupercile după ploaie, cu finanțare externă (pe unele dintre
ele, eu le urmăresc încă din 1990!) care pretind, sus și tare, să se scoată religia
din școli! Căci copilul este liber să-și aleagă EL modul de a gândi, simți.
NESIMȚI. DA? Păi, nenorociților copilul poate fi declarat „liber „chiar și să vă
spânzure pe voi ori/și pe noi! Să mitralieze tot ce vede în fața ochilor, să
incendieze orașele ori să arunce în aer toată planeta! Voi, drăguților, doar nu
sunteți nici proști, nici orbi ci numai niște odioși trădători (nu doar de
Neam/Patrie, ci și, în general, de Omenire): voi vedeți bine că teoria voastră
criminală, despre COPILUL-REGE, a dus la împușcarea, cu
revolverul/mitralieră, de către micuții „regi „a familii întregi, clase de elevi (cf.
cazul cutremurător, din orașul Columbine, SUA. Prezentat, pe larg, de inimosul
documentarist american Michael Moore) și cancelarii de profesori, la terorizări
ale străzilor și orașelor, în SUA, Canada, Franța etc. Nu-i bai: doar n-a fost de
capul lui, ci „regele” a luat exemplul terorismului de stat, care trece drept
democrație-model, în țările respective. Și la export!
„LIGA PRO EUROPA „(șefă: „celebra „diversionistă Smaranda Enache!) și
„SOLIDARITATEA PENTRU LIBERTATEA DE CONȘTIINȚĂ „(șef: Remus Cernea,
un papițoi care parcă a scăpat din „spirala „lui Gregorian Bivolaru!) se fac a
uita că planetele și stelele și oamenii nu se mișcă armonios decât prin
ASCULTARE FAȚĂ DE LEGI și Dumnezeu este Suprema Lege: altfel, haosul e
gata! Asta vreți?! Ei bine, asta NOI NU VREM! „Noi „adică educatorii de copii și
tineri. Noi nu vrem ca animalului din om să-i fie indiferentă Moștenirea Creației
Divine „minunile naturii „. Nu vrem să-i fie indiferent semenul său, să-i fie
indiferent dacă acela crapă ori trăiește nu vrem ca societatea oamenilor să
devină o junglă perfectă, în care să vâneze șmecherii planetei, după bunul lor
plac, precum iovanii cu romanițele lor, precum americanii când produc, pe
planeta Terra, „pagube colaterale „. Copilul nu e „Rege „decât prin EDUCAȚIE,
adică printr-un lung și extrem de dificil proces de dezgropare a valențelor sale
umano-divine, dintre mormanele și straturile de sălbăticie și barbarie diacronică
(și căpătată!) prin conștientizarea Spiritului său De Fiu al lui Dumnezeu deci, de
Creator de Bine iar nu de Distrugător/Aneantizator. Asta o știe și ultimul
membru de trib din Africa ori Australia: ce altceva este inițierea, decât
antrenarea (extrem de aspră!), pregătirea forțelor spirituale, pentru a descătușa
Ființa, înapoi, în zbor, către Divinitate iar voi, nenorociților, vă faceți a nu o ști?!
Fugiți de ICOANE ca dracul de tămâie! Înseamnă, Demone, că tu simți
primejdia, PENTRU TINE, a SFINTELOR ICOANE CREȘTINORTODOXE. Biet
diavol, supune-te lui Dumnezeu! N-ai altă scăpare! Poți să provoci câte căderi
de bolovani vrei, asupra noastră, a ROMÂNILOR Sfântul Duh va transfigura
bolovanii tăi în tot atâția Sori Luminători de Suflet de Cale, Adevăr și Viață
pentru preanecăjitul Neam al Românilor!
Că elevul nu e obligat să asculte învățăturile ortodoxe în clasă? Să nu le
asculte pentru că-s ortodoxe (și nu puteți voi înghiți hapul Tradiției Divine bine
păstrate și vă stau Neamul-Patria-Națiunea în gât.) sau pentru că-s creștine?!
Dar ce rău a făcut lumii Hristos? Catolicul-copil n-are decât (la fel și
protestantul-copil) să se ducă spre ascultare la preotul ori pastorul confesiunii
respective dar nu să nu vină la ora de religie! Pentru că, în vremea asta, când
nu ascultă cuvântul lui Hristos, animalul/bestia din copilul fără educație întru
divin va putea face ceea ce au mai făcut oamenii dezdumnezeiți, altfel decât la
modul liberal: da? Ori ați uitat cum comunismul ateu sfărâma ființe, suflete și
biserici, fără nici o urmă de remușcare?! Da, cunoaștem teorii vechi, pregătite în
medii profund masonice și răspândite, parșiv, prin geniul negru al „umoristului
„(cu misiuni politico-masonice multiple.) american Mark Twain, care dă vina pe
creștinism, pentru toate dezastrele lumii (cf. nuvela Străinul misterios)! Dar
sunt niște minciuni și sofisme, pe care numai oligofrenii le mai înghit: NU
HRISTOS ȘI NU CREȘTINISMUL SUNT „DUȘMANII LUMII „CI TOȚI CEI CARE
NU-L ASCULTĂ PE HRISTOS! Inclusiv Biserica-de-Zid (instituția, iar nu cea de
DUH) a lui Hristos a greșit enorm, de-a lungul istoriei ultimilor 1000 de ani!
Că orice religie e bună? Firește că „orice” e mai bun decât nimic, decât
ateismul pe care voi, blestemaților, îl semănați cu otrăvită sămânță, prin
„semănătoarea „liberalismului masonic! Dar orișicare om, cu oarecare pregătire
spirituală, a aflat și a simțit, până-n fundul sufletului, că toate religiile, până la
Hristos, au fost treptele necesare de evoluție spirituală, până la Triumful
Suprem al Lucrării-Evoluției Spiritului Umano-Divin, pe Terra! Nu trebuie
tratată superficial parabola despre spălarea picioarelor apostolilor, de către
Hristos: El mulțumea, astfel, în egală măsură, regnurilor care asigură
sprijinirea Înaltă a Ființei întru UMANITATEA SACRALĂ precum și celorlalte
religii, ante-cristice, că au asigurat ridicarea animalului-om până la Spiritul
Creștinismului, al Evoluției Spiritual-Mihaelice! Nu prin Manitu, New Age ori
Spiritul Ursului Alb se va reintegra Planeta Pământ în Sacralitatea Luminii,
evoluând spre MORALITATEA CA NECESITATE CI PRIN SPIRITUL HRISTIC!
Vreți să ne luați Credința? Vreți, de fapt, să ne luați Ființa! FIINȚA
UMANO-DIVINĂ!
Ca urmare, VĂ ACUZ, pe toți cei care facilitați animalizarea Ființei
Umane: așa-zise „societăți civile „(de farisei și mercenari ai Masoneriei-Marii
Finanțe Mondiale ori, pur și simplu, de imbecili manipulați), care vă erijați în
apărători ai „libertății” false, nihiliste fundații șantajiste, care, odată cu banul,
puneți cuțitul sinuciderii, în mâna popoarelor/națiuni, politicieni care permiteți
ca astfel de societăți și fundații să-și impună, peste ignoranța bieților oameni,
satanismul VĂ ACUZ, MAI ALES, pe aceia dintre clericii ORICĂREI
CONFESIUNI CREȘTINE, care vă ocupați de mișmașuri, de toate netrebniciile, în
loc să vă ocupați de maxima urgență a istorei secolului XXI, de misiunea
voastră sacră Re-îndumnezeirea Ființei Umane! VĂ ACUZ de CRIMĂ ȘI DE
TRĂDARE A SPIRITULUI DUMNEZEIESC-HRISTIC AL PLANETEI PĂMÂNT! Nu-
mi bat eu capul va avea grijă Dumnezeu de voi! Căci cele două „mâini „ale lui
Dumnezeu sunt: una MIZERICORDIA (Mila/Iertarea/Iubirea), dar cealaltă
RIGOAREA (Dreptatea/Ordinea/Re-Armonizarea Cosmică și Ființială).
În calitatea mea de smerit, dar încă neadormit mădular al B. O. R. Fac
strigare și chemare acelor încă netreziți ierarhi/păstori/duhovnici, profund
responsabili de turma lor-poporul românilor să se trezească și să spună clar
românilor CARE ESTE POZIȚIA B. O. R. Față de intrarea României în UE
(intrare AȘA adică, fără a se supune discuției publice pierderile spirituale, pe
care le presupune această intrare.) o „uniune „extrem de dubioasă, care a
refuzat categoric să scrie, în constituția ei, că civilizația Europei este creată pe
baze creștine! Bineînțeles, asta dacă acelor sus-ziși ierarhi le mai pasă de
Hristos și de turma încredințată lor de EL!
Masonii aleg patriarh românilor?!
Iată ce spunea, în 1724 SFÂNTUL SINOD DE LA CONSTANTINOPOL
(Sfânt Sinod din care făceau parte, frățește și reprezentanți ai Ortodoxiei
Românești.): „Cei ce vor dezerta de la Ortodoxie și vor părăsi părinteștile și
dreptele dogme ale credinței și Predaniile Obștești ale Bisericii și vor decădea și
se vor îndepărta cu inovații și cu credințe absurde și cu obiceiuri eterodoxe și vor
falsifica și vor măslui adevărul Ortodoxiei, aceștia nici nu mai sunt, nici nu se
mai numesc creștini cu adevărat, ci se taie și se despart de totalitatea
mădularelor Bisericii și a creștinilor, ca niște eterodocși și inovatori și se izgonesc
afară din sfântul staul ca niște oi râioase și mădulare putrede „.
Termenul de „inovator „nu se referă la „înnoiri din lumea material-fizică „,
pentru că pe acestea I le-a dat Dumnezeu omului să se joace cu ele, să le
„descopere „. Ci se referă strict la falsele înnoiri, cele pretins „spirituale „: așa-
zisa „înnoire spirituală „este o aberație ticăloasă, care ar pretinde să-ți „înnoiești
„(adică, mai pe șleau: SĂ-L TRĂDEZI! Iarăși și iarăși, pe urmele vinovatului
protopărinte Adam și pe cele ale Iudei Iscarioteanul. Să renunți la El!)
Dumnezeul. Adică, să-ți atragi și să atragi, din nou, asupra întregului cosmos, o
fără de sfârșit amânare a Iertării/Mântuirii Divine. (efectuată, cum spune N.
Bediaev, prin teandrie, adică prin sfântă lucrare/efortul spiritual comun: 1 al
omului/andros, care-și conștientizează și regretă păcatul și 2 prin acela de
Iertare/ștergere a păcatului, din partea lui Dumnezeu/Theos, Cel care vede și
prețuiește eforturile conștientizării umane de păcat contra Luminii.).
Și atunci, cum să accepte Biserica Ortodoxă „înnoirile „FrancMasoneriei,
care a propus, întâi, un pseudo-cult, pe bazele unei/unui sinergii/sincretism a
religiilor păgâne („eterodoxia „despre care face vorbire Sfântul Sinod de la
Constantinopol.), numind zeitatea supremă „Marele Arhitect „(deh, masonii
revendicându-se de la medievalii ziditori/arhitecți de catedrale.), pentru ca, în
secolul XX, să inventeze New Age-ul, care, de fapt, merge chiar mai departe
decât să producă involuția spirituală spre nivelul politeist, al zeităților păgâne:
Îl înlocuiește pe Dumnezeul Cel Viu cu urletele animalice ale „muzicii (?) rock,
cu sexul, banii, televiziunea, Internetul.
După Biserică Ciprului (1815) și aceea a Greciei (1933), Biserica Ortodoxă
Română va lua și ea poziție, în 1937 aruncând ANATHEMA asupra Franc-
Masoneriei (ANATHEMA despre care noi n-avem la știință că ar fi fost
ridicată/anulată vreodată, oficial sau neoficial, de către B. O. R. Căci nici n-
avea de ce: FrancMasoneria face și-acum că și-atunci, aceleași lucrări și are
aceleași scopuri, cu totul potrivnice lui Hristos și Sfintelor Scripturi): „Temei Nr.
785/1937 Î. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, dă citire referatului cu
studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod încă din anul 1934
Sf. Sinod însușindu-și concluziile din referat hotărăște: I. Biserica
osândește Francmasoneria ca doctrină, ca organizație și ca metodă de lucru
ocultă și în special pentru următoarele motive:
Francmasoneria învață pe adepții ei să renunțe la orice credință și adevăr
revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu
rațiunea lor. Ea propagă astfel necredința și lupta împotriva creștinismului ale
cărui învățături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulți
intelectuali să și-i facă membri și obișnuindu-i pe aceștia să renunțe la credința
creștină, Francmasoneria îi rupe de la Biserică și având în vedere influența
însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de așteptat ca necredința să
se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În fața propagandei anticreștine a
acestei organizații, Biserica trebuie să răspundă cu o contrapropagandă.
Francmasoneria propagă o concepție despre lume panteistnaturalistă,
reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume și ideea omului ca
persoană, deosebită, destinat nemuririi.
Din raționalismul și naturalismul său, Francmasoneria deduce în mod
consecvent o morală pur laică, un învățământ laic, reprobând orice principiu
moral „heteronom „și orice educație ce rezultă din credința religioasă și din
destinația omului la o viață spirituală eternă. Materialismul și oportunismul cel
cras în toate acțiunile omului, este concluzia necesară din premisele
Francmasoneriei.
În lojile francmasone se adună la un loc evreii și creștinii și
Francmasoneria susține că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul și
se înalță deasupra celorlalți oameni. Aceasta însemnează că creștinismul nu dă
nici un avantaj în ce privește cunoașterea adevărului și dobândirea mântuirii
membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai dușmanii de
moarte ai lui Hristos să fie considerați într-o situație superioară creștinilor din
punct de vedere al cunoașterii adevărurilor celor mai înalte și al mântuirii.
Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor
precreștine. Chiar dacă unii adepți nu dau nici o însemnătate acestui cult se
vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare
forță quasi-religioasă. În orice caz, prin acest cult Francmasoneria vrea să se
substituie oricărei alte religii, deci și creștinismului.
În afară de motivele acestea de ordin religios Biserica mai are în
considerare și motive de ordin social când întreprinde acțiunea sa contra
Francmasoneriei.
Francmasoneria este un ferment de continuă și subversivă subminare a
ordinei sociale prin aceea că își face din funcționarii Statului, din ofițeri, unelte
subordonate altei autorități pământești decât aceleia care reprezintă ordinea
stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neștiuți încă nici de ei, având
să lupte pentru idei și scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe
la spate; niciodată nu există siguranță în viața Statului și în ordinea stabilită. E
o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna și întunericul. Împotriva jurământului
creștinesc pe care acei funcționari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ
păgânesc (s n.).
Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu,
conform căreia omenirea e compusă din națiuni. Biserica Ortodoxă care a
cultivat totdeauna specificul spiritual al națiunilor și le-a ajutat să-și
dobândească libertatea și să-și mențină ființa primejduită de asupritori, nu
admite această luptă pentru exterminarea varietății spirituale din sânul
omenirii (s n.).
Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserică împotriva acestui
dușman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale și al națiunei, sunt
următoarele:
O acțiune persistentă publicistică și orală de demascare a scopurilor și a
activității nefaste a acestei organizații;
Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji,
să le părăsească. În caz contrar, «Frăția Ortodoxă Română» extinsă pe toată țara
va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji.
Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până
atunci nu se căiesc (s. n: practic, aceasta este esența ANATHEMEI!).
De asemenea, le va refuza prezenta ca membri în corporațiile bisericești
(s. n: EXACT CEEA CE NE INTERESEAZĂ ASTĂZI, 2007!).
Preoțimea va învăța poporul ce scopuri urmărește acela care e
francmason și-l va sfătui să se ferească și să nu dea votul candidaților ce
aparțin lojilor.
Sf. Sinod acompaniat de toate corporațiunile bisericești și asociațiile
religioase se va strădui să convingă Guvernul și Corpurile legiuitoare să aducă o
lege pentru desființarea acestei organizații Oculte. În caz că Guvernul nu o va
face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel de lege din inițiativă
parlamentară.»
II. Întreg referatul împreună cu concluziile se va tipări în broșură prin
Consiliul Central Bisericesc și se va întrebuința ca mijloc de propagandă
împotriva francmasoneriei.
Î. P. S. Patriarh prezintă declarația făcută în fața Sa, a delegaților lojei
francmasone naționale în frunte cu d-l Pangal, prin care aduc la cunoștință că
aceste loji se autodizolvă, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient și spre
a nu se crede că este împotriva culturii sentimentelor monarhice, naționale și
creștine. El d. Pangal în numele delegaților declară că toți membrii lojelor
francmasone naționale sunt buni fii ai Bisericii Ortodoxe.
Sf. Sinod ia act cu satisfacție de declarația d-lui Ion Pangal și a celorlalți
conducători ai masoneriei naționale române, cetită în ziua de 25 Februarie a c.
în fața Î. P. S. Patriarh Miron, prin care anunță că această organizație se
autodizolvă. Este prin urmare de sine înțeles că hotărârea Sf. Sinod privitoare
la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat și prin urmare nu mai
există (s. n: DAR NU S-AU ȚINUT DE VORBĂ!).
La orele 13 Î. P. S. Patriarh ridică ședința, prorogând Sf. Sinod pentru
data de 29 Martie a. c, orele 10 dimineața.
PREȘEDINTE, (ss) MIRON Secretar, (ss) † GALACTION CRAIOVEANU „Ei
bine, masonii și-au pus în gând (mai demult, dar acum, în 2007 sunt condițiile
„optime „. Și, fie, zic ei, că au așteptat, încă prea mult, așa „pleașcă „. Prin
plecarea la cele veșnice a Preafericitului Patriarh Teoctist, un vajnic apărător al
Ortodoxiei și al cauzei românismului.) să ne „înnoiască „cu un Patriarh pe
gustul lor și răspunzând, ca o păpușă/marionetă, la comenzile lor (date cu
scopuri din cele mai obscure și, se cunoaște, din statutul lor reînnoit:
ANTINAȚIONALE/ „GLOBALIZANTE „/ „ETERODOXE „NEW AGE-iste.)!
De unde și până unde și cu îndreptățire de la cine, în Adunarea Națională
Electorală Bisericească a B. O. R, din 2007 (în urma plecării la cele veșnice, a
Preafericitului Patriarh Teoctist plecare în împrejurări omenești cu totul
tulburi!), se permite strecurarea masonilor? Nu e clar că, dacă ei sunt în
Adunare, vor trage sforile, din toate puterile și sub o comandă strașnică și
Neagră, care nicicum nu ține de Hristos-Dumnezeu și de B. O. R. Pentru a se
alege un Patriarh nu prin Pogorământul Sfântului Duh, ci prin urcarea, din
adâncuri, a Fiarei Satanice?!
Nu e nici o calomnie, în cele afirmate de noi, mai sus. Nu știm și nici nu
ne interesează „lista lui Cozmin Gușă „(n-avem o stimă deosebită pentru
președintele P. I. N și nici o încredere oarbă în lista sa, cuprinzând numele a 13
masoni! Care fac parte din Adunarea Națională Electorală Bisericească.) dar i-
am auzit mărturisindu-și, cu gura dumnealor, pe posturile TV, CALITATEA DE
MASONI (și nu de vreun rang debil, inferior.), atât pe domnul Sorin
Frunzăverde, cât și pe domnul Constantin BălăceanuStolnici.
Noi nu suntem decât un simplu mădular al B. O. R. Dar, dacă sunt și
creștini (cel puțin așa i-am auzit pretinzând, că sunt. Ceea ce mă face foarte
sceptic asupra onestității discursului domniilor lor, de-acum și de oricând.
Pentru că, omenește, cel puțin, nu se poate să împaci cultul lui Satan, al
Rațiunii/” Zeița Rațiunii „iluminaților. Cu Duhul lui Hristos-Dumnezeu,
Mântuitorul prin IUBIRE!), atunci domniile lor, masonii-cetățeni (presupunem:
de/cu onoare.) nu se vor considera mai mult decât ne considerăm noi,
subsemnatul și, deci, se vor considera supuși hotărârii Sfântului Sinod din
1937 care a aruncat ANATHEMA, asupra FrancMasoneriei.
Ca urmare, rugăm pe toți frații creștini, din sânul B. O. R, să-și vină în
fire și să se solidarizeze nu cu noi, subsemnatul (o oarecare voce.), ci cu decizia
de ANATHEMĂ a Sfântului Sinod al B. O. R.1937 și, astfel, să se alăture 1
protestului nostru, în contra intruziunii Franc-Masoneriei în soartă B. O. R. O
soartă pe care noi o dorim să fie sub Sfânta Mână a lui Hristos-Dumnezeu și
prin realul Pogorământ al Sfântului Duh, iar nu urmare a indiferenței suicidare
a românilor, care să-l lase pe Satan să-și „facă mendrele „, chiar în Adunarea
Sinodală.
2 stăruințelor noastre, pe lângă venerabilul Eugen Ovidiu Chirovici, șeful
MLNR, de a-și retrage TOȚI membrii masoni, din Adunarea Națională Electorală
Bisericească (și pe cei știuți de noi și pe cei știuți doar de domnia sa.).
Numai în felul acesta, tragem nădejde că Sfântul Duh va avea îndemn să
se pogoare asupra unei adunări, curățate de toate vestigiile Întunericului. Și că
noul Patriarh al României va fi, cu adevărat, alesul lui Dumnezeu, pentru
Neamul Românilor. Iar nu al Dușmanului. Și, deci, că soarta României va merge
pe făgaș sfânt, iar nu Pe făgaș spurcat și blestemat, cum încă n-a mai mers. (cu
toată străduința mare a Celui Rău, de a stinge și Neamul și Biserica Neamului
Românesc.). Drept să spunem, nu suntem absolut deloc curioși să
experimentăm, fără nici un orizont de Lumină, hazardul „mersului „Neamului și
Țării, întru lucrările Întunericului.
„Opus Dei „falsa „voință a lui Dumnezeu „.
Nu facem decât să amintim (și să subliniem anumite aspecte!), ceea ce
unii dintre cititori știu, deja, prin articolele dlui Florian Bichir, din ziarul
Evenimentul Zilei, din 7 8 mai 2006 Iată doar câteva informații, spicuite de noi,
dintre cele multe (și nu totdeauma spuse cu obiectivism!), furnizate de ziaristul
Bichir, despre „Opus Dei „Opera lui Dumnezeu „: „Fostul prim-ministru Radu
Vasile, preotul Vasile B. Bogdan (n. n: noi posedăm informații și despre
apartenența la „Opus Dei „a avocaților Răzvan Păsculescu, Laszlo Kiss cu multe
conexiuni la nivelul Prelaturii din Germania, Spania sau Vatican —), episcopul
Virgil Bercea sunt doar câțiva români care au avut sau au legături cu „Opus Dei
„. În „Evenimentul zilei de duminică „, ei au povestit despre originea,
funcționarea și obiectivele uneia dintre cele mai influente organizații din lume.
Constituția „Opus Dei „îi sfătuiește pe membri să păstreze (cităm): „O
tăcere prudentă, în ceea ce privește numele celorlalți membri; nu trebuie să
dezvăluie nimănui apartenența lor la ’Opus Dei’.
’Opus Dei’ reprezintă o adevărată armată creștină, care nu poartă
uniformă, ci costum și cravată. Soldații sunt miniștri, bancheri, profesori
universitari, jurnaliști sau avocați. Iar toți lucrează pentru împlinirea Operei lui
Dumnezeu.
’Opus Dei’ înseamnă aproape 84000 de membri laici în întreaga lume, la
care se adaugă 1890 de preoți, vreo 20 de episcopi, doi cardinali. „
Și primele comentarii, pe care le socotim nu doar necesare, ci, în primul
rând, de bun-simț:
Ce fel de Dumnezeu adoră cei din „Opus Dei „, dacă, în plină eră cre ștină
(cel puțin așa se pretinde, de la Vatican!) membrii ei „păstrează o tăcere
prudentă „? Prin ce se diferențiază comportamentul lor, de cel al
Masoneriei/Masonilor, care se știu „cu musca pe căciulă „, că numai vorba vine
că ei ar aduce „fericirea și prosperitatea și pacea mondiale „când ei, de fapt,
seamănă războiul Pe unde trec. Iar războiul modern este (se știe!) aducător de
profituri personale, sau profituri ale unei oligarhii foarte restrânse?
Ce fel de armată și-o fi alegând Dumnezeu (dacă este să-i credem pe cei
de la „Opus Dei „.), dacă această armată este formată din „miniștri, bancheri,
profesori universitari, jurnaliști sau avocați „? Pot să zică fostul prim ministru al
României, Radu Vasile (trecut la catolicism „în miez de noapte, în plină beznă
„.), ori preotul Vasile B. Bogdan, până li se va duce gura la urechi dar Hristos-
Dumnezeu a fost, în toți cei trei ani și șase luni de propovăduire a Noii Credințe
pe Pământ, în război deschis cu puterea cezarică; or, ce reprezintă „miniștrii „,
decât administrație cezarică, ce reprezintă „bancherii „decât „mamonismul „și
„camăta „, pe care HristosDumnezeu le înfierează cu atâta vehemență, încât,
pentru prima și singura dată, simte nevoia de a folosi biciul, când îi alungă pe
„uzurieri „bancherii de azi. Din Templul lui Dumnezeu, acuzându-i că au
transformat Casa Domnului „în peșteră de tâlhari „?! Și mai sunt și „profesori
universitari „cei care, în majoritate, cel puțin în ultimul veac, au promovat, pe
față, marxismul. Aducând demagogia la rangul de „artă demonică „, cu totul
dubioasă. Iar cât despre „jurnaliști” specialiștii de azi ai manipulării minții
Neamurilor Pământului și „avocați „, cărora țăranul român le zice, cu atâta
plasticitate, „lătrai „. Dacă asta e Armata lui Dumnezeu, înseamnă că
Dumnezeul lor (al membrilor lui „Opus Dei „) seamănă, la „poză și figură „, leit
cu Satana. Ceva de speriat.
Cât despre cifrele de membri vehiculate, ne nasc pe buze, în mod
automat, fireasca întrebare: dacă Vaticanul pretinde, chiar și prin emisarii lui
români (Radu Vasile, Virgil Bercea, Vasile B. Bogdan etc.), că „Opus Dei „este
Armată lui Dumnezeu, oare de ce-i trage inima la treabă pe așa de puțini, să
facă „voia lui Dumnezeu „pe Pământ? Nu sunt decât două răspunsuri:
A ori autoritatea Vaticanului este înspăimântător de mică. (ceea ce noi
știm că nu este cazul.) ori B ceea ce fac acești domni nu este, în nici un caz,
„VOIA LUI DUMNEZEU „, în folosul larg, al omenirii. Și, de aceea, cu cât mai
puțini, cu atât se păstrează secretul potlogăriilor mai ușor și se împart prada și
meritele la mai puțini, deci este mai. Grasă prada și mai
substanțială/strălucitoare răsplata.
Parcă asta e logică din zilele noastre, nu? Și, se pare, Vaticanul
cezarismului papal, care s-a amestecat (și a provocat chiar!) războaie
dezintegratoare de lume (și nu ne referim, ÎN NICI UN CAZ, la trecutul
îndepărtat, pentru care papa Ioan Paul al II-lea a cerut Scuze, în numele
Bisericii Catolice.) nu deviază deloc de la această logică perfect cezarică, deci
ANTICRISTICĂ!
Ce, parcă trebuia să se știe de către mulți oameni de pe Pământ, cum au
fost provocați, susținuți (în tot felul.) și încurajați croații (și slovenii.) catolici, să
sară la gâtul sârbilor ortodocși?! Sau, cum „Solidamosti „, așa-zisa „mișcare
sindicalistă „de la Șantierele Navale „Ursus” Gdansk din Polonia, nu era decât o
oficină a Vaticanului-cel-Politic/Cezaric (electricianul Lech Walesa era o simplă
fantoșă/marionetă cu cât mai neșcolit, cu atât mai ușor de „smerit „!), iar nu
„expresia nemulțumirilor populare față de sistemul comunist perimat „?! Sau,
amânarea cu 8 (OPT!) zile a protestului Vaticanului, față de izbucnirea, peste
noapte, tâlhărește, a războiului/invazie americană din/în Iraq (încălcându-se
toate normele juridice internaționale!) trebuia să aibă mulți martori ai realelor
„motivații de tăcere/întârziere „ale Vaticanului?! Etc. Etc. Etc.
„Hegemonismul „Vaticanului, reaua-credință, aroganța, foamea cumplită
de dominație cezarică a catolicismului vaticanez, prin intimidarea și
subminarea celorlalte Biserici Creștine toate acestea s-au văzut/reflectat clar,
în declarația publică, din vara aceasta, a papei Benedict al XVI-lea. Care
consideră Singura Biserică a Tradiției Creștine, cea ORTODOXĂ „o biserică
particulară „. Și dacă-i așa de particulară, de ce să n-o confiscăm noi, Sfântul
Scaun ca pe orice SRL, din jungla capitalistă?!
De aceea, faptul că IPSS Nicolae Comeanu, în cadrul emisiunilor de pe
postul Realitatea TV, a făcut propagandă „pe față „pentru „studentul „catolicilor
și al protestanților vestici (Strasbourg-ul catolic și Bossey din Elveția calvină.)
IPSS Daniel, Mitropolitul Moldovei, ni se pare relevant pentru forțele care
„împing „din spate, azi, în ANB în problema („ capitală „nu doar pentru noi,
ortodocșii. Ci și pentru dușmanii cei mai înverșunați ai Ortodoxiei.) a alegerii
Noului Patriarh. (Este tare greu de crezut că va simți îndemn Sfântul Duh, să se
pogoare într-o adunare în care colcăiesc cele mai străine de Dumnezeu
interese!). Vor fi fiind și ex-securiști (noi am zice că, mai curând, foarte liberali
„sereiști „.) și masoni (noi am susținut acest lucru, nu „mânați „de „lista lui Gușă
„, ci având propriile noastre informații, foarte directe!), printre membrii ANB
dar, fie-ne iertat, cezarismul vaticanez depășește, în influență și vehemență,
toate celelalte „mișcări subterane „din ANB, la un loc.
Nu degeaba dl Bichir folosește, atunci când vrea să denumească „Opus
Dei „sintagma „Mafia lui Dumnezeu „. (Mai țineți minte, probabil, cum bătrânul
naș sicilian, Vittorio Corleone, când Voia să sugereze că are la mână, cu tot cu
suflet, cu viață și cu moarte, pe cineva. Avea expresia: „I-am făcut o propunere
pe care nu o va putea refuza. „să vedem ce propuneri „de nerefuzat „se vor face
în ANB. Pentru că e clar că degeaba se semnează diverse liste de susținere a
unor înalți prelați ortodocși patrioți și buni români. Listele acelea vor rămâne la
coșul de gunoi al ANB, date fiind. Datele problemei, în variantă vaticanezo-
newyork-eză.). Auziți cum sună: „Mafia lui Dumnezeu „. Evident, nu a
adevăratului Dumnezeu „căci se vor scula atunci (n. n: adică, acum, pentru că
vremurile vestite de apostoli au cam venit/s-a cam „plinit „vremea.) mulți
hristoși mincinoși „ci a „Adversarului „.
Mai jos, nu facem decât să redăm informație „brută „, din cea oferită de dl
Bichir, în legătură cu anumite aspecte ale organizării și istoricului „Opus Dei
„aspecte pe care autorul articolului de față fie nu a avut cum să le verifice, fie la
care nu are de adăugat ceva și, deci, nici nu va interveni cu vreun comentariu:
Mafia lui Dumnezeu Florian Bichir, Evenimentul Zilei, 7 mai 2006
Evoluția unei forțe religioase 1902 Jose Maria Escriva se naște într-o
familie din clasa de mijloc, în regiunea spaniolă Aragon.
Escriva, acum un preot care trăiește în Madrid, are o viziune (în care
„Domnul își exprimă dorința ca Opus Dei să existe „) și pune bazele organizației
care-i va ajuta pe laici să găsească sfințenia în viața și munca de zi cu zi.
Escriva publică „Calea „, o carte cu 999 maxime spirituale.
 Conciliul II al Vaticanului se deschide, împărtășind viziunea lui Escriva
asupra activismului laic.
Moare Escriva; Alvaro del Portillo, un prieten apropiat al acestuia, este
ales succesor.
Papa Ioan Paul al II-lea acordă Opus Dei statutul de prelatură personală.
Papa Ioan Paul al II-lea îl canonizează pe Escriva, la doar 26 de ani după
moartea acestuia, portretizându-l ca pe „un sfânt al vieții de zi cu zi „.
Categorii de membri Laicii Supranumerarii (70% din totalul membrilor)
pot să fie celibatari sau căsătoriți. Acești membri ai Opus Dei trăiesc în propria
casă.
Numerarii s-au angajat să fie celibatari, să trăiască în sărăcie și
ascultare. Continuă să-și exercite profesia și trăiesc în reședințe (nemixte) Opus
Dei.
Supleanții sau oblații sunt membri care au făcut legământ de celibat
apostolic, dar nu sunt pe deplin disponibili pentru sarcinile apostolice. Locuiesc
în general cu familiile lor. Unii numerari sau supleanți sunt chemați pentru
preoție și formează clerul propriu al Opus Dei.
Preoții Numerarii reprezintă clerul Operei Domnului. Fac parte din
Societatea Sacerdotală a Sfintei Cruci (asociația de preoți a Operei Domnului).
Mai sunt și cooperatorii sau colaboratorii. Aceștia nu sunt membri Opus
Dei și pot să nu fie creștini sau catolici.
28 miliarde de dolari Potrivit unuia dintre zvonurile care circulă despre
Opus Dei, trecerea pe care organizația o avea la Papa Ioan Paul al II-lea s-ar fi
datorat faptului că Opus Dei ar fi finanțat „Solidaritatea „, dar și că ar fi ajutat
banca Vaticanului să scape basma curată după scandalul din 1982
John Allen, jurnalist și critic al Vaticanului, care a publicat în 2005 o
carte despre Opus Dei și expertul său financiar, Joseph Harris, au descoperit că
Opus Dei are proprietăți în valoare de 3444 milioane de dolari în America și o
avere globală estimată la 28 miliarde de dolari. (A. D.)
Câtă putere are Opus Dei? În cei 78 de ani de existență, Opus Dei a
acționat ca un magnet de zvonuri. Gruparea a fost acuzată că a folosit averi
imense și și-a cultivat influența pentru a face aproape orice, de la susținerea
dictaturii spaniolului Francisco Franco, la grăbirea sanctificării părintelui Opus
Dei și la „plantarea „adepților săi conservatori în toate guvernele, de la Varșovia
la Washington.
Unii spun că cel mai mare secret al Opus Dei este implicarea sa în
politica internațională. Noul regim conservator al Poloniei include și un ministru
Opus Dei, alături de alți câțiva oficiali, potrivit spuselor unuia dintre directorii
grupului Opus Dei din Varșovia, citat de revista „Time „.
În Peru, Juan Luis Cardinal Cipriani, primul cardinal Opus Dei, a spus:
„Cele mai multe grupuri care luptă pentru drepturile omului sunt de fapt
fronturi pentru mișcări politice marxiste și maoiste „.
Ani întregi, catolicii de la Washington au păstrat o listă informală a
oamenilor Opus Dei suspuși, precum judecătorul Antonin Scalia, senatorii Rick
Santorum și Sam Brownback, editorialistul Robert Novak și fostul șef FBI, Louis
Freeh, arată publicația „Time „.
 „Românii din Opus Dei „Florian Bichir, Evenimentul Zilei, 8 mai 2006
Dezvăluiri. Ordinul catolic e o influentă armată secretă, botezată „Mafia
lui Dumnezeu „
Fostul prim-ministru Radu Vasile, preotul Vasile B. Bogdan și episcopul
Virgil Bercea sunt doar câțiva români care au avut sau au legături cu Opus Dei.
În „Evenimentul zilei de duminică „, ei au povestit despre originea, funcționarea
și obiectivele uneia dintre cele mai influente organizații din lume.
Constituția Opus Dei îi sfătuiește pe membri să păstreze „o tăcere
prudentă în ceea ce privește numele celorlalți membri; nu trebuie să dezvăluie
nimănui apartenența lor la Opus Dei „.
Opus Dei reprezintă o adevărată armată creștină, care nu poartă
uniformă, ci costum și cravată. Soldații sunt miniștri, bancheri, profesori
universitari, jurnaliști sau avocați. Iar toți lucrează pentru împlinirea Operei lui
Dumnezeu.
Opus Dei înseamnă aproape 84000 de membri laici în întreaga lume, la
care se adaugă 1890 de preoți, vreo 20 de episcopi, doi cardinali.
Oficial, Opus Dei nu acționează în România, dar e greu de imaginat că
cea mai influentă organizație catolică putea ocoli o țara latină cu peste un
milion de credincioși catolici. „
Românii rămân orfani de patriarh, numai cu Dumnezeu.
Când am văzut că acela pe care Colegiul Electoral Bisericesc l-a votat cu
95 de voturi, nici să deschidă gură a românește nu-i în stare, atunci mi-am dat
seama că Dumnezeu ne ține, încă pentru lungă vreme, sub dreaptă osândă,
pentru păcatele noastre cele multe și negre și c-am rămas orfani de Patriarh,
numai cu Dumnezeu. Pentru încă lungă vreme de pocăință și adâncă și prea-
adevărată smerire.
Vom râvni, îndelung, însetați, după Tatăl de Duh, dus la Ceruri, pe 30
iulie 2007 ora 17 (probabil.), cel ridicat și chemat de Dumnezeu ca să fie făcut
Îngerul și Steaua Luminător-Călăuzitoare și Ocrotitoare a Neamului Românesc,
dar cu aripile încă legate de Dumnezeu.
Până ce ne vom căi din străfundul sufletului, pentru răutatea, stricarea și
nemerniciile care ne-au înnegrit ființa, ca de o spurcată zgură. Și, prin faptele
noastre fără măsura luminii, ne-am chemat, din Cer și din iaduri, osândă, să
vedem în Scaunul în care stă, de obicei, Păstorul, Părintele, Ocrotitorul unui
Neam ORTODOX pe Diavolul, cel care nici din limbă nu poate da omenește!
Înspre ce ne poate călăuzi unul care nici limbă nu și-o mișcă a suflet/DUH
ORTODOX, în gură dacă nu spre râpi de prăpăstii și bezne?!
. Străbunii noștri se trăgeau, pe timpul urgiilor, al năvălirilor de tot felul
de lifte, în munții înalți și-n codrii merei. Noi ne vom trage în umbră de ocrotire
a lui Dumnezeu și-n vârful Rugăciunii noastreScară către Cer.
. Neam Românesc, prăbușește-te în fără de răgaz Rugăciune, Rugă
aprinsă cât să topească recile lespezi ale bisericuțelor și mânăstirilor, cu sfinți
răbdători și martiri pe pereți și catapetesme! Prăbușește-ți trupul în adâncă și
neîntoarsă căință, spre a ți se înălța, spre Dumnezeu iarăși, Duhul. Ce fostu-ți-a
plecat și, până acuma, prea întors spre pământ! Numai așa iertat vei fi de-
orfănie și îți vei dobândi drept, iară, la Călăuză și la de Lumină Părinte, aici, pe
Pământ! NUMAI AȘA, CERU-NCRUNTAT DE SÂNGE, DIN AMURGIREA ZILEI
DE 12 SEPTEMBRIE 2007 SE VA SCHIMBA, IAR, ÎN CER DE RĂSĂRIT DE
LUMINĂ!
. Și vom sta, așa, orfani de Tatăl trimis de Domnul pe Pământ, orfani de
Păstorul din Tronul Patriarhal, până ce Preabunul va hotărî că s-a mai albit-
luminat spre bunătate și spre iubire de semeni Duhul nostru, cel care
mohorâtu-s-a de moarte, în ultimii timpi. Până ce Hristosul Neamului
Românesc și al Lumii ne va fi iertat și va fi dezlegat aripile Celui de-al Cincilea
Patriarh, cel chemat și zburat, să ne fie și stea neclintit luminat, acolo, pe boltă
precum un LUCEAFĂR DE NĂDEJDE ÎN CERURI și până ce păcatele veninoase
din noi vor fi scăzut, iar Iubirea de Adevăr și de Drept și Păsarea de Semeni vor
fi crescut într-atât, încât Domnul Dumnezeu să pună, din nou, în mâna
noastră, Făclia de Neam Ales, care să Lumineze, iar nu să ofilească Grădina
Maicii Domnului! Și va așeza pe Bolta Senină a Tronului Patriarhal, iarăși, pe
un slăvit Înger de-al său (Frate-ntru Duh cu cel în Lumină chemat). Un nou
Înger cu aripile strânse la piept. Și-apoi desfăcute spre părintească-mbrățișare-
ntru Sfânt Duh Ortodox, iar nu spre pierzare.
Nedumeriri dureroase și implorarea Duhului Sfânt, pentru transfigurarea
întâistătătorului ortodoxiei românești.
Prieteni nedumeriți din Ardeal mă întreabă dacă noul Patriarh este iubit
în Bucovina și Moldova. Pentru că, altfel, nu-și explică alegerea lui, de către
ANB.
. Nu, IPSS (viitorul Preafericit.) Daniel nu este iubit de nimeni de la noi,
din Bucovina: îmi pare rău s-o spun, dar IPSS Daniel n-a grăit adevărul, când a
vorbit (și, mai ales, a pus propaganda să vorbească!) despre „realizările „lui la
sfintele mânăstiri voievodale bucovinene. Eu sunt omul locului, pe mine nu mă
poate „duce cu preșul „. Am scris în acest sens, nu demult, un material pe care
l-am publicat în revista Contraatac, de la Adjud. Batjocorirea Patrimoniului
Național! (pelerinaj într-o rană deschisă: Bucovina românească, azi.). Scriere
perfect inutilă. Pentru că alegerile de Patriarh s-au făcut cum s-au făcut, nu
mai insist.
Iar aici, în Moldova de Mijloc-Sud (Vrancea-Bacău), oamenii sunt
indiferenți APROAPE COMPLET. Față de chestiunea Patriarhului. Și nu prea au
dreptate și nici dreptul să fie așa! Pentru că e vorba de un Întâistătător foarte
tânăr deci, în mod normal, e/va fi vorba de o foarte lungă perioadă de
„păstorire „, de către el-Daniel, asupra românilor. Și semnele augurale nu sunt
dintre cele mai bune.
Doar pentru zona Iașului a făcut foarte multe. De fapt, acolo și-a și făcut
propaganda! Dar, să mă ierte Dumnezeu, românilor ortodocși de azi nu știu
dacă le era de lipsă, în primul rând, un „manager „. Cât, cred eu, cu capul meu
prost înainte de orice, aveau nevoie de un urmaș demn al Preafericitului
Teoctist, care să-i țină uniți în credința străbună, împotriva marilor urgii și
ispite ale necredinței, desfrâului, egoismului/individualismului, lăcomiei
criminale, necuviinței, pervertirii și iresponsabilității morale. Care tot năvălesc
dinspre Apus/Amurg.
 Și se mai șoptește asupra multor aspecte ale personalității sale.
Neuitându-se că l-a premiat, cu un înalt premiu bisericesc, pe rocker-ul Vlad
Craioveanu, supranumit, de unii, „Bucifal „. Și că „manageriat” ul IPSS Daniel
seamănă, mai curând, a strângere de avere cezarico-papistașă, decât a smerită
jertfă ortodoxă, pentru/întru Hristos.
. Să dea Dumnezeu să mă înșel (îmi doresc fierbinte să mă înșel!), dar nu
prea cred: vor veni/vin, deja, vremuri de mare Primejdie a Duhului, iar noi
suntem singuri și începe turma să se cam risipească. Spre bucuria lupilor
flămânzi.
Aș vrea, din adâncul sufletului, să greșesc, în această privință și să-i dea
Dumnezeu Preafericitului Daniel UN NOU SUFLET. Să aibă o sfânta viziune,
POGORĂMÂNT AL SFÂNTULUI DUH ȘI PORUNCĂ SCRISĂ PE CERURI CU
FOC! Prin care să i se arate Calea cea Adevărată și Dreaptă, pe care trebuie să
călăuzească el Neamul Românesc.
Și?
Aflu, chiar în acest moment (9 octombrie 2007 ora 17), că „Pimen,
arhiepiscopul B. O. R. de Suceava și Rădăuți, a primit verdict de poliție politică
de la CNSAS „.
Și? Ce-i cu asta? Eu sunt bucovinean de baștină, știu absolute toate
imensele, supraomeneștile străduințe ale acestei autorități spirituale
incontestabile (pentru oamenii locului, cel puțin!), de a păstra Biserica
Ortodoxă în toată curăția ei de Duh. Declar, în numele Bucovinei care m-a
născut, că, pentru noi, bucovinenii, al nostru vlădică Pimen este cât și un sfânt,
plutind ca un abur de Duh, pe deasupra pământului ăsta plin de reptile
umane. Precum membrii CNSAS-ului. Puțin ne pasă nouă de găselnițele acestor
dihori!
Altceva mă împunge în inimă, aflând că și vlădica Bartolomeu Anania
este cu „sabia lui Damocles „deasupra capului: nu cumva Dumnezeu ne
pedepsește grozav, cu nelucrarea transfiguratoare de Duh, asupra noului
nostru Patriarh cu amânarea ascultării rugilor noastre aprinse. Și încep
prigoanele și răzbunările?! Căci prea puțină vreme trecut-a de când vlădica
Bartolomeu ar fi putut fi ales în Înaltul Tron Patriarhal. Și nu a fost să fie, sau
s-a lucrat „cu nefiresc spor „să nu fie ceea ce mulți ar fi vrut să fie Voia Duhului
Sfânt, iar nu expresia lucrărilor omenești „pe sfoară „.
În plus, nouă, celor din Bucovina, ne miroase toată „afacerea „asta, ca o
punere în scenă, cu actori dinafara țării și cu voințe dinafara Ortodoxiei. Un film
„coproducție „. Satana et Comp!
Dacă așa vede noul vlădică de la Palatul Patriarhal „pacea creștinească „,
atunci e de rău, pentru Neamul ăsta amărât al Românilor.
Oricum, ținem să-i anunțăm, pe toți „lucrătorii catacombelor dracului „,
de la CNSAS, că și de-or da verdict de „Hannibal Lecter „, nu doar de „poliție
politică „(. de câte nevrednicii/năstrușnicii n-or Fi fiind în stare, niște
pitecantropi scălâmbi la suflet, precum cei de la CNSAS, care n-au simțit, prin
ei, niciodată viscolind Duhul Dumnezeiesc?!), pentru vlădicii noștri aflați în toiul
de dumnezeiască lucrare, noi tot vom îngenunchea în fața lor și tot le vom
săruta sfințitele lor mânuri, prin care Duhul Sfânt își plinește treaba cea de
obște, asupra Neamului Românesc. Noi credem numai în ceea ne arată
Dumnezeu, prin lucrarea aleșilor Săi, iar nu în mugetele și răgetele necontenite
ale Fiarei Flămânde, pururi înnebunită, turbată de furia împotriva SENINEI
VICTORII A LUMINII SFINTE.
Ecumenism newage-isto-manelist, la Sibiu sau Hristos, baba și
mitralieră. (impresii proaspete de la Cea de-a Treia Adunare Ecumenică
Europeană, de la Sibiu)
Am deschis televizorul, absolut întâmplător, în seara zilei de 8 septembrie
2007 pe TVR-2 Și ce-mi văzură ochii? O adunare de „făclieri „, ca cei din Ku-
Klux Klan iar sus, pe o scenă mare, se îngrămădiseră, ca oile, niște
purtători/purtătoare (unii/unele țanțoși/țanțoșe, alții/altele cu ochelari de
scafandru, negri/siniștri, cu mutre de handicapați/handicapate 100%. Scriu
ambele variante, de masculin și de feminin, ca să nu greșesc cumva, căci nu se
prea deosebeau. Acolo.) cum spuneam, purtători/purtătoare de
steaguri/stindarde, pe care Crucea era desenată, în fel și chip. Și toți „țanțoșii „și
„țanțoșele „, în blugi și declamând, cu ifos, numele lui „Cristos „. Dacă ar fi fost
doar făcliile, steagurile/stindardele, cu crucile acelea, care de care mai
„combinate „, încârligate și mai pocite, aș fi zis că e vreo adunare neo-nazistă.
Dar, toți/toate „nedefiniții/nedefinitele „, declamau (țanțoși/e și țapoși/e, nevoie
mare, cu pieptul scos înainte, că actorii la final de carieră.) numele lui „Cristos
„. (Pe ici, pe colo, se ițea câte un moș în blugi, cu tichiuță ca Nichipercea și cu
rucsacul în spinare și el, rucsacul, făcut din blugi.). Ce să fie-ce să fie?!
Peste 2 3 minute, scrolurile au rulat: „A TREIA ADUNARE ECUMENICĂ
EUROPEANĂ, DE LA SIBIU „. A, da, „Sibiu, capitală europeană „. Mda. Mă rog
și de ce „blugiștii „și „ochelariștii „cei siniștri și handicapați, declamau, cu așa
ifos, numele lui „Cristos „?! Și agitau făcliile și stindardele, belicoși nevoie
mare?!
Doi. Doi CE? Că erau cam „androgini „, amândoi. Dar grăsunul se
declara în rol de „bărbat-soț „, iar. Celălalt, se declară „cealaltă „, adică „femeie-
soție „iubitoare. (dar, cum se vedea clar Că nu-i era familiară limba
românească, ci aia ungureasco-secuiască, am dat din umeri, atunci când „ea
„[?] a început să repete, ca o placă stricată: „El erÀ. El Éra. Èl era. „. Cred că tot
despre „Cristos „voia să zică ceva, dar nu sunt deloc sigur. Și pân’ la urmă, n-a
prea putut s-o zică.). Or fi fost.” soț și soție „dar tot nu știu care să fi fost „soț „și
care „soție „. Să fie sănătoși, la ei, acasă.
„Turma „(efectivă!) de „blugiști „a voit, apoi, să imite citirea evangheliilor.
ÎN 12 LIMBI! Cum altfel?! La modul „șatafetar „: ca la v-ați ascunselea unul
zicea „uni „, altul „doni „, al treilea „trini „, al patrulea „pici „, următorul „arde
„și se auzea apoi: „moara „. Iar ultimul se repezea speriat: „Popovici! „.
Din când în când, ieșea din întuneric unul cu mutră de killer sau de Mike
Tysson, cu cravată albă, care zbiera că: „Aceasta este adunarea care-i place lui
Hristos! „. Mă rog, eu eram convins că Hristos-Dumnezeu are gusturi mai bune,
dar dacă așa zicea gealatul cu cravată, cine mai știe. Între timp, s-or fi schimbat
multe în lume, nu? Secolul vitezei. Până și (sau: mai ales!) în materie de
gusturi.
 . Mi-a părut tare rău că tocmai cel pe care-l lăudam, într-un articol,
acum câteva săptămâni, precum că-i unicul artist român care mai știe să facă
deosebirea între „popular „și „tradițional „a căzut în capcana acestui mare circ
new-age-isto-manelist. GRIGORE LEȘE, probabil ros și el, pe dinăuntru, de
demonul faimei cu orice preț, s-a pretat la o penibilă amestecătură de cântec
arhaic, cu „balerine „de manele, zghihuindu-se, buricându-se și dându-se,
toate, de ceasul. Nopții, în juru-i.
Iar după ce a ieșit din scenă Leșe, a intrat o doamnă mai în etate (să nu-i
zic chiar „babă „.), cu aere de vestală ori de druidesă (numai numele era
franțuzesc: Mireille Marie.) și a început să bâiguie/bombăne, acompanită de
tobe indiene, de samishenuri japoneze și de câte alte zbârnâitori și bâzâitori și
alte drăcii (care se voiau creatoare de atmosferă a unui templu buddhist.), să
sugereze, cică (explica, din beznă, ca Ucigă-l Toaca, disk-jockey-ul.)
„sincretismul tuturor religiilor terestre ale momentului „. Prost moment, de un
prost gust de-a dreptul năucitor!
. La un moment dat, niște/alți disck-jockey (de sexe nedeterminate) au
aprins, cu flăcări mari și fumegânde (imediat, m-am gândit, îngrijorat, dacă
vorbiseră cu pompierii, înainte de spectacolul de circ.), ceva ca un
morman/amestec de pneuri uzate și difuzoare date la rable, din întuneric
auzindu-se indicația zbierată cu glas De stentor, precum că „Asta e Crucea
Răstignirii lui Cristos! „. Mă rog, o fi. Dar dați, mai întâi, telefon la prima secție
de pompieri.
. Mai lipseau dervișii rotitori, dervișii urlători și fachirii careși înfig țepușele
prin fălci. Dar, dacă mai țineau mult tămbălăul și dăndănaia. „bien sûr „, în
numele lui „Cristos „, cum altfel. Apăreau și dintr-ăștia. Nu m-ar mai fi mirat
nimic, la așa circ pestriț. Presărat de urletele gealatului cu cravată, precum că
neomanelele astea „Au transformat scena de la Sibiu în Biserică! „și că toate
chestiile alea scălâmbăite „Ne unesc cu Crucea Răstignirii lui Cristos! „. Ce
legătură vor fi avut stindardele Ku-Klux Klan-ului și torțele alea naziste, tot
circul „balerinelor „de neo-manele și baba bombănitoare/bâzâitoare cu „Crucea
Răstignirii „, fie și a lui. „Cristos „?!
. Și, la final, în studioul TVR-2 un năuc de preot ortodox local (nici nu m-
am ostenit să-i rețin numele), a ținut să facă apologia circului lui „Cristos
„(„Acestea sunt adevăratele valori comune europene! „. A afirmat, convins că de
Sfânta Treime, sfinția sa. Dacă astea or fi, cu adevărat, ASTEA. Atunci eu
solicit, neîntârziat, cetățenie papuașă, că-i mult mai sigură/fermă, populația aia
cuviincioasă, cu oase prin păr, în materie de identitate cultural/spirituală.
Măcar ăia, când pun la frigare un „frate „, știu foarte precis și sunt foarte
convinși de ce anume o fac.) preotul catolic de-alături de năucul nostru (cică
ortodox), a zis că „da, tocmai așa! „iar dl sociolog al religiilor, Laurențiu Tănase,
își freca mâinile de o bucurie sinceră, de tarabă, la gândul „ce de bani au făcut
pensiunile din Mărginimea Sibiului „și. Ce taxe ecologice a umflat Guvernul
României, de la fraierii de străini. Numindu-i pe turma aceea de ciudați:
„pelerini „.
. Pe cine, oare, se străduiesc oamenii ăștia „new-age” iști, cu maniere de
maneliști oleacă mai periați, să convingă că „rața împunge „? Până și copiii de 2
3 ani, din cârca părinților, veniți să vadă „comèdia „(că tot nu era vreun
program de distracție mai de soi, pe televizoare.), începuseră să facă cu ochiul și
se prinseseră ce legături „indisolubile „erau între pezevenchii, panglicarii,
pehlivanii, soitarii, neo-maneliștii ăștia. Și „Sfânta Cruce a lui «Cristos» „.
În numele „unității de spiritualitate „a lumii, new age-iștii vor să ne facă
să ne uităm identitatea. (Să sporească haosul spiritual din lumea
contemporană și așa, major. PÂNĂ LA MAXIMUM, adică.). Ce/cum anume „uniți
spiritual „, domnii mei, când există atâta năuceală identitară în Europa iar voi
veniți s-o ridicați, năuceala asta, prin circul vostru, la puterea a zecea?! Știm și
noi ce zic Sfintele Scripturi, că vor veni vremurile când „fi-va o turmă și-un
păstor „dar asta nu prin siluiri/violentări supreme ale duhului, dintr-astea, de
un prost-gust jenant. ci abia când Dumnezeu va hotărî că omenirea este
pregătită spiritual! Or, prin însăși seara asta, pe care încep s-o blestem, căci
mi-a furat un car de vreme, se demonstrează ce teribil de pregătiți suntem, mai
ales din punct de vedere spiritual. Și voi, brejilor, sunteți PRIMII. la „pregătire „!
Când Imperiul Roman și-a încurcat propriii zei cu ai altora, s-a prăbușit și
a dispărut. Dar noi nu formăm încă nici un imperiu (dacă nu cumva în rolul
domnului „Imperiu „este distribuit actorul cu numele „pluralității sincretice „.
SUA. „domn sincretico-conglomerat „care seamănă nu cu Babel-ul, ci curat cu
un ospiciu de nebuni furioși!). Deci, unde ne vom prăbuși? În neant. Cel puțin
voi, apusenilor/apușilor (de unde ne vin toți potlogarii ăștia, cu New Age-ul lor.),
chiar nu aveți alt loc de prăbușire. Căci noi, ăștia, din Răsărit, ne vom prăbuși
în genunchi, rugându-l pe Hristos (sic!) să ne lumineze și să ne ferească de
ispitirile voastre prostești, dar așa de insistente/nerușinate. Și ne vom „prăbuși
„, noi românii și în Miorița Cerului Învierii. Da, da. Mai greu va fi tocmai de voi,
Oameni ai Amurgului Zeilor. Care ne doriți nouă căderea definitivă. Vedeți că,
pe aici, prin Răsărit, umblă o vorbă: „cine sapă groapa altuia.”
. Și cu cine să facem noi, acuma, pe loc, „sinteză spirituală „? Pe scenă,
aseară, ne-ați arătat/indicat clar că trebuie s-o facem cu ungurii.” sinteză „. Păi
da, aici ați nimerit-o cu „Crucea Răstignirii „că iredentismul maghiar se uită la
noi precum canibalul la viitorul lui prânz. Chiar și poeții lor, chiar și ziariștii lor,
vorbesc, cu multă căldură, despre viitorul de „răstigniți „, al valahilor, încăpuți
pe nobilele mâini ale „rasei „huno-ungurești. Voi chiar credeți că am uitat de
Basarab I (și, mai apoi, de. „Vlaicu-Vodă „. cu „doamna „Clara?!) care, la
Posada, pe la 1430 le-a tăiat-o, scurt de tot, „ecumeniștilor „catolici?! Parcă noi
n-am ști că cel mai dornic și cu grăbire la „globalism „și „ecumenism „este
Vaticanul, de aproape o mie de ani. „ecumenism „făcut prin asimilare forțată a
se vedea „ecumenismul „etnic „, dinafara României. Pe care U. E. se face că nu-
l vede. În traducere liberă: „Vino mai degrabă, murgule din orice grajd, că am
un grozav chef (ba chiar toate chefurile!) să te călăresc! „
. Și dumneavoastră, doamna aceea „sincretică „din Franța, Mireille Marie,
chiar ne credeți.” francezi „, în materie de Istoria Neamurilor?! Chiar n-om ști
noi că vechile imperii, al domniei voastre („napoleonismul „este în floare, la
Paris.), sau al. „domniilor lor „. Cel britanic, austriac, spaniol etc. Etc. Visează,
cu ochii deschiși, la „restaurare „și se bat, „elegant „, peste degete, unele pe
altele, pentru. Pielea ursului din pădure, adică pentru statele pe care le-au
pierdut sau nici nu le-au avut vreodată în stăpânire?!
. Haideți să nu mai răscolim trecuturile, că dor al naibii și lăsați-ne pe noi
în pace, așa, „sălbatici „și „ortodocși „(la voi, ăsta e cel mai de hulă cuvânt!) cum
suntem că, oricum, avem mai mult bun-gust și bun-simț, decât toată
bulibășeala aia țigăneasco-neomanelisto-kukluxklan-eză, amestecătura aceasta
înfiorătoare, FĂRĂ NICI UN DUMNEZEU! Pe care voi ne-o dați spre vânzare, cu
eticheta de.” New Age „. Este ca-n bancul acela postbelic, în care unul voia să
asambleze, din „puzzle” ul dintr-un colet, o bicicletă și-i ieșea, mereu, o
mitralieră Kalașnikov. Nu-i nici o „Vârstă/Epocă Nouă „ci-s poftele voastre cele
vechi, amurgiților. Mereu, aceeași Mărie, cu altă pălărie. ESTE, MEREU,
ACELAȘI COMUNISM ATEU (SAU: ATEISM, PUR ȘI SIMPLU!), SERVIT PE
PLATOU „BURGHEZO-LIBERAL „(cu „glazură „de sulf puturos.). A se slăbi!
Limitele fericirii. Polițiste Cotidianul, 16 octombrie 2007: O dată pe lună,
în jur de 50 de polițiști din București merg în Strada Iuliu Valaori, din apropiere
de Hala Traian, la întâlniri religioase. O sală imensă îi reunește pe oamenii în
uniforme, de diverse confesiuni baptiști și ortodocși. E locul în care polițiștii
membri ai Asociației Polițiștilor Creștini își mărturisesc «experiențele cu
Dumnezeu». Organizația are în toată țara cam 500 de membri și a scos o carte
în două volume care se cheamă „Polițiști pentru Hristos „și cuprinde texte scrise
de membrii asociației. Cartea a avut un tiraj de 20000 de exemplare și a fost
tipărită cu ajutorul unor donații din străinătate.
Baptistul Vasile Oniga, unul dintre cei mai vechi membri, spune că
«întâlnirea cu Dumnezeu» a avut-o după ce fratele său a fost condamnat la
închisoare pe nedrept, pentru o crimă pe care nu a comis-o. «Numai credința în
Dumnezeu m-a ajutat să trec peste asta», spune Oniga. Pensionar din anul
2005 Oniga își amintește cum le vorbea colegilor și hoților despre Dumnezeu,
atunci când era comisar activ și cum hoții au mărturisit furturile după ce i-au
ascultat predică. (.) Subcomisarul Costel Ivașcu, șeful Serviciului Ordine
Publică de la Secția 20 mărturisește în carte că, după prima slujbă de la
Biserică Evanghelică Română, a avut o reacție ciudată: «Bucuria mea era fără
margini. În drumul meu spre metrou, am început să sar într-un picior.
Simțeam că plutesc, simțeam că sunt liber, fără povara păcatelor pe care o
purtasem multă vreme pe umerii mei.».
. Doamne, ce fericire a dat peste Neamul Românesc! S-a procopsit cu
Asociația Miraculoșilor Polițiști Creștino-BaptistoEvangheliști!
Pur și simplu, îmi vine și mie să plâng. D-apoi bieților găinari și borfași,
obiecte ale miracolelor Poliției Predicatoare CreștinoBaptisto-Evangheliste!
Păi cum, vezi dinaintea ta câtumai huiduma de curcan, cu șapcă și epoleți
și, în loc să-ți urle din rărunchi: „Băi, acesta, mucles că ești arestat, tu-ți.” etc.
Etc. Începe să-ți psalmodieze, cu lacrimi cât pumnul, în gât și-n ochi: Aleluia!
Pocăiește-te, neprețuită oiță rătăcită a Domnului! Aleluia! Impresionant! Dă-
râmător.
Păi, să nu te-apuce fiorii mistici ai groazei?! Tu ziceai că, gata, copoiul de
pază al baștanilor mafioto-guvernamentalo-parlamentaroprezidențiali te-a-
nhățat, cu toți colții lui deodată și el, câtumai melianul de copoi/dulău, plânge
și cântă, în „la „minor, în fața ta. Aleeeluuuiaaa! A-a-absolut dă-râmător.
. O singură nedumerire am: dragi Polițiști Creștino-BaptistoEvangheliști
de ce nu vă duceți, cu harurile voastre predicatoare, să-i exorcizați și prohodiți,
întâi, pe baștanii ăia mari și nu întâi pe amărâții de borfași ori găinari?!
Nu zic, miracol și taină înfricoșată e să determini pe un găinar „fără spete
„(guvernamentale.) să-și mărturisească păcatele (. Dar parcă mai miraculos mi
s-ar părea să-l faceți să nu reitereze păcatul.). Dar de ce nu v-a fulgerat prin
mintea și suflețelul vostru atât de simțitoare, de mântuitori ai societății
românești, să treceți, întâi, pe la năpăstuiții de Remeș și Mureșan. Poate-i
vedeam, în direct, la televiziunea națională, stând în genunchi și scâncind, pe
sacre melosuri psalmodice: Aleluia! Am furat! Caltaboșul și-un cârnat! Aleluia!
Am luat mită! Caltaboș, tu, grea ispită! Aleluia!
— Am degustat/Palinca, pe nemâncat! Aaaleeeluuuiaaa.
Ori, de ce nu, să treceți pe la procurorii CSM, cei care-au dat verdict de.
Pagubă ZERO! Dlui Băsescu, după ce tot ei dăduseră, pe postul TVR 1 veste
despre „gaură „de cca. 300 de milioane de euro, din partea celui cu probleme.
Plutitoare: Aleluia! Am mințit! Țara el și-a păgubit! Noi numai l-am lingușit!
Aleeeluuuiaaa.
Și, de ce nu, să fi trecut sfințiile voastre predicator-miraculoase, cu
psalmii voștri, pe la însuși. „jupânul „. Băsescu. —
Determinând, în conștiința sa, o remușcare de vârtelniță și de gradul 9 (pe
scara Richter.), prin care să ajungă a rosti, printre suspine întretăiate,
sughițuri „non-ebrietare „și lacrimi de ne-crocodil: Aleluia! Am furat! Domnul fie
lăudat! Aleluia! Am smardit! Toată flota am pitit! Vasele eu le-am tăiat/La fier
vechi că mi le-am dat/Euroi am fraudat! Aaaleeeluuuiaaa. Și toate astea, fără
„sos de rânjet prezidențialo-golănesc „.
. Aud că sfințiile voastre baptisto-evangheliste vreți să veniți și prin școli,
să-i „pocăiți „și pe elevii noștri. (chiar așa: ce infractori mai mari are Țara
Românească, decât puii de român?!). Adică noi, ortodocșii, să scoatem (.
„toleranți „, nu?!) icoanele din pereții claselor și să vă punem, în locul lor, pe
sfințiile voastre polițiste, nu?! Nici nu se putea mai potrivite icoane, pentru un
stat precum al nostru, care urmează linia „bush-ită „, a suspendării drepturilor
omului, pe linia Washington-LondraBucurești, de după 11 septembrie 2001
Nu, nu. Vă mulțumim pentru prevăzuta/prorocita dvs. osteneală (noi am
anunțat-o de mai bine de-un an, dar nu ne-a prea crezut lumea. Ce să-i faci,
țopârlani de români necredincioși, care abia așteaptă „catehizarea „baptisto-
evanghelistă.) dar nu face pentru ca să.
Dacă preoții și monahii noștri ortodocși (. Buhoși și bărboși, cum le ziceți
sfințiile voastre. Și nu numai.), prin rugăciunile lor cu har, greu se-mpotrivesc
demonilor din școli (droguri, violență etc. Pe care le-au importat tocmai de la cei
care, acum, vă trimit la noi, să ne mântuiți.) mi-e că predicile, eminent retorice,
ale domniilor voastre (. Predici care nouă ne miros, de la o poștă, mai mult a
CONVERTIRE, decât a POCĂIRE. Deh, New Age-ul să șomeze?! N-ar fi nici etic,
nici. „estetic „!) vor stârni și alți demoni, mai mari și cu efect al „muncii/lucrării
„de mai lungă durată, decât în cazul bieților borfași pocăiți. Pentru că elevii
școlilor sunt, nu-i așa?! „viitorul oricărei țări „.
Noi știm, da, știm bine: avem limite înspăimântătoare, în concepțiile și
comportamentul nostru. Dar și domniile/sfințiile voastre tunător-predicatoare
trebuie să/că aveți limite. Limitați-vă, rogu-vă, la borfașii de prin pușcării. Că,
oricum, tot pe-acolo se vor întoarce, la iarnă, de frig și de lipsă de „haleală „. „la
suprafață „. Așa că, niciodată, nu veți fi lipsiți de „obiectul muncii „.
. Vă anunțăm, în treacăt, că, pe linie de minister „adomnițesc „(recte:
MEC.) s-a pus de-o regulă interioară: înafară de ora de Religie, nici un profesor
de altă materie decât Religia n-are voie Să afirme concepția creaționistă despre
lume. Și, evident, este obligat s-o impună pe cea evoluționist-darwinistă. Despre
„mama noastră GORILĂ „.
Și-atunci, mă gândesc și eu, că fraierul: Ministerul de Interne este mai
„tolerant „cu predicatorii polițiști decât MEC-ul, cu profesorii, să zicem, de
Română?! De ce, oare?! Nu cumva scopul real, cel clocit pentru școli. A început
„să se-ncălzeacă „/antreneze, întru „ouat „, în/prin pușcării?! (unde s-ar putea
să vină, spre găzduire forțato-guvernamentală, cine cu gândul n-ați gândi. Sau
ați gândit-o, deja?! Profesorii neascultători de „regulamente adomnițești „.). N-ar
fi o mișcare proastă deloc, domnilor „mântuitori „: „Prin ocolire, tot mereu, către
«inima» dușmanului neîmpăcat! „.
Vlădica Antonie și modelul non-utopic al societății mântuite (viața pusă în
slujba trăirii de libertate „duh comunitar „și tradiție ortodoxă)
Cu spiritualitatea vlădicii ANTONIE, mitropolitul Ardealului (1982 2005)
am făcut cunoștință, mai cu seamă, după 1990 când legăturile mele
duhovnicești și colocviale cu colegii mei de cancelarie, preoții, au devenit mai
strânse și mai de lung și larg răgaz. De la preasfințiile lor m-am nevoit a citi, în
„Telegraful Român „, zeci de articole ale eruditului ierarh, despre care un alt
înalt, întru lucrarea de duh, teolog român, Părintele Dumitru Stăniloae,
spunea, referindu-se la cartea acestuia, Tradiție și libertate, în spiritualitatea
ortodoxă (Sibiu, 1983 reed. București, 1995): „Ne-a dat o carte cum nu cunosc
să se fi scris o alta, undeva „.
Lucrările Î. P. S. S. Mitropolitul ANTONIE, de largă suflare patriotică,
despre lupta de veacuri a ardelenilor, sub ocupație străină, sunt impresionante
și cu o documentare ce impune uluire, pe lângă respect: Lupta împotriva
deznaționalizării românilor din Transilvania în timpul dualismului austro-ungar
în vremea lui Miron Romanul (1874 1898), Sibiu, 1986; Românii din
Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-ungar (1867 1918), Sibiu,
1986 iar lucrarea despre figura tragică a Mitropolitului Miron Cristea (Elie
Miron Cristea. Documente și corespondență, Sibiu, 1987), deși autorul-savant și
teolog păstrează bunul cumpăt al scrisului erudit, are și pasaje emoționante, de
evocare și pledoarie pentru îmblânzirea oamenilor și vremilor stihinice.
Pe când îmi dibuiam materialele pentru o neînsemnată lucrare de-a mea,
am aflat, cu uimire, că-l interesase pe înțeleptul cărturar, cel cu atâta har și dor
de Ortodoxie și despre un vestit și neostenit cercetător al nevăzutului, un teolog
altoit peste un gnostic (sau invers!) și-i studiase și iscodise acestuia, cu bună
cumpănă a empathiei și cu mare băgare de seamă a rostirii, gândurile și
simțirile era vorba de Rudolf Otto: Ideea de sacru la Rudolf Otto, din punct de
vedere catolic și ortodox, în „Ortodoxia „, an X, 1958 nr. 3 Pe Î. P. S. S. vlădica
ANTONIE îl interesa și îl stârnea la cercetare scrutătoare orice încercare
pământească de a afla/cerceta drumuri la/către Dumnezeu! Dar știa, cu
neclintită convingere și o și afirma cu putere gravă a rostirii că numai Ortodoxia
dăruiește deplină libertate spre luminare a Duhului și căi de izbavă pentru
fiecare suflet smerit. Căci tot și numai smerenia duce la Mântuire după spusă
de răspuns a Sfântului Isaac Șirul: „Ce este desăvârșirea? Un adânc de
smerenie. „Ceea ce spunea teologul francez Michel Quénot, despre creștinism,
în genere este mai potrivit decât oricărei Biserici Ortodoxiei: „Religie a
Cuvântului întrupat și a imaginii; este deodată cult și cultură „(cf. Michel
Quénot Icoana fereastră spre Absolut, București, 1993).
Dar, din tot ce-a scris (și de minunată mulțime și adâncime sunt scrierile
sale!) Î. P. S. S. Mitropolitul Ardealului, vlădica ANTONIE, eu țin aproape de
suflet, lângă Sfintele Scripturi, lângă cărțile Filocaliei și lângă Ortodoxie și
românism, a Părintelui Stăniloae cu care Părinte Stăniloae, în teologia
românească a ultimului veac, vlădica ANTONIE face minunată pereche neo-
apostolică, precum Sfinții Apostoli Petru și Pavel (Ortodoxie și românism, Sibiu,
1939: „Ortodoxia e ritmul, e măsura nu melodia vieții însăși. Românul ia natura
ca ființă, e plin de cuviință, de gingășie față de ea. Ortodoxia îi dă un sentiment
de înfrățire cosmică (.). Noi, fără Ortodoxie, am prezenta latinitatea cea mai
goală de suflet. (.). Ortodoxia nu este un sector al vieții, detașat de toate faptele
și condițiile naturale ale omului. (.) Ea e forță amestecată în totalitatea faptelor
și situațiilor omenești, mântuind pe om nu întrucât îl scoate din ele, ci întrucât
acela lucrează în ele, după duhul ei. Dacă e drept, până la un loc, că neamul
acoperă sectorul Ortodoxie, dând unei forme universale în anumite privințe un
colorit propriu la rândul ei și Ortodoxia cea universală acoperă întreg pe fiecare
neam care-i aderă „) eu țin, pe birou și aproape de inimă, slova luminată tot a
celui mai omenesc tratat despre viața/trăirea autentic ortodoxă: Tradiție și
libertate în spiritualitatea ortodoxă.
Ecumenismul va fi fiind un bun și necesar lucru al Duhului din oameni
întru completare-complementaritate spirituală reciprocă. Dar, tocmai de aceea,
pentru plinirea lui, trebuie răbdare (căci fiind vorba de trăirea, iarăși,
dimpreună întru Dumnezeu, ea trebuie să capete bună-învoire, capăt și semn
de la Dumnezeu!), smerenie și înțelegere a faptului că așa o lucrare atât de vastă
și de gingașă, totdeodată, nu poate fi decât lucrare teandrică adică, lucrare
dimpreună a omului, pe-o parte și a lui Hristos și Duhului Sfânt, pe de alta.
Vlădica cel care a călătorit mai mult decât, poate, oricare dintre teologii
ortodocși, în Occident observă, cu maximă pertinență, deosebirile pe care,
deocamdată, istoria le-a pus/le pune, în calea unui ecumenism real, de esență
hristic, iar nu hegemonic (precum tinde a fi cel romano-catolic-papal), sau pur
formal, cum este cel protestant: „(.) Spiritualitatea occidentală, romanocatolică,
anglicană și protestantă (.) era tot creștină, operà în general cu aceleați noțiuni
ca și cea răsăriteană, a noastră dar era limpede că era altceva și că, dincolo de
cuvinte, de uniforme și de ziduri, sălășluiau alt duh, alte mentalități, fie mai
simple, fie mai complicate decât ale noastre, dar oricum diferite. Ceea ce m-a
frapat în mod deosebit a fost un anumit formalism, adesea redus la el însuși,
care nu poate produce altceva decât forme și formule care închid, limitează,
constrâng, mărginesc sufletul omenesc, făcut să zboare și să fie liber. M-am
întâlnit cu rigiditatea Regulelor care, tocmai în vremea aceea, dăduseră naștere
crizei care golise o bună parte din mânăstiri. „
Și spune, despre spiritualitatea Ortodoxiei, care se opune clar
formalismului înlănțuitor: „(.) Libertatea din Răsărit se mișcă nu între pereții de
piatră ai Regulelor, ca într-o celulă bine zăvorâtă, ci între pereții transparenți și
cu uși deschise în toate părțile, ai Tradiției. Disciplina în libertate mi s-a părut
totdeauna a prevala față de disciplina din constrângere „.
Pentru vlădica ANTONIE CHILIA devine o instituție spirituală, a
meditației, adică a aprofundării/cunoașterii de sine, prin care se realizează
adevărata cunoaștere a Luminii Dumnezeiești: „Chilia îi va da regulă. Adică
meditația, cunoașterea de sine, propria măsură „.
Deci, nu este adevărat ce s-a tot bătut monedă, că Mitropolitul ANTONIE
susținea fervent și necondiționat mișcarea ecumenică cine spune aceasta,
jignește amarnic spiritualitatea și inteligența, cu antene extrem de sensibile, ale
marelui creștin care a fost cărturarul-ierarh ANTONIE PLĂMĂDEALĂ. El știe
limitele extrem de Strâmte și convențional-formale, la care a ajuns Apusul
European știe asta mai bine decât oricine și o spune, cu fermitate, peste
diplomație (încă o dată: susține ecumenismul, dar în nici un caz „orbește „, ci cu
grijile/îngrijorările/reflecțiile sus-zise! Și cu soluționări ale crizei spirituale
occidentale soluționări care există, dintotdeauna, în zona Ortodoxiei): „Definind,
în linii mari, spiritualitatea ortodoxă, ea ne apare bine diferențiată de cea
occidentală, dar nu totdeauna opusă, ci de multe ori complementară. Ea
prezintă, totuși, în felul acesta, teze sa, în dialogul cu frații occidentali. Există
premise serioase, pentru a ne declara favorabili unui dialog pe terenul
spiritualității. Acesta ar putea avea șanse mai mari decât acela pe terenul
teologiei speculative și al intereselor prea omenești pentru hegemonie.
Spiritualitatea ar putea aduce în dialog nota de smerenie, care dă o altă
măsură relațiilor dintre oameni și ar putea da altă măsură și relațiilor dintre
Biserici „.
Și merge cu plasticitatea demonstrației până la strălucire eliminând orice
neînțelegere, voită ori nu, cu privire la Duhul Ortodoxiei: „Omul urcă,
Dumnezeu coboară și, întâlnindu-se, fac drumul împreună „trimițând și la
folclorul românesc, în care se spune despre plimbările lui Dumnezeu pe
pământ, „de obicei însoțit de Sfântul Petru” – adică de întruparea/modelul
simplității oneste, a credincioșiei deliberate, profund devotate (în urma efortului
demn al scrutării de sine însuși când singur Petru afirmă curajul mărturisirii
viziunii dinlăuntrul credinței: „Eu zic că Tu ești Hristosul lui Dumnezeu „.
Numai Ortodoxia poate fi leacul pentru bolile teribilele ale formalismului
desacralizant occidental.
În predica „Despre singurătate „, cărturarul-Mitropolit spune, cu
întristare: „Singurătatea este una din marile nenorociri ale oamenilor (.).
Singurătatea dezumanizează (.). Singurătatea e, de altfel, marea boală a
secolului „. Și, după ce analizează posibilitatea, arătată de Hristos-Dumnezeu,
de lecuire a singurătății analizează și NORMA TRĂIRII ÎNTRU ORTODOXIE „să
fii om pentru altul „, drept consecință a faptului că ai întâlnit contrariile din
sufletul tău și le-ai împăcat întru Dumnezeu-Jertfa de Sine, pentru
COMUNIUNEA DE DUH-DUHUL COMUNITAR: „Viața socială presupune
comuniune, presupune colaborare, cooperarea oamenilor între ei. Acesta este
reversul singurătății.
Așadar cheia e aici: avem nevoie de un om, dar ca să-l avem, trebuie să
fim noi om pentru altul (s n.).
Teologia mai nouă Îl și numește pe Iisus Hristos, cât a fost om pe pământ,
„Om pentru altul „, așa cum e și Dumnezeu pentru altul, pentru noi toți, Căruia
îi spunem „Bun și iubitor de oameni „.
Aș mai adăuga aici ceva: ca să intri în comuniune adevărată cu cineva, ca
să-i fii folositor, trebuie să fii pregătit. Trebuie să înțelegi ce-i aceea comuniune.
Trebuie s-o realizezi în tine însuți, să întâlnești contrariile din sufletul tău și să
le împaci „(s n.) vlădica ANTONIE concluzionează, pentru pilda Slăbănogului,
care s-a plâns că „n-are om „(adică, n-are „pilă „.), care să-l ajute să ajungă la
scăldătoare, cu toți cei teferi-volnici, ca să se vindece de „slăbănogeala sa „: „N-
ai om? Ai Dumnezeu! „
De fapt, comunitatea monahală este o lecție vie, pentru societatea
creștină nu ideală, ci NORMALĂ! DAR, TOCMAI DE ACEEA, REVENITĂ, DIN
ISTORIA „VAMPIRIZANTĂ „DE DUH, LA DUMNEZEU! Și asta nu se poate decât
aducând „răspunderile/răspunsurile creștine la nivelul ÎNTREGII OBȘTI
CREȘTINE, FĂRĂ DISCRIMINARE SPIRITUALĂ! Căci, spune și mărturisește
vlădica ANTONIE: „Nicăieri, la începuturi, nu se face distincție între laici și
monahi (.). Sfântul Ioan Gură de Aur e și el categoric, în această privință (.): «Te
înșeli amarnic de crezi că unele sunt datoriile omului din lume și altele ale
monahului. Diferența dintre ei e doar aceea că unii se însoară și alții nu, încolo
au în comun toate răspunderile» „.
Ortodoxia, în viziunea vlădicii ANTONIE, poate fi aplicată ca model
spiritual și social, totdeodată cu condiția smereniei-credincioșiei
păstrate/cultivate cu bună-credință și constanță-tenacitate de adevărat devot al
lui Dumnezeu: „Spiritualitatea ortodoxă este în general nu o tehnică, nici o
filosofie, nici o teorie, ci o spiritualitate a modelelor realizate (s n.). Modelele țin
aici loc de Regule. Ele sunt tradiție vie, veche și nouă, adaptată,
contemporaneizată. Desigur, la noi, duhovnicii au fost astfel de modele, dar nu
numai ei, cei mari. Mai mari au fost cei ce au știut să se facă mici, prin
smerenie, atâția anonimi care au lăsat în urma lor doar un nume și o singură
faptă, dar faptă model (s n.) „.
Deci, Modelul Spiritual al Ortodoxiei este modelul clasic, în care Unitatea
de Intenție și de Voință, subordonate unui singur scop măreț, soteriologic, adică
readucător de normalitate ontologică! Predomină, punctează și face, din puncte,
LINIA ISTORIEI! Dacă vom avea smerenia Punctului, vom dobândi șansa Liniei
Istorice și, prin dezvăluirea lucrării lui Dumnezeu în istorie vom străvedea
lumina „Volumului Sferic „al Paradisului! Iar Scopul Ortodoxiei este Trăirea
întru Dumnezeu, ca antrenament pentru redobândirea Paradisului. Liberul
Arbitru, Iubirea Fraternă și Iertarea Înțelegătoare și Restauratoare de Duh sunt
însuși Spiritul Tradiției Ortodoxe: spre deosebire de „efortul de jos în sus, spre
un Dumnezeu care se depărtează mereu, calitativ „, al occidentalului și pe când
catolicul pune accentul pe chinul și sângerarea abundentă a lui Iisus, deci pe
sumbrul destinului și pe înfrângerea (temporară) a OmuluiIisus, fixat prea
adânc în datele și tragedia materiei Ortodoxia, spiritualitatea ortodoxă „este o
spiritualitate optimistă (s n.), plină de încredere în Dumnezeu și în om. Ea
celebrează Învierea și Lumina Taborică, mai mult decât suferința, patimile,
material (s n.); ea optează pentru firesc, pentru ieșirea din condiția tragică și
intrarea în condiția de libertate. „
Sunt unice în literatura teologală și extreme-emoționante, definitorii
pentru ontologia libertății ortodoxe descrierile (preluate, istoric, de la Sfântul
Pahomie, Nichita Stithatul etc.) și comentariile (veritabile izbânzi hermeneutice
sacral-religioase!) asupra ispitirilor/insistențelor starețului și călugărilor (din
NOUA VIAȚĂ, CEA SPIRITUALĂ!), pe lângă cel ce vrea să părăsească Vechea
Lume și să intre în mânăstire, „frate și candidat „(ispitiri/insistențe îndelungi,
probe de focLogos, prelungite până la apusul soarelui), să nu se fixeze în tagma
monahală („era întrebat asupra stării lui sociale, dacă nu era rob venit doar să
scape de un stăpân, dacă nu venise doar pentru a scăpa de o urmărire, de
sărăcie etc. „). Dar libertatea spirituală a râvnitorului de monahism („nu-i zicem
noviciat, nu-i zicem nicicum. Și de ce i-am zice cumva? Ea e totuși o lungă
ispitire „) își spune cuvântul ultim, îi fixează acestuia țelul ontologico-
soteriologic (voturile se reînnoiesc, periodic!) contează, iar nu opiniile/ispitirile
ritualice, de bun-simț terestru, ale fraților (pe care el și i-a dorit/râvnit și ales
întru duh): „Dacă răspunsul ar fi ezitant, sau negativ, ceremonialul s-ar
întrerupe și s-ar trece imediat la o altă slujbă, fără nici un comentariu. Nimeni
n-ar considera întâmplarea neavenită, nimeni n-avea dreptul să-l blameze pe
cel în cauză. El trebuie să fie mereu liber s n. (.). „
E libertate desăvârșită a alegerii Căii dar, odată aleasă, Calea este a
GRAVITĂȚII DIVINE! A responsabilizării depline.
Când „novicele „ajunge să depășească ispitirile are loc „momentul
depunerii voturilor monahale (.) momentul este grav (s n.). Din lepădare în
lepădare, se ajunge la o despuiere totală de sine, la golire, la abandonare.
Sufletul se simte acum părăsit de toți cei din lume, singur, luat în sclavie,
abandonat de ai săi, ieșit de sub orice protecție lumească. Așa îl simt și cei care
asistă prin credință În abisul divin, ca într-o prăpastie. A ieșit din rândul
oamenilor. S-a înstrăinat. A murit lumii. Starețul însuși marchează gravitatea
momentului și îi atrage atenția că a făcut niște promisiuni extraordinare,
cumplite, zguduitoare. Încă o dată îi deschide ochii, deși acum e oarecum după
ce inevitabilul s-a produs. Comentariul starețului pare mai degrabă crud,
nemilos, în aceste momente (.). Dar, parcă de teama de a nu-l fi speriat
îndeajuns, cu privire la ceea ce îl poate aștepta, starețul îi mai dă câteva sfaturi
suplimentare, învățându-l ce anume să mai facă, pentru a nu ajunge în situația
de a pierde pe toată linia și în viața de aici și în cea de dincolo. Aceste sfaturi
cutremură nu numai sufletul subțiat, firav, al „novicelui „, dar și toată
asistența, care abia își ține răsuflarea (.) «(.) Bucură-te, zice Domnul, că plata ta
multă este în ceruri, întru Iisus Domnul nostru, căruia se cuvine mărire în
vecie. Amin». Iată la sfârșit o rază delumină, aruncată peste întunericul
cumplitelor îndatoriri (.). Îi va mai pune totuși o ultimă întrebare a câta oară?
Spre a se asigura că într-adevăr e conștient de ceea ce face: «Toate acestea le
mărturisești așa, în nădejdea puterii lui Dumnezeu și te îndatorezi a stărui în
aceste făgăduințe până la sfârșitul vieții, cu harul lui Hristos?» „(.). Apoi, după
răspunsul afirmativ al „novicelui, „îl ajută pe cel de la început răstignit la
pământ să se ridice pe jumătate, în genunchi și cu toate că aici ar fi trebuit să
se termine avertismentele și jurămintele, ele par a începe din nou. Starețul
pune mâna pe Evanghelia care era dinainte pusă pe o măsuță de alăturea și îl
avertizează solemn: «Iată, Hristos nevăzut stă aici, de față. Vezi că nimeni pe
tine nu te silește a veni la acest chip. Vezi că tu de bunăvoie voiești logodna
marelui și îngerescului chip. „(.) După ce însuși „novicele „dă starețului „sabia
„foarfece, „sărutând sabia care îl va tăia! „(s n.) starețul aruncă foarfecele și
repetă gestul aruncării. Așteptând, mereu, revenirea „novicelui „la sărutul
„săbiei „. Abia în finalul acestui ritual al desăvârșit liberei alegeri ontologico-
spirituale „arătând foarfecele, starețul proclamă cu voce tare izbânda finală,
trecerea cu succes a probelor, a întrebărilor, a jurămintelor, a avertismentelor
„și abia acum îi dă „novicelui numele cel nou, acum îl trece în noua identitate,
ca și cum l-ar trece peste o prăpastie, peste o graniță, la o altă viață, într-o lume
în care va fi altul, în care altele vor fi obiceiurile, alta va fi limba, în care îl va
chema altfel (.). Interesant este că starețul nu spune că-l tunde el, ci novicele
«își tunde „el însuși părul, își tăie legăturile cu lumea. Mereu se stăruiește pe
ideea de libertate, de consimțire. (.) Toți cei care au asistat, trec să-l întrebe:
«Cum te cheamă, frate?» „Ca urmare, „prin întreaga desfășurare, ca și prin
acerst final nea; teptat, se arată că nimeni nu-l mai cunoaște. Omul vechi a
murit. În fața lor e un om nou, un altul, cu care trebuie să facă cunoștință (.)
Abia s-a născut. „(cf. Mitropolitul Antonie Plămădeală, Tradiție și libertate în
spiritualitatea ortodoxă, Axios, Buc, 1995 pp. 34 48 cap. Rânduiala tunderii.
Moarte și Înviere).
Și I. P. Culianu afirma, în cartea sa monografică, Mircea Eliade, că
Ortodoxia este principala frână, pentru că România să poată intra printre țările
democratice. Câtă orbire, pentru bietul ambițios și oportunist! Noi am zice exact
pe dos, că non-ortodoxia țărilor occidentale, le împiedică pe acestea să intre în
rândul comunităților autentic libere-democratice, în rândul comunităților cu
propensiuni spirituale, spre tămăduirea de gravele lor crize dintre care criza
identitară și înstrăinarea/însingurarea/alienarea omului sunt cele mai evidente
și gravissime!
Nimeni n-a sugerat mai convingător, în ultimele vreo trei sute de ani, că
nădejdea rezolvării dramei sociale nu este o utopie, ci problema ontico-socială
deja este rezolvată, sub rezerva reluării atitudinii creștine autentice, de către
omenire prin respectarea „DUHULUI COMUNITAR „, în spiritul tradiției vii
ortodoxe: „Nicăieri că în Răsăritul creștin nu se simte și nu se trăiește mai
intens și mai cu adevărat frățietatea, conștiința că toți sunt fiii aceluiași Tată, că
împart aceeași moștenire și împărtășesc aceeași soartă, având a urma același
drum, spre aceeași țintă. De aceea, nimeni nu va fi lăsat în urmă. Slăbiciunea
fratelui va fi slăbiciunea mea și tăria mea va fi și tăria lui. Un cuvânt al lui
Dostoievschi exprimă cât se poate de puternic ideea acestei solidarități și a
acestei responsabilități universale a oamenilor: «fiecare e vinovat față de toți,
pentru toți și pentru tot». OMUL LUI HRISTOS simte că trebuie să fie ca Hristos,
care a săvârșit actul mântuirii pentru toți oamenii, scoțându-i pe toți de sub
același blestem și unindu-i în aceeași credință, nădejde și dragoste. Aici este
sursa DUHULUI COMUNITAR al Ortodoxiei, duh are, de fapt, este expresia celei
mai înalte iubiri, a acelei virtuți care va rămâne și după ce toate vor trece și care
este mai mare și decât credința și decât nădejdea „(s n.).
O vorbă doar ne mai îngăduim: dacă Dostoievschi a formulat atât de
dramatic Adevărul-Soluție Ontică a Umanității DUHUL COMUNITAR HRISTIC!
Cel mai bun tălmăcitor și hermeneut/apostol/evanghelist al dramatismului
genialului rus este, totuși, strălucitul teolog român ANTONIE PLĂMĂDEALĂ.
Datorită lui, cărturarului de frunte al Neamului Românesc Istoric Neamul
Metafizic (cel Adevărat/Autentic, dar, încă, nevăzut pentru ochii profani) va
deveni, mai repede cu un ceas (sau, poate, chiar cu o epocă.) O EPIFANIE, în
curs de a deveni hierofanie. O realitate re-sacralizată.
PATRIE ȘI NEAM METAFIZIC Misiune și neam metafizic Misiunea ți-o faci,
întâi, față de familia, de Neamul tău și abia după ce ți-ai cunoscut/recunoscut
Neamul tău trebuie să-ți vezi și chipul din Omenire. Poporul este supra-fața
istorică, deci schimbător-șovăitoare, a Supra-Ființei tale (dar, vrea ori ba,
poporul trebuie să fie și vehiculul tău, spre Neamul Metafizic.) dar NEAMUL
METAFIZIC (dintru MOCȘA-Patria Sfântă!) este ȚINTA FINALĂ A SUPRA-
FIINȚEI TALE IDEALE! Obrazul/fața ta ideal/ă, împlinit/ă întru Sinea Luminat-
Dumnezeiască. Umanitatea METAFIZICĂ nu este decât numele și mijlocul de a
ajunge la re-transcenderea deplină a Neamurilor/Supra-Fețe Dumnezeiești,
înapoi întru Adam Protogonos-Unicul (re-sfințit, re-întors la Creatorul său, cu
smerenia cuvenită, după trădarea dintâi.).
Misiunea, deci, ți-o faci, deplin, doar cu INIMA și cu TRUPUL proptite de
Duhul și Trupul PATRIEI tale Unice. Nu dezerta de la NEAMUL METAFIZIC,
căci pe tine te pierzi în Neant. Căci nici nu ai unde merge/dezerta, decât în
Sumbrul, Fără-de-Chipul PUSTIU AL SATANEI.
* Eu nu îmi permit să fiu superficialo-condescendent, precum majoritatea
„olimpienilor „noștri critici. Față de spirite majore românești, precum AMINUL-
EMINESCU și, bineînțeles, nici față de spirite influențate misionar (conștient sau
inconștient.) de acesta precum Creangă, Caragiale, Slavici, Sadoveanu,
Rebreanu, Brâncuși, Enescu, Nicolae Paulescu, Odobleja etc. Adică, față de cei
rămași TOTAL (și manifest!) fideli inițierii întru Misiunea Neamului Metafizic
Românesc!
Doresc ca românii să-și vadă geniile „plimbându-se „prin Grădina
Arheilor. Nu este suficient să excluzi, injurios și mișel (cum o fac, azi, strănii și
românii-neromâni, în cârdășie, față de cel care, de trei sferturi de veac, scapă
viața a sute de milioane de oameni, „ființe humanoide terestre „. NICOLAE
PAULESCU!), sau, dimpotrivă, să lansezi ditirambi fără acoperire. Termenul de
„genialitate „, mai ales când chiar vorbești despre spirite planetare, trebuie
argumentat, susținut!
 De aceea, probabil cărțile mele de hermeneutică esotericoarhetipală nici
nu sunt citite decât de câțiva oameni. Ele, cărțile mele,
Obosesc, probabil, mințile dedate cu imagini fugitive/virtuale, ale epocii
moderne. Nu mai sunt dispuși oamenii contemporani la eforturi spirituale
susținute foarte puțini înțeleg că omul este, în primul rând, ființă de duh. Omul
contemporan preferă să fie „mințit frumos „, decât să se nevoiască a pricepe
diferența dintre o existență mințită (falsă/falsificată) și o existență REALĂ, prin
„sudori de sânge „ale efortului spiritual-rugăciune către Dumnezeu și către
Spiritul Nostru Transpersonal.
Neamul Metafizic, despre care tot scriu și degeaba scriu. Nu cred că
trebuie să mă considere pe mine cineva nebun, pentru că sunt treaz. Și CRED.
Și spun ceea ce cred și văd/intuiesc. Nu sunt ascultat, pentru că nu sunt o
„celebritate „dar ce o mai fi însemnând, astăzi, „a fi celebru „, decât „a fi un
mistagog „, un șmecher mai șmecher decât media, dar strașnic ajutat de
„rechinii „din „media „/mass media. Hmmm. Un individ care a „prins „mersul
spre iluzie al istoriei și se lasă el însuși iluzionat cu „propria lui glorie „care
„glorie „, de fapt, nu va rezista, în veac, nici cât praful pustiului?!
După opinia mea, păcatul cel mai mare al românilor este că refuză să-și
asume și priceapă corect MIORIȚA DUMNEZEIASCĂ! După care urmează
păcatul nostru de moarte, prin non-repunerea, în demnitate supremă, a celui
ce este însăși esențialitatea Logos. Ului Românesc: Aminul-Eminescu!
Românii contemporani nu vor să priceapă (și s-au făcut vinovați de
păcatul ăsta chiar cărturari demni de tot respectul, precum a fost Octavian
Paler!) că Miorița este ȚINTA METAFIZICĂ FINALĂ A EVOLUȚIEI SPIRITULUI
ROMÂNESC! Nu este prezent, nici imagine a ceva de aici, din contingent. Ci din
VECIA METAFIZICĂ! Acolo unde ar trebui să ajungem, dacă și numai dacă,
însă, ne vom împlini inițierea în labirintul probelor istoriei!
Miorița, cea atât de tembel interpretată și condamnată, oferă
surprinzătoare soluții, pentru problema Învierii, la traco-geți (sau geto-daci,
cum doriți.): într-o variantă ardelenească a mult-hulitei Miorițe Magul-Păstor le
spusese celor apropiați că VA ÎNVIA (iată, stimate și regretate domnule Octavian
Paler, adevărul despre „nesimțirea „, în fața „pericolului „MORȚII, a păstorului și
a românilor, în general: păstorul traco-get ȘTIA CĂ VA NEMURI-ÎNVIA!): „Oile,
păscând, /Să le-aud plângând, /Cum plâng și jălesc, /Eu să văndrăgesc. /De
v-o veni dor, /EU AM SĂ MĂ SCOL „s n. – la fel și într-o variantă
moldovenească: „Și mama purta, /În traistă ducea/Apă-nvietoare, /Buruieni
tămăduitoare/Și mi-l oblojea/Și mi-l descânta, /
DE MI-L ÎNVIA „s. n. (cf. Adrian Bucurescu, Dacia secretă, Arhetip, Buc,
1997).
Da, așa cum Hristos-Dumnezeu, pentru a Învia, a trebuit să treacă, întâi,
prin moarte așa și românii ar trebui să înțeleagă că, până la stadiul „Păsărele (n.
mea: Îngeri!) mii/Și stele făclii. „este, anterior, un drum de inițiere intru infern.
*. Dacă ungurii, spre pildă, nu fac altceva decât să tot falsifice la istoria
lor. Și nu mult diferit procedează și francezii, cu momente fundamentale ale
istoriei lor (oh, veșnicele Alsacia și Lorena.) și cum ar putea face altfel anglo-
saxonii, „siamezi „istorici cu francezii. Și germanii moderni, care sunt „siamezi
„istorici atât cu francezii, cât și cu englezii/anglo-saxonii. (și cum, Doamne
iartă, ar putea să facă excepție tocmai belgienii, cu schizofrenia lor valono-
flamandă.) ei bine, dacă toate neamurile Europei au intrat, de mult, grav și
tragic, în frământarea identitară cum își închipuie românii, intrați în acest
infern schizoid, UNIUNEA EUROPEANĂ. Că pot scăpa de balamucul identitar?
Nu ne cere nimeni să ne falsificăm istoria (și, de-o cere, n-avem dreptul
să acceptăm!), căci nu avem cu ce să ne rușinăm, în fața celorlalte neamuri
europene! Dar nu avem dreptul să ignorăm, la modul tembel, această
frământare a spiritului uman! Nu avem, deci, dreptul la Suprema Confuzie:
între planul Metafizic (în care există, ideal, Neamurile, ca o prefigurare
paradisiacă) și planul evenimențial-istoric, în care ceea ce eu numesc „Neamuri
Metafizice „nici măcar nu se văd pe ele înseși, nu se deslușesc, lor înseși!
Avem obligația să pricepem că, până să ajungem la stadiul spiritual
numit, de Eminescu, MARE/MĂREȚ (cf. finalul poemului Andrei Mureșanu)
trebuie să trecem prin istorie, prin infernul inițiatic al evenimențialului nebun:
„Mai tare e-acea stâncă ce a trecut martiră/Prin vijelii mai multe Popoarele
barbare/Ce-au cotropit românii sub vijelii mărețe, /Turbate, mândre, aspre ca
orice vijelie, /Dară și trecătoare ca ele. Iar stejarul/Poporului meu tare ridică și-
azi în vânturi/Întuncata-i frunte și proaspăta lui frunză. /În lume sunt popoare
cuminți și fericite, /Și mă-ntreb ce soarte să doresc la al meu? /Și-un gând îmi
vine aspru, adânc, fără de milă/Și sfărmător de lume Nu, nu! N-aș vrea ca
alte/Popoare să mai fie c-al meu nu merit ele/Să-i semene. Poporu-mi menitu-i
ca să fie/Altfel de cumu-s Alte. Eu nu cer fericire/Pentru a lui viață. O, nație
iubită! (.) voi să te văd, iubito, nu fericită mare! „.
Vijelia (simbolul schimbării/transfigurării, prin intervenție a Supra-
Spiritului/Supra-Sinelui SINEA DIVINĂ!) la Eminescu, nu poate să-și dezvolte
semantica în câmpul sublimului (vârtej creator), decât prin corelative
semantice. Aerul trebuie să aibă, totdeauna, un corelativ în apa-potop, sau
apa-cristal-grindină (în Scrisoarea III, vijelia „ca potop ce prăpădește „, „grindin-
oțelită „), sau în mineral-stâncă, coroborat, la rândul său, cu finalitatea Pisc-
cu-Mag-Foc (I-291), Povestea magului: „Deasupra ăstui munte cu fruntea
sterpită, /Deasupra de lume, deasupra de nori, /stă magul; privește furtuna
pornită (.) vuind furtunoasa-i și strașnica arpă/Trec vânturi. „). Așa se întâmplă
și în exemplul citat: vijelia nu are încărcătură sublimă și utilă în sine (popoarele
barbare, ca vijelii fără suport acvatic, mineral etc, nu sunt întemeiate, sunt
trecătoare, nefiind corelate cu vreo esență) ci realizează proba rezistenței
(implicit, a creației inițiatice a) mineralului stâncă: poporul român.
Stânca și stejarul sunt corelative în câmpul semantic cu mare autonomie
al stabilității, sublimului, divinului. Despre stejar se spune1: „Gestul tragic al
Regelui Decebal are loc sub stejar. Acesta era un copac sacru, pe care fusese
răstignit însuși Zalmoxis. Atins de săgeata ucigașă, tânărul zeu exclamase, cu
ochii către cer: «Helis, Helis, alamus aba tăni! „[ciudată asemănare cu
aramaicul: «Eli, Eli, lama sabachtani!», al lui Iisus], adică «Doamne, Doamne,
glorie Ție!»; se spune că acestea au fost și ultimele cuvinte ale lui Decebal și ale
celorlalți viteji, uciși în luptă sau sinuciși. Geții numeau stejarul Usta-Daema
(=Frunze dantelate) sau Carambis (=Încoronatul). Ca și geto-dacii, românii
venerează acest falnic arbore și uneori doresc să fie înmormântați lângă el. „
În viziunea eminesciană, deci, poporul-stejar al românilor este sacru. E
vorba de o sacralitate menită („poporu-mi menitu-i să fie. „), dar și câștigată,
confirmată și reconfirmată, printr-un fel de teurgie necesară, dorită, dar pusă
sub semnul tragic al non-implacabilului în istoria explicit-evidentă (s-ar putea
ca arhetipalitatea implacabilă să nu devină relevanță în istorie și atunci: „Mai
bine stinge, doamne, viața ginții mele, /Decât o soartă aspră din chin în chin s-
o poarte, /Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mării moarte! „halele mării sunt
zona arhetipurilor, unde, la ospăț, stau Odin, Decebal —
Și, probabil, toți zeii pantheonului daco-germanic). În această istorie,
arhetipul poate să nu aibă relevanță. Dar anistoria confirmă identitatea
sublimă Logos (gintă română) Spirit Atotînglobator. Menirea poporului-stejar
este stabilită în anistorie. Mai rămâne ca, prin teurgie, arhetipul să devină, în
istoria profană, poporul altfel, poporul ales.
Poporul-stejar sacru, consecutiv, este și un popor al minunii unicității: el
și nu celelalte popoare, a avut parte și de cele mai relevante („turbate, aspre „)
încercări dar, tot el și nu altul și-a păstrat „proaspăta frunză „(corelată cu
genialitatea genuină: întunecata frunte). De aceea, menirea lui nu poate și nu
trebuie să fie asemănătoare cu a nici unui popor: „N-aș vrea ca alte/Popoare să
mai fie c-al meu nu merit ele/Să-i semene „). Deci, e vorba și de merit
teurgic/teandric (contopit cu menirea, din arhetipalitate). Menirea (dar și
meritul) cer poporului român să fie altfel. Misiunea poporului-stejar este, deci,
una specială, cu totul diferită de toate menirile. Nu trebuie să fie un popor
fericit-echilibrat („Eu nu cer fericire. „), nu are o menire evidentă-exoterică,
împlinită uman (căci, la modul uman, fericirea este dorită, închipuită etc. de
indivizi c punct terminus al năzuințelor ființei), ci transuman, esoteric. Poporul
român, în viziunea eminesciană, nu este, deci, o realitate ființială, ci trebuie să
fie mare și altfel (mare măreție aspațială, spiritual-ocultă). Poporul român este
menit, deci, unei existențe paralele cu cea ființială: unei existențe mistice,
existență în care fericire-nefericire sunt termeni lipsiți de semnificație.
Și dacă este singurul care are astfel de menire și dacă este popor-stejar,
deci axis mundi înseamnă, pe cale de consecință, că menirea lui implicită este
să dea semnificație celorlalte popoare, lipsite de vlagă divină să dea semnificație
lumii, cosmosului. Poporul român este poporul sacru, conține salvarea lumii
întru semantica sacră.
Eminescu spune clar că nu vrea, pentru neamul său, „fericire „, căci, în
Valea Plângerii, care este Pământul, „fericirea „înseamnă
inconștiență/iresponsabilitate ci măreția martirajului, pentru a-și înfrânge
soarta iluzorie și a binemerita să ajungă la soarta metafizică. Să-și împlinească
misiunea, înseamnă ori să suporte, extrem, inițierea prin istorie ori să dispară
din planul divin!
Nu se vede, oare, clar, că nici măcar musulmanii nu mai sunt DELOC
fataliști nu-și permit! Ci patrioții musulmani dezvoltă chiar atitudini de un
dinamism spiritual extrem, fanatic?
 Și dacă EI nu-și permit fatalismul, conform doctrinei lor religioase cum
îndrăznim noi să stopăm motoarele Spiritului?!
Zalmoxianismul intuitiv/nativ al părinților și bunicilor noștri nu ne-a
învățat, oare, nimic?! N-a mai rămas nimic din cultualitatea existenței lor?!
Falșii noștri intelectuali mână poporul la dispreț pentru comunitatea sacral-
sătească. Da. Niște trădători ordinari. Dar noi ce păzim?! Sau n-au mai rămas
paznici?!
Nu am văzut, noi, cum țineau părinții și bunicii noștri, cu sfințenie,
posturile, cum țineau, REAL și SMERIT, sfintele sărbători, cum își țineau portul
lor cosmic?! Căci straiele lor de sărbătoare, „portul național „erau, de fapt,
veșminte SACERDOTALE! Pe care erau/mai sunt (? Am văzut numai în
Bucovina mândria de a îmbrăca, duminică, în fața lui Dumnezeu, straiele
„naționale „.) inscripționate, egal, constelații și drumurile vieții și morții!
* De ce nu dăm mărturie, cu toată puterea? De ce nu ne instituim în
martori, pentru Neamul nostru din VECI Neamul Metafizic Românesc (neam de
înțelepți și buni în fața lui Dumnezeu!) pe care l-am întrezărit, în
comportamentul lor, al părinților și bunilor noștri comportament plin de bună-
cuviință și credincioșie și respect față de toate ale trupului și ale Duhului?!
. Ori ne înțelegem misiunea de Candelă, Veșnic Nestinsă, pentru toate
Neamurile (cele care, deja, tremură de groază, în întuneric și cată să vadă unde
a mai lăsat Dumnezeu lumină, pe Pământ, pentru a reaprinde. Lumină din
lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.) ori dispărem din arenă
istoriei inițiatice, din planul vast al dumnezeirii și alt Neam va fi desemnat de
Dumnezeu drept Candelă a Lumii!
Blestemele românilor și „superputerea mondială „SUA Când românii și-au
dat seama de realitatea crudă a efectelor trădării anglo-americanilor, față de
România (când, pe șervețele de masă, la Yalta, Churchill și F. D. Roosvelt i-au
dat lui Stalin România, în schimbul influenței anglo-americane în Grecia.), i-au
blestemat astfel pe trădătorii care, până nu demult, fuseseră, în sufletele
naivilor valahi, singura speranță, după Dumnezeu: „Să dea Dumnezeu să
ajungem ziua când va flutură, pe Casa Albă Steagul Roșu! „Adică,
Ziua când SUA să fie invadată de URSS. Sau, traducem noi, în limbajul
noilor realități mondiale: invadată de comunism.
Asta, românii o spuneau, printre lacrimi de deznădejde și scrâșnete,
pentru că nu știau că, deja, de multă vreme, Dumnezeu decisese, chiar cumva
în disprețul blestemelor valahe. Da, hotărâse acest lucru, parcă privind peste
capetele valahilor îndurerați. Și că „acest lucru „, ca blestem, singuri americanii
și-l făuriseră, cu mâna lor. („ce-ți faci cu mâna ta. „). Atâta doar că, această
ultimă (și cea mai teribilă formă de communism: COMUNISMUL PLANETAR,
COMUNISMUL ABSOLUT! Ajuns până-n rărunchii și până-n mintea
automatizată a oamenilor.) este „obiect de export „, al SUA, prin Mac Donalds-
uri, Coca Cola, rock, „manuale alternative „deznaționalizante, propagandă TV
pro-avort, pro-euthanasie etc. Etc. Etc. Iată câțiva pași, identificați de noi ca
marcând drumul spre VICTORIA COMUNISMULUI MONDIAL ABSOLUT
GLOBALIZAREA! În „pasul de gâscă „, repetat și „integrat ființial „(după naziști și
bolșevicii staliniști) de către atât de ușor manipulabilii/fraieriții „yankei „(care,
ca pisicile pe acoperiș. au orgasme din orice: de la „președinte „Hurrah! „, până
la „chips” uri și Coca-Cola ori la strigoii/” zombies „tip Michael Jackson.):
A În 1931 Studenților de la Școala de Război „Lenin „, din Moscova, li se
spunea: „Într-o bună zi, vom începe să răspândim cea mai teatrală mișcare
pentru pace din istorie. Țările capitaliste, proaste și decadente. (n. n: nu, ci
doar avid-așteptătoare de rezultate din „laboratorul socio-politic „al
sărmanei/tragicei Rușii Bolșevizate.) vor cădea în capcana oferită de
posibilitatea de a-și face noi prieteni (n. n: de fapt „adepți „.). Vremea noastră va
veni cam în 30 de ani (n. n: eh, mai lucrează și masonii, cu aproximări.).
Burghezia trebuie să fie adormită într-un fals sentiment de siguranță (n. n:
burghezia folosește, pe post de somnifere-extra banii. Burghezul face orice,
pentru oricine. Îi dă mai mulți bani. Conștiința? „Virtutea „? „. Pentru ei nu
există. Însă/V-o predică, căci trebui să fie brațe tari, /A statelor greoaie cară
trebuie-mpinse Și trebuiesc luptate războaiele aprinse (s n. n. n: nu cumva
Eminescu a avut până și viziunea sondelor petroliere aprinse, din Iraq?)/Căci
voi murind în sânge, ei pot să fie mari! „) „.
B Apoi, în 1932 sunt publicate noi cărți care cer instaurarea ordinii
mondiale: „Către o Americă Sovietică „(n. n: ce simpatic sună, dragii mei părinți
blestemători!), de William Z. Foster. Lider al Partidului Comunist din SUA,
Foster afirmă că un departament național Pentru educație ar fi una dintre căile
prin care s-ar dezvolta o nouă societate socialistă, în țara sa (n. n: „punct ochit,
punct lovit! „. „Venerabile „Maestre.). „Noua Ordine Mondială „, de F. S. Marvin,
descrie Societatea Națiunilor, ca pe o primă încercare de a instaura Noua
Ordine Mondială. Marvin spune: «Naționalitatea trebuie să se subordoneze
priorităților omenirii ca un întreg» „.
C Sir Julian Huxley, primul președinte UNESCO, a redactat, în 1949
Manifestul UNESCO, în fapt chiar motivația oficială și strategia pe termen lung
a acestei instituții cu nume pompos și atât de pașnic (United Nations
Educațional, Scientific and Cultural Organization). Motivul pentru care
Manifestul nu a fost accesibil publicului larg decât în 1976 atunci când
instituția era deja temeinic așezată în edificiul politic mondial, este clar, dacă
vom parcurge următorul citat din el: „Unificarea tradițiilor într-un singur
rezervor comun de experiență, conșiență și motivație este o necesitate a priori
pentru progresul viitor al evoluției umane. În acest sens, deși unificarea politică,
într-un fel sau altul de guvern mondial, va fi necesară pentru atingerea acestui
nivel, unificarea în lucrurile minții (n. n: păi, nu există communism mai perfect
decât cel care pune pe-același calapod/pat procustian „mințile „tuturor
oamenilor!) nu este numai necesară, ea poate chiar deschide calea spre alte
tipuri de unificare. Câtă vreme copilul respiră aerul otrăvit al naționalismului,
educația în spirit mondialist nu poate produce decât rezultate precare (n. n:
„rezon „, musiu J. Huxley. Ce-ar putea salva planeta de COMUNISMUL
ABSOLUT, americanizanto-mancurtizant, decât conștiința identitară a
oamenilor?!). Așa cum am subliniat, deseori familia este cea care infectează
mintea copilului cu naționalism extreme (n. n: te-ai prins repede: dacă ați crește
copiii că pe ieniceri, în cazărmi, repede v-ați mai atinge scopurile voastre,
ucigașe de spiritualitate terestră. De aceea nu mai agreați „de nici o culoare
„formula strămoșească: „cei 7 ani de-acasă. „și ne vreți copii duși la grădinițe
încă din scutece. Dacă nu chiar. Din burta mamei!). Școala trebuie, de aceea,
să utilizeze căile descrise anterior, pentru a combate atitudinea familială (n. n:
sigur, școala transformată în complicele nr. 1 al crimei mondiale de distrugere a
identității spirituale și fizice a Omului! Corect, dac-ar fi după mintea voastră.
Noroc că dragostea de mamă nu poate fi chiar așa ușor extirpată de nimeni.). „
D Nu altceva observă un specialist în Istoria Masoneriei SUA și a
adevăratelor scopuri ale mult-trâmbițatei „globalizări „(propovăduite, pe toate
canalele media românești, de iudele noastre „intelectuale „
În disprețul total față de miliianele de manifestanți anti-globalizare, care
sunt cotonogiți, în toată lumea de sub „hegemonia „americană, de către polițiști
și „trupele de ordine „. Zicea, pe la 1871 un oarecare poet român vizionar:
„Spuneți-mi ce-i dreptatea? Cei țări se îngrădiră/Cu-averea și mărirea în cercul
lor de legi; /Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră/Contra celor ce
dânșii la lucrui osândiră/Și le subjugă munca vieții lor întregi! „): (cf. Wilhelm
von Angelsdorf Istoria globalizării, Guvernul din umbră și agenda societăților
secrete pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale) punând, însă, accentual pe
consecințele de ordin socio-politic ale „comunizării „de tip occidentalo-american:
„Istoria conține cheia. Conducătorii moderni își trag înțelepciunea din
învățăturile secrete ale maeștrilor ILUMINAȚI, țesând planul unei păci mondiale,
care trebuie să ia forma unei dictaturi. „
Vedeți? Regretele mele, „venerabililor „. Dar se pare că lumea s-a cam
prins și nu toți suntem dispuși să jucăm tananica, după cum cântați voi.”
maeștrilor „.
. Un cetățean român comenta astfel, pe forum și deloc departe de adevăr:
„După citirea acestui material, se poate face legătura cu comentariul meu de pe
alt topic, în care arătam ca NWO încearcă să scoată (sub pretexte ce vor să pară
generoase!) copiii de sub autoritatea părinților, cât mai devreme. Citind acest
fragment aveți și explicația „.
ÎNVĂȚĂMÂNT ȘI CULTURĂ Disprețul zeilor (reflecții asupra
învățământului românesc și mondial contemporan)
Nici Ceaușescu n-a fost Antihrist nici Crucea Creștină n-a biruit.
Dimpotrivă: de 17 ani încoace, religia creștină, cu precădere cea creștin-
ortodoxă, este ținta celor mai murdare agresiuni. Agresiuni venite din partea
„lumii libere „, a Vestului (în primul rând), o lume care nu e „liberă „, ci e sclava
materialismului cel mai josnic și grosolan sclavă a banului și luciferismului.
Vestul capitalist nu numai că nu știe ce e libertatea dar exportă, furibund,
sclavie spirituală. Și agresivitate belicoasă, intoleranța cea mai trufașă și cel mai
autentic terorism, moral și material. Dinspre Vest spre Est bate crivățul
depersonalizării omului, al deznaționalizării popoarelor, al egoismului
mercantil, al imbecilizării prin subcultură și, mai ales, al unor porunci
satanizante (ex: „Fiți homosexuali! „), însoțite de un șantaj economico-politic și
militar, fără precedent în istoria umanității. Iată ce scria celebrul romancie și
filozof francez, Henry de Montherlant (1896 1975), nu foarte demult, în Haosul
și moartea: „O singură „națiune „a reușit să micșoreze inteligența, moralitatea și
calitatea omului pe aproape întreaga suprafață a Pământului iar aceasta nu s-a
mai văzut de la Facerea Lumii. Acuz S. U. A. de comitere constantă de crime
împotriva umanității „.
Capitalismul plutocrației occidentale nu face decât să preia, să continue
și să agraveze infinit tarele comunismului.
Ce ar trebui să fie societatea umană și ce este ea, în fapt? Societatea
umană ar trebui să însemne o stare de solidarizare spirituală, în vederea unui
efort spiritual planetar, pentru a obține o nouă și ridicată treaptă de evoluție
spre condiția re-împăcării Omului cu Dumnezeu, prin conștientizata preluare
(individuală și colectivă) a modelului autosacrificial al lui Hristos.
Ce este, în realitate, societatea umană contemporană? O junglă, în care
Dumnezeu a fost înlocuit cu Zeul Păgân, atotdisprețuitor, al Banului (Demonul
Mamona). O junglă în care puterea ocultă o deține o gașcă de infractori
internaționali, grupați într-un guvern mondial mafiotic, care impune popoarelor
Pământului starea de îndobitocire colectivă prin șantaj dublu: economico-politic
(sărăcire artificială) și militar-terorist (nimeni nu mișcă în front, când se
Proclamă o poftă a guvernului mondial a se vedea problema actuală a
Orientului Mijlociu petrolifer).
Școala ar fi trebuit să însemne templul spiritual, „laboratorul „spiritual,
în care să fie atent supravegheați și dezvoltați germenii spiritualității terestre
viitoare. Dimpotrivă, astăzi, școala se dovedește a fi unealta clicii mondiale și
mondializante, pentru a obține o omenire viitoare despiritualizată, ba chiar
anti-spiritualizată care să cedeze Eul Spiritual către Demonul Suprem
Ahriman.
Societatea umană, dacă vrea să-și recapete forța de a lupta pentru
respiritualizare ar trebui să renunțe la putredă (și falsă) democrație modernă și
să accepte Statul Teocratic, după modelul schițat de gânditorul rus Vladimir
Soloviov la 1887 (cf. Evreitatea și problema creștină, Humanitas 1992): a
preoțimea (dar reconstruită, renovată spiritual) să preia autoritatea, întemeiată
pe tradiție. Preoțimea să îndrume omenirea spre Adevăratul și Viul Dumnezeu;
b țarul (acomodat adaptat: președinte sau rege, dar oricum, suveran spiritual
pământesc, nu ca un „cezar „rupt de autoritatea sacerdotală) să dețină puterea
confirmată în lege și să guverneze în virtutea principiilor creștine; c proorocii
(care ar trebui să fie, în primul rând, învățătorii, profesorii, „pedagogii neamului
„cum, inspirat, spunea O. Goga, vorbind despre mesianismul românesc) trebuie
să folosească libertatea inițiativei personale, îndreptând greșelile mulțimilor și
mustrându-i pe cei nedrepți, dar tot în spiritul evangheliilor.
Din păcate, ce sunt, azi: a societatea; b profesorii; c elevii? A Societatea
contemporană e zona de sfidare și dispreț suveran al Zeilor Demonici: îmbogățiți
prin furt și josnicie (în majoritate zdrobitoare) care sfidează și presează spre
umilință înjosire și depersonalizare poporul majoritar, sărăcit și aiurit de griji și
lipsuri.
B Profesorii devin, tot mai mult, o ceată de „copii săraci și sceptici „niște
zdrențe umane foarte departe de conștiința misiunii sfinte de îndrumători
spirituali ai neamului. Tot mai departe de ideea de apostoli ai neamului. Plătiți
în bătaie de joc, trăind la limita de jos a supraviețuirii biologice (și, implicit,
spirituale) sunt împinși de multe ori spre o corupție jalnică și penibilă, de
prostituate de doi bani. Împinși spre indiferență sporită, oboseală, față de
cerințele actului sacru educațional. Cum să-ți mai faci datoria față de ucenicii-
elevi, cum să-ți păstrezi, în fața elevilor, autoritatea morală de ravvi-învățător
când elevii tăi, ieșiți pe poarta școlii, dau nas în nas cu ispitele unei foarte reale
societăți satanizate, agresive, care neagă tot ce se spune din amvoanele școlii?
Moralitate! (spune, creștinește, școala). NU! (urlă, babilonic, societatea
reală): descurcăreală șmecheră, înșelătorie generalizată (societatea de consum.),
prezervative ale destrăbălării, perversiuni sexuale legalizate de statul marionetă
a guvernului mondial! Corectitudine și altruism! (spune, înțelept, școala) NU!
(urlă, isteric, societatea prin toată întocmirea ei): hoție, violență, corupție
generalizată, egoism, indiferență față de bine și minciună, minciună, minciună.
Liderii sindicali devin prim-miniștri, pe spinarea fraieriților profesori (a fi în
conducerea sindicală e o trambulină spre guvernare). Grevele profesorilor sunt
mană cerească pentru liderii sindicali!
C Elevii devin, tot mai mult, cobaii unui experiment terestru extrem de
periculos pentru viitorul omenirii: mancurtizarea și îndobitocirea maselor. În
perfectă continuitate a educației comuniste, elevii copii devin niște ieniceri
(combinatul de ieniceri nu mai e spațiul închis al școlii, doar ci „societatea
liberă și democratică „): fără sentimente, fără apartenență la un neam, pământ,
cultură etc. Metode: pe lângă urletul continuu al hard rock-ului, sau perfida
falsificare a ethnos-ului autentic, prin etno-pop ei bine, manualele alternative,
aiuritor de multe și diversioniste: cele de Română și Istorie, cel puțin,
propovăduiesc pe față deznaționalizarea și imbecilizarea tineretului României.
Fondul: dezinteresul criminal față de protejarea socială a copiilor și tineretului
țării (manuale cu prețuri astronomice, alocații și burse cinic de minuscule, taxe
școlare, de cazare etc. Descurajante și ucigătoare etc.). Rezultatul: o lehamite
generalizată, atât a dascălilor, cât și a elevilor (va rămâne de pomină formula
„margiană „de calculare a mediei: 3M+T/4 care, dimpreună cu „întrunirile
pedagogice „și „hârțogăraia „exasperantă, atingeau și ating un scop vital:
uciderea timpului de reflecție și, deci, de potențială revoltă, al dascălului or, cu
dascăli tâmpiți birocratic, se obțin matematic, anti-elevi și anti-oameni).
Dar ceea ce revoltă, poate mai mult decât aspectele materiale este
ipocrita continuare a agresiunii, din paginile tuturor manualelor, a concepției
materialist-ateiste despre lume și om: biologia nu oferă alternativa creaționistă,
fizică și chimia oferă elevului aceeași viziune a lumii materiale „în bucăți „etc.
Ora de Religie? Plasarea ei în orar arată clar fariseismul ministerial: parc-
ar fi Hristos, răstignit, în fiecare zi, nu între Hestas și Dismas ci între doi
Barabas: obiectele materialiste-ateiste, sufocate de lipsă de spirit. (În plus, ora
de Religie este fixată, în majoritatea școlilor, de la ora 7 dimineața. Când mulți
școlari sunt navetiști.
Oricât de mare le-o fi iubirea de Hristos elevilor, totuși. Un somn sănătos,
la tinerețe, face cât averea toată, la bătrânețe.).
Miniștrii M. E. C. T, de orice culoare politică ar fi ei, urmează linia
slugărniciei către Vestul deznaționalizant. Linie deschisă de prof. Univ. Dr.
Andrei Marga și „implementată „, într-o noapte de vară, prin veșnic oportunistul
N. Manolescu (conducea, pe atunci, o emisiune de cultură, la Antena 1
„Dragostea mea, cultura „. Parcă.), Paul Cornea și Liviu Papadima. „gealații
„care au hotărât într-o anume problemă, de unii singuri, fără nici o dezbatere
națională (orișicât, era o problemă care interesa nu doar trei oameni, ci generații
întregi, succesive, de tineri ai țării. Copiii noștri, nu ai lor!) problema
„manualelor alternative „.
Puținii profesori rămași, încă, pe baricade, duc lupta singuratică, de
gherilă spirituală.
Degeaba ne arătați, d-lor guvernanți, olimpiazii din „clocitoarele „M. E. C.
T.- Ului liceele protejate spre „excepție „: toți olimpiazii au în buzunare, încă din
sala triumfului lor „profesional-olimpiad „, contracte ferme cu firme străine,
firme care fură, cu sfruntare, materie cenușie românească. Dar ce fac
guvernanții români, pentru a opri hemoragia de tinerețe spirituală românească?
Răspuns: nimic. Absolut nimic. Se supun, astfel, comandamentelor forurilor
antispirituale străine (expresii ale Guvernului Mondial Plutocratic) și continuă
opera de blocare a visurilor și avânturilor tineretului ca și ale Neamului
Românesc. Tineretul este lăsat pradă deșeurilor radioactive antispirituale,
deversate, în România, de Vestul mercantilo-masonic. Sub pretextul economiei
de piață și al societății de consum. Nu, d-lor guvernanți: sunteți vinovați de
crearea premizelor consumării de droguri și deșeuri antispirituale, de către
tineretul român. O societate responsabilă de viitorul ei, sănătoasă și viguroasă
moralicește împiedică pătrunderea produselor periculoase de consum (produse
de subcultură, produse alimentare cu efect antispiritual, practici imorale etc.) și
asta, chiar forțat căci ați produs, deja, un tineret iresponsabil, debusolat moral,
gregar. Sunteți datori, față de Judecata Neamului să-l obligați pe cel pe care tot
voi l-ați hipnotizat spre Diavol să-l reorientați către Calea cea Dreaptă a
Spiritului către Dumnezeu.
Dacă doriți un model, în acest sens, al respectului religios față de spirit și
tradiție vi-l indicăm pe dată: Israelul. Sub aparența de „democrație „se ascunde
o foarte sănătoasă Teocrație rabinatul fiind instituția spirituală supremă în stat.
Deci autoritateta sacerdotală. În Israel, până și comunismul este un
comunitarism înțelept,
Binefăcător pentru toată lumea israelită. Dar, în primul rând, folositor
pentru bună și eficientă utilizare a vlăgii tineretului. Naționalismul, în Israel,
este la el acasă! Cine a văzut vreun tânăr israelit fugind din propria țară,
emigrând spre alt „pământ al făgăduinței „decât patria sa, Israelul să vină
deîndată, să ne spună și vom retracta tot ce am grăit mai sus.
Dar cel ce semnează aceste rânduri, își exprimă speranța neclintită în
forța interioară, de redresare spirituală, a Neamului Românesc care are
instinctul (devenit aproape o instituție națională) numit bun-simț. Adresăm,
astfel, sfidarea supremă celor cere ne sfidează pseudo-zeităților malefice
guvernanții antispirituali, naționali și mondiali. Dumnezeu (și noi îl vom ajuta) îi
va zdrobi pe toți falșii profeți îi va spulbera pe zeii disprețuitori, de la conducerea
României și lumii. Lumina Spiritului va învinge, legic. Iar școala românească, în
curând, va crește oameni eroici, iar nu pe sclavii neantului.
Școala romanesca și democrația (anchetă)
 Într-o societate românească în care, de vreo 17 ani, se tot pretinde, în
mod demagogic, că există sau se construiește democrația dar nu există nici o
relevanță real-democratică, nici o continuitate a ființei spiritului democratic
autentic e firesc ca la întrebarea: „Ce este democrația? „tineretul studios
preuniversitar, primul lovit de inexistența cadrului democratic real, să refuze să
răspundă. Și totuși, la Grupul Școlar „Gheorghe Balș „-Adjud, 173 de tineri au
răspuns, în faza pregătitoare a testului dar răspunsul lor, în proporție de cca.
60%, a fost unul adecvat societăților și realităților de tip anarhic, unei societăți
românești conduse, mai curând de legile mafiotice, de junglă etc. Decât de legile
moralei creștine: „Democrația înseamnă să fii liber să faci ce vrei „. Da, când
guvernanții se preocupă, prioritar, de propășirea conținutului propriului
buzunar, iar nu de protecția socială a tineretului studios (priviți fie și numai
prețurile astronomice ale manualelor, ale rechizitelor școlare, alocațiile
microscopice și cinice, taxele exorbitante pentru cazarea studenților etc.) tinerii
își dezvoltă, firesc, latura rebelă a propriei personalități, dând impresia unei
hiperpersonalități (care ascunde, de fapt, o gravă criză identitară): „Nu vă-
ngrijiți voi (cei ce ne-ați chemat la viața socială, apoi la cea politică, să vă
votăm.) de nevoile noastre? Atunci «răzbunarea „noastră va negarea
«sacrosanctei „voastre găști, pe care o numiți „societate „, distrugerea
mecanismelor societății voastre de broaște țestoase: anarhia. Fie Vom pleca în
străinătate, lăsându-vă cu nasul în propria voastră mizerie fie vom arunca în
aer legile care vă protejează pe voi, cei îmbătrâniți în rele în loc să ne protejeze
pe noi, cei care avem gânduri, visuri frumoase, năzuințe curate pe noi, cei care
trebuie, în mod normal, să preluăm răspunderea unei societăți noi, înnoite,
respirabile, sănătoase, dezrobită de metehnele regimurilor politice trecute. „
Din fericire, acești tineri gata să explodeze rebel constată că școala e
singura instituție oficială care, încă, mai poate reprezenta, construi sau
prezerva dimensiunile unei reale democrații. Asta în linii foarte generale. Asta,
sub condiția conjugării efortului spiritual al dascălilor (onești și profesioniști) și
al elevilor de „bun-simț „. „Dar după școală? „urmează, logic, întrebarea tragică.
O întrebare la care nici societatea actuală, nici noi, dascălii de elevi nu putem,
încă, răspunde. Deocamdată. Să urmărim, deci, deocamdată, răspunsurile la
cele trei întrebări ale testului propus de revista Contraatac, a Grupului Școlar
„Gheorghe Balș” Adjud, în legătură cu șansa democrației în spațiul școlii:
Ce înțelegeți prin „democratizarea relației educatori educați „?
În ce condiții și între ce limite, democratizarea relației educatori educați
aduce folos elevilor? Când considerați că au fost depășite aceste limite spre rău,
periculos, nefolositor?
Imaginează-ți că ai fi tu profesor, iar profesorul tău de azi elev: ce ai face
tu, în plus, bine și folositor, față de ceea ce fac azi profesorii tăi? Ce ai pretinde
tu de la elevii foști profesori?
La rezolvarea testului au participat 173 elevi, de la clasele IX-XII elevi
cărora ținem să le mulțumim și pe această cale, pentru bunăvoința de care au
dat dovadă și pentru deosebitul simț de responsabilitate, prezent în fiecare
răspuns pe care l-au dat, după o matură chibzuință, după o foarte onestă
scrutare a conștiinței. Testul nu a implicat obligativitatea semnăturii pentru a
nu exista un factor de inhibiție în plus (față de inhibițiile pe care le creează
mediul social). Dar cca. 50% și-au asumat, benevol, răspunderea semnăturii
fapt care nu a diminuat cel puțin așa am vrea să credem cu nimic, sinceritatea
răspunsurilor. Participare, pe ranguri de clase: clasa a IX-a 70 elevi (media pe
clasă 17), clasa a X-a 46 elevi (media pe clasă 15), clasa a XI-a 30 elevi (media
pe clasă 10), clasa a XII-a 27 elevi (media pe clasă 16 elevi). Dacă participarea
claselor a IX-a a fost integrală, clasele a X-a B și D s-au eschivat de la
participare, la fel și clasele a XI-a A și clasele a XII-a B și D. Surprinzător, deci
se observă un interes foarte mare, pentru problemele școlare și sociale, al
elevilor care „au scăpat „de un ciclu de învățământ (clasele a IX-a) și un interes
scăzut sau cel puțin moderat la cei care termină noul ciclu (cel liceal): probabil
că eschiva celor din clasele a XII-a nu trebuie pusă, exclusiv, pe seama
apropierii de realitatea crudă, nudă, a societății reale, în care limitele
democrației sunt extrem de strâmte și chiar schiloditoare, pentru psihicul lor
adolescentin ci, poate și pe seama unei necesare reflecții, mai profunde, de care
au nevoie, pentru a evalua corect relația reală dintre școală și realitatea global-
socială. Oricum, noi considerăm ca fiind simptomatică retractilitatea față de
„teoria socială „(fie ea legată și de un spațiu relativ ferit de furtunile societății
reale) simptomatică pentru o precoce pregătire pentru fronda socială:
scepticismul celor care simt „crivățul „societății junglă, societății fără
„amortizoare „trădează o îmbătrânire precoce a sufletului tineresc. Tinerii
aceștia ai claselor a XII-a au văzut deja prea multe lucruri revoltătoare, au fost
victima prea multor agresiuni (mediatice sau directe), ale minciunii și
demagogiei sociale pentru a mai accepta cu ușurință și entuziasm, o discuție
despre micro-climatul social al școlii (în care atenție! Ei încep să bănuiască a
exista, deja, „bacilii „distructiv spirituali, existenți în macro-societatea umană:
și probabil că instinctul lor nu îi înșeală prea mult.). Rămâne, deci, o întrebare:
una din cauzele răului social să fie chiar școala? Adică, haosul spiritual, al
cărui vânt bate, prin „alternativele „manuale școlare, prin programe și concepții.
I La prima întrebare, 112 răspunsuri pun accentul pe „bunsimț „, ca
dimensiune necesară a discursului de factură democratică, în cadrul relației
educator educat. 154 de subiecți ai anchetei pun problema „înțelegerii
„(reciproce profesor elev: măcar „cât de cât „XI-B) iar 85 de subiecți pun
problema dreptului liber, al elevului, la păreri și opinii, în cadrul orei de curs
evident, în același cadru de decență și respect reciproc, profesor elev: „Profesorul
este deschizător al minții, ajută elevul să poată gândi liber la ceea ce este bun
pentru el, dar și pentru alții. Trebuie să existe, însă, respect reciproc între elev
și profesor, pentru a se putea dezbate problemele proși contra „(X-C). Din păcate
spune un elev (X-C), „elevii dorm, chiulesc, nu dau respectul cuvenit
profesorului, în timp ce profesorul acordă respectul său oricărui elev „. În mod
timid, unii elevi sugerează, însă, că, uneori, elevii, chiar dacă „ascultă „de
profesor, acesta nu este obiectiv, în aprecierea efortului „democratic „al
Elevului: „Da, elevul să asculte de profesor dar și profesorul e bine să dea notă
pe merit „(X-C). În definitiv, cum bine remarcă elevul (X-C), datoria
educatorului, în liceu, este „să ne dea o șansă de a fi și noi cu picioarele pe
pământ și să ne purtăm ca atare „(adică, probabil, subiectul vrea să spună că
elevul trebuie să se manifeste, în urma strădaniei profesorului, ca un „om cu
picioarele pe pământ „, adică lucid, maturizat, conștient că trebuie să-și ia
propria soartă în propriile mâini). Despre democrația în mediul educațional al
clasei, că șansă legitimă dată elevului de a-și exprima opinia liber, vorbește, cu
autentică înțelepciune și naturală dezinvoltură, o elevă de la clasa a IX-a C:
„Oricine are dreptul la o opinie, are dreptul să-și facă o părere despre un lucru,
o problemă pusă de profesor sau de viață și să și-o spună. De exemplu, elevul
are dreptul la opinia lui, iar profesorul trebuie să o ia în considerare, fie ea
bună sau rea: profesorul trebuie să-i explice elevului ce anume a greșit, în
cadrul opiniei sale și să-l facă să-și înțeleagă greșala și să întrevadă o soluție mai
bună la problema respectivă „. Un subiect de la clasa a XI-a B este chiar mai
categoric, în ce privește drepturile democratice, ținând de libertatea de
exprimare: „Dreptul de a accepta și a respinge „. Sunt exprimate, evident, mari
sfieli și complexe de inferioritate, dar pornite tot dintr-un „bun-simț „sănătos:
„Eu consider că această libertate, în relația educator educați, nu ar trebui să fie
chiar așa de mare, fiindcă educații nu sunt și nu vor fi niciodată egali cu
educatorii. Educatorii au liceul terminat, au facultate noi nu avem nimic „(IX-
C).
Există și ironii, destul de fine, față de excesele de „democrație „(de fapt,
falsa democrație școlară): „Copiii au ajuns, în ziua de azi, cu mult mai democrați
decât profesorii și li se suie la cap „(IX-D). Există 12 subiecți care își exprimă,
fățiș, neîncrederea totală în posibilitatea stabilirii unui cadru democratic în
școală: „Sincer, nu cred în democratizarea acestei relații „(XII-A). Probabil că știe
ce știe respectivul subiect. Dar se întâlnesc și opinii de mare anvergură
spirituală, precum aceea a unui elev de la clasa a X-a C: „Pe viitor, eu cred că
fiecare profesor ar trebui să-și aleagă singur temele pentru programa anului
școlar, nu mereu să fie dependent de aceeași programă făcută de M. E. C. T: eu
văd că manualele nu-s totdeauna bune și nu ne ajută, așa cum ne ajută
profesorul, să înțelegem niște probleme importante pentru noi, în școală și în
viață „.
După cum se observă, răspunsurilor subiecților anchetei, la această
primă întrebare acoperă toată gama rațional-sentimentală, vis-à-vis de „visul
democratic „de la „democrația este un buletin al Nebuniilor „, un vis și o dorință
care „nu se vor putea înfăptui curând „(X-C) până la opinia argumentată,
metodic, că democrația e foarte posibilă și chiar normală, în micro climatul
social al școlii: „Orice educator, fie că-i un cadru didactic, fie că-i un părinte
sau oricine altcineva a fost, la rândul lui, un educat. Acum, are și el, obligația
morală de a-i educa pe cei din jur, care nu au primit încă educația adecvată și
necesară: rude, prieteni, străini „. (elevă clasa a IX-a D). Exact astfel de credințe
și viziuni, de tip iluminist (în cel mai bun sens al cuvântului) sunt necesare
societății românești actuale, pentru a scoate din adormire, din climatul de
suficiență tembelă, de corupție și inerție morală, etc. În concluzia la aceste
răspunsuri la prima întrebare: s-ar putea, poate, peste ani, ca noi, ăștia din
generația de „maturi „actuală, să roșim în fața acestor tineri, care vor fi devenit,
între timp, stăpânii situației din țară. Cu condiția (o, cât de gravă condiție.) ca
acești tineri curați, de acum, să nu se plictisească, între timp, de democrație și
să nu se lase corupți și alterați sufletește tocmai de cei din generația noastră, de
„păturici „, „șmecheri „etc. Să sperăm că cei ce s-au oferit, aici, să gândească
democrația nu vor uita atât de ușor ce au gândit acum să nu se trădeze pe ei
înșiși și crezurile lor prezente. Fie ca această foaie de hârtie să le fie ve șnic (sau,
măcar, până la adânci bătrânețe) un memento (aducere aminte) sau, în cazul
celor care-și vor trăda crezul o pagină mustrătoare, cu litere de foc, care să le
biciuiască sufletele, cugetele.
Dacă, însă, cei 5 (cinci) subiecți, din clasa a XII-a, care nu cred în
posibilitatea democrației nici măcar în școală vor fi simțind, sau vor fi intuind că
există o anume slăbiciune spirituală, un „chix „genetic în ei, elevii, ca și în noi,
profesorii slăbiciune care să împiedice creșterea și dezvoltarea seminței
democrației?
II Pentru 141 de subiecți, limitele și condiționările, între care s-ar putea
dezvolta democrația (climatul democratic) în școală țin de respectul reciproc, de
înțelegerea reciprocă (mai cu seamă, din partea profesorului) și de eternul
cântar interior al bunului simț. „Dacă respectul și bunul-simț, ca și scopul
educativ [educarea elevilor pentru viitorul lor mai bun] sunt părăsite din vedere
atunci totul decade spre «periculos», în procesul de învățământ „afirmă un elev
din clasa a XII-a A.
Limite depășite, din partea elevilor (din punct de vedere al unui subiect
din clasa a IX-a A): „a se pune în gură cu profesorul, a face mizerie [în clasă], a
fuma în școală etc. „23 de teste anchetă pun în evidență pericolul potențiel al
apropierii, nefiresc de departe împinse,
Dintre un profesor educator și eleve educate, sau chiar tentativă, voalată,
de hărțuire sexuală, din partea profesorului (neexcluzând nici avansurile venite
din partea elevei, către profesor): „Limitele sunt depășite când un profesor tânăr
face avansuri unei eleve, sau invers „(IX-A). E greu de spus dacă acest pericol
este semnalat pentru ceea ce i s-a întâmplat respectivului subiect în clasele V-
VIII, sau avertizează asupra mediului nou, cel liceal. Dar concluzia e una foarte
adevărată și anume că dezvoltarea unor asemenea relații nefirești și nepotrivite
pentru mediul școlar, impietează grav asupra obiectivității aprecierii muncii
elevilor, ducând la o stare de nemulțumire generală, în microclimatul social al
clasei: „Se pun note pe ochi dulci și atunci ceilalți elevi pot să știe de zece, dacă
profesorul respectiv nu vrea să pună, nu pune și gata „(același subiect de la
clasa a IX-a A). Mai este de subliniat aici un aspect al vieții în microclimatul
social școală: apariția „satrapismului magisterial „, a complexului lui Yehova, la
unii dascăli: aceștia încep să creadă, din toate puterile, că soarta elevilor de
dinaintea catedrei atârnă în vârful peniței respectivului profesor. Același elev de
la clasa a IX-a A atrage atenția asupra efectului negativ al apariției părerilor
preconcepute și a fixațiilor, la unii profesori, în legătură cu elevi de vârste
diferite, proveniți din aceeași familie, dar și asupra profesorilor ranchiunoși:
„Sau atunci când ai un frate mai mare și i-a făcut profesorului vreun rău, sau
și-a bătut joc de el. Profesorul ține minte și atunci când intră în clasa a IX-a,
când aude de numele tău, zice: «Ăăăă, ăsta e ca și frate-su, ia să-l învăț eu
minte de la început!» și uite așa iei note proaste și nu știi de ce. „
 Tot la clasa a IX-a A, un subiect extrem de conștiincios, face o adevărată
listă a „limitelor depășite „: a profesorii nu țin cont de garderoba aleasă [vrea să
spună că se îmbracă neglijent sau necuviincios], iar elevii le urmează exemplul
„. Iată că s-a zis ceea ce trebuie zis: profesorul, dacă nu este el însuși un model
pozitiv în toate, nu are dreptul moral să pretindă elevi model. „b Profesorul
predă o nouă lecție, iar elevii fac cu totul altceva. „Deci, profesorul are nevoie de
atenție distributivă și trebuie să fie profesorul tuturor din clasă nu al unora,
doar. „c. Când profesorul vine la ultima oră extenuat și refuză ora de curs și îi
lasă pe elevi să facă ce vor ei. „Elevul înțelege oboseala profesorului, dar nu
acceptă că educatorul să nu dea ocupație profesională educaților săi. „d.
Neglijența la ore, atunci când se deviază de la o anumită lecție sau subiect și se
ajunge la o discuție particulară, din viața de zi cu zi a elevilor sau profesorului
„. Să fim, deci, atenți, la amploarea digresiunilor, pe care, uneori, poate că chiar
trebuie să le facem în cadrul lecției dar să știm Să închidem paranteza la timp
și, mai ales, să știm să ne păstrăm prestanța de profesori și să nu transformăm
ora de studiu în cadru de bârfe ori de confesiuni intime. „e. Abuzul față de
bunătatea profesorului poate duce la tulburarea orei. „Un profesor „bun „nu e,
neapărat, cel care a renunțat la veghea pedagogică și la autoritatea sa de lider
al grupului de lucru intelectual. „f. Dacă elevii unei clase sunt gălăgioși sau
obraznici în timpul orei, profesorii pot lăsa clasa, fără a mai preda și chiar
pleacă din școală „. Iată semnalat cel mai descalificant lucru, pentru un dascăl:
dezertarea de la locul de muncă. Lăsându-i în plata Domnului și în bătaia
furtunii pe cei încredințați lui de părinți precum o turmă, păstorului biblic.
Acest, aparent, insignifiant elev de clasa a IX-a are, însă, un spirit de
observație și o judecată extrem de percutante și nu lipsite de formulări ce pot
pune pe gânduri: „Profesorul să fie ca Manole, să pună mult suflet în lecție, dar
și elevul să asculte și să învețe mereu. „Sau: „Dacă profesorul și elevii s-ar și
distra la orele de curs, ar fi O. K dar să se păstreze limita bunului simț „. A se
observa obsedantul recurs la „metrica „spirituală a „bunului simț „. Există 36
de teste-răspunsuri ale subiecților-elevi, care atrag atenția că agresiunea
verbală și fizică asupra elevilor nu aduce nimic bun și folositor pentru nimeni
nicicum pentru climatul democratic: „Să nu existe frică băgată în oase elevilor,
de către profesor, ci plăcerea de a afla cât mai multe, în cursul unei ore „(IX-B).
„Profesorul să fie al doilea părinte, părintele de la școală „(X-C). „Nu vrem să
învățăm de frică „(IX-D). „Limitele sunt depășite când elevii sunt jigniți de
profesor „(X-A) etc.
Iată și limita depășită spre discriminare socială: „Să nu existe discriminări
pe criteriul averii: profesorii care să-i spună unui elev sărac [și care a pierdut
puțin ritmul la învățătură] că n-ar trebui să mai vină la școală, că și așa
cheltuiesc părinții bani cu el degeaba poate cu banii ăia își mai cârpesc alte
nevoi „.
Dar un subiect din clasa a XI-a D acuză, clar, guvernele României
postdecembriste, pentru depășire limitelor democrației reale: „Democrația a
adus manuale cu prețuri foarte mari. Ba chiar programele și manualele
alternative sunt foarte rele și ne-ar împiedica să învățăm lucruri multe și bune,
dacă profesorii le-ar respecta întocmai. „Un coleg al acestui subiect, tot de la
clasa a XI-a D e foarte radical: „Părerea mea este că aceste limite au fost
depășite chiar odată cu venirea democrației actuale din România. Democrația a
fost prost înțeleasă, după 1989 Căci, pe lângă faptul că tinerii nu știu ce
înseamnă «democrație „(din greacă), ei își iau libertăți mult Prea mari și
periculoase, pentru ei și pentru societate „. Și continuă: „Una e libertatea de
exprimare a opiniei și cu totul alta obrăznicia „. Iată și opinia unui subiect de la
clasa a X-a C: „Din păcate după ’89 lumea face mai mult rău decât bine
democrația nu aduce binele, neapărat „ajungându-se, tot printr-un subiect de
la a X-a C, la formularea memorabilă: „Linia de hotar a folosului democrației se
numește respect depășește-o și vei trece în cu totul altceva decât democrație „(X-
C). Dar există și nostalgii (induse, probabil, de părinții chinuiți de grija zilei de
mâine), nostalgii pe care nu avem dreptul să le judecăm după, acești 12 ani de
eșec lamentabil al democrației, în România: „Aceste limite au fost depășite
atunci când la putere n-a mai fost Ceaușescu „. (X-C). În definitiv, când, după
spusa unui subiect de la clasa a IX-a D „au apărut, în România, mafiile,
drogurile etc. Aceste limite nu au fost, oare, deja depășite? „. Ne permitem și
noi, să oftăm și să aprobăm, cu durere.
Sunt subiecți care afirmă: „La Grupul Școlar «Gheorghe Balș» Adjud, nu
primim doar învățătură și educație, din partea profesorilor, dar și multă
afecțiune „(IX-C) dar și opinia dură, care, abia ea, trebuie să ne dea de gândit:
„Dacă un profesor nu explică, acel profesor n-are ce căuta în școală. Unii
profesori țipă, nu predau, vin în stare de ebrietate „(încă o dată, aceste opinii,
care vin de la subiecți din clasele a IX-a se referă, probabil, la profesorii din
gimnaziu dar nu-i rău să luăm aminte și noi, profesorii de liceu, să nu cădem
sub tăișul necruțător al observației severe a elevului). Vorba unui subiect de la
clasa a X-a C: „Dacă nu-și respectă obligațiile, profesorul pe ale lui și elevul pe
ale lui în România viitoare va fi un dezastru „.
Să medităm asupra unui memento al unei eleve din clasa a IX-a B, care
ne spune: „Dacă stăm bine și ne gândim și dumneavoastră, stimați profesori, ați
fost ca noi, elevi, cândva și e imposibil să nu fi făcut și dumneavoastră anumite
boacăne „. Chiar așa, să ne amintim, mereu, că și noi, „magisterii „, am fost în
pielea elevului, cândva și că, pe atunci, ceream și doream mai multă înțelegere
de la dascălii noștrii de ce să refuzăm elevilor noștri de azi, ceea ce ne doream
noi ieri? Dar. Să coopereze și elevul de azi, cum, poate, cooperam și unii dintre
noi, la procesul de instrucție și educație: „Elevul să n-o facă pe șmecherul, ci să
încerce să ajungă la cunoștințele profesorului „(IX-B).
Oricum, profesorul trebuie să-și facă nu doar slujba, ca un fierar sau
dulgher, ci să-și facă misiunea, față de tineretul țării adică față de populația și
poporul viitoare ale țării și asta trecând peste Frustrările personale și chiar
peste umilințele îndurate din partea unei societăți nedrepte și ale căror
guvernanți cu piele groasă. Căci, ce vină au copiii, ce vină are România de
mâine, că profesorii și guvernanții de azi nu au găsit soluții de înțelegere a
enormei probleme a factorului spiritual, pentru o țară, oricare ar fi aceea:
„Profesorul să-și facă misiunea, căci nu elevul este vinovat de salariul mic al
profesorului „remarcă un subiect de la X-C. Și să nu se facă diferența elev bun
elev rău căci există, în fiecare om, ceva bun, care poate fi dezvoltat „ne atrage
atenția, cu neașteptată, poate, înțelepciune, un subiect de la clasa a XII-a A. Și
tot asupra unei afirmații făcute de un elev de la clasa a XII-a A, vom medita
pentru finalul discuției legate de răspunsurile subiecților la întrebarea a 2 a:
„Limitele vor fi depășite, când educatorul nu va putea face diferența între un om
matur, cu o gândire normală și bine dezvoltată și un copil cu o gândire care
abia se formează și se modelează, după ceea ce vede și aude. Democratizarea
relației educator educat ar aduce folos, în momentul în care toți educatorii nu
vor mai fi brutali, cu idei fixe dar și atunci când educații vor avea simțul
răspunderii. „
Deci, așa-zisul cadru exterior al democrației școlare este o cacialma, dacă
nu se ține cont de niște dimensiuni interioare: elevii să fie înțeleși și ajutați în
perimetrul nivelului lor real de dezvoltare spirituală (iar nu în cel închipuit,
ideal, de către programele aeriene ale M. E. C. T.– Sau de către profesorii
aerieni), iar educația să însemne o fină „pipăire „a resurselor spirituale ale
fiecărui elev în parte, de către profesori iar nu o trântire brutală a elevului într-
un „pat procustian „, al minții și voinței educatorului. Dacă fiecare elev nu va fi
luat așa cum este el, nu cum își închipuie alții că ar fi se va înregistra, mereu,
ruptura dintre educator și educat, falimentul demersului democratic școlar. Nu
e de ajuns să urle, ierarhic, ministerul și inspectorii, către profesorul, situat pe
treapta cea mai de jos a grijii publice: degeaba urlă „ierarhii „, dacă nu dau și
bani pentru școlarizarea cu totul specială a profesorilor viitori. Căci, pentru a fi
profesor, nu sunt de ajuns acele calități care te pot face, eventual, un bun
vânzător de pește. Misiunea de profesor este, de fapt, urmarea unei vocații, care
trebuie întâi constatată, apoi cultivată cu maximă atenție și grijă, de către un
stat conștient de ceea ce vrea să fie el în viitor.
De aceea, credem noi, se impune și în mediul românesc, tipul de școală
Waldorff, care deși necesită profesori mai mulți și special instruiți (după o atentă
și severă selecție), distribuiți la mai puțini elevi, observându-i pe educați și
îndrumându-i, cu totală solicitudine,
De la vârsta preșcolară și răspunzând exact și prompt, la cerințele și
năzuințele spirituale (uneori nevăzute, abia intuibile) ale fiecărui subiect elev, îl
dezvoltă spiritual pe acesta, ca pe o plantă în natură iar nu-l siluiește ca pe o
plantă în glastră, mereu în pericol de a se veșteji. Fără generalizarea
experimentului Waldorff chestiunile despre democrația școlară rămân, se pare,
o simplă și supărătoare trăncăneală, inutilă, periculoasă pentru orice nație,
prin imaginea falsă pe care și-o construiește despre potențialul spiritual al
tineretului ei. Vorba unui alt subiect de la clasa a XII-a A în legătură cu
întrebările 2 și 3: „No comment „.
III Dincolo de răspunsuri care trădează eschivarea de la o așa mare
responsabilitate („Mai întâi trebuie să trec prin toată experiența profesorilor de
o viață și apoi să mă pun în locul lor, pentru a preda elevilor „IX-D), sau
banalități („I-aș pune pe elevi să învețe „X-C, „N-aș îngădui elevilor să-și facă de
cap, să chiulească, etc. „XII-C) există, printre răspunsurile subiecților, o
mulțime de lucruri la care merită să medităm (un subiect fată, de la clasa a IX-
a B a și avut o experiență, temporară, de educator, pe când învățătoarea ei, fiind
bolnavă, a rugat-o să țină 2 3 zile clasa în ordine, în lipsa ei: subiectul de la
clasa a IX-a B mărturisește că, în cele din urmă, s-a descurcat onorabil, printr-
o „negociere „: „Eu le-am spus (elevilor colegi) că, dacă se vor comporta frumos
cu mine, pe lângă lecțiile pe care le vom face și le-am și făcut, ne vom și distra.
Și au fost de acord și vreau să spun că eram cea mai fericită că, în sfârșit, pot fi
învățătoare, pentru două zile „). „Nu cred că aș fi în stare (.) știu ce chestii se
spun despre profesori, ce glume stupide se fac despre ei dar, dacă totuși aș avea
curajul să fiu profesor, nu i-aș stresa pe elevi cu expresii de genul «când eram
eu în anul.», «pe vremea mea se făcea așa și așa.», «că dacă nu făceam, pățeam
nu știu ce. „etc. Pur și simplu aș încerca să-i trezesc la realitate pe elevi „(XII-A).
„Nu știu cum este (.) dar cred că, pe lângă orele ce ar trebui să se facă, ar trebui
și câteva ore la care să se discute și să se facă lucruri ce ne-ar interesa în cel
mai înalt grad și ne-ar folosi, ne-ar ajuta în viață „(X-C). Iată și sugestia
necesității stimulării elevilor, printr-o imagine sugestivă (și retrogradă, ar zice
unii dar ar greși): „Pe timpul comunist, elevii îi respectau pe profesori și pentru
munca lor, elevii buni la învățătură primeau eșerfa roșie de pionier, pe care era
o mare mândrie s-o porți de ce nu s-ar face ceva asemănător și acum? „(X-C).
„Aș face orele mai atrăgătoare, aș mai strecura câte o glumă sau un moment
hazliu pentru că toți știm, elevilor le plac glumele și nu vor că orele să fie Ceva
înfricoșător, ci ceva atrăgător. Aș prefera ca elevii care nu vor să participe la ora
mea să nu mă deranjeze și. I-aș trece și pe aceștia, măcar pentru faptul că au
fost înțelegători. Parcă n-au și ei nevoie de o pâine? „(X-C). „Eu dacă aș fi
profesor, aș face tot posibilul să nu mai fie atâta golănie, să nu mai fie elevii de
la oraș șmecheri cu cei de la țară, că și ei sunt tot oameni și nu trebuie să se
râdă de ei. Am văzut într-o zi, din întâmplare, o fată de la oraș întrebând pe
două fețe de la țară: de la ce țară vin, din ce țară vin și mi-a părut foarte rău
pentru ele „. Și să mai spunem că tinerii nu au „simț moral „, că nu au suflet?
Și dacă o elevă a fost lovită indirect de discriminarea nedreaptă „elev de oraș
elev de la sat „oare, noi, profesorii diriginți, n-ar trebui să facem lecții de
dirigenție pe acest subiect, al discriminărilor între elevi? Și guvernanții n-ar
trebui, oare, să asiste la aceste ore de dirigenție, ca parte acuzată căci nu fac
nimic pentru că satul românesc să nu rămână în urmă, din punct de vedere
cultural și material?
Iată o altă problemă, ridicată de întrebarea III: „Aș vedea în această
profesie rostul principal al vieții mele „. Deci, un elev din clasa a XII-a A poate
să vadă, în profesorat, o misiune supremă iar unii profesori, stau, mereu, cu
bagajele făcute, gata să plece din școală la primul „greu „? Vorba subiectului
din clasa a IX-a D: „Locul celor care nu-și respectă profesia de profesor nu este
în școală să se ducă oriunde în lume „. Apoi la același subiect din clasa a XII-a
A: „Aș fi de acord cu uniforma, atât pentru băieți, cât și pentru fete ca să nu se
mai dea mari cei bogați cu toaletele lor „(ideea este prezentă și în răspunsurile
celor din clasele a IX-a și XI-C. Mai departe: „Aș face meditații cu elevii, la
obiectele pentru bacalaureat, dar și la obiectele cu materii ce ne trebuie în viață
„. „De ce nu se fac ore de sexologie, măcar câteva ore și ne mai mirăm că rămân
fete gravide și sunt violate bestial fete. „(XI-C).
„Dacă aș fi profesor aș face tot posibilul să înțeleg problemele elevilor
problemele sociale (elevi săraci) și școlare (cei care vor, dar încă n-au prins
ritmul) ale elevilor. Să fie antrenați elevii în activități educaționale, nu doar la
discotecă „(XII-A).
Mai concret prezintă lucrurile, în acest joc „de-a inversarea locurilor în
clasă „, o elevă de la clasa a IX-a D: „Aș încerca să le predau elevilor mei printr-
o altă metodă, cum ar fi: a la engleză aș folosi un casetofon și casete în limba
engleză, b la matematică, uneori, aș folosi un calculator, c aș organiza
concursuri în limba engleză, în limba franceză la matematică, la română, sport,
dans, pictură și un concurs de poezii ar fi excelent cine compune cea Mai bună
și frumoasă poezie despre o anumită temă (.). Înainte de orice, însă, aș dori, de
la elevi, să fie sinceri cu ei înșiși și apoi cu mine să respecte pentru a fi
respectați și să iubească pentru a fi iubiți, după cum spune și Seneca: Și vis
amari, ama Dacă vrei să fii iubit, iubește „. Nu există spirit creștin, în elevii
noștri, chiar atunci când îl citează pe „păgânul „Seneca? Noi credem că da și că
trebuie să îl punem în valoare.
În fine, iată ce propune un subiect, de la aceeași clasă cu un mare interes
pentru problemele socio-profesionale (IX-D): „Mi-am imaginat de foarte multe
ori că sunt profesoară. Dar nu mi-am imaginat că i-aș putea avea ca elevi pe
actualii mei profesori. Dar, dacă s-ar inversa lucrurile să fiu eu profesoară și
profesorii mei elevi iată ce aș face în plus față de ei: aș deschide o instituție
particulară gratuită [apare actul filantropic, în zona cultural educativă și pentru
Vrancea.] în care elevii pot veni să învețe să se ferească și să se apere de acei
profesori care „abuzează „de elevi, în special de acei cu vârste fragede. În acea
instituție, elevii pot veni să facă cursuri gratuite iar profesorii sunt selectați
dintre modelele morale ale țării. Și plătiți după muncă dar să știe că fac o
muncă de înaltă misiune. „.
Nu e clar dacă eleva se gândește doar la pedofilie (o primejdie reală a
zilelor noastre) sau, pur și simplu, la un Institut de Înalte Studii de Moralitate
Socială. Suntem înclinați să optăm pentru varianta a 2 a.
Oricum, ca să n-o mai lungim democrația, așa cum o întrevăd elevii tinerii
noștrii, este un lucru extrem de serios și dacă, la vremea lor, peste câțiva ani,
când vor părăsi băncile școlii, vor fi lăsați s-o și aplice, sau vor mai avea acelați
avânt tineresc (necorupt de ceea ce văd acum în societatea fals democratică
românească) s-o pună în aplicare îi vor „lăsa de căruță „pe toți guvernanții
acestor 12 ani. Și ne vor lăsa de rușine chiar pe mulți dintre noi, profesorii lor
de azi. Ajută-i, Doamne și ține-i în gândul lor cel BUN!
Alternativitatea. Morții spirituale! (cu privire la situația creată de apariția,
în școlile României, a manualelor alternative)
Voi începe printr-un citat din Raportul specialiștilor de la Universitatea
Columbia S. U. A. THE GLOBAL ECONOMY, 1990: „Sistemul educațional
american este la pământ, este o ruină. Patruzeci de procente dintre tinerii
americani care intră la colegii (s a.) recunosc Că nu știu să scrie și să citească
corect. Douăzeci și trei de milioane de adulți sunt analfabeți. „
Oricine citește rândurile de mai sus, scrise de autorități intelectuale
americane incontestabile, are dreptul să se întrebe: „De ce România, care, până
la 1990 (ba chiar până la 1995 1996), nu avea nici pe departe situația
dezastruoasă a SUA, din învățământ primește BANI și LECȚII tocmai de la state
cu sisteme de învățământ străine, aflate în plină entropizare de la state cu
sisteme de învățământ care nu sunt în stare să-și rezolve propriile probleme, în
ce privește educația națiunilor lor? Aceasta să însemne, oare, lovinesciana
«sincronizare „a României cu Occidentul sincronizare întru decadență și haos
spiritual-educațional? Banii primiți de la forurile mondiale să aibă drept scop,
oare, tocmai stricarea a ce era bun la noi în țară? Unde sunt, oare, specialiștii
noștri, români, care să tragă semnalul de alarmă, precum că tot ce se face în
învățământ, de la ministrul ANDREI MARGA încoace (cu o consecvență ciudată,
non-partinică), este spre destrămarea Binelui Educațional și că se urmărește
atingerea (și depășirea!) procentului de analfabeți din SUA?
În anul 1999 subsemnatul s-a angajat în campania națională (foarte
puțin solidară) împotriva manualelor alternative în special, a celor de Română și
Istorie. Lipsa de solidaritate n-a fost cauzată de adeziunea profesorilor din
România la ideea de manual alternativ ci de inerția intelectuală, de servilismul
și comoditatea lașă a majorității dascălilor din România.
Am atacat pe toate fronturile, trimițând materiale: a în primul rând, la
MEC (cum se numea pe atunci), de unde a venit un răspuns politicos în formă,
dar indecent în conținut: eram învățați că albu-i negru și negru-i alb (se afirmă
că înseși rațiunile adânci ale existenței școlii românești cer modernizarea prin
acele manuale alternative care conțineau un text al unui oarecare Verdeș, încă
nepublicat de vreo editură chipurile, elevii să se-nvețe și cu textele proaste, de
parcă, prin climatul din România postdecembristă, tineretul n-ar avea parte
NUMAI de subcultură, prin posturile TV și prin toată maculatura pornografică și
cretinoidă, proliferată din pricina dispariției spiritului critic în exercițiu, din
pricina celei mai false democrații posibile: „democratizarea „, PÂNĂ LA
DICTATURA PROSTULUI GUST!);
B apoi, către presa centrală scrisă și audio-vizuală: I-la ziarele Adevărul,
România liberă, Jurnalul național, Cotidianul-București (la care eram și
redactor-colaborator, pentru pagina culturală rubrica Pre limba autorului), II-
cât și la posturile TV: ProTv, PrimaTv, Antena 1
Evident, singurul ziar care a publicat criticile subsemnatului, la adresa
manualelor alternative, a fost Cotidianul-București. Pentru simplul motiv că eu
însumi mi-am publicat intervențiile, la rubrica ce-mi fusese încredințată. Am
scandalizat în așa măsură pe ministeriali, încât au făcut toate demersurile ca
formatul paginii culturale de la Cotidianul să se schimbe radical, eliminând
definitiv rubrica Pre limba autorului. Și, evident și pe subsemnatul.
În ce privește presa audio-vizuală singurul post TV care a catadicsit să se
sesizeze de spusele mele a fost Antena 1 prin poetul ADRIAN PĂUNESCU (pe
atunci, angajat al postului Antena 1 și fără culoare politică vizibilă.). Îi exprim
întreaga mea gratitudine și pe această cale, maestrului și cetățeanului (de
atunci, nu de acum „O, tempora! „) ADRIAN PĂUNESCU: a citit țării întregi, în
miez de noapte, memoriul meu, aproape în integralitatea lui (avea vreo 20 de
pagini.) și a găzduit, în emisiunea sa de atunci (De vorbă cu Adrian Păunescu),
dezbaterile pe marginea memoriului meu. Invitații emisiunii erau, în acea
noapte, Corneliu Vădim Tudor, Radu Câmpeanu, Mihai Stoenescu și Mihai
Ungheanu.
 Care erau, în rezumat (și rămân și azi) obiecțiile mele, vis-à-vis de
manualele alternative (de Română, în primul rând)?
1 Supunându-se unor porunci externe României (și străine de interesele
culturale și spirituale ale României), MEC elimina viziunea diacronică asupra
literaturii române singură viziune prin care se putea/se poate implanta, în
mintea și conștiința elevului, imaginea dinamică a evoluției literaturii române
imaginea clară asupra eforturilor constante, progresive și fertile, ale generațiilor
succesive de truditori ai condeiului, de a aduce literatura cultă „întârziată „,
față de vestul Europei prin „injectări „miraculoase cu spiritualitatea tradițional
„populară „(de fapt, RELIGIOS-CULTUALĂ!) într-o poziție cultural-spirituală
superioară literaturii vest-europene (în multe zone literare: în poezie, în primul
rând, dar și în romanul și nuvelistica magico-simbolică, în teatralitatea de tip
ionescian, blagian etc.).
2 Prin aducerea, în prim-planul didactic, a viziunii tematico-sincronice
asupra literaturii române (de fapt, o viziune păgubos și obscur cosmopolită, de
un snobism de cel mai îndoielnic gust prin care Shakespeare, Radu Tudoran,
Saint-Exupéry și Ghidul turistic coexistau întru perplexitate) se distrugea
(odată cu viziunea constructiv-diacronică) și sentimentul identitar românesc al
elevului (viitor cetățean) și pe cel de finalitate existențial-spirituală, a activității
spirituale românești, în macro-cadrul activității Uman-terestre: când nu știi cine
ești și de unde vii, e greu de crezut că-ți vei putea hotărî singur destinul
existențial-spiritual; e încă și mai puțin probabil că vei alege soluții (căi)
ontologice bune; și e de tot exclusă conștientizarea finalității drumului neamului
tău, al cărui mădular ar trebui să fii.
3 Prin urmare, distrugând identitatea spiritual-românească, se creau (și
se creează) premizele optime ale transformării tineretului într-o TURMĂ, care
poate fi mânată-manipulată extrem de ușor, de către forțele economico-
financiare care domină azi lumea, care veghează, extrem de atent și tenace, la
înfăptuirea crimei mondiale, numită GLOBALIZARE (NOUA ORDINE
MONDIALĂ). Asistăm, de fapt, la multiplicate genociduri cultural-spirituale.
HOLOCAUSTUL nu se știe (încă) dacă se potrivește, ca termen, pentru ce-au
suferit evreii, în anii ’40 dar se potrivește, foarte exact, pentru ceea ce se petrece
cu celelalte neamuri ale Pământului, în contemporaneitate: ARDEREA DE TOT
A IDENTITĂȚII NAȚIONAL-SPIRITUALE.
Au trecut, de la aceste luări de poziție ale subsemnatului 7 (șapte) ani.
Acum, se vede clar că am avut dreptate, în tot ce am afirmat atunci: azi, elevii
nu mai știu nici cine a fost Ștefan cel Mare! Nu mai sunt în stare să fixeze, în
matca literaturii române, personalitatea lui Eminescu: prezentat, întâi, în clasa
a IX-a, ca poet minor! (Sară pe deal, atât!), apoi, în clasa a XI-a, ca poet major
elevul recepționează DOI EMINEȘTI! Care se anulează reciproc și anulează
credibilitatea actului educațional și a educatorului Ex-Președintele Academiei
Române, domnul profesor univ. Dr. EUGEN SIMION, a încercat, șovăielnic și
neconvingător, să intervină în problema genocidului cultural, creat de
MANUALELE ALTERNATIVE. Domnia sa a afirmat, în anul 2000 (precum o
făcuse subsemnatul încă din 1999!), că „alternativa oricărui manual de
Română se numește. BIBLIOTECĂ! „Adică, prin manualul didactic, se dă o
direcție de investigare iar elevii interesați (că tot e vorba de liberalismul
opțional.) să consulte, ulterior, în biblioteci, câte materiale suplimentare (și
alternative, ca propunere informațională) vor voi (sau vor putea). Și a mai
remarcat (precum subsemnatul, în 1999) că nu există, din păcate,
alternativitate a. prețurilor: toate manualele sunt foarte scumpe, ceea ce va
duce la o selecție inversă a valorilor, prin școală: vor face școală cei bogați și
proști, iar cei săraci și deștepți vor fi siliți să abandoneze cursurile, din motive
financiare. Nu se asigură egalitatea șanselor, în societatea așa-zis „democratică
„românească (și, fie vorba între noi în nici o „democrație „a lumii contemporane)!
Cu jumătate de gură, domnul ex-președinte al Academiei a remarcat că s-
au cheltuit, absurd și revoltător, sute de milioane de euro pentru că manualele
alternative să strice, ceea ce construiseră manualele unice.
Ori, poate că sumele cheltuite de forumurile europene chiar asta
urmăreau (mă gândesc la „conclavul de noapte „, din vara lui 1998 al
„târnăcoapelor culturale „: Paul Cornea, Liviu Papadima în emisiunea
surprinzător de servilă a lui Nicolae Manolescu, Dragostea mea cultura): de-
culturalizarea României? Dragostea mea cultura. Dragostea mea incultură.
Dar, în continuare, strădania domnului ex-președinte al Academiei s-a
dovedit nu doar anemică și neconvingătoare, ci chiar sporitoare de haos:
A dl EUGEN SIMION a preluat, chipurile, „frâiele „problemei manualelor
alternative, la Editura Corint,
B dar n-a dat la topit STRUȚO-CĂMILA DIDACTICĂ, anume: Manualul de
Română pentru clasa a IX-a! Adevărat buldozer spulberător de construcție
spirituală (fie ea și ținând de proiectintenție);
C în manualele Corint pentru clasele X-XI-XII, sunt amestecate, într-un
talmeș-balmeș înfiorător, criteriile de compoziție a manualelor respective:
I manualul de clasa a X-a bâiguie, într-un prim capitol, ceva despre
literatura veche (umanismul cronicăresc din secolele 17 18) dar sare, aiuritor,
peste etape evolutive (peste iluminism, pașoptism etc.) și ajunge la. Criteriul
speciilor literare epice: povestire, nuvelă, roman etc. Ce să mai înțelegi? Nimic.
Un ghiveci de scriitură, în care Ureche-cronicarul boier și Mircea Eliade-
taumaturgul joacă sârba împreună.
II Manualul de clasa a XI-a începe cu criteriul speciilor (dramatice doar),
continuă cu literatura populară (care-i logica de continuitate? Niciuna! Dar ce
contează, când vrei să distrugi totul?) și o ia, iavaș-iavaș, prin istoria literară a
secolelor 19 20 curente literare (pașoptism, junimism, simbolism, modernism
etc). Logică? Nu suntem în plină criză de epilepsie literar-culturală! Cioburi,
mozaicuri fanteziste maladive nu manual de Literatură!
Unde mai pui că înghesuie atâtea curente și scriitori și texte (canonici-
necanonici să fie!) toți mari, firește! Încât profesorul, săracul, ce să facă? Ori îi
tratează, pe toți, ca pe A. Toma (toți devenind „și alții „), ori nu-i ajung trei ani,
să-i prezinte, explice, tălmăcească elevilor!
III Manualul de clasa a XII-a atinge culmea absurdului: abia acum, la
„spartul târgului „literar, elevul de liceu începe să-i întrevadă pe daci, romani și
huni (în capitolul introductiv, despre Originea. Originilor), apoi trece fulgerător
și dezinvolt peste mai bine de trei sferturi din literatura română (în șase pagini)
după care, precum un dement vesel și fără griji manualul începe să țopăie și să
zburde, printre ruinele literaturii române: de la Rebreanu și Sadoveanu la
Danton, de Cămil Petrescu (de ce Danton? C-a fost revoluție și-n 1989 ca și-n
1789? Masoni colo, masoni ici?), la Preda și Sorescu („iubitul „pământean lângă
„răcitul „sorescian. Ce-or fi având în comun? Intrarea în pământul de obște.)
după care se azvârle cu capul drept în. Recapitularea textelor poeziei românești,
din toate timpurile, după modelul clasic „Ala-bala-portocala, cine-o fi, o mai
păți! „de la „veselul „Alecsandri, la bărbosul Păunescu cel „înrâurat „.
Dacă MECT și Academia Română se consideră, după editarea unor astfel
de manuale, instituții și foruri serioase înseamnă că noi, toți profesorii de
Română din România, trebuie să devenim chiriași pe viață ai ospiciilor vacante
ale patriei. Iar onorabilii ministeriali și (ex) academicieni urmează să ne
suplinească la catedră: poate, astfel, vor reuși să-i convingă pe bieții elevi de
„logica absurdului „. Poezie modernă curată, metodica actuală!
PROPUNERI: A lupta împotriva ABSURDULUI ABSOLUT, pe care forurile
internaționale poruncesc ministerelor (de învățământ) din toate țările încă
„neanesteziate „spiritual să fie instaurat, în respectivele țări nu este o luptă
pentru intelectuali răzlețiți și învrăjbiți:
A propunem solidarizarea tuturor profesorilor din România (intelectual-
responsabili), în vederea stopării procesului de entropizare a învățământului
românesc (prin comandă de sus în jos, dar și prin acceptare servilă, de jos în
sus);
B propunem ca un grup de inițiativă, format din profesori onești,
competenți profesional și neaserviți puterii politice să purceadă neîntârziat la re-
construirea MANUALULUI UNIC DE ROMÂNĂ (cel „completabil „și „alternabil „,
intelectual, cu BIBLIOTECA! Dar și cel de dincolo de afacerile oneroase ale
MECT și ale editurilor de tot felul) pe criteriul DIACRONIC-EVOLUTIV-
SPIRITUAL.
Dacă ex-ministrul ECATERINA ANDRONESCU (cea care nu prea
strălucea de competență, dar nu era bolnavă de malonestitate cronică) a
început, prin 2003 „plivitul „(reducerea manualelor, de la multe și neștiute zeci
la PATRU) e un prim semn că „glumă „a devenit prea groasă. Prea indecentă.
Tradiția manualelor românești SĂNĂTOASE și DE BUN-SIMȚ (care să
răspundă REALELOR comandamente ale pedagogiei, psihologiei școlare,
metodicii și REALELOR probleme ale modernității informaționale care nu constă
în a-i imbeciliza pe elevi și profesori în fața ecranelor fluorescente și în „băile
„funeste ale siliciului, ci a-i învăța să gândească și să discearnă și să întrevadă
finalitatea existenței umane pe planeta Pământ!) trebuie să fie reinstaurată!
ANEXĂ Iată ce spune despre cuplul problematic
REFORMĂ/TRANSFORMARE RADICALĂ A EDUCAȚIEI, evreul marxist, sincer
convertit la valorile creștinismului autentic ROGER GARAUDY (cf. Roger
Garaudy, Statele Unite, avangarda decadenței, Samizdat, 2003 pp.115 116):
„Nu e vorba de reformare a sistemului, ci de răsturnarea lui radicală. Aceasta
nu se va realiza printr-o a suta «reformă» acordată sau votată, ci printr-o
transformare a mentalităților care perpetuează sistemul fără vreo altă finalitate
decât creșterea «produsului național brut», a consumului, a puterii și a gradului
de cucerire a piețelor.
Se pune problema ca în școlile noastre să fabricăm dentiști, măturători
sau militari ori se pune problema de a pregăti oamenii să fie oameni, creatori,
adică? (s n.) (.) Să devenim conștienți că avem de învățat ceva de la CELĂLALT și
nu trebuie, doar, de la înălțimea eurocentrismului nostru, să căutăm
„asimilarea „sau integrarea sa, în decadența noastră,
În care știința a devenit scientism, în care tehnica a devenit tehnocrație,
*în care politica a devenit machiavelism. SCIENTISMUL e o formă de
superstiție, sau mai curând de integrism totaltar, fondat pe acest postulat:
«știința» poate să rezolve toate problemele. Ceea ce ea nu poate rezolva,
experimenta și prezice, nu există. Acest pozitivism reducționist exclude cele mai
înalte dimensiuni ale vieții: dragostea, creația artistică, credința.
TEHNOCRAȚIA e forma de somnambulism al unei tehnici de dragul
tehnicii, care nu-și pune niciodată problema țelurilor fundamentale. Ea se
formează pe următorul postulat: tot ce e posibil din punct de vedere tehnic este
dezirabil și necesar. Această «motivație» aduce după sine cele mai rele derapaje
ale rațiunii. Inclusiv arma nucleară și «războiul stelelor». Este o religie a
mijloacelor.
MACHIAVELISMUL este animalitatea unei politici definite printr-o
tehnică a accesului la putere și nu ca o reflecție asupra țelurilor (s a.)
comunității umane și apoi (s. a,) asupra punerii în practică a mijloacelor (s a.)
pentru atingerea acestor țeluri.
(.) Să fie puse la dispoziție, în săli rezervate scopului cunoașterii, toate
operele autentice ale spiritului uman, din toate timpurile pentru adulții de toate
vârstele și cu orice nivel de cultură. Poate astfel se vor forma inițiatorii viitori ai
acestei reflecții asupra țelurilor, sau, cel puțin, unii cetățeni conștienți de
problema sensului vieții (s n.) „
Minist (e) rul pe bază de prezervative.
De vreo săptămână încoace, bântuie, prin școlile patriei noastre, mutre
dubioase de psihologi (ca niște complotiști din Republica Venețiană. Numai
mantia pe fețe le mai lipsește.). cu niște testetrăsnet. Și cam trăsnite și
trăsnitoare. De unde vin ele/testele?! „De la Minister! „ți se răspunde cu ifos,
colea. În instrucțiunile/ „introducțiunea „acestor teste, scrie că „răspunsurile
oferite nu au implicații profesionale sau financiare „, dar, la vreo doi profesori,
de prin județul meu, li s-a cam sugerat c-ar fi cazul să-și facă bagajele, în urma
predării acestor teste, către acei „kapo „, pe post, cică, de „psihologi „.
Responsabili „cu munca „. Care muncă?!
De fapt, cine citește mai cu atenție „introducțiunea „, are de ce să facă
frisoane: „Răspunderea pentru corectitudinea informațiilor oferite vă aparține în
totalitate, cu implicațiile legale de rigoare „. Adică, ce „implicații legale de rigoare
„?! Mister total. Dar tocmai de aia ar cam trebui să te ia cu frisoane: oare nu s-
a „pus „de-o lege secretă, care să-i mătrășească pe amărâții de profesori (chit că
nimeni nu le invidiază, în Țara Româneacă, posturile și, mai ales, salariile.)?!
Ba, s-o fi pus, căci așa se procedează în țărișoara noastră fascinantă. cu
surprize de Moș Crăciun. pe dos!
 Dar, nu sunteți curioși pe ce criterii li se pregătește „debarcarea „, acelor
profesori slabi de înger, care se lasă intimidați de „implicațiile legale de rigoare
„și nu-și țin sinceritatea în frâu?! Ba, cred că ar merita să „adăstați „nițel. Și să
ascultați genial de subtilele și. „esențial de esențialele „întrebări ale testului cu
pricina, vânturat ca steagul ciumei, prin lăcașurile de educație/învățătură ale
României.
Ia ascultați aici: „Ați avut vreodată probleme emoționale/psiho-
comportamentale? „(pagina 3). Observați cu ce/câtă subtilitate abisală te
ispitește psihilogul lui Pește Prăjit. Ca să te prindă în „undița „lui?! Că, dacă ai
avut „probleme emoționale „și n-ai fost, în viață, un, pardon, porc, lipsit de
emoționalitate. „cărel „din învățământ! Învățământul nu are nevoie de „probleme
emoționale „! Are nevoie, probabil, de măcelari, sau de gâzi. Da’ de care
probleme are nevoie?! Financiare, șpagageală, ori băi de nămol pe burtă?! Păi,
deșteptățeilor de psihologi guvernamentali, până și profesorii de Matematică (ba,
poate, în primul rând ei, căci, în majoritatea cazurilor, elevii nu se au bine cu
abstracțiunile Matematicii.) devin „emoționați „de catastrofala lipsă de interes a
elevilor și strâng din dinți, ca să nu urle, ori să se suie pe pereți, de atâta.
Euforie. Darămite un profesor, să zicem, de Română, care trebuie s-o facă pe
George Vraca, Mircea Albulescu și pe Dem Rădulescu, deodată, ca să-i țină în
priză, cât de cât, pe. „rocker-așii mamei rocker-ași „. Veterani de discoteci și
pockerașe pe calculator.
À propos de euforie. Ascultați ce străbateri de interes are Minist (e) rul
Educației și Cercetării (aceste două cuvinte: EDUCAȚIE, respectiv CERCETARE
încep să dobândească, prin testul de psihologie pus de noi în discuție, niște
conotații semantice de-a dreptul sinistre. Trimițând la noțiunile de
„lagăr/gulag/RE-EDUCAREA PITEȘTI „, respectiv la personalitățile
seraficoistorice Goebels-Beria-Nikolski.): „Ați avut vreodată o dispoziție euforică
(asemănătoare cu o stare de „beție „), comportamente necontrolate de exemplu,
contacte sexuale neprotejate frecvente, cheltuieli extravagante. „(pagina 4).
Rămâi „tablou „, în fața unor astfel de formulări și interese ministeriale. Deci,
ce-i doare și pe unde-i doare pe ministerialii educației?! Dacă a avut vreun
profesor „vreodată „vreo „dispoziție euforică „?! Păi, da, cam au dreptate acești
„goebels” i ai educației: dacă un profesor, cocoșat de responsabilități și de hârtii
inutile, până la pământ (și băgat chiar SUB pământ! Ați făcut, domnilor
psihologi ai lui Pește, vreun studiu statistic. Era mult mai interesant, vă
garantez! Cam câți profesori mor, anual, de infarct miocardic?!), poate să mai
devină și „euforic „. Aceasta, da, „rezon „, ar fi o stare COMPLET ANORMALĂ!
Adică, un Traian Băsescu, președinte de țară, își poate permite să aibă,
continuu, stări euforice (. Și supra-euforice!), deși, în mod normal, EL, în primul
rând, ar trebui să fie cocoșat de grijile și necazurile acestui neam încovoiat de
tragism. Dar ca un profesoraș/învățătoraș să aibă dreptul la vreun moment de
„dispoziție euforică „ca mai va! Nici Dacă-și, să zicem, însoară băiatul, cu vreun
plod/ploadă de-a (l). Sus-numitului Băsescu?! Că tot a ajuns fata lui Băsescu
notar, la Păunești-Vrancea, deci, s-ar putea zice, a devenit „abordabilă „, din
punct de vedere al socio „matrimoniului „provincial.
 . Dar, bineînțeles, dacă îndrăznește să scrie profesorașul/învățătorașul că
a cutezat să obțină o „dispoziție euforică „asta înseamnă, în limbajul cifrat al
psihologilor ministeriali, ori că e beat criță, PE VECIE ori că s-a zărghit/” dilit „!
Și. Nici o milă! „OUȚ! „(. Deși, de zărghit, POATE CĂ S-O FI ZĂRGHIT „ÎN
SLUJBA „ROCKER-IZAȚILOR SOCIETĂȚII DE CONSUM NEO-LIBERALE.).
. Și ce griji îi mai răzbat pe psihologii ministeriali?! Dacă
profesorul/profesoara „au avut contacte sexuale neprotejate frecvente „. E dificil
de păstrat un limbaj urban, în aceste circumstanțe. În mod normal, abordarea
ar trebui să fie cam în stilul „becalistico-băsescian „: „Băi,
mârlanilor/târlanilor, da’ de când vă creați voi interes pe sexul meu?! „Dar,
evident, cine dă un astfel de răspuns de bunsimț spontan, e dat afară din. Și,
totuși, nu vi se pare că se întrec/depășesc, prin această așa-zisă „testare
psihologică „, toate limitele bunei-cuviințe, ale intimității MINIME?! Tot vorbeați
(și nu mai terminați de vorbit!) de Securitatea lui Ceaușescu, Dumnezeu să-l
ierte, că „viola intimitatea oamenilor/cetățenilor „. Mie. Și chiar nouă, celor pe
care-i cunosc îndeaproape! Nu ne-a violat-o, nimeni, înainte de 1989 Dar ce ne-
o mai violează acuma! „Grupa mare! „Fără nici un pic de jenă. Nu doriți cumva
să controlați și virginitatea cadrelor didactice, chiar de față cu elevii din școală,
la careu, încolonați, unul câte una! (. Doar democrație nu-i?!), dragi „kapo „ai
Guvernului Adomnițesc/Adormițesc?! Cum pot fi pline școlile României de elevi
„aristocratici „(spiritual, firește!), dacă mai marii învățământului românesc au
astfel de abordări/atitudini/” curiozități „de golani?!
. Și ce neliniști mai au guvernamentalii lui Adomniței?! Dacă
profesorul/profesoara fac „cheltuieli extravagante „. Dar de ce nu-l întrebați pe
amicul lui Băsescu, pe dl Cășuneanu de la Bacău, al cărui băiețel, Costeluș și-a
cumpărat, mai ieri, un Bugatti de 16 milioane de euro?! De-a rupt gura
Europei! De unde naiba să facă profesorul/profesoara „cheltuieli extravagante
„, pentru ca voi, „subit și pe neașteptate „, să-l/s-o acuzați de șpagageală și de
fraudă internațională, pe bază de. Mălai de porumb și ouă de curcă?! I-ați dat
voi, „adomnițoilor „, parale, cât să-și facă de cap, măcar O DATĂ ÎN VIAȚA
LUI/EI?! După câte zic statele de plată, nu prea. Și, atunci, de ce vă luați de
viața amărâtă a bietului dascăl, sugerând, în persoana
profesorului/profesoarei, prin aceste formulări perverse,
Pe potențialul (sau chiar „cineticul „!) hoț/infractor, „client „al
Interpolului?! De ce? De ticăloși ce sunteți. Dar și de proști! Pentru că, dacă ne
mai „sucăliți „mult fără. Prezervativ, chiar și noi, ăștia, rămași din „Vechea
Gardă „, ne vom scârbi de tot și de toate și vom lua calea fie și a Patagoniei.
(măcar acolo nu ne va întreba nimeni de. „manșoane „.) lăsându-vă să faceți
schimburi de prezervative între domniile voastre, „sfinții „handicapați LA BUN-
SIMȚ ai Domnului Adomniței! (. la noi, în Bucovina, numele de tipul Asaftei,
Amarghioalei etc. Erau date copiilor din flori, ale căror biete mame nu mai prea
știau care vor fi fiind tații copiilor lor. Și, ca să aibă copiii lor nevinovați, totuși,
buletin cu nume, li-l dădeau pe-al lor, de „fete „. Noi credem că de aici izvorăște
și obsesia cu. Prezervativul „non-frecvent „utilizat. ca și. „frecatul la melodie „și.
„frecatul mentei „, pe linie psiho-nazisto-stalinistă.).
 „Creștinii „musulmani zburdăciunile „gays” lor și alte halimale româno-
europeanomondiale/mondialiste (roman în trei capitole. Și cu Epilog.)
I „Creștinii „musulmani, unul Dan Brown, U. E, preafericiții „gays „și. B.
O. R. (sau: intrarea „cu dosul „.)
Marți, 23 mai 2006 (au anunțat toate agențiile de presă, ca pe un fapt
teribil de amuzant.), turcii musulmani, buddhiștii chinezi și locuitorii din
Arhipelagul Samoa (Pacific) au făcut greva foamei (!), pentru interzicerea, în
lume, a filmului și cărții Codul lui Da Vinci, a lui Dan Brown ajuns celebru
pentru blasfemierea grosolană a lui Iisus-Dumnezeu după tipicul celor mai
mari și înverșunați dușmani ai creștinismului (trebuie, oare, să-i mai numim
aici? Trebuie, oare, să amănunțim blasfemia lui Dan Brown, ca să-i facem și noi
domnului Dan Brown, ca și alți „intelectuali „, ori cretinoizi, ori mameluci, din
România și din străinătate publicitate?!). În Coran2 Iisus este onorat (atât!),
buddhiștii îl cunosc pe Iisus din auzite (se zice. Onorabilul Sundar Singh, pe la
1906 dezminte, afirmând Revelația!), iar despre samoezi am vaga bănuială (și
reminiscență istorico-geografico-etnografică) precum că ar fi oleacă de canibali
(s-ar părea că ei interpretează Cina cea de Taină cam ad litteram.).
Dacă au ajuns musulmanii, dușmanii de moarte ai creștinismului, până
acum vreun secol și canibalii din Samoa de Vest și de Est, adică de la marginea
Pacificului să se întindă pe jos, ca ofrande în fața morții prin înfometare, decât
să admită blasfemia asupra unui spirit terestru-solar superior, de ei doar
bănuit! Iar nu împărtășit! Atunci Bisericile Creștine (și cea Ortodoxă, în speță
prin recidiva ei, în cazul piesei de teatru a Evangheliștilor acelei scatologice-
coprologice anti-doamne Alina Mungiu-Pippidi care, prin atitudinea ei
ultravulgară și atotspurcătoare, amintește de putoarea, fizică și morală, a
Halelor Parisului, în anii! 789 1794 pe când viermii bipezi ai cloacei franco-
masonice jubilau, cu capul domnei de Lamballe în vârful suliței și silind
creștinii să se închine Zeiței Rațiunii în realitate, statuii ce-o reprezenta pe cea
mai nerușinată curtezană pariziană, în catedrala Notre-Dame) au o gravă
problemă: se pregătesc de intrarea nu în Uniunea Europeană, ci în Amurgul
Civilizației care, chiar dacă Constituția UE nu admite totuși, ea, Civilizația
Europeană, s-a creat pe bazele creștinismului. Nordicii păgâni numesc acest
Amurg al Zeilor Ragnarökr dar totul duhnește atât de cumplit, în această inerție
criminală a Bisericilor Creștine Europene încât orice denumire sună mult prea
eleganto-elegiaco „interesant „, pentru o atât de imundă iresponsabilitate, prin
lipsa totală de reacție FIREASCĂ. O fi și asta o strategie „spirituală „?! Poate dar
ea duce la dezastrul Spiritului Terestru Creștin, în lupta lui cu Puterile Extrem-
Agresive ale Întunericului. Să te numești Biserică Creștină și să nu pui în
discuția sacerdoțiului și a laicatului intrarea unui întreg popor (creștinat de
întâiul ales al lui Hristos, Sfântul Andrei!) într-o organizație suprastatală care-l
neagă pe Hristos-Dumnezeu, prin:
A negarea temeliilor creștine ale civilizației europene; b închinarea la
Vițelul de Aur (cf. Max Weber, Etica protestantă: „Nu pierdeți timpul cu
rugăciunile, câtigați bani! „) și C pierderea cvasi-totală a suveranității național-
statale și delegarea cvasi-totală a acestei suveranități național-statale, a țărilor
intrate în Uniune, către o gașcă cel puțin dubioasă, cu „vizuina „la Bruxelles-
Strasbourg-Luxemburg este, după opinia noastră, o atitudine cel puțin ciudată
și eu o spun asta, în cea mai eufemistică dintre expresiile pe care le-am găsit, în
conștiința și gura mea.
N-am auzit nici un comunicat, cât de scurt și de formal, care să reflecte
poziția Patriarhiei Române, față de atât de importantul și gravissimul eveniment
al intrării României în U. E. Pe când, spre exemplu, în „cazul Tanacu „, de anul
trecut, Patriarhia României s-a Grăbit teribil să-l caterisească (fără anchetă,
fără prealabila cercetare a faptelor!) pe bietul greșitor din prea multă osârdie și
bunăvoință uman-creștină, preotul-călugăr Daniel Corogeanu, lăsându-l pradă
celor mai infecte insulte ale ziariștilor3 precum și lepădându-se vinovat de el,
abandonându-l brațului secular al Legii Umane, înainte de a cerceta EA, Sfânta
Biserică, Sfântul Sinod al B. O. R, dacă acesta e vinovat au ba, sau în ce fel va
fi fiind acesta vinovat, dacă este.
Nu mă mai miră nici o paradă a acestor infractori monstruoși,
homosexualii, pe sub nasul Papei de la Vatican, ori pe sub nasul Patriarhiei
Române de la București (ambele, INERTE!) în pofida a însăși LEGII Umane (așa
proastă și slugarnică, față de dușmanii interniatroci și externi-necruțători ai
Creștinismului Ortodox, cum este ea, Legea Umană.), care le interzice
homosexualilor propaganda homosexualității. Or, a face, în Buricul
Bucureștilor, CIRCUL-PARADĂ și a cere, sfidător, „FAMILII Homosexuale „(!) e și
propagandă, dar e și strigător la Cer, nu doar la/către Legea Terestră. Ce pot a
învățare înfiații copii, din familiile „homo” Deandosulea (cum zic povestașii arabi
ai celor „1001 de nopți „.) decât a-și urmare părinții, întru toate ale lor
spurcăciuni?! Acea cobră, cu numele de Buhuș (șeful sectei homosexualilor din
România Accept! Ce „o „accepți, măi musiu?) se uită la noi, de pe sticla
televizorului, cu o așa sclipire lacomă a ochilor și cu buzele-i extrasubțiri
fremătând, atât de îmbăloșate de veninul poftelor scârnave de a mușca-spurca
tot ce-i în lumea lui Dumnezeu încât bănuiesc că ne vede, pe toți cei nevăzuți
lui, trași în „țeapa „domniei sale (și domnul președinte Băsescu, băiat „gigel „și
„spălățel „, de felul lui, „băiat de Potcoavă „! Fără Nicoară. Atunci când vorbea
de „la țepe în Piața Universității „, încep să cred că se gândea la cu totul altceva
decât au crezut naivii. Doar el a promis că va munci într-atâta, încât 30%
dintre români se vor transforma, din campionii Virilității Ciobănești-Mioritice în
molaticii și catifelații „gays „. Teniile și urâciunile/uscăciunile pământului).
3 Ca să vă dați seama în ce hal de năuceală atee a ajuns presa
românească, dar și mentalitatea fistichie a românilor, religioși și nereligioși, în
general (după ce au făcut sute de kilometri, din toate colțurile țării, până la Iași,
să atingă moaștele Sfintei Paraschiva și au dormit afară, în frigul groaznic al
acelei zile! Sărmanii și aiuriții de români acceptă „pilele la moaște „lăsându-i,
slugarnic, pe politicienii băsescieni, bine dormiți și hrăniți, în față. La „atingere
„.), în acești ultimi ani, vă atrag atenția asupra începutului de discurs al unei
jurnaliste de la Antena 3 la știrile de la orele 18 în ziua de 14 septembrie 2006
Sărbătoarea Sfintei Paraschiva, Ocrotitoarea Moldovei: „La ediția de anul acesta
a Sfintei Paraschiva. „Ce să mai zici? „No comment „. Cum se zice azi. Sau, mai
pe românește: Să te crucești ca de arătare de diavol!
 Și un sobor întreg de preoți, pe toate canalele TV, nu e în stare să
liniștească/ostoiască acea privire și fremătare lucios-atotpofticioasă, a d-lui
Buhuș. Sfinți Părinți ai B. O. R. Mai lăsați soboarele electorale și ocupați-vă,
rogu-vă, de adevăratele și gravele probleme ale Duhului Românesc! Noi nu
îndemnăm, Doamne ferește, la violență dar la atitudine fermă și responsabilă,
DA! Cum intră B. O. R. În UE? Ori nu intră deloc ori, Doamne, iartă-mă intră
cu dosul.
Am strâns, „pe surse „(c-așa-i azi la modă!), suficiente informații despre
dorința arzătoare a Marilor Infractori Mondiali, care conduc lumea
contemporană de a rări populația Terrei, cu orice preț! Căci, chipurile, n-ar mai
putea-o hrăni. (dar pe domniile lor, „dumnezeii lumii „, se hrănesc mult prea
bine!). Și nu importă prin ce mijloace ar rări-o dar parcă tot mai eficiente ar fi
homosexualismul stârpitor și SIDA nimicitoare (tot prin intermediul coloniilor
de „gays „și SIDA asta. San Francisco a fost începutul. Biată turmă americană
capie.). Cine dorește să se încredințeze cu ochișorii lui să vină la mine, să-i arăt
documentele în speță îl voi primi, oricând, cu celebra ospitalitate românească!
De ce nu se implică, spre exemplu, B. O. R, cu mai multă tragere de
inimă, în problema ASCOR-ului (Asociația Studenților Creștini Ortodocși din
România)? La Serbarea de la Putna, care marca de cinci ori centenarului
înveșnicirii Sfântului Ștefan, Voievodul de Flacără al Moldovei n-au fost prezenți
decât cca. 200 de tineri pelerini. Extrem de sufletiști și activi, cu duhuri pure,
gata de sfântă jertfire, acești 200 de tineri dar, pentru o țară care se laudă că ar
mai avea vreo 20 de milioane de locuitori nu e cam mic numărul lor? Și cine
răspunde moral, oare, de împuținarea flăcării celor din ASCOR care, în 1990
număra câteva mii bune de membri? Nu B. O. R, oare? Bineînțeles, o să
replicați că Hristos n-a avut nevoie decât de 12 apostoli. Și 200 ar fi, deja, prea
mulți. Da, dar asta acum 2000 de ani, când credința era cu totul alta (ca putere
interioară de duh și vizionară), decât azi. Iar Hristos credem că ar avea multe de
spus, într-o discuție, „tête-à-tête „, cu mai marii Bisericii de Duh, care prea des
a devenit, în ultimii ani, doar Biserică de Zid, din betoane și BCA-uri Biserică
pe care El a clădit-o/întemeiat-o, atunci și de-a pururea, pe CREDINȚĂ! Iată
descris halul de decădere-delăsare spirituală dinăuntrul B. O. R, de către
ieromonahul Agapit Chiliotul, în revista Rost, an II, nr. 20 2004 p. 44 (art.
Ortodoxia, invadată de umanism): „De la o zi la alta, ortodoxia se «smerește
„alarmant, convertindu-și generos rânduielile tradiționale după duhul înnoitor
al vremii. De la tablourile religioase cu pretenții De icoane, crucifixuri cu leduri,
policandre electrificate, microfoane și difuzoare plasate printre sfinți cu proporții
de bucătari, până la corala academică combinată cu «contana» ori tânguirile
romanticlacrimogene ale OASTEI DOMNULUI. Semne ale priorității
omenescului, în luptă cu rânduielile Duhului Sfânt aflăm și în predicile pufoase
de la amvon, cât și în paginile unor publicații «ortodoxe». (.) Ce să înțelegem din
această paradă de sofisme duhovnicești? Că ortodoxia contemporană și-a
pierdut într-atât vlagă, încât nici grai nu mai are? Că pentru a fi citit și admirat,
limbajul trebuie să-ți fie neapărat «cult „și elegant? Că smerenia trebuie să-ți fie
grațioasă, iar căința politicoasă? (.) Se propovăduiesc «noi sfere de viață», o nouă
ortodoxie: ortodoxia fără Hristos, în care adevăratul stăpân va fi OMUL apostat,
eretic, omul umanist-ecumenist al viitorului-prezent „.
Trebuie să mărturisesc că, în pelerinajele mele prin Sfântă Bucovina mea
de baștină, am întâlnit, în ultimii ani, destui sărmani, dar URIAȘI călugări de
rând, care, cu credința lor fierbinte (cel puțin cât „bobul de muștar „hristic) și cu
conștiința misiunii lor sfinte, ar putea, oricând, „să-i zică muntelui să se arunce
în mare, iară el s-ar arunca „. Dar, în relațiile B. O. R. cu puterea cezarică, ei,
sărmanii și amărâții călugări sihăstriți, autojertfitori și atotjertfitori, nu sunt
chemați să zică nici o vorbă, ori să-și exprime vreo părere: sunt (zic asta
ierarhii) „prea neînsemnați „. Să-și vadă de „trebile „lor, acolo unde sunt adică,
în munți. Doar unul Dumnezeu știe, cu adevărat, cum e cu
„însemnarea/însemnătatea „. Și care și unde ar trebui să fie „trebile „celor „mari
„și care și unde ale celor „mici „și, în definitiv, care este mare și care este mic,
cu-adevărat, în Împărăția Domnului Dumnezeului nostru?! Și, bun-înțeles,
numai Dumnezeu știe cum e, cu-adevărat, cu sfințenia. Eu numai în Judecata
lui Dumnezeu am NĂDEJDEA CEA MARE ȘI NECLINTITĂ pentru această lume,
cât și pentru cealaltă. Și voi bântui, totdeauna, cu mai mare bucurie
duhovnicească bisericuțele schiturilor, sihăstriilor și mânăstirilor satelor și
munților decât făloșeniile de biserici și catedrale „moderne „(?) ale Orașului. Nu
e în intenția mea, Doamne ferește, să nasc vrajbă între preoții de mir (unii
dintre ei, de mare duh al sfințeniei și cu mare îngrijorare și durere în suflet,
pentru soarta Ortodoxiei, a Țării și a Oamenilor Pământului!) și monahi că
vrajba e și fără mine! 4 ci doar să atrag atenția, ca biet laic ce sunt și, deci,
smerit mădular al Bisericii, asupra unor slăbiciuni ale slujitorilor lui Hristos
slăbiciuni care, mai ales în aceste condiții istorice tragice, nu-și au locul Și
timpul, sub nici un motiv! Sfinți Părinți, cad în genunchi în fața Sfințiilor
Voastre și vă grăiesc din străfundul sufletului, păcătosul de mine: nu e ceasul
Adormirii, ci al Trezirii și al Veghii celei mai aspre, al Rugăciunii-Scară, ca în
Grădina Ghetsemani „cu sudori de sânge „, precum zice Sfântul Evanghelist
Luca!
II România tinereții fără bătrânețe (ori belelele.) și a vieții fără de moarte.
Tot gunoiul la o parte (sub preș.) Într-una din zilele trecute, intră în clasa unde
predam o colegă, își cere scuze, politicos, pentru deranj și-i roagă pe elevii-copii
din bănci să contribuie, după puterile lor (să zicem, 10000 de lei vechi de
persoană. Că „bază de pornire „.), la ajutorarea copiilor handicapați loco-
motorii, de la așezământul focșănean „Elena Doamna „așezământ pe cale de a fi
„lichidat „de către grijuliul (pentru drepturile omului și copilului!) stat
românesc. Iar bieții copiii neajutorați și năpăstuiți de soartă trimiși pe la casele
lor (dac-or fi având așa ceva!), fără nici măcar ajutorul unui cărucior hycomat!
Mai trec vreo câteva zile și, pentru că eram oarecum implicat în problema
plasării unui bătrân într-un azil de bătrâni (căci n-avea, dintre rude, cine să
mai poată îngriji de el), aflu că și azilele de bătrâni din România sunt, în felul
lor, pe cale de dispariție: i se cere unui om de peste 85 de ani un morman de
adeverințe, de pe la toate instituțiile statului, precum că e perfect sănătos
mental și că nu suferă de nici o boală mai așa și mai acătării și că. Și că. Etc.
Etc. Și vize, vize, vize cu sutele! Păi bine, măi oameni-neoameni, din Ministerul
Sănătății și nu numai, dacă ar fi bieții bătrâni sănătoși tun, ar mai avea nevoie
să solicite plasarea lor într-un așezământ așa de sumbru, cum este un azil de
bătrâni? Și cum să fii sănătos tun, cu mintea și cu alte alea, după 85 și mai
bine de ani de viață zbuciumată, în continuă mizerie și nevoie (dacă ai fost la
viața ta cinstit, se-nțelege.)? Și cine să alerge, precum cerbul carpatin, pentru
mormanele de hârtii cine? Bietul bătrân, fixat de toate durerile lumii la pat? Ați
înnebunit, v-ați zărghit de tot, vi s-au extirpat sufletul, conștiința, creierul
chiar?! Prin ce drăcească operație?
Am eu o vagă bănuială care, pe zi ce trece, se preface în certitudine
(văzând și genocidul pensionarilor, care-și dau obștescul sfârșit pe la tot felul de
cozi mai multe și mai letale decât cele dinainte de 1989!): panglicarii ăștia
escroci, care conduc destinele Țării și ale Neamului Românesc, s-au gândit ei,
s-au răzgândit și-au ajuns la concluzia că Europa (care?) îi va primi mult mai
ușor,
Komisarii neo-cekiști de la Bruxelles-Strasbourg-Luxembourg vor trece
mult mai ușor peste minciunile și găinăriile balcanice ale diriguitorilor României
contemporane (parcă ăia nu-și au și ei, „faliții „lor?!) dacă aceștia vor prezenta o
Românie absolut aseptică: nu tu handicapați, toți românii sunt teferi, sănătoși,
voinici, voioși, înalți „ai noștri ca brazii, cu mucii pe chept! „și verzi ca balega de
gâscă; iar bătrâni. De unde bătrâni, de unde neputincioși ați văzut careva, la
români, bătrâni?! „care capră „? „nu se ezistă „așa ceva! Tocmai la români, bre?!
Fii serios, mata! În România Grădina Maicii Domnului?! Păi, aici suntem, cu
toții, Feți Frumoși, veșnic tineri, Sfarmă-Piatră (și bănci.” bancare „.), Strâmbă-
Lemne (și legi.) doar la noi s-a împământenit chestia aia deșteaptă cu Tinerețe
fără bătrânețe și viață fără de moarte, nu? Deci, ne primiți, nu? Și ne lăsați să
furăm și noi, acolo, la nivel european, de-acuma, că ne-am săturat tot de nivel
național, sătesc, urban și comunal, ce naiba!
III Ștefan cel Mare al Ungariei de la. Găiceana. Elada „patrida „și
modalități de sărbătorire la românii „fedeli „. Am primit, mai lunile trecute, un
telefon de la un fost elev de-al meu, căruia îi fusesem și diriginte, cândva, pe
când școala noastră se numea Liceul Agroindustrial-Adjud. Mă vestea, de la
Budapesta (!) că, în județele Bacău și Vrancea, este sărbătorit Sfântul Ștefan și i
se dezvelește acestuia statuia, la Găiceana și Cleja. I-am răspuns, însuflețit, că
mă bucur din adâncul inimii: „Sfântul Ștefan al Moldovei, nu-i așa, Tibi dragă?
„ „-Nu, nu, dom’ diriginte îl serbăm pe Sfântul Ștefan al Ungariei, cel care, știți și
dvs, i-a creștinat pe unguri! „
M-am simțit atât de rușinat și de neîmplinit în munca mea de educație a
sufletelor copiilor și tinerilor Școlii Românești. Bine, dragi tineri și mai puțin
tineri, cetățeni actuali ai României, de ce etnie veți fi fiind voi n-aveți decât să-i
sărbătoriți și pe Ginghis-Han și Timur Lenk, dacă vreți din tot sufletul și rânza
voastră! Dar, întâi, să-l sărbătoriți pe Campionul Creștinătății (da, nu vă
strâmbați, „mister „Horia Roman-Patapievici, ori/și „musiu „Lucian Boia „et
ejusdem farinae „dacă voievodul moldovean nu-i puțea Papei de la Roma, pe la
1500 de ce vă duhnește, oare, domniilor voastre, acum? S-ar putea ca duhoarea
de care vă plângeți să-și aibă izvorul chiar în preascumpele și prețioasele dvs.
hoituri, cu care „îmbălsămați „Bucureștii.) pe Domnul Sfânt al Moldovei Sfinte,
cel datorită căruia Europa a mai rămas creștină și nu flutură, azi, deasupra
Adjudului, Bucureștilor Ori Lisabonei Steagul Verde al Profetului Mohamed,
„fie-I numele de trei ori Sfânt „.
Subsemnatul a fost singurul om de prin părțile noastre valahe
contemporane, care a scris despre/anunțat (cu dovezi palpabile!) tentativele
Budapestei de a făuri, artificial și aberant, dar incredibil de sfidător, de la Adjud
la Pașcani, „ȚARA CEANGĂILOR „! (de fapt, ȚARA MAGHIARILOR, care nu se
mai odihnesc odată! Încă din 1990 până-n zilele noastre, mai violent din 2003
UDMR cere „bantustan „maghiar în județele Mureș-Harghita-Covasna! Nicicum
prin mijloace parlamentare, ci amenințând România cu „kossovizarea „!) am
publicat, în revista Crezul nostru-Bacău, din aprilie 1999 harta „Țării
Ceangăilor „, fabricată la Budapesta (care hartă mi-a parvenit printr-un biet și
năuc/năucit/nălucit ceangău rătăcit la minte de către un agent iredentist
maghiar, venit tocmai din Australia, pentru o așa lucrare de năucire și
nălucire!) dar nici un oficial român nu s-a sesizat, nimeni nici măcar nu m-a.
Arestat! Dormiți, dormiți somn ușor, frați români! Cedați Imnul vostru Național.
Ciadului, că tot v-ați mutilat Drapelul Național, întru deplină inconștiență
lipsindu-l de atât de mândra și virila stemă a celor Trei Provincii Românești!
Îi blamam și-i blamez cumplit, pe greci, pentru că nu recunosc
minoritățile (printre care și pe frații mei, prigoniții și sfinții aromâni ai Pindului.
Și, pentru asta, nu-i voi ierta, pe greci, nici în mormânt! Că le și pasă lor de
iertarea mea.) și nu le ocrotesc-discriminează pozitiv (ți-ai găsit!), le asupresc și
le împing spre dispariție, spre topirea într-un singur popor, cel grec, pe
teritoriul Greciei-Unică Elada „Patrida „membră NATO și membră UE. Dar
Grecia e singura țară europeană și creștină în care:
A fost condamnat fățiș și interzis filmul Codul lui Da Vinci (la fel și
cartea.),
B au fost organizate manifestații de stradă de o amploare incredibilă,
blocând vizita președintelui (pe atunci.) al S. U. A, demagogul imoral și de două
parale, Bill Clinton după scandalul sexual al acestuia, legat de Monica
Lewinscky și scandând: „Curaj, Monica, strânge din dinți! „. De anul acesta
începând, îi voi judeca mai cu luare-aminte, mult mai nuanțat, pe greci, ca și pe
alții ca ei.
C La drept vorbind, încep să privesc cu tot mai multă atenție această
semi-teocrație (președintele Greciei nu ia nici o hotărâre importantă, mai cu
seamă în politica externă, fără a-l consulta, în prealabil, pe Patriarhul Greciei!),
onorabilă și demnă, din Grecia (în felul ei, de!), atât de respectuoasă față de
poporul ei, din epopeicul trecut păgân dar și față cel prezent și viitor creștin!
Mă rog poate că nici ca la ei, întrutoate (în primul rând, nu ipocrizia lor
extrem de agresivă, complexul lui Iehova prin. Homer și o anume aplecare spre
un soi de „imperialism „spiritualo-negustoresc. Balcanic!) dar, în nici un caz, ca
la noi! La noi, unde:
A șeful comisiei europarlamentarilor români, pentru BruxellesStrasbourg,
este senatorul de etnie maghiară György Frunda (care înjură, spurcă și acuză,
la UE, tot ce este românesc!),
 B vice prim-ministru și responsabil de EDUCAȚIA ȘI CULTURA
ROMÂNILOR (!) este MARKO BELLA! Șeful UDMR, iar Procuror General al
României Laura Codruța KÖVESI!
C sunt propuși, drept komisari europeni, pentru a reprezenta România
(hmmm.) la UE, „lebăda „care trăsnește de geniu carpatin Anca Boagiu (54 de
puncte, în sondaj?), „românul „de viță veche Varujan Vosganian (48 de puncte)
ori Mihai Răzvan Ungureanu (54 de puncte), care, în materie de patriotism
românesc, face măcar cât „fabulosul „György Frunda (și el propus drept
komisar al României la UE! Cu 36 de puncte „sondabile „?). P. S: Aflăm c-a ieșit
„la troc „, komisar al României la UE, „poponeț ca din cutie „Unsuroșenia Sa,
românul verde Varujanu Vosganianu. Varujanescu Vosganianescu.
Varujăneanu Vosgăniăneanu. Care, apoi, a fost dat jos din copac, printr-o
cabală de trei parale, alcătuită dintr-un eminent trădător de țară, Liviu Turcu
(autorul profesionist al Amintirilor „La Pont „și nu Euxin! Și nu AMINTIRI
despre „defectările” defecțiunile sale plătite de SUA, pentru „fericirea și
prosperitatea „românilor, de după 1989), mână-n mână cu un golan analfabet
de Caracal (acolo unde-i chestia cu un car.), Marius Tucă cică jurnalist. (toate
cârtițele și cobrele au ajuns, azi, jurnaliști și „membri ai societății civile „!)
amândoi labă-n labă cu Pinochet-ul României monarhul staborului românesc
din Potcoava Giuleștiului („Pe negre vițele-i de păr/Coroana-i arde pare „,
precum o chelie!) și înlocuit cu un tehnocrat, dar. „omul președintelui „(se putea
altfel, într-o dictatură democratică?). Leonard Orban (numai dracua auzit de
el!), fratele lui Ludovic Orban (ce românește sună numele, la amândoi!) cine-o fi
acesta din urmă, cel puțin? Dacă ne gândim că nu știm nimic adevărat și curat
despre Timișoara și despre agenții provocatori maghiari de pe străzi?! Dar
masonii de la Bruxelles îl știu „FOARTE BINE „(!) așa zice dl. Barroso (îi credem,
cum nu! Tocmai dl. Barroso să nu-și știe „turma „? Încă din 1989! Curios,
totuși, că, pe Antena 3 dl. Barroso i-a zis lui Leonard-celde-lângă-el Ludovic!
— Păi, chiar așa: doar la masoni, ce mi-i Tanda,
Ce mi-i Manda? Același drac!) și i-au dat pe mână, lui Leonard-Ludovic
Orban, Portofoliul Multilingvismului un fel de „Cultură și Educația „(marko-
bella-iste). Europeano-maghiare! De-acuma să vedeți ce „cultură „națională.
Maghiară. Vor învăța europenii, dar, mai ales românii. (de ce 27 de state și 23
de limbi, în UE? Una și bună: engleza. cu accent maghiar!). Asta-i Țiganiada
românească. Tragicomedie „poemation eroi-comico-satiric „. Recomandați-o, vă
rog călduros, handicapaților mental, fie că lectură suplimentară. Fie, mai
curând ca emetic/vomitiv.
D Un locotenent al Armatei S. U. A. (Robert Pirone) reprezintă Guvernul
României, la procesul lui Mohammad Munaf, proces ținut în Irak. Așa niște
aranjamente faine și profitabile pentru România (cât și SIDA, ebola și lepră, la
un loc.) nu se văd nici măcar în Rwanda, Burundi ori la Ouagadougou-Burkina
Fasso. Etc. Etc.
P. P. S: P. S: Și-ar mai fi o nedumerire personală aparent fără legătură cu
Varujanii și Orbanii cei români: de ce, oare, România se grăbește așa tare să
intre în fumegoasa UE tocmai când alte state, mult mai puternice economic
decât România, chiar fondatoare ale UE (și mă refer aici la Marea Britanie, dar
și la Franța!), văzând clar și experimentând cât de păgubos e să fii membru UE,
câte taxe și costuri și sacrificii nedrepte și frustrări sunt de înfruntat tocmai se
pregătesc să iasă din această „zonă crepusculară „UE (în care nici n-au
acceptat să intre de-a binelea de ex, cu „moneda unică „.)? Cine are interes,
dintre „ai noștri tineri „politicieni, să ne-nghesuie „cu piciorul „în UE unde nu
ni s-a spus clar decât că vom plăti, ca taxă, 1 % din PIB?
Epilog: și „ursitoarele „autohtone n-au îndrăznit să vină la TVR-l a venit,
însă, I. P. S. mitropolitul la Vlad Craioveanu Dacă cineva se mai îndoiește de
sfințenia lui Ștefan al V-lea Mușatin, n-are decât să dea înapoi filmul acelei mari
fandoseli și aiureli naționale de 6 luni încoace, concursul „CEI MAI MARI
ROMÂNI „(la care Marele Stejărel, zis și Olaru, voia să-l impună ca mare român
pe. Richard Wurmbrandt-pastorul protestant, la fel de român pe cât e și
propunătorul, fie la „stejereii „lui, acolo. Iar patibularul Andrei Gheorghe
devenise, peste noapte, specialist „cool „în Eminescu.), a cărui finală s-a
desfășurat pe 20 octombrie 2006 la TVR-l: cel care îl „susținea „(?) pe
„candidatul „(?) Ștefan cel Mare era un fante de o rară dobitocenie și suficiență
stupidă (se zice că îi zice. Vlad Craioveanu. Și, în seara zilei de 31 oct. 2006 pe
Antena 3 am văzut că este un amărât de rocker obscen, râios și „satanisto „-
adamist. „bucefal „ptiu! Căruia I. P. S. Mitropolitul Moldovei și Bucovinei,
Daniel Ciobotea (. Actualul Patriarh al României.) i-a acordat „DIMPLOMA
PENTRU APĂRAREA CREDINȚEI „! Dacă nu vine Mohamed la munte, vine
muntele la Mohamed. Dumnezeu cu mila. Hai să tac cine știe la ce concluzii aș
mai putea ajunge!). Dar minunea constă în faptul că Ștefan al V-lea Mușatin (zis
cel Mare și canonizat „cel Sfânt „) a ieșit singur, FĂRĂ AJUTORUL ȘI MOȘIREA
NIMĂNUI pe locul I! Ursitoarele-alegători, belferii, comisionarii, misiții,
cămătarii, precupeții de suflete moarte și cioclii parc-au dispărut, parcă nici n-
au îndrăznit să vină la TVR-l! Păi, să ieși, din mormânt și să faci liniște printre
javre, belferi, troglodiți, adamisto „bucefali „și farisei, în România anului de
grație 2006 este curat minune! Parcă DOINA eminesciană își împlinea, în direct
la TVR-l și fără comentatori (de doi bani legăturica), mesajul (și invocația) ei de
foc!
Sau. Cumva. O minune este însuși acest biet popor român care, fiind silit
de „liderii săi de opinie „să-și prostitueze sufletul când e să se afle la Răscrucea
Duhului său, se trezește, deodată, drept în picioare și lucid, ca în fața Sfintei
Icoane a Mântuitorului: a lăsat de-o parte, ca la auzul unei voci poruncitoare,
precum trăsnetul din ceruri păduchernița și viermuială de impostori, fotbaliști și
târfe (masculine și feminine egal!), aventurieri masoni și alte lifte duhnitoare și a
strigat, la Gavafta Sufletului, de data asta, cu dreptate și înțelepciune
dumnezeiască: „Să se aleagă Lumina de Întuneric să se învie/aleagă cel care
este Spiritul Moldovei Moldova fiind Spiritul României! „Avea dreptate, în felul
său sucit, răsucit și pieziș, cărturarul-prinț Dimitrie Cantemir, „bănuind
„protecția suprem-divină a Neamului Românesc (cf. Descrierea Moldovei, partea
a II-a, cap. XVII Despre năravurile moldovenilor): „De aceea nu putem face
nimic alta, decât să punem pe seama osebitei și nemărginitei pronii (s. mea n.
mea: deh, iluminist-liber cugetător! Se rușinează a zice Dumnezeu.) că
împărăția atât de mare și înfricoșată a turcilor după ce răsturnase cu armele
toată puterea romanilor în Asia și o bună parte din Europa, Ungaria, Serbia,
Bulgaria și alte nenumărate împărății și pusese stăpânire cu sila pe neamul cel
mai înțelept grecii nu a fost în stare să silească un norod atât de prost și fără de
putere să i se plece sub stăpânire, norod care a umblat de atâtea ori să lepede
jugul pe care l-a priMit de bunăvoie, dar și-a păstrat întreagă și nevătămată
rânduiala sa politicească și bisericească „.
Dumitre, Dumitre Dumnezeu ți-a scăpat și ție, nu prea credinciosul în El,
zilele, de nu te-au descăpățânat nici turcii, nici frateleți, ori Brâncoveanul și-
atunci cum era Dumnezeu să-l lase în nevoie pe cel mai teribil cruciat voievod,
de care tremură și azi pruncii turcilor, când îi sperie mamele lor cu numele lui?
Mai că mă cutremuram și mă înfioram și eu, la gândul că, acum-acum, va
apărea Încruntatul Drept Domn al Moldaviei Sfinte, acolo, pe scenă, la TVR-l și-
i va spulbera, dintr-o singură suflare de foc, pe toți pigmeii, lingăii, degenerații,
pidosnicii și panglicarii, pârâți „’telectuali „(!) de doi bani grămada (gen Dan C.
Mihăilescu), pe prea-hâzii trădători de Neam și pe veneticii mătrăgunoși de să
devină, toți, „precum ziua cea de ieri „. Oricum, Spiritul lui Ștefan cel Sfânt-
Moldavul, care a urmat nesmintit „linia națională „(deci e una cu sufletul
tuturor românilor treji), a cutremurat, de la Putna Bucureștii, Iașii, Clujul și
Timișoara anului 2006 Cine a avut suflet în piept, s-a cutremurat și s-a
deșteptat cine nu, s-aștepte, că nu-i departe înfricoșata venire și neînduplecata
Ultimă Judecată. După opinia mea sinceră, toată gașca de la TVR1 (în frunte cu
oligofrenul național Florin Iaru), implicată în circul grețos al „Marilor Români
„ar trebui judecată, până una alta și aici, pe Pământ pentru blasfemie,
profanare de morminte, exhibiționism, multiplă crimă cu premeditare, crimă de
lezmajestate etc. Etc. Etc.
Și, dacă s-ar putea, să fie trecută, toată liota, în Guiness Buck, pentru
doborârea recordului de tâmpenie și obscenitate.
Vai de sufletele noastre! (din nou, despre dezintegrarea cultural-
spirituală. Și nu doar a românilor!)
În seara de joi, 20 septembrie 2007 ora 22 pe postul TV Antena 3 la
emisiunea Sinteza zilei, românii (câți au mai rămas cu sufletul/cugetul treaz),
au putut avea măsura degenerescenței cultural-spirituale a României
postdecembriste.
Unul dintre cei mai cu „charismă „dintre ziariști români, Ion Cristoiu și-a
pus întrebarea, în emisiune, cum îi zice acelui personaj al literaturii clasice
europene, vestit pentru împărțirea dureroasă a inimii sale între datorie și
sentiment. Ceilalți oaspeți ai emisiunii lui Mihai Gâdea erau ex-ministrul
învățământului, dna Ecaterina Andronescu și singurul lider liberal mai spălat și
dezghețat Crin Antonescu. (Nu-l mai punem la socoteală și pe „teologul „Mihai
Gâdea.). Ei bine, niciunul dintre aceștia habar nu avea despre ce voia ziaristul
Ion Cristoiu să-și aducă aminte. Deci, concluzia era (și rămâne.) că domniile lor
nici nu aveau de ce anume să-și aducă aminte.
Noroc de SMS-ul unui telespectator, care i-a dat răspuns lui Cristoiu: era
vorba de Cidul, din piesă clasică omonimă, de Pierre Corneille. Secolul XVII,
clasicismul francez. Ca trezit din somn, Crin Antonescu a bâlbâit: „A, da, deci
Cidul de Racine. „la care Ion Cristoiu a precizat: „Nu, la Racine e tocmai invers.
E Cidul lui Corneille, da. „
Cei care au făcut liceul, la secția umană, în timpul așa-zisei „dictaturi „,
știu că, la obiectul Istoria literaturii universale, lua notă 01 acela care nu știa
acest lucru elementar. Piesa Cidul, de Pierre Corneille.
Ce fel de spiritualitate dezvoltă, deci, această așa. Zisă „democrație „?!
Dacă sub „dictatură „, oamenii aveau o instrucție culturală (deci și o deschidere
spirituală!) incomparabilă cu cea de azi, „democratic-”
abracadabrantă/aiuristică/de bâlci. (instrucție care ținea de cultura generală,
adică de „ceea ce îți rămâne să știi, după ce-ai uitat totul „. Iar nu de ștergerea,
jalnică și penibilă, dar, în esență, TRAGICĂ, a memoriei individuale și colective!)
iar în așa-zisa „libertate democratică „, un fost ministru al învățământului (e
drept, de formație inginerească dar, totuși, cultura generală?!), plus cel mai
breaz om din actuala pătură conducătoare a statului. Plus „formatorii de
opinie” ziariștii. Habar nu au de lucruri care țin de abecedarul culturii spirituale
europene?
N-am fi surprinși deloc dacă și în Franța, da, chiar și în Franța
contemporană, un domn pe numele lui Nicolas Sarkozy, „par exemple „, s-ar
bâlbâi (că doar a mai făcut-o, într-o stare de euforie ciudată.), în fața unei astfel
de întrebări de cultură generală elementară.
Vai de sufletele noastre. Că în absurdă și întunecată zodie au ajuns să
viețuiască, întru o progresiv-accelerată creștere a beznei spirituale. Jur-
împrejur.
. Și să ne mai mirăm că, într-un sat din Ardeal, oamenii nu au de băut
decât apa de ploaie pe care le-o dăruiește, de sus, din Cer, Dumnezeu. Și de
botezat, tot în apă de ploaie se botează Copiii acelui sat. Ar fi nevoie doar de
60000 de euro, pentru tras 30 km de țevi pentru aducțiunea apei, dar primăria
celui mai apropiat oraș refuză categoric această cheltuială (. pe când, în
București, primarul general Adriean Videanu își permite să cheltuiască 700000
de euro! Deci de 12 ori mai mult decât pentru a salva sufletele unei localități
din România. Pentru a instala o fântână arteziană într-o piață centrală, în care
nimeni nu simțea/simte lipsa unei „arteziene „.).
. Și chiar o s-ajungem să nu ne mai mirăm că, în zona Pieței Romane și a
Pieței Unirii, un metru pătrat de pământ costă 5000 de euro (și se găsesc
cumpărători destui!), în vreme ce mii de oameni din orașele țării sunt dați afară
din casele-blocuri/cutii de șobolani, cu tot cu 3 4 și chiar 5 copii după ei, pe
motiv că sunt datori la cheltuielile de întreținere. Iar altor zeci de mii li se taie
gazul și lumina, în plină iarnă. Sortindu-i astfel unei morți/exterminări
inexorabile, dar lente, pe ei și copiii lor. Iar câțiva „sfincși „(termenul modern ar
fi „mafioți „, pentru hoții ce tac și fac. de fapt, desfac/dezintegrează țara
părinților și moșilor lor.) folosesc gazul și petrolul (și toate bogățiile miraculoase.)
ale pământului sfânt românesc (de parcă l-ar fi moștenit, pe drept și pentru
folosință veșnică, de la părinții lor.), ca monedă în afacerile lor particulare și ca
mod de a înstrăina țara, îmbogățindu-se, deci, prin vânzarea de mamă. (dacă ar
fi la nemți, am zice: „de tată-Vaterland „.), cu darabana, la licitație, sau, de cele
mai multe ori, cu o discreție de-a dreptul criminală?!
 . Și la ce bun să mai caști ochii, când afli că numai pentru a fi consiliați
juridic, întru construirea a 54 km de șosea, oamenii lui Orban Ludovic, cel de la
Transporturi (fratele Unionistului European, Leonard.), dau, din buzunarul
nostru, 76 milioane de euro?! În timp ce actorii fac grevă, cântând coruri de
Verdi (nici nu te lasă inima să-i întrerupi, cu vreo ofertă de mărire a salariului,
nu? Așa-i de minunată greva lor!), pentru că au cca. 600 de euro pe lună. Iar
profesorii, trădați de sindicate, nici grevă nu mai fac, de lehamite și pleacă, pe
capete, în necunoscutul de peste granițe, să doboare pinii Canadei sau să
șteargă posteriorul „prințeselor „brunete ale Italiei?! Educația tineretului
României?! S-o facă madam Andronescu și cu Crin Antonescu. de mână.
. Sau când, lățind cadrul mirării, la nivel terestru, afli că cea mai mare
ambasadă din lume va fi cea a SUA. de unde? Păi, chiar din mijlocul
binefăcătorului măcel „cruciat „. Din Bagdad: se întinde Pe 56 de ha (cu săli
imense, de spectacol. Viziune ceva à la Hitler, piscine, terenuri ți săli de sport.)
și costă cca. 590 de milioane de dolari. (deocamdată.). Firește, totul pentru
binele, prosperitatea și democratizarea și libertatea poporului irakian. Cam
nerecunoscător. (iar au mai arucat în aer niște TAB uri cu mercenari „cruciați
„ai SUA et Comp!)?!
. Madonna (cea creată în laboratoarele Satanei, de „ei „/spurcăciunile
„iluminate „, pentru a o neutraliza pe Sfânta Maică a Mântuitorului.) a trecut
de la catolicism la iudaism. Noi socotim că nu trebuia să mai facă atâta efort,
inutil.
. Vai de sufletele noastre.
SOCIALE Așa-zisa „societate civilă „, asasinarea spirituală a neamului și
marea dezbinare națională!
În ultima vreme, pe toate posturile TV și în mass-media scrisă, văd fel și
soi de păreri, zise „opinii sincere „. „opinii constructive „. Etc. (n-ar mai fi!).
Distinse doamne și onorați domni eu, când mă duc la biserică sau la
sfânta mânăstire (din păcate, nu atât de des pe cât aș vrea. Pentru că sunt așa
de păcătos și pentru că mă împiedică și șubreda mea sănătate.) când intru în
sfântul lăcaș și văd lumina blândă a lumânărilor și văd sfinții din icoane și, mai
ales, aud glasul preotului, ori călugărului, în veșmintele Luminii, citind din
Sfintele Evanghelii, sau ținând predică despre păcatele pe care le simt și eu,
colcăind, în biet sufletul meu. Reacția mea este să îngenunchez sub Ochiul
Mustrător al Pantocratorului și sub ochii sfinților de pe pereți și de pe
catapeteasmă și să mă-ncovoiez sub cuvintele Sfintelor Scripturi. Cât de nebun
aș putea fi eu, să mă ridic din genunchi și, țintă, să mă reped spre porțile
Împărătești, să-l iau de guler pe cel care citește și tălmăcește Cuvântul
Domnului și să-l întreb, în văzul tuturor poporănilor îngenunchiați, fiecare
înfrângându-se și deplângându-și propriile grețoase păcate. Și să strig la el, ca
smintitul: „Ia zi, popo, ai fost securist? Ai? Hai, zi repede și pe bune, că te
așteaptă o țară întreagă, cu inima-n dinți, să o scapi de această grijă majoră! „-
Frații mei, oamenilor, creștinilor, chiar nu vedeți: 1 că problemele reale și
mortale ale României nu constau în faptul dacă unul sau altul au fost, acum
17 18 30 de ani, „securiști/informatori „? Și, în nici un caz nu se pune
problema clerului/monahilor care, într-un stat ateu-comunist, a trebuit să
reziste fie prin MARTIRAJ, fie prin răbdare, aproape fără de margini și prin
smerită și mult îndurătoare de umilințe diplomație. Pentru că nu era în joc
persoana nu știu cărui preot/călugăr, ci era în jos însăși spiritualitatea unui
Neam Întreg cel Românesc Ortodox?!; 2 că, de fapt, diversiunea mârșavă, cu
care ei, guvernanții, dar și așa-zisele „grupuri ale societății civile „, ESTE
PRODUSĂ DOAR CU SCOPUL ÎNVRĂJBIRII ȘI DEZBINĂRII Adevăratei Societăți
Civile! Adică, noi, toți oamenii, care stăm În genunchi în fața lui DUMNEZEU?!
Și încercăm, din câte puteri ne-a dat Dumnezeu, să-l înfruntăm pe Cel Rău! De
ce mințiți, măi, ticăloșilor: de unde până unde sunteți voi „societatea civilă „? Ia
ziceți, dar eu, eu nu-s tot „societate civilă „și-s mai „societate civilă „decât
oricare dintre voi, pentru că mie și cu acul să-mi caute trecutul, nu-mi va găsi
nici o minciună, nici o mârșăvie față de oameni, ci numai greșeli față de
Dumnezeu (la mulți dintre voi, dacă-și pune cineva mintea să vă purice
trecutul, trebuie să se țină cu degetele de nas, așa cumplită duhoare stârnește
fie și numai primul „strat „de căutare!) greșeli pe care le facem fie și numai prin
simpla respirație, fie și numai printr-un gând nepotrivit sau
necuviincios/deocheat. Dar toți cei care stau îngenuncheați în Sfântul Lăcaș al
Bisericii, ei nu sunt „societate civilă „? De unde trageți voi, oare, concluzia, că
misiunea „societății civile „, ce-o mai fi și asta, căci văd tot felul de lifte și de
trădători, în primele rânduri ale așa-numitei „societăți civile „. Deci, cine v-a
spus vouă că aveți dreptul să-i ridicați din genunchi, pe cei care-și deplâng
ticăloasele lor păcate și să-i azvârliți în cel mai greu păcat al hulei și urgisirii și
nedreptățirii Călăuzelor lor către Mântuire PREOȚII de SFÂNTĂ MISIUNE, pe
care să-i umiliți după voia voastră, târându-i pe la parazitarul și șantajistul și
învrăjbitorul și partinicul/părtinitorul acela de CNSAS?! Să le spurcați
preacinstitul lor obraz de martiri ai Credinței, când neam de neamul lor n-a fost
rușinat cu „judecată „și cu supunerea criminală la suspiciune și la oprobriul
public?! Chiar dacă ei sunt albi ca helgea, misiunea voastră de mercenari este
să-i „înnegriți „, să-i puneți sub semnul dureros al întrebării/neîncrederii, pe
singurii slujitori ai acestui Neam, care țineau oamenii, încă, în respect și frică
de Dumnezeu, încă în admirația unor modele sfinte. Când ai sădit, o dată
numai, neîncrederea deasupra unui om oricâte dezmințiri veți aduce, acel om
este unul cu misiunea și demnitatea și autoritatea moral-spirituală distruse!
„Calomniază, calomniază, că ceva tot rămâne! „. Nefericiților, orbilor și
nenorociților, opriți-vă, înainte ca întreg Neamul acesta să vă blesteme până și
pruncii din burta nevestelor voastre, pentru răul ireparabil de a fi stins Lumina
Nădejdii unui Neam/Popor întreg!; 3. Că, de fapt, așa-zisa „societate civilă „e
compusă, majoritar, din ATEI și din adevărați „comuniști „dar nu de cei
naționaliști, ci teribil de „internaționaliști „. Adică, în solda celor care „ubi bebe,
ibi patria „. Tocmai pe gustul veteranilor „boșevici „ai Internaționalei și pe gustul
„globalizanților” negustori, cei din SUA,
Care năzuiesc spre COMUNISMUL MONDIAL, al unei turme de sclavi
mancurtizați, complet degenerați/instinctualizați și blegi, pe care să-i
mâne/manipuleze, ca pe boi, la muncă pe „daiboj „?!; 4 în fine, totul este o
diversiune: oricând trebuie/ar trebui făcut ceva esențial pentru îndreptarea
spre Lumină a destinului Neamului Românesc hop! Iaca „pisica neagră „cu
„securiștii „, „informatorii „etc. Etc. Etc.
5 Și, firește, cine își ascut dinții, fericiți nevoie mare? Păi, cei care ne-au
prigonit dintotdeauna: catolicii își vor Imperiul Deplin/Globalist să nu se uite
că „gogorița „cu globalismul a trecut, întâi, pe la Vatican! Și, ca amănunt
oarecum „picant „de fapt, care ar trebui să ne pună pe gânduri: teologul de
Strasbourg și Bossey (protestant.), ÎPS Daniel, în chiar seara înmormântării
Celui de-al Cincilea Patriarh, l-a avut, în emisiunea lui Titi Dincă, de pe TVR-l
„pe Aghiuță pe limbă „: încercând să citeze din Crez, a. „lunecat „la fire-și: „Cred
într-una sfântă, sobornicească și. UNIVERSALĂ (n. n: „katolikos „.) biserică „.
Asta așa, ca să se știe și să nu se uite.
Și cine-și mai ascut dinții? Păi, „frații „noștri cei protestanți, neo-
protestanții, sectanții, masonii, fundațiile „filantropice „, tip Sörös (nevoie mare!
Care, pentru fiecare euro „dăruit „, ne vor stoarce, cu hapca, în timp, câte-un
butoi de sânge și unul de lacrimi.) stipendiați, ca orice MERCENARI. DE NOUĂ
ZĂRI!
Ia mai slăbiți-ne cu Securitatea voastră (de parcă, dacă află cineva, acum,
despre altcineva că a fost „securist „și „informator „, i se umple blidul cu
mâncare și duhul cu lumină! Nu ne prostiți în față: după 17 ani, nimeni nu se
mai „eliberează „prin „deconspirarea „securiștilor! Aaa, dacă vă lăsa cugetul să
vă „deconspirați „atunci, în 1990 Dar nu v-a lăsat, căci cum altfel v-ați fi
îmbogățit cu atâta vulgară nerușinare, dacă n-aveați, hei, „sireacele „informații,
în primul rând de ordin economic!)!
Voi, care aveți zilnic reclamații că ascultați/supravegheați
telefoanele/convorbirile noastre, ale tuturor, fără nici un mandat de la
Procuratură voi, care nu faceți nici o mișcare în favoarea luminării de Duh a
Neamului Românesc, ci, dimpotrivă, zilnic îl prostiți și îi încâlciți creierii și
mințile. Tocmai voi aveți nerușinarea să vorbiți, apocaliptic, după 17 ani de
nesfârșite necazuri cu noua orânduire, care nu mai e a noastră, ci a străinilor
din patru vânturi despre Securitate?! Da, oricine a scăpat din temniță și știu
asta din anul 1964! (unchii mei au fost Deținuți politici, 14 ani.) a fost obligat
să semneze așa-zise „angajamente „de a informa „organele „! Dar, fiecare a făcut
după firea și cugetul său adică, au fost și indivizi care, orice orânduire ar fi
existat în România, tot turnători ar fi fost, căci nu putea rânza lor altfel, îi
mânca limba. Au fost și de cei care voiau să se „evidențieze „(și, evident, să
promoveze.) în fața „organelor „, cât de patrioți vor fi fiind ei. (dar, „talentaților în
vrajbă „, „societari civiliști „: vă informez, dacă nu știți acest amănunt! Că, în
orice stat din lume, există „informatori „. Mai breji sau mai proști.
— Altfel, n-ar mai exista nicăieri Servicii Secrete!) însă au existat și
oameni demni, cum relatează și ÎPS Bartolomeu (și unchii mei.), care au refuzat
categoric orice colaborare. Și n-au pățit nimic, până în zilele noastre. Numai
proștii/handicapații mintal n-au fost „sondați „de Securitate. Și consider, într-
un stat normal, că așa e și firesc, dacă vrei să ai informații și să previi atacuri
externe (ale spionilor economici sau militari sau, de-a dreptul, atacuri armate
sau paramilitare.).
 . Și vă tot legați de Patriarhul Teoctist, ca niște sălbatici. Ce zic eu: mai
rău ca sălbaticii, pentru că aceia măcar respectă cultul morților! N-are liniște,
bietul Martir, nici în groapa de la Patriarhie! Ce-i reproșați Patriarhului
TEOCTIST?! C-a ținut Biserica Ortodoxă în picioare?! C-a făcut să
supraviețuiască, numai Preafericirea Sa știind prin câte umilințe trecând,
precum Hristos (nu doar pe timpul comunismului, cum ipocrit pretindeți, ci
chiar pe acela al „democrației liberale „.)?! C-a fost mai diplomat, mai inteligent
și mai insistent (înzecindu-și puterea, mai mult decât oricare, prin duhurile
unite ale Răbdării și Blândeții) și a obținut exact ceea ce trebuia să obțină,
pentru existența Sfântei noastre Biserici Ortodoxe Românești?!
Duceți-vă pe pustii, Satane cu chip de om și nu mai ispitiți Neamul acesta
și așa înveninat de voi și de vătafii voștri din străinătatea neprietenoasă și pusă
pe distrugere de Duh, Neam și Ortodoxie. Înveninat cu minciună și cu trădare și
cu sărăcire, într-o țară unde „munții noștri aur poartă (. la Roșia Montană, spre
exemplu.), noi cerșim din poartă-n poartă „. Pe la toate băncile conduse de
infractori naționali (avem atâtea iude printre noi!) și, mai ales, internaționali!
Lăsați-ne în pace, să ne rugăm lui Dumnezeu-Hristos, să pogoare Duhul
Sfânt asupra Neamului Românesc (și asupra ANB.), pentru a se alege un nou
Patriarh, căruia să-i fie milă de Ortodoxia cu care ne-am ținut, până acuma,
UNIȚI (cât s-a Putut!), să-i fie milă de Țară, de Neam, de Limbă Românească
(DAR NU SĂ PROPUNĂ CA LIMBA ROMÂNEASCĂ SĂ DEVINĂ LIMBĂ STRĂINĂ
ÎN ROMÂNIA! Iar la intrarea în pământuri/județe milenare românești, să se
permită, fără nici o sancțiune! Ridicarea, sfruntătoare și obraznică, de panouri
ale rușinii și înfruntării noastre umilitoare, la noi în țară, LA NOI ACASĂ!: AICI
ESTE ȚARA/ȚINUTUL SECUILOR. Precum fac, azi, unii politicieni, cu un
machiavelism de-a dreptul criminal!)!
Proclet și Treclet fie cel care uneltește spre răul unui întreg popor/Neam,
cu trecutul, prezentul, dar mai ales cu viitorul lui misionar!
Capitalism+proprietate cu orice preț = crimă!
Astăzi, 28 noiembrie 2007 pe Calea Moșilor, dintr-un imobil „câștigat în
instanță „de un proprietar, au fost evacuați cu forța, în gerul de-afară, 30 de
oameni, cu vârste cuprinse între 1 an și 70 de ani.8 familii.
Unii, aveau rude ori prieteni, pe la care să se aciuiască. Alții, nu. Cei
bătrâni, de unde să mai găsească, în această junglă, prieteni?! Mai ales „la
nevoie „.
Unul dintre cei evacuați a vrut să arunce imobilul în aer. Toți arătau
actele de la primărie, prin care li se îngăduise/prelungise să mai stea, un an, în
coșmelia aia nenorocită. Nici de restaurat n-are nimeni voie s-o restaureze,
pentru că face parte din „fondul de patrimoniu „. Ce mai grijă au avut Primăria
și primarii, de PATRIMONIU, că a ajuns o biată cocioabă zgubilitică, bună doar
să adăpostească de geruri și crivăț pe niște uitați de soartă ai lumii ăsteia.
Domnule proprietar capitalist (nu mă interesează cum te numești!), dacă,
până acum, ai putut aștepta, 60 de ani (cam atâta ar fi de la naționalizare.),
cum de te-a prins graba sălbatică tocmai acum, în prag de iarnă, să-i dai afară
pe oamenii ăia sărmani, chiriași fără de voie, desigur?! Căci dacă ar fi avut, ca
dumneata, proprietarule, bani să cumpere și să câștige, cu laia de avocați pe
urme, imobile e sigur că și-ar fi cumpărat casa unde stăteau cu chirie. Sau și-ar
fi croit vile ca aia din care trimiți dumneata, cu trufie de logofăt de moșie,
ordinele către jandarmii care-i evacuează pe „nemernici „.
Dacă, la proces, ai fi câștigat nu casa asta nenorocită, ci. MOARTEA. Tot
așa te-ai fi grăbit s-o înhați?! Mă tem că nu. Mă tem că nici prin minte nu-ți
trece că ești perfect EGAL (ce comunism mai domnește și pe lumea ailaltă.
Ferește-te, da, bine faci:
Ferește-te de lumea ailaltă, că nici nu știi ce „regim „te-așteaptă acolo!), în
Moarte, cu nenorociții pe care, acum, cu atâta îngâmfare tembelă și feroce, îi
trimiți, singuri, spre „coana „Moarte. Dar vei veni, proprietarule și dumneata,
Acolo. Oricât te-ai feri. Oricât de multe case ai aduna, pe Pământul ăsta, „din
munca dumitale cinstită „. Hmmm.
Mă tem că singurul lucru care te interesează este să pui mâna pe cât mai
multe obiecte din lumea asta. Mă tem că nici măcar nu ești proprietarul „de
drept „, care va fi murit de mult. Că nici nu faci parte dintre moștenitori. de cele
mai multe ori, moștenitorii „de drept „renunță la hățișul birocratic al justiției și-și
vând, pe nimica toată, dreptul de „întâi născut „.
Nici nu-ți pasă că, de fapt, prin gestul dumitale, condamni și puținele
lucruri pe care le va fi având bune capitalismul (DACĂ va fi având ceva cu
adevărat bun.) la neîncrederea și ura totală a oamenilor de bună-credință. Căci
nu ești în stare, prin fapta dumitale hrăpăreață, decât să demonstrezi că orice
formă de capitalism+proprietatea cu orice preț=CRIMĂ. Dar, nu-i nimic pe
lumea cealaltă, măcar, nu vor mai fi avocați care să te țină de sub brațe. ci doar
UN SINGUR JUDECĂTOR. CU HOTĂRÂRI INATACABILE. „stimabile „hrăpăreț,
„stimabile „criminal cu „acte în regulă „.
Mda, nu te vei mai întâlni pe pământ, cu acești nenorociți, pe care nu
catadicsești să-i vezi/privești direct în ochi, pe care nu-ți pasă că-i poți azvârli
direct în brațele Morții. Dar tot Moartea te va învăța că nu-i vei întâlni nici pe
lumea cealaltă: doar și numai ei vor avea, acolo, avocați. Pe cine? Chiar fapta
dumitale îngrețoșător, cumplit de sălbatică, meschină, criminală, hrăpăreață.
Ce mai râde dracul de dumneata. PROPRIETARULE CU ORICE PREȚ!
Țigănirea de bună-voie a „românilor „. Și satul românesc tradițional Tot
mai multe imagini, de la televiziune, înfățișează rrromi, în cele mai degradante și
grotești ipostaze. (. Și nu e nici un trucaj, nu e nici o exagerare, în aceste
imagini: le văd și eu, „live „, pe unde trec, prin țara mea.): suindu-și
automobilele în căruțe, transformând cartiere de locuit în imense containere „în
aer liber „, sau în haznale, defecând în mijlocul străzilor Capitalei
României/Capitalelor europene etc. Etc. Acesta n-ar fi un motiv, neapărat, care
să mă determine să mă apuc să scriu. Dar, după culoare și fizionomie, n-aș zice
că toți cei din secvențele filmate ar fi doar țigani. Parcă sunt Și destui români
„australopiteci „(fără diplome, cu diplome, nu contează: procesul de
imbecilizare și desacralizare accelerată nu ține cont de falsele hârtii „la mână „.).
„ROMÂNI „CARE SE „ȚIGĂNESC „DE BUNĂ-VOIE!
Ce blestem o fi apăsând pe neamul ăsta (atât de sfânt în esența sa
metafizică!), de nici o jumătate de veac încoace, ca, în loc să-i asimileze/”
tracizeze „/civilizeze el pe țigani, acceptă să se „țiganizeze „el. Determinând, la
mulți semidocți, expresii peiorative și veninoase, de tipul „tracii lui Pește Prăjit
„.” descinșii din protocronismul comunist/al lui Iosif Constantin Drăgan „etc.
Etc?!
Cum naiba să te mai pretinzi ARISTOCRAT, într-o țară în care absurdul și
tâmpenia și promiscuitatea și. Se desfășoară pe scară largă și în plină stradă și
ating cote demne de „Ubu Roi „, al lui Alfred Jarry?!
. Poliția nu vede-n-aude, când e vorba de țigani care „produc defecare și
micțiune „(! Direct de pe „întinsoarea „băncii! Nici n-au „grețuri „, să se pună,
măcar, pe verticală!) dar, probabil, plătesc „gros „, „baștanii „, orice ar face
ilegal/obscen/odios. (Trecând prin curtea unei școli generale, în toiul unei bătăi
generalizate, între o laie de rrromi și altă laie identică, l-am auzit cu urechile
mele pe unul dintre cei doi bulibași ai lor, răspunzându-i cam așa, directorului
scandalizat al acelei școli, care voia să-i scoată, pe bătăușii lăieți, din ograda
școlii: „Bre băiatu’, mucles, că te cardesc de nu te mai cunoaște nici mama lu’
matale! „iar la amenințarea directorului cu poliția și cu judecătorii, bulibașa a
izbucnit într-un râs sardonic: „Bre, io descarc un TIR de bani, în capu’ la toți
judecătorii lu’ matale, fraiere hai, nais te chirasaimos te delo del bah „. Și
bâlciul a continuat, peste capul bietului director, până au obosit pirandele și
baștanii.).
. Lasă, că nici alți „latini „(precum „românii „din Roma. „rudele noastre de
sânge „. Care se cred infinit mai puțin victimele „țigănirii „antispirituale, decât
„rudele lor sărace „, românii. „rude „cu noi pe naiba! Nu le-am mai avea!), nu se
deosebesc, fundamental, de rrromi. Ci, parcă, devin mai „rrrome „decât înșiși
rrromii. Dar ce grețoasă e demagogia cu „programele „europene „. Ce „programe
„pentru protecția copilului, când, o imagine TV arată cum, într-o mașină, doi
cetățeni „foarte adulți „, de sexe diferite se „zvârcolesc „de mama focului. Din
aceeași mașină privește, parcă peste toată lumea asta, un copil suprasaturat de
imaginea sexului „paternalo-maternal „dezlănțuit?! Și fotografia asta poate fi
luată DE ORIUNDE DIN EUROPA/LUME! Dar pe mine mă doare, firește, de
Neamul meu. de români.
. Și, în altă imagine, deasupra unei coșmelii/” bordelii „care se
dărâmă/fărâmițează, tronează „antena digitală „, ultimul răcnet. Nu e țara
contrastelor ci a ajuns țara dezastrelor/neantului moral.
. Fenomenul manelelor arabo-țigănești (pentru ca, acum SĂ DEVINĂ
EXPRESIA EXCLUSIVĂ A. LIPSEI DE EXPRESIE ȚIGĂNEȘTI, COMBINATĂ CU
CRETINISMUL NEAOȘ „ROMÂNESC” DE-PÂRNAIEȘI-LAIE, DE MAHALA
COLCĂITOARE ȘI CORCITĂ, FRENETIC, CU DESPIRITUALIZAREA AGRESIV
„ROMANES „, SUBCULTURĂ „ROMÂNEASCĂ „, ADERENTĂ ENTUZIAST/
„OVAȚIONAL „LA ȚIGĂNISM/ȚIGĂNIE, ÎN TOATE SENSURILE RELE ALE
CUVÂNTULUI! De observat că până și tagmele socio-profesionale ale
profesorilor, medicilor, inginerilor, juriștilor etc, adică ale pretinșilor intelectuali
români, de cum se-ncinge mai bine o „chindie „, urlă după MANELE, ca
beduinul după apă, în Sahara.), am spus la timpul potrivit, arăta/arată
frenezia cu care ne repezim în groapă/mlaștină, în HAZNA. ca într-un paradis
mult-visat.” Orientul HAZNALEI „! LUMINĂ VINE DINSPRE. HAZNA! La orele
mici ale nopții, pe șoseaua principală-republicană, urlă (din mașini „tari „,
„fugind „în regim de viteză dementă!) boxele, cu MANELELE date la maximum,
de către tinerii „zmei „, „schimbul nostru de mâine „. de fapt, fel de fel de
„feciorași „stupizi și curcănesco-infatuați, de bani gata, care-și plimbă și
epatează „parașutele „adiacente.
. „Frâna oltenească „, „micțiunea artezian-orizontală „, caii care cară
autoturisme etc, alții scriu: „Din dragoste, de Mircea Radu. „pe coviltirul
căruței. Și „SAUNA „, cu hogeacul ieșind pe la cabina autoturismului etc. Sunt
tot atâtea probleme/hăuri (i) morale, întrebări (fără de răspuns curând.) asupra
șansei de a redeveni românii un popor nu european (. Că eu, cel puțin, n-am
nici o „străbatere „de admirație, în special pentru sudul Europei. Dar, în
general, n-am nici o încredere în „civilizația „vest-europeană desacralizată.), ci
acel popor de țărani de/cu bun-simț. Nu știu câți dintre domniile voastre ați
trăit, în copilărie, în satul românesc tradițional. Dar eu l-am mai prins, am fost
crescut de bunici, întâi în satul Poiana Mărului (de unde este Labiș.), apoi în
satul Valea Seacă (. Care-i, acum, Valea „Moldovei „.), apoi la Stupca lui Ciprian
Porumbescu. Da, pot pune mâna-n foc că acest neam nu acceptase, încă, prin
anii ’60-’70 „țiganizarea „! Țăranul care trecea pe drum te salută, la orice oră
din zi, țăranul se închina, cu tot sufletul, la icoanele din altarul bisericii
satului, dar și în fața celei/celor de-acasă, de pe peretele dinspre Răsărit și
acest țăran era/stătea, în fața sfintei ICOANE, prăvălit sub povara propriilor
păcate și orbit de Lumină pe care o întrevedea. (. E drept, s-ar zice că n-avea
„privire estetică „. Probabil că pe asta, „estetica „, i-o vor „implementa
„unioniștii europeni, într-un soi de comunism de o mie de ori mai. Comunist,
decât cel dinainte de 1989) țăranul se sfia să se dezbrace sau îmbrace, de față
cu un alt om, țăranului îi era frică/groază să înjure de cele sfinte și de era beat
criță. Respectul față de părinți era sfânt, dar nu bazat pe bici. Și, ceea ce știu
bine, că mai eram în sat, pe la 10 12 ani. Satul bucovinean avea, înafara lui,
un loc numit „schinărie „(de la „spini „!). Unde poposeau și și rămâneau, peste
noapte, țiganii nomazi (veniți cu meșteșugurile lor, dar în nici un caz așa de
obraznici, violenți, sfidători. Cum sunt azi.), țigani care aveau interdicție („ odată
cu capul! „. Și bucovinenii mei nu glumeau: puțin le-a păsat lor de miliție și de
primarul comunist: ei „lucrau „, până foarte de curând, cu/prin SFATUL
BĂTRÂNILOR. Unde se luau adevăratele/definitivele decizii. Și unele decizii
erau chiar pedepse capitale. (puține, dar știu că au fost!) pentru cei fără de
rușine, fie ei „furi „, „înșelători „, fie mireni, fie preoți!). Țăranii din cartierul
orașului meu, Gura Humorului și, anume, cei din Mânăstirea Humorului, au
fost bătuți TOȚI, până la unul, de miliție (. Și neamuri de-ale mele erau printre
victime.), pentru că miliția a descoperit, prin 1983 pe un țăran, deținând armă
de război, pe post de armă de vânătoare! La descinderea prin case și hambare și
beciuri/pivnițe, miliția a descoperit lucruri care i-au lăsat pe milițieni cu gura
larg căscată: țăranii aveau și mitraliere și obuziere. „cu sfințenie „păstrate, din al
doilea război mondial (fie, că și sate întregi, 100%, au fost, la noi, legionare. De-
ale lui Codreanu.). Milițienii, după ce-au văzut ce-au văzut, i-au „slobozit „pe
oameni. Că doar nu aveau să-i pună la zid pe toți și să-i mitralieze.100%.
„Mânăstirenii „așteptau, înarmați, încă și-n 1983 cu credința nestrămutată,
războiul cu „bolșevicii „.
 . Azi, 2007 prin acele locuri, vezi doar „pensiunea Simona „, „pensiunea
Gică „etc. Și-au vândut, pe nimic, pădurile strămoșești, munții voievodali.
„Învățul are și dezvăț, educația are și reversul anomia/haosul moral „.
Legionarismul „mânăstirean „de altădată are ca revers libertinismul și
tembelismul lacom, de acum. Bine-bine, dar chiar în proporție de masă?! Ce
repede și teribil/oribil prinde răul, chiar la oameni de mare profunzime morală!
. Nu vă supărați pe mine, nu sunt nici rasist (am avut câțiva buni
prieteni, printre țigani, dintre cei aleși de Dumnezeu. Unul dintre ei a fost preot
ortodox, cu o conștiință a MISIUNII SFINTE mai Dezvoltată decât chiar la unii
preoți români, de azi.), nu sunt nici atât de bătrân, încât să nu-mi rămână
altceva decât să-mi dezvolt nostalgiile după trecut. Dar, vă rog, cu smerenie și
umilință, să-mi dați voie să fac o apreciere, de ordin foarte general: legile
nescrise ale Ordinii Morale Individuale (dar și „de Obște „!) și Frumuseții
României de altădată (inclusiv din anumite „secvențe „ale așa-zisului regim
communist.) erau mult diferite de „țigănirea „voluntară din zilele în care trăiesc
și eu, dar trăiți și domniile voastre. Țăranului din satul tradițional (care sat și
țăran habar n-aveau, pe-atunci, că vor trebui să ajungă, musai, să facă parte
din Uniunea Europeană și să asculte. Mirat țăranul, dar obligat de „autorități
„să țină capul plecat a totală supunere, nu ca în fața Sfântului său VOIEVOD ci
că în fața unor stăpâni venetici. ca în fața Sultanului, ori a Țarului. De porunci
care se potrivesc cu firea lui multimilenară, ca nucă în perete.) nu văzuse
automobile „tari „, dar îl văzuse, cu siguranță, pe Dumnezeu. Și-i plăcuse atât
de mult Dumnezeu, încât îl privea, de pe prispă, pe CERURI, în fiecare seară,
după truda înverșunată și cinstită, cea de obște trudă. Și, câteodată, de atâta
mirare de frumusețe, începea să-i cânte lui Dumnezeu, de unul singur, o doină.
Și vecinii, tot de pe prispe, din întuneric, îl acultau, în tăcere, ca și când ar fi
fost tot duminică. Și adormeau, târziu, în fâlfâiri de lumini și de îngeri. Asta și
nimic alta nu voiam să vă supun urechilor dumneavoastră, cinstiți apărători,
cu guri de foc, ai democrației liberale a zilelor noastre.
. Oare chiar era primitiv „țăranul/satul tradițional „?! Oare chiar avea el
nevoie de legile Europei Occidentale/Amurgite, pentru a se numi „civilizat „?!
Dați, vă rog, voie, unui „veteran „care a văzut multe și de toate (și a încercat
încă și mai multe, pe propriu-i suflet.), să se îndoiască. „Sabotarea istoriei „, de
care vorbește Blaga, referindu-se la țăranul român, este, de fapt, singura șansă
de a evita tribulațiile inutile ale Demonului Neantului. Singura șansă de a scăpa
de capcanele demonului agresiv și obraznic al „modernității „/reificării. Singura
șansă de mântuire a sufletului. Am stat de vorbă și cu un vlădică catolic, am
auzit și ce-a spus, în seara tragică, ce a urmat morții Preafericitului Teoctist,
noul vlădică, Daniel: că „dacă ar fi trăit în zilele noastre și Sfântul Apostol Pavel
ar fi folosit avionul și Internetul. „Ciudată această identitate de idei, între
vlădica cel catolic și noul vlădică ortodox (?), pe care le-am auzit exprimate:
prima, la Adjud, în anul 1998 iar a doua, la Televiziunea Română, în 2007
Ei bine, n-aveți decât să mă considerați Toma Necredinciosul, ori „prostul
satului „: eu sunt absolut convins că Sfântul Apostol Pavel N-AR FI FOLOSIT
NICIODATĂ AVIONUL (. În care ar fi riscat să-i întâlnească pe fariseii neamului,
Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Horia Roman Patapievici, Traian Ungureanu,
Cătălin Avrămescu.) ȘI ÎN NICI UN CAZ INTERNETUL, plin de blestemății
blasfematorii. Ar fi luat-o, stoicul apostol al Lui Hristos, tot pe jos, prin praful
șoselelor românești. Care nici nu se compară cu trainicele șosele ale trufașilor
romani imperiali. Și ar fi bătut din poartă în poartă și din suflet în suflet (. de
fapt, cred că, nevăzut, așa și fac, el și toți apostolii, acum și în veac!). Pentru că
doar smerenia și sărăcia și truda/trudirea vrednică și umil-discretă îi plac lui
Ravvi-Hristos-Dumnezeu. Și au șansă să înmoaie și convingă și
lumineze/însenineze cu speranță, sufletele împietrite de neîncredere/scepticism
ale oamenilor simpli/ „săraci cu duhul „. Niciodată nu-i voi putea vedea pe
apostoli, în ipostaze „vedetiste „și comode, ci, veșnic, mucenicind pentru/întru
mântuirea noastră: cu cât mai înceată (potrivită la Ceasul Lui Dumnezeu!), cu
atât mai sigură.
Agresiunea mondială asupra tinerilor, în secolul XX, continuare în XXI.
(spicuind declarațiile unor celebrități mondiale)
Am dori să se înțeleagă, clar, că, într-adevăr, viitorul planetei Terra este
în pericol și asta nu pentru că o spun un om sau altul ci pentru că asta au
gândit-o/premeditat-o mulți oameni și de multă vreme!
Am dori, de asemenea, să se înțeleagă că, dacă nu contează părerea
noastră (și, evident, nu contează!), asupra elementelor frapante de legătură și
similitudine, dintre nazismul primei jumătăți a secolului XX și atitudinile așa-
ziselor „societăți democratice „, din statele hegemonice actuale (în frunte, firește,
cu SUA! Care, la rândul ei, are în frunte pe George W. Bush, membru al unei
loje sataniste, „Skull and bones „! Dar aflăm, cu stupoare, că Vaticanul însuși,
prin glasul Papei Benedict al XVI-lea, a declarat/proclamat, azi, 10 iulie 2007
împotriva enciclicei-2000 Dominus Jesus, a fostului Papă, Ioan Paul al II-lea și
a pretențiilor de ecumenicitate ale Bisericii Catolice. Hmmm. Că „Unică și
Adevărata Biserică a lui Hristos este cea catolică „și Biserica Ortodoxă ce-o fi?
Ea, SINGURA BISERICĂ CREȘTINĂ CARE A PĂSTRAT SFÂNTA TRADIȚIE!
Precum și Duhul de Viață/Trăire întru Hristos. Da,
Ea este considerată, de către Sanctitatea Sa, „un caz particular „? Și de
ce se oțărăște așa tare Sanctitatea Sa? Pentru că nu-i este recunoscută Papei,
de către Bisericile Autocefale Ortodoxe, calitatea de Unic Șef Mondial,
responsabil cu Religia/Adevărul, „manager unic al lui Hristos „. Hegemon/vătaf
al lui Crist. Omule, omule, câtă trufie deșartă te mai umple, precum o bășică. În
definitiv, binele, în toată afacerea asta, e că, măcar, acum s-a renunțat la
ipocrizie. Și „știm cum stăm „, de-adevăratelea și pe față!) ar trebui să conteze
opiniile unor analiști politici/specialiști politici/oameni de cultură celebri.
Am dori, de asemenea, să nu se înțeleagă că globalizarea mondialistă a
economiei ar mai putea ține de bunul-simț (sau de răul/prostul-simț) al cuiva
anume ci că este rezultatul unui complot gândit de multă vreme și împotriva
căruia nu se poate nimeni împotrivi prin mijloace similare celor cu care suntem
atacați/anesteziați/dresați, ci prin formarea unei ELITE SPIRITUALE
AUTENTICE, adică, în primul rând, autentic creștine ELITA ALBĂ! Care să
formeze un Front Metafizic, spre a pregăti „terenul „pentru a doua
intervenție/Revoluție spirituală din viața planetei Terra pentru acel RĂZBOI
METAFIZIC, despre care Sfintele Scripturi nu dau amănunte, dar despre care
se știe că va fi hotărâtor, pentru izbăvirea de mulțimea,
înspăimântător/deznădăjduitor proliferată, a forțelor spirituale demonice-
ELITELE NEGRE „căci legiune/leghion este numele tău, demone. „(numele
acelui fenomen spiritual a rămas „apocatastasis „. Pe, se zice, Câmpia
Armaghedonului.) și anume, prima fiind Revoluția Spirituală de pe Golgota, prin
care istoria/soarta lumii a fost ruptă, definitiv/ireversibil, în două (de aceea și
zicem/numim evenimențialul: înainte de Hristos/după Hristos.) a doua va fi
Venirea/Intervenția directă a lui Hristos, în desfășurarea „istoriei „planetei
Spirituale Pământ de data aceasta, nu în trup fizic, ci în „trup de glorie „, cum
menționează Sfintele Scripturi.
Nu noi suntem adeptul unei teorii conspiraționiste, ci această conspirație
mondială/mondialistă este manifestă/declarată/proclamată! Pe față, fără nici
un scrupul.
Iată selecții din câteva documente fundamentale, pentru a dovedi că
schimbarea în rău a mentalității tineretului, în ultimul veac, nu este o
întâmplare și nu trebuie învinuit (sau, mai știi cum interpretează unii popândăi
de presă? „creditat „.) tineretul, ci exact cei care pretind că „nu mai pot de grija
tineretului „că zi și noapte, ei numai la tineret și la soarta lui se gândesc. (da, se
gândesc cum să-l distrugă, rezon.). Și a dovedi că războaiele mondiale n-au
avut nici Pe departe un caracter eminamente economic, ci profund (și letal.)
metafizic. Amintiți-vă de afirmația lui Widrow Wilson, cel care spunea că
„Germania trebuie transformată în pășune „, pentru că poporul german este
iremediabil un popor de războinici (și, deci, dacă este „războinic „, adică are
anticorpi de reacție. Trebuie nimicit/exterminat! Și totuși, acuzația de
exterminare parcă o auzim, azi, din altă parte.). Amintiți-vă că în bunkerul lui
Hitler s-au găsit cadavrele câtorva zeci (unii spun sute.) de călugări tibetani,
din vestitele lamaserii din Podișul Lumii și din Himalaya. Că, înainte de
începerea războiului mondial (și, în această chestiune, puțini mai au, azi,
curajul să vorbească despre persecuțiile și masacrele antebelice din partea
polonezilor, asupra populației de origine germană, din Polonia. Cine a încurajat
această politică iresponsabilă a Poloniei și cu ce scopuri?!), în fața lui Hitler a
avut loc o competiție metafizică, între doctorul Horbiger, cel care îl asigură pe
Hitler de succesul pe termen scurt (de aici și de aceea și doctrina „blitz krieg”
ului. Războiulfulger.), prin atragerea, de partea Germaniei, a Ierarhiilor DE JOS
(rapid activizate!) ale Divinității (zeitățile pantheonului german, ca și cele ale
oricărui alt pantheon, au doar valoarea/echivalența spirituală a nivelului
arhanghelic.) și doctoral Rudolf Steiner, cel care îl asigură pe Hitler de succesul
pe termen lung (dar și cu efecte nu imediate.), prin atragerea forțelor spirituale
ale creștinismului (mai simplu, prin Hristos!) iar „competiția metafizică „a fost
câștigată de doctor Horbiger.
Menționăm aici că așa-zisa dispută legată de „holocaustul din România
„are, la origine, aceeași atitudine (profund ostilă, a „bătrânilor/înțelepților „.
„lumii „[?], față de NORDUL MISTIC AL LUMII.), care s-a manifestat și față de
Germania. (conform unor profețìi, care situează „poporul ales „și geții/goții sunt,
în traducere, „poporul lui Dumnezeu „. La Nord, iar nu în Orient. Poziția
divinității, în toate textele esoterice, este LA NORD.).
 Iată o concluzie a „conspirației bătrânilor „, în urma războaielor mondiale
cu substrat metafizic, ale secolului XX și câteva mostre de opinii egal, ale lui
Hitler și ale organismelor de decizie din SUA! (opinii exprimate, firește, în același
enigmatic secol XX.) precum și reacții adverse, ale puținelor „spirite de veghe „,
care au mai rămas vii, în „zonă spirituală calamitată „, a SUA: 1 „Războiul
permite generației bătrâne, deteriorată psihic, să mențină controlul asupra
generației tinere, distrugând-o, dacă este necesar „(cf. RAPORTUL DIN
MUNTELE DE FIER, 1966 organizație condusă de Rockefeller cel mai important
om de afaceri American, de Morgan al doilea om ca putere și bogăție, în S. U. A,
după Rockefeller și de Casa de Orania principala adversară a Bisericii Catolice)
2 „Când un adversar declară: «Nu voi trece de partea ta!», eu îi răspund calm:
«Copilul tău deja ne aparține, prin școală și educație. Ce ești tu? Te vei duce.
Însă urmașii tăi se află în tabăra noastră. În scurt timp, ei nu vor mai ști nimic
în afară de nouă comunitate» „(cf. Adolf Hitler, om politic german, Führer al
Germaniei discurs din 1939).
3 „Adepții lui Owen (n. n: englez venit în S. U. A.) și-au dat seama că
trebuie să separe copiii de părinții lor, pentru a le putea propovădui avantajele
sistemului socialist (n. red: este exact ceea ce vor, astăzi, așa-zisele guverne
„democratic-liberale „, inclusiv din România). Procesul educațional trebuia
demarat cât mai devreme posibil s-a sugerat vârsta de unu cel mult doi ani (n.
red: deocamdată, în România, guvernanții nu îndrăznesc să scadă sub 6 ani
vârsta școlară, dar prin grădinițe. Da, cca. 2 anișori.), după separarea copiilor
de părinți (n. red: insistând pe „drepturile copilului-rege „.). Owen a
conștientizat că părinții erau forța principală care le insufla copiilor valorile
sociale iar acestă învățătură trebuia stopată (n. red: exista pericolul că bieții
copii să ajungă oameni întregi și conștienți și buni și cu dorință și voință de a
face bine.).
4 „Profesorii care-și dau seama cum stau lucrurile (n. n: adică, își dau
seama de scopul Conspirației Mondiale, acela de a transforma tineretul Terrei,
într-o masă de sclavi) și încearcă să schimbe situația «nu au ce căuta aici (n. n:
adică, în școlile de stat): se pot reprofila ca instructori de dans. Ei sunt
periculoși pentru copii, pentru învățământ și pentru ei înșiși, dacă rămân în
sălile de curs» „(cf. Asociația Națională pentru Educație, din S. U. A 1981).
5 „Școlile guvernamentale, adică școlile de stat, consideră o chestiune
politică să cheltuiască cât mai mulți bani posibil și să împartă cât mai puține
cunoștințe, atâta timp cât a cheltui înseamnă a avea putere, iar a-i lăsa pe copii
ignoranți monopolizează puterea în mâinile câtorva inițiați din interiorul
guvernului „(Doctor Medford Evans, psiholog, politolog și scriitor american
contemporan).
6 „Dumnezeu va fi înlocuit prin conceptul de bun public „(cf. Doctor
Horace Mann, prim-secretar al Comitetului Educațional din statul
Massachusetts, S. U. A, 1837).
7 „Alimentația, injecțiile și poruncile se vor combina încă de la cea mai
fragedă vârstă, pentru a produce personalitatea și credințele pe care autoritățile
le consideră dezirabile, iar orice critică serioasă la adresa puterii va deveni
imposibilă din punct de vedere psihologic. Chiar dacă toți vor fi nefericiți, ei se
vor considera fericiți pentru că așa le va porunci guvernul „(cf. Bertrand Russel,
gânditor și politolog american contemporan).
8 „Omul de pe stradă nu observă diavolul nici măcar când acesta îl apucă
de gât „(cf. Johann Wolfgang Goethe, sec. XVIII).
9 „Poporul american vede că ceva e greșit în țara sa. Însă majoritatea
consideră că nu pot face nimic. Mulți intuiesc că problemele sunt atât de mari,
încât ajung la concluzia că nu au putere să schimbe ceea ce se întâmplă. ȘI
ASTA E EXACT CEEA CE VREA CONSPIRAȚIA (Organizațiile Secrete ale Marii
Finanțe Mondiale) SĂ SE ÎNTÂMPLE! „ 10 „Dar lumina nu trebuie să dispară.
Trebuie să purtați mai departe torța adevărului. Depinde de voi căta lumină
răspândiți! „(extrase din Wilhelm von Angelsdorf IMPERIALISMUL NOII ORDINI
MONDIALE, Samizdat, 2000 Jan van Helsing ORGANIZAȚIILE SECRETE ȘI
PUTEREA LOR, ÎN SECOLUL XX, Alma Tip, 1999 și Jim Marrs GUVERNAREA
SECRETĂ A LUMII, Samizdat, 2002)
O altă pistă pe care s-a mers/se merge, pentru distrugerea/deturnarea
malefică a forței de reacție a tineretului ȘI NOI O CONSIDERĂM A FI CEL PUȚIN
LA FEL DE PERICULOASĂ CA „PISTĂ ANTIEDUCAȚIONALĂ „! (intră în
categoria activităților „forte „, de înlocuire a religiei întru Hristos, cu un surogat
satanisto-idolatru, numit, sintetic, NEW AGE.) a fost/este pista mesajelor
subliminale ale muzicii rock mesaje care transformă, pe niște tineri aparent
normali, într-o gloată de maimuțe epileptic-urlătoare/spumegătoare, LA
COMANDĂ! Gata de orice crimă (activă ori reflexivă.), pe acest fond de
manipulare diabolică a subconștientului. Muzica-Arta Regală, Muzica Divină
devenită zgomot infernal, cale de regresie spirituală catastrifală. Nimic de zis,
harnic/inventiv dracul! Dar tot prost: incapabil de Creație, se răzbună,
complicând/labirintizând/obscurizând/de-creând până la sinucidere.
1 MUZICA ROCK ȘI SATANIZAREA TINERETULUI texte de cântece rock,
ale celei mai celebre și îndrăgite formații de muzică rock, BEATLES: „Imagine
there’s no haven Paradis „(Închipuie-ți că nu există Raiul); „No hell below uș
„(Nu există Iad sub noi);
Imagine there’s no countries „(Imaginează-ți că nu există țări); „Nothing to
kill or die for and no religion too „(Nimic pentru care să ucizi sau să mori și nici
religie); titlul: Revolution no. 9; mesajul: „Începe să fumezi marijuana! „. 2 Texte
ale altor formații de muzică rock (cele mai intens mediatizate, astăzi.):
KISS titlul: God of Thunder; mesajul: „Diavolul este dumnezeul tău!
„MADONA titlul: Like a Virgin; mesajul: „Mă afund în păcat „; QUEEN titlul:
Cracy little thing called love; mesajul: „La naiba cu Biblia! Vreau doar magie! „;
POLICE titlul: Every little thing she does îs magic!; mesajul: „Cei răi sunt
puternici! „ROLLING STONES titlul: Tops; mesajul: Te iubesc, spune Satana „;
PRINCE titlul: Purple rain; mesajul: „Cerul va fi bombardat în curând! „; CINDY
LAUPER titlul: She bop; mesajul: „Ești neputincios în fața Răului, în fața
regresului Ha, ha, ha! „; 3 Johan/John Lennon, idolul de la The Beatles, îi
spune scriitorului Tony Sheridan, în 1962 la Star Clubul din Hamburg: „Știu că
Beatles va avea succes ca nici o altă trupă. Știu asta sigur, deoarece pentru
acest succes mi-am vândut sufletul Satanei! „
 Și, ca ultimă subliniere: NOUA ORDINE MONDIALĂ nu ne-a întrebat
nimeni dacă o dorim au ba, pentru că NU ESTE PROBLEMA NOASTRĂ! Adică,
nu este problema construcției noastre spirituale, ci problema deconstrucției
noastre moral-spirituale, în favoarea unei găști internaționalizate, de
infractori/criminali în frac, INTANGIBILI/ „INAMOVIBILI „. Dar economia,
idolatria banului, a demonizat/entropizat în așa hal societatea umană, încât.
Nici dracul n-o mai poate stăpâni! Aceasta (societatea „mașinizată „,
amputată/expropriată de SPIRIT!) a devenit „un tren fără pilot, înaintând
nebunește „.
De fapt, ANTI-EDUCAȚIA, NEW AGE (terminologia lui Rudolf Steiner,
întemeietorul antroposofiei este împrumutată atât din tradiția creștină, cât și
din cea indiană, cât și din cea persană unde Ahriman este Principiul Cosmic al
Răului, opus lui Ormuzd Principiul Cosmic al Binelui. Această încercare a lui
Steiner de a evidenția și extrage Realitatea Evoluției Spirituale, din religiile
principale ale Pământului și recunoscând clar că numai creștinismul este și
poate fi piscul evoluței spirituale terestre! Este speculată, azi, cu nerușinare și
semidoctism revoltător, de mișcarea fals-spiritualistă, „globalizantă” [!] a turmei
terestre „fabricată „ca iresponsabilă,
Mancurtizată, la nivelul „spiritului „[?] NEW AGE.), ROCKUL și NOUA
ORDINE MONDIALĂ sunt create în aceleași „retorte „/laboratoare diabolice, fac
parte din aceeași „familie „de mijloace distructive a tineretului și, prin
distrugerea tineretului, a distrugerii viitorului planetei Terra. Numai că demonii
tereștri (nu degeaba se tot spune, în toate culturile tradiționale, că „dracu-i
prost „.) nu-și dau seama că, pe de-o parte, se sinucid (ucigând/distrugând
tocmai corpurile „vampirizate „de ei, la un moment dat nu vor mai avea ce
„vampiriza „. Dar, dincolo de spectrul acestui pericol terestru, puțini văd, azi, că
tocmai acțiunea, EXCESIV DE VEHEMENT ȘI MANIFEST DISTRUCTIVĂ A
„VAMPIRILOR ENERGETICO-SPIRITUALI „AI TERREi va crea REACȚIA pe
măsură, contra Frontului Metafizic al RĂULUI: va trezi spiritele
vii/dumnezeiești, aflate în torpoare/ „adormire „și acestea se vor coagula,
instinctiv, în Forțele Frontului Metafizic al BINELUI. ELITELE ALBE, contra
ELITELOR NEGRE. pe Câmpia Armaghedonului Terestru.): 1 „În viața de zi cu
zi, în cele mai mărunte gesturi și cuvinte, vă afirmați independența, libertatea,
orgoliul. De fapt, dragii mei, vă recunoașteți statutul de sclavi. Sunteți servitorii
voluntari ai celui mai monstruos vis al omenirii: NOUA ORDINE MONDIALĂ!
„(cf. Ralph Epperson, Noua Ordine Mondială).
2 „Mondializarea-globalizarea? (.) Ce-au făcut țările industrializate, cu
aceste bogății și cu acest timp câștigat: din bogați au făcut și mai bogați, din
săraci au făcut și mai săraci, din salariați din ce în ce mai nesiguri șomeri cu
milioanele! De ce? Pentru că în loc să se procedeze la o repartizare armonioasă
și echitabilă a acestor bogății între națiuni sau în interiorul acestor națiuni, s-a
revenit pur și simplu la o veche logică de război. (.) Mondializarea liberalilor nu
este libertatea, egalitatea și fraternitatea turcului și a kurdului, a
palestinianului și a israelianului, sau a chinezului și a africanului; este
contrariul: este aservire și învrăjbire a unora împotriva altora (.). Modelul anglo-
saxon a lichidat sindicatele. Muncim ca niște catâri și suntem tratați ca niște
câini spune unul dintre muncitorii de la Căile Ferate Franceze. Marea Britanie
a câștigat bătălia socială și și-a însușit prada publică. Suntem în război,
prieteni. După fiecare victorie, are loc și un jaf „cf. Philippe Labarde/Bernard
Maris, Doamne, ce frumos e războiul economic! Antet, Buc, 1999 pp. 17-41 și
p. 117 3 „Simpozionul de la Davos reunește, în fiecare an, Internaționala
Lovelelor (scuzați-ne expresia!)” cf. Philippe Labarde/Bernard Maris, op. Cât, p.
32 (n. n: amintiți-vă cu ce mândrie spunea dl Ion Iliescu, că a fost la Davos, că
a luat parte la reuniunile de la Davos.).
4 „Piața omoară democrația, la fel ca și sovietismul. Precum cancerul,
cuprinde totul în corpul social, de la munca brută a brațelor, până la știința
celor care nu au alt capital decât bietele lor cunoștințe, pe care le vând pentru 3
minute de stat la televizor sau pentru 2 elixire farmaceutice. Piața este un
totalitarism! (s n.). (.) Un mare financiar spune: Am făcut avere pe piețele
financiare mondiale și totuși mă tem, în acest moment, că intensificarea
nemăsurată a capitalismului liberal și extinderea valorilor comerciale asupra
tuturor domeniilor vieții să nu pună în pericol viitorul societății noastre
deschise și democratice. Principalul dușman al acestei societăți nu mai este
amenințarea comunismului, ci tocmai cea capitalistă „cf. Labarde/Maris, op.
Cât, p. 119 5 Liberalismul e doctrină totalitară, ce măsoară totul după criteriul
schimbului, al productivității, al eficacității și al banilor. Ar fi însă cam mult să
credem că domnia lui s-a instalat iremediabil. Din fericire, această doctrină va
trece, ca toate doctrinele. Liberalismul are 3 secole. Este puțin în istoria
umanității „cf. Labarde/Maris, op. Cât, p. 130 6 „Internetul, minunat
instrument de cunoaștere și de comunicare liberă, a fost, evident, monopolizat
de cel mai larg mercantilism „cf. Labarde/Maris, op. Cât, p. 131 7
„Liberalismul, această selecție a celor mai abrutizați ar fi orizontul nostru? Să
nu ni se mai fluture prin fața ochilor această prostie școlărească, uzată, a
«capitalismului cel mai mic rău posibil». El nu e decât o mică, scurtă și săracă
paranteză, în ciuda «bogățiilor „ei, în extrem de bogată istorie trecută și viitoare
a umanității „cf. Labarde/Maris, op. Cât, p. 130 8 „Să îndrăznim să spunem că
firmele nu dețin monopolul bogăției, nici pe cel al creației și mai cu seamă nu pe
cel al esteticii; că produc mai multă urâțenie decât bogăție; că învățământul nu
are nici o legătură cu ceea ce face el azi, iar cercetarea încă și mai puțină; că
«eficiența» e un cuvânt gol, care umple orașele de mașini și plămânii de fum; că
«creșterea» nu are nici un sens, când nu știe în ce direcție merge și când în loc
să producă mai mult, distruge; că o societate care nu e capabilă să integreze 3
milioane de șomeri și un număr aproape dublu de săraci este nedemnă de
calificativul de «civilizată»; că înrobirea începe cu intrarea în jocul
competitivității și al productivității; că robotizarea, care putea fi cel mai bun
dintre lucruri, a devenit cel mai rău, că dezumanizează oamenii Și-i transformă
în accesorii ale mașinilor; că virusul războiului atinge tot: sportul, arta, cărțile,
ziarele, informația, știința, în mod deosebit «știința» economică, palidă creație a
acestor timpuri debile; că degradează inteligența, obligată să producă cărți
«rentabile» și să-și ridice fustele în nerozii televizate; că a nu participa la
războiul economic e un drept fundamental, esențial, pe care și-l poate exercita
orice cetățean. Că orice cetățean e moștenitor al lui Homer, al lui Pascal și al lui
Newton, cei datorită cărora dl Gates a ajuns să domine lumea; și că, în această
calitate, de comoștenitor, are fiecare dreptul, chiar și cel mai sărac, chiar și
ultimul om la un minimum decent. Că economia a devenit de nestăpânit, un
tren fără pilot, înaintând nebunește pe o cale ferată construită mecanic, de niște
oameni mai mașini decât mașinile, mai sclavi decât sclavii, cu capete goale, care
nu au timp să gândească și, cu atât mai puțin, să viseze. Că profesorii vor să
redevină profesori, ziariștii ziariști, judecătorii judecători, medicii medici,
artizanii artiști și că toți acești oameni nu mai pot să fie sclavii competitivității,
sclavi ai timpului, precum hamsterii sunt sclavi ai roții în interiorul căreia
aleargă neîncetat! „(s n.) cf. Labarde/Maris, op. Cât, p. 130
Eu nu-ți dau bani ție, mercenar al NATO/SUA!
Mercenarii români, care au fost răniți în Iraq, Afghanistan, Kossovo etc.
Vor să primească toate drepturile veteranilor de război! Precum eroii noștri
naționali, care au luptat, vărsându-și sângele, pentru România și Neamul
Românesc, în cele două războaie mondiale!
Nu vă este rușine, iudelor?! Pentru 30 de arginți, v-ați vândut omenia,
celui care purta punga, iar nu celui care vă avea sufletele-n palmă-Hristosul
Neamurilor Pământului! Căci „la Tronul Dumnezeiesc se vor înfățișa Neamurile,
cu regii și împărații lor! „spune apocalipticul Ioan din Patmos!
După ce că m-ai făcut de rușine, pe mine, român-moștenitor al
străbunilor mei, care doar pământul Patriei lor Sfinte și l-au apărat (. Chiar
dacă se spune că Antonescu a „mânat „români dincolo de granițe: un război
pentru întregirea granițelor trebuia dus la bun sfârșit, alături de cel care-ți
garantase acea re-întregire! Dar ce re-întregire garantează NATO/SUA, care-și
dau mâna cu Putin și cu oricine le-ar aduce toate resursele energetice ale Terrei
Pe masă! Oare vom fi uitat cum ne-au vândut, la Yalta, pe șervețelul de șters la
gură, lui Stalin?! Șiapoi, cine mai poate ști ce-au discutat diavolii de la Malta?!)
și, fără măcar să mă întrebi, printr-un foarte legitim referendum, dacă accept
sau nu să-mi trimit băiații/copiii în state/la popoare care nu ne făcuseră nimic,
nici mie, nici Patriei mele ba, mai mult, prin acțiunea ta lacomă și înjositoare de
Neam și Tradiție, ai adus spectrul unui război și al unor răzbunări, cu totul
străine de interesul nostru național ai obrazul să ceri a fi recompensat precum
eroii de la Mărăști-Mărășești-Oituz sau Odessa, Iași, Cărei?!
Nu, niciodată nu voi putea să te pun lângă tatăl meu, care și-a șiroit
sângele, lăsând urme cu propriul sânge, pe două continente, pentru
recuperarea Basarabiei, Bucovinei, Ținutului Herței și Ardealului de Nord! Du-te
să te plătească stăpânii tăi, killer-ii NATO (unde conduc, de fapt, fără replică,
SUA!)! Cei care, de Paștele Ortodox, prin trădarea mișelească, de „lege
strămoșească ortodoxă „, a lui Emil Constantinescu (care le-a dat dreptul să
decoleze avioanelor/bombardiere NATO-SUA, de pe aeroporturile Timișoara și
Arad!), au lansat, asupra fraților ortodocși sârbi (asupra copiilor, femeilor și
bătrânilor eroici, din Serbia, care se plimbau, de sărbătoarea Învierii lui
Hristos, pe podurile de peste Dunăre, Drina etc, ca să le salveze.) bombe pe
care scria „Paște fericit! „. Și știi, mercenarule/iudă, care, pentru 30 de arginți,
ai fi fost în stare să fii și tu în carlinga bombardierelor NATO știi pe cine au
bombardat, de fapt, întâi și întâi, killer-ii SUA? Pe frații mei aromânii din Novy
Sad!
Tu nu știi ce-nseamnă Patrie, Neam tu ești al Pustiului! Dacă erai, cu
adevărat, nevoiaș și lipsit, de ce n-ai venit lângă neamurile mele, să ari, cinstit,
pământul Patriei Sfinte și pentru oameni de tot soiul roditoare. Că dacă dă
tuturor străinilor și liftelor roade, crezi că nu ți-ar fi dat și ție?! Dacă aș accepta
să-ți dau ție bani, dacă aș accepta să te numesc pe tine „veteran de război
„înseamnă că aș accepta să scot din mormânt oasele tatălui meu și ale unchilor
mei, ale tuturor plugarilor și ciobanilor cinstiți ai Neamului meu și să le scuip!
Ce „veteran „ești tu?! Ai „îmbătrânit „ucigând oameni nevinovați, care nu ți-au
făcut ție și Neamului tău Sfânt nimic?! Ce „război „?! Războiul bandiților
petroliști SUA, care ucid familii întregi de irakieni, afghani (și nu numai!)
numind cadavrele copiilor, femeilor, bătrânilor „pagube colaterale „?!
Nu-ți dau ție bani, mercenarule NATO/SUA cel mult întreg disprețul meu!
Ar sări din groapă morții mei, dacă ți-aș plăti ție fie Tu nu ești român,
mercenarule! Nici un mercenar nu are Patrie, ci stăpâni!
Du-te la stăpânii tăi, să-ți dea banii mânjiți de sângele și lacrimile
familiilor masacrate de „hegemonii „Lumii!
Eu îmi respect morții și torturații mei, mercenarule! Eu nu-ți voi da banii
Iudei, căci aș fi cât și tine de Iudă, mercenarule! Rănile tale, dacă vor fi fiind, nu
sunt și rănile Neamului meu! Nici măcar rănile stăpânilor tăi, petroliștii. Care te
mână ca pe-un prost, să mori pentru cei 30 de arginți, pe care ți-i zvârl ei, ca la
câini! Al cui ești tu, cine te-a născut pe tine, de fapt, mercenarule?! Ciumă,
urgia Satanei și Pustia te-au născut pe tine, lacomule și rătăcitule!
Și un leu, pentru că ai „produs „(!) morții și jalea altor neamuri, care nu se
știu cu absolut nimic vinovate față de noi, românii!
. Și n-am nevoie de blesteme în plus, de la părinții și moșii mei căci și-așa,
prin atitudinea noastră slugarnică, criminal de slugarnică! Am atras asupra
Neamului nostru destule blesteme de la părinți și strămoși. Destule puhoaie și
pârjol și cutremure și plânset și vaiet se revarsă peste Patria mea, mercenarule
și fără să-ți întăresc eu ție, prin plata mea, zapisul de ucigaș plătit!
Eu nu dau bani celor care aduc și întăresc blestemele asupra Patriei și
Neamului meu, mercenarule!
MARI PROBLEME SPIRITUALE NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE
Memorie românească și „ținutul/țara secuilor „.
Există o politică nu doar națională, ci mondială! De producere a „uitării
dirijate „a suferințelor Neamurilor (cu excepția, firește, a „UNICELOR
SUFERINȚE „! Cele ale „Poporului Ales „, firește.): câți români își mai amintesc
de „criză politică „(nerecunoscută, de autoritățile „statului român „! Dacă mai
există așa ceva!), produsă, sub „domnia „lui Emil Constantinescu?! Atunci
când, pentru „nestricarea echilibrului etnic din Harghita-Covasna „, au fost
alungate, din „Scaune „(?) călugărițele greco-catolice dintr-o mânăstire (acuma
și cu problema greco-catolicismului din Ardeal e o. mare problemă. Dar asta,
altădată.). Când Emil Constantinescu l-a trimis pe consilierul său de la
Cotroceni, pe Remus Opriș, în „Scaune „(?) acesta din urmă n-a avut voie (din
ordin secuiesc!) să se coboare din mașină! A dormit, în noaptea aceea, în
autoturismul „proprietate personală „. Era, încă de pe atunci, „Szeklerland „.
Dar nimeni n-a aprofundat, cu seriozitate, problema! „Ei și voi! Ce’ ești copil?!
Chiar iei/luați toate fleacurile în serios! „. Mda, ar cam trebui să începem să le
luăm în serios. Pentru că alții au început cam de mult să le ia. Ungaria Mare și
Noul Imperiu Habsburgic nu sunt o poveste de adormit copiii.
. Și lucrurile au fost uitate. Când îi întrebi, azi, pe români, ce-a fost pe 15
martie, la Târgu-Mureș, nu mai știu. Și nu e vorba de copii de 5 anișori, ci de
oameni în toată firea, care au văzut/auzit toată mistificarea/manipularea mass
mediei internaționale, cu cazul Mihăilă Cofariu! Soluția de „neuitare, pentru
învățare „de minte. Ne este luată, prin „manualele alternative „de Istorie. Care
oferă doar alternativa ștergerii memoriei istorice și a identității naționale! N-ar fi
deloc imposibil, în aceste condiții de mancurtizare a românilor, să apară un nou
și „modern „Dücsö Csaba, cu un nou și „modernizat „(sau deloc modernizat,
dacă ne gândim la „sinusoidala „ciudată a lui „correctness political „, care face
„martiri internaționalo «holocaustici» „din oameni buni-teferi și „pagube
colaterale „, din genociduri americane, în Iraq-Afghanistan, sau israeliene, în
teritoriile arabe din fâșia Ghaza.) NINCS KEGYELEM! (FĂRĂ ÎNDURARE! Să fiți,
voi, nobili maghiari, cea mai splendidă realizare a rasei dominante mongole!
Față de valahi.).
. Și atunci, este necesară, se vede treaba (în plin „regim democratic! „), o
nouă „existență prin rezistență „spirituală și prin cărți „pe sub mână „: cred că
trebuie editată o istorie (cât mai!) adevărată, înafară de controlul riguros al
MECT. Și care istorie, întocmită de istorici patrioți români și buni profesioniști,
să „circule „în regim (din nou, iar și iar.) „samizdat „.
Împotriva „cumanizării „prin dl. Djuvara.
(preferăm explicațiile „necumănești „ale unui esoteric și pe cele ale unui
Hașdeu. Celor ale unui român contemporan, care ne. Înnegrește cu falsități.)
Istoricul Neagu Djuvara, punând în discuție originea voievozilor întemeietori ai
Țării Românești, Negru Vodă și Basarab I, scrie o carte care, prin afirmațiile ei,
intrigă, cel puțin. O carte despre originile statale românești, bazată (ni se
spune.) pe argumente de ordin arheologic și istoric. Ce afirmă domnul Neagu
Djuvara și, alături de el, o „anumită parte a presei „. De-o vreme încoace?
Afirmă că poporul român s-ar fi format cu ajutorul cumanilor, iar statul
medieval românesc, în primul rând Țara Românească, ar fi fost „vopsită bine”
cu acești cumani. Unde vor fi dispărut, însă, românii. Românii de până atunci?
VALAHII, deh! Aaa, păi, atât Negru Vodă, cât și Basarab I „sunt cumani „! Înseși
numele lor o arată, limpede ca apa tulbure. Pentru Negru Vodă, explicația ține
de culoarea pielii cumanii „aveau un ten închis la culoare „, zice istoricul
Djuvara! Iar Basarab ar fi însemnând „tată conducător „.
Mulțumim frumos de „orientare „, domnule Djuvara! Dacă tot e să vorbim
la modul „ipotetic „, atunci noi preferăm ipotezele care ne favorizează Neamul.
(iar nu ni-l duc în niște tenebre aiurite/aiuritoare.) și și mai bine, pe cele care
sunt mai mult decât ipoteze deochiate: sunt explicații ȘTIINȚIFICE! Și, deci,
aduc Adevărul, pentru Neamul nostru! Și, în acest caz, îi preferăm pe B. P.
Hașdeu și pe Vasile Lovinescu. Domnului Neagu Djuvara!
 La esoteristul român Vasile Lovinescu, există două feluri de a-ți lămuri el
sensul unui cuvânt: 1 direct, traducând cuvântul. Destul de rar! 2 sugerând căi
de conexiune semantică, pentru a rezulta un sens sintetico-mitic.
Să luăm pe rând lucrurile:
A cazul lui „Negru Vodă „: onomastica legendarului ctitor de țară se poate
tălmăci, întâi, prin simbolistici conexe: se pornește de la Novac=Înnoitorul; se
sugerează că, dacă Kronos=neòteros= înnoitorul, înseamnă că și
Saturn=NEGRUL (CARE) ESTE IZVORUL ALBULUI-LUMINII! (Dacia
Hiperboreană, Rosmarin, Buc, 1994 p. 33). La fel, Marea Neagră are „două chei
„: ICheia Soarelui-Leuke-Insula Șerpilor (. Acolo, în Insula Șerpilor, este
Templul lui Apollon. de aceea ne-au „găbjit-o „ucrainienii. Au și politicienii lor,
habar de esoterism. Și țin mult mai mult la interesul țării lor, „cu tot nedreptul
„, chiar decât Emil Constantinescu și Adrian Severin, „cu dreptul cel mai drept
„al Neamului nostru.) + II Cheia Lunii-Selina-Sulina-Selene. Deci, Marea Neagră
ar trebui să însemne „IZVORUL LUMINII FORMEI CELEI BUNE „(ev=bun+ropa=
forma.) cf. p. 30
. Dar tatăl lui Novac este IANCU (S) =IANUS (cf. p. 35), adică „zeul cu
două fețe „, una spre trecut, cealaltă spre prezent, una spre întuneric, alta spre
lumină. Deci, prin Tatăl-Iancu, Novac-ul devine izvorul dublu, concomitent al
Luminii și Întunericului.
. Dar și Omul (. Vârful muntos) este figura lui Saturn,
Papaios=BĂTRÂNUL. (cf. p. 35). „Chiar pe vârful Omul (.) este un omphalos
uriaș, de 10 metri înălțime și 20 de metri lățime. Este Geticus Polus, numit de
popor OSIA LUMII și BURICUL PĂMÂNTULUI” op. Cât, cf. 35 (Da, numai
domnul Djuvara nu vrea să ne recunoască hai, să zicem, n-om fi nici „Buricul
Pământului „, dar măcar. Nu cumani.).
Deci, noi, ca oameni, avem ambele izvoare, de „alb „și de „negru „, în noi.
Zalmoxis este Brahma Nirguna „zeul suprem dacic este fără nume/calificare
„(cf. Strabon), ci doar funcțional. Izvor al contrariilor. (À propos: acea „istorie „,
cu Deceneus care coboară din vârf de munte, pentru a stârpi vița-de-vie este
interpretată, la p. 37 de Vasile Lovinescu, drept salvarea Traciei de Nord-
URANICE [Dacia], de influențele dionysiace din Tracia de Sud, intrată sub
nefastele perturbări spirituale, greco-oriental-persan-siriace.).
Deci, concluzia implicită: Negru Vodă este Izvorul Cosmic Absolut!
La p. 37 a aceleiași cărți, apare o primă tălmăcire a cuvântului Sarab=rex
et pontifex („Sarabii cumulau ambele funcții „). „Sarabii erau deasupra castelor,
erau hamsa ereditară, vizibilă și accesibilă. „Și, la p. 59: „Basarabia era numele
unei caste și nu al unei singure familii „.
Mai jos, se spune despre Sarabos Tereos (cf. Jordanès) = Sarab purtând
Tiară. BanSarabos=Casta Suprem-Solară/Celestă. La fel și (S) Arabii.
Iată verigă de unire între Europa și Asia: ARABII. (Nu prea ne convine,
probabil, ACUM. Dar arabii au fost cei mai mari alchimiști ai Evului Mediu.)5
„Pe stema Valahiei se văd trei capete de Negri (n. n: în sensul de „etiopieni „-
lahi/popor esoteric/ „plin de DUH „); iar pe acelea (n. n: stemele) ale Moldovei
două chei încrucișate având fiecare, la extremitatea superioară, 2 capete de
Negri „. (cf. p. 61).
 Dar dacă Zalmoxis=Saturn=Izvorul Dublu=Regele Lumii, înseamnă că și
Sarabii sunt Regii Lumii. Pentru ca ei conduc funcțiunile Cerului și Pământului.
Deci și Negru Voda este Sarab.
Să nu uităm că noi suntem „(v) lahi „=Negri-Saturnieni. SORI NEGRI-
OCULȚI! (Precum Luceafărul eminescian.). Adică, Stăpânii-Regii Lumii.
Dar Arimoi/Arimii/Aresmoi/Oresmoi sunt nume care trimit și la Rama și
la Titani. (Typheus era Arimoi.), cei care l-au „înfruntat „pe Zeus, adică au
„tentat „indistincția sintetizantă, între uranic și chtonian. Între Negru și Alb.
(Iată EURASIA, de care tot am vrea să se zică, într-o bună zi, că este
continental unitar al civilizației terestre.).
B iată, însă și pasajele „directe „: „Descălecătorii (n. n: Țărilor române)
sunt toți din Transilvania (n. n: Adrian Bucurescu precizează, în Dacia secretă:
HAR-DEAL.), ei sosesc dintr-un ținut NEGRU sau sunt ei înșiși NEGRI. (.) Negru
Vodă, ca inițiator superior și ca misionat (n. n: sic! Cu misiune divină!) a
realizat aici un suport spiritual, o manifestare pantaculară a misterelor din nou
instituite de el, 5 Cf. V. Lovinescu, Dacia Hiperboreană, Rosmarin, Buc, 1994
p. 65:” Iosif din Arimateea, plecând pe o corabie cu Sfântul Graal, spre Marea
Britanie, s-a oprit îndelung în cetatea SARAS, al cărui Rege era EVALAC (.). La
sfârșitul Questei Graalului, «din cauza păcatelor Bretonilor», Galaad, Perceval și
Bohor s-au îmbarcat cu Sfântul Potir în aceeași corabie, care îi duce până la
Cetatea SARAS, al cărei Rege devine Galaad; acesta a închis Graalul în Templul
Spiritual al acestei Cetăți. Din Saras, au ieșit Sarazinii, spune povestea. Saras,
Sarabii; Evalac, Valahii; Sarab transformat în Arab, denumire populară a
Negrului, la fel ca Sarrasin (și Maur) în Evul mediu Occidental. Resorbția
GRAALULUI în Templul Spiritual din SARAS, tot atâtea lucruri formidabile,
greu de precizat, nu atât din pricina lipsei de fapte, ci pentru că sunt inefabile.
„
Bine că domnul Djuvara transformă fapte deloc inefabile, în. Falsuri „cu
gură mare „. Foarte mare, incredibil de mare. Și goală.
Care au fost, în definitiv, o readaptare a tradiției dacice (n. n: readaptarea
la tradiția primordială se face, deci, fie de o personalitate divină sau cu funcție
divină, fie de Collegia fabrorum=comunități-congregații
secrete=personalități/spirite „colective „. UNU-ÎNMAI-MULȚI, revenind la UNU.
Iată și comentariul lui V. Lovinescu: „de altfel, Ianus nu prezida, oare, Collegia
fabrorum? „cf. op. Cât, p. 55).
Și Moldova este întemeiată de „Cel din Maramureș (DragoșDragonul-
Ouroboros-ul.) =Țara Mureșului Negru „. Și se merge pe alchimia „nunții „dintre
Cățeaua-Molda=Mercurul Lunar+Bourul-Urus (de aici și confuzia benefică
dintre Bour și Urs. În simbolizarea Pontifex-ului, a castei
preoților/brahmanilor.) =Sulful Solar.
* Iată și „întăriri „semantice, la p. 320 în Vasile Lovinescu, Creangă și
creanga de aur: „Sarab era descompus de Hașdeu în Sar și Ab (Ba): Sar=Soare,
Principe, Domn, Șef în sanscrită, Surya= Soare. Deci, Stăpânul, prin excelență
al Lumii. SUR, în românește, denumește indistincția dintre Eter și Tărie. Cal
Sur=Cal Soare. Ființa transcendentă și arsă de ETER. (.) „.
 Ba sau Ab înseamnă și Șef, dar sugerează și Copil în sensul de izvor al
Purității Eterice. Domn-Stăpân, sau Copil/Stăpân. (n. n: Fiii Soarelui-puritate
esențială/eternizată. Maternitatea Anei Manolice semnifică tocmai această
eternizare solară a Mânăstirii-Lume!).
„Profetul Muhamed spunea: „«Ana Arab bila Ain „«sunt Arab fără litera
ain „» deci, rămâne RAB=DOMN=NUME EXCLUSIV DIVIN „.
Cam asta ar fi, la Vasile Lovinescu. Problema sensurilor/funcțiilor sacrale
ale lui Negru Vodă/Basarabilor. Parcă sună mai nobil miturile vechi și sfinte,
cuvintele traduse din limbi reale, dar cu POVESTEA-MIT în ele, încă. Decât
aiuritoarele povești „cumănești „/” cumanizante „(după cele „romanizante „, ale
altor falsificatori de istorie, care mai naivi, care mai puțin naivi. Deci, mai.”
catolici „.), fără duh și fără vreun rost, fără de vreun folos. Decât, poate, pentru
detractorii și aneantizatorii istoriei sacre a Neamului Românesc. al celor care
scot pietrele sacre ale Sarmizegetusei, din locurile lor îndumnezeite/cosmicizate
pentru a le îngloba în temeliile motelurilor din zonă. Și asta, fără ca Ministerul
Culturii, prin veneticii săi miniștri, măcar să se sinchisească.
Nici măcar nu ne trece prin minte că ilustrul domn Neagu Djuvara ar
face parte dintre ei/aceștia (de care făcurăm vorbire mai sus.) dar, hotărât
lucru, „le dă (acestora) apă la moară „. „din gros „.
„Circul de stat „și a patra Romă sau: sinteze apocaliptice!
Puțin mi-ar păsa de tembelul show politic al „celor mai importanți oameni
din România „(show „Circ de Stat „, făcut posibil, prin complicitatea „total
devotată „a întregii mass media diversioniste, avide de scandal spectaculos!),
dacă n-aș fi convins că, în spatele scenei, se ascund, cu premeditare, faptele cu
adevărat grave din/pentru România: 1 nimeni n-a părut să observe (cel puțin
această este impresia „semănată „de mass media!) că, de la 1 ianuarie 2007
ROMÂNIA NU MAI ESTE STAT SUVERAN! (PRIMA CERINȚĂ, PENTRU ORICE
STAT INTRAT ÎN U. E, ESTE CEDAREA INTEGRALĂ A SUVERANITĂȚII
NAȚIONALE pentru care, în treacăt fie zis, strămoșii noștri s-au luptat și și-au
vărsat sângel, o întreagă istorie. (și ne vor blestema, cumplit, pentru trădare!)
CĂTRE STRASBOURG-BRUXELLES!); 2 nimeni nu pare să observe că, deși
situația economică, socială, educațională, medicală a României se deteriorează
pe zi ce trece, până la intrarea în colaps sindicatele tac, mișcarea sindicală din
România „a intrat în adormire „! Oameni buni, când statisticile (strecurate, cu
greu, printre știrile eminamente politico-circărești), spun despre faptul că
anemia populației României a trecut de mult de 80% (deci, pe cale de
consecință, potențialul de leucemie al românilor este de peste 80%!) voi vă lăsați
manipulați de Circarii Antinaționali Băsescu și Tăriceanu?; 3 nimeni nu pare a
băga de seamă aberația că România să trimită, suplimentar, trupe, pe fronturi
străine interesului național (în primul rând, în Iraq și Afghanistan), pe când
statele cu interese reale, în zonele respective, ÎȘI RETRAG TRUPELE! Oare am
devenit „marca „sacrificială a Celei de-a Patra ROME (cea mai blestemată și
infernală, dintre toate!) Washingtonul?; 4 nimeni nu pare a băga de seamă că,
de mai bine de 10 luni, ofensiva împotriva creștinismului (și a Ortodoxiei, în
primul rând!), în lume și în România, a atins cote aberante!
 Suntem acuzați, mereu, cu aroganță prostească, de „sindromul
conspirației „. Dar a ce vă miroase tot acest scenariu, care pică EXACT după
intrarea României în U. E. Intrare care, ni s-a spus, ar echivala cu intrarea
României în starea de stat civilizat?! Nu numai că statalitatea României este
extrem de incertă (incertitudine alimentată și de crizele artificiale, de tipul
referendumului pentru Ținutul Secuiesc, urmat de înfigerea „panourilor
„menționând existența unei ciudate enclave, în trupul României „Țara/Ținutul
Secuilor „. Sau a lipsirii țării de un (autentic.) Ministru de Externe, chiar dacă,
de vreo două luni, el cică s-ar numi Adrian Cioroianu. Probabil că, în noul
context, de țară a U. E, nici nu mai avem voie/nevoie la/de Ministru al
Externelor, pentru că am intrat într-o „internalitate „, care seamănă a pușcărie:
ni se impun dinafară, sub masca „sugestiilor „, cele mai cumplite și
dezastruoase lucruri, prin care ne sunt „rase „economia, agricultura, comerțul
pur și simplu, suntem scoși înafara oricărei piețe!: gripe aviare INVENTATE!
Ciobanii care trebuie să renunțe la transhumanță, să-și ducă oile cu elicopterul
etc. Da, komisarii europeni ne vor „rezolva „în toate sensurile cuvântului.) dar
suntem jigniți în însăși ființa noastră de popor, negându-ni-se civilizația, de
parc-am fi o grămadă de zgâiți, boșimani sau din deșertul Mato Grosso (iar nu
cei ce i-au dat lumii pe Brâncuși, Enescu, Henri Coandă, Nicolae Teslea-
istroromânul etc. Cei care au apărat, prin sfinții noștri voievozi, Mușatini și
Basarabi, Europa CREȘTINĂ (care, din păcate, azi, își neagă, fariseic,
identitatea spirituală creștină.): cu ce sunt mai civilizați occidentalii europeni, la
nivel spiritual, față de români/estici? Corupția majoră există, în formele cele
mai grosolane, în toate statele așa-zis „democratice „(vestice sau estice,
deopotrivă!) dar potențialul de spiritualitate prin religie/credință/trăire prin
credință a „răposat „demult, în tot Apusul apunător.
Manualul de Istorie a României nu mai are cuvântul „românesc „decât,
implicat/implicit, la nivelul titlului. Și asta, pentru că așa-zisa „elită”
intelectuală, pârât românească, a acceptat să înlocuiască istoria noastră, cu
istoria oricui a NATO, a UE, a Holocaustului/evreilor.
Ni se impută, nouă, românilor, Holocaustul (tare „bănoasa afacere
evreiască „după exprimarea evreului, cu părinți supraviețuitori ai Auschwitz-
ului Norman Finkelstein, în cartea Să, Industria Holocaustului) iar Legea
107/2006 condamnă, teribil de democratic (!), delictele de opinie, privitoare la
Holocaustul evreiesc (9 state din Europa au acest conținut revoltător de lege:
România, Austria, Cehia (de, „geniul democratic „al lui Vaçlav Havel.), Slovacia,
Polonia, Germania (pusă sub” popreală „/botniță ideologică de 50 de ani de
ocupație imperialistă americano-anglo-franceză-ruseasco-sovietică a se vedea
chiar filme produse în SUA, pe această temă dar cu surdină și „drajeu
„hollywood-ian. Precum SCANDAL INTERNAȚIONAL, difuzat de TVR Cultural,
luni, 12 martie 2007 ora 20 în care cântecul lui Marlene Ditriech, alias
cântăreața de „bombă „, fosta aristocrată germană Erika von Schluetow printre
ruinele înfometatului și groaznic umilitului Berlin, ocupat de „aliați „, cu
varianta operativă de a transforma Germania în „pășune pentru vacile texane
„spune: „Vă vând artă pe o conservă de porc (.)/Vând tot pe mâncare ambiții,
convingeri, crezuri, idealuri! „), Franța, Israel, Lituania. Deja, pe 20 februarie
2006 scriitorul și istoricul englez DAVID JOHN CALDWELL IRVING, a fost
arestat, la vama austriacă și condamnat, printr-un proces de O ZI! La
închisoare pe 3 ani (riscă 10 ani.), pentru că nu nega, dar punea sub semnul
întrebării/întrebărilor noțiunea de Holocaust evreiesc. Eu, personal, în articolul
Cum poți deveni antisemit, publicat în revista Salonul literar-Focșani, Anul VIII,
nr. 60 (și nu numai!) am demonstrat că e nevoie de mai multă atenție pentru
sensibilitatea și a altor popoare, înafară de evrei, atunci când se folosește,
neștiințific, termenul de „holocaust „: japonezii (ca popor), africanii ori „pieile
roșii „/amerindienii (ca locuitori ai unor întregi continente), victime ale
exterminării. (Toată istoria LUMII ar trebui interzisă, dacă se interzice negarea
Holocaustului evreiesc căci istoria=O CRIMĂ CONTINUATĂ, de la Cain și Abel
încoace). Or, evreii mai trăiesc, slavă Domnului (și încă grozav de bine!) și-au
format chiar un stat cu tendințe profund rasiale și naziste: veșnica „bombă
amorsată „, Israelul!
Este pedepsit delictul de opinie al scriitorului și profesorului englez Irving
care manifestă o perfect explicabilă suspiciune, un perfect normal scepticism
științific, față de un fenomen față de care înșiși evreii au serioase dubii și chiar
acuzații de manipulare a opiniei publice, folosindu-se o tragedie, în scopuri
mercantile (de, năravul din născare.). Dar nimeni nu se gândește cu cât mai
grav este delictul unui Dan Brown, autorul Codului lui da Vinci, sau al unor
James Cameron/Simcha Iacubovici, care descoperă, cică, 10 morminte ale
„familiei lui Iisus „; cât de nevinovat afirmă, acești agenți Ai mișcării lui Brian
Flemming (ateul declarat, născut în 1966 în Los Angeles, California care a scos
din mânecă filmul Dumnezeul care n-a fost acolo 2005 și a fondat o puzderie de
organizații, perfect tolerate de toate statele lumii: Echipa ripostei rațiunii The
Rațional Response Squad, Război contra Crăciunului, Război contra Paștelui
etc. Etc. Toate mesajele războinic-criminale ale lui Flemming fiind preluate,
deosebit de îndatoritor, chiar servil, am spune noi, de către postul Discovery
care, în felul acesta, se descalifică și științific și moral!) că „fiul lui Hristos este
Iuda „. Iar creștinii zâmbesc, duios. „Ei, joacă de copii nevinovați, teribiliști, nu-i
așa? „NU, nu-i așa: ori judeci cu aceeași balanță/măsură și fapta lui Irving și
fapta lui Flemming et Co. (cu toate că Flemming et Co. fac infinit mai mult rău
decât orice „holocaust „căci, dacă naziștii germani s-au atins de corpul fizic al
evreilor, Flemming et Co se ating, violent, de Sinea Spirituală a TUTUROR
CREȘTINILOR și disprețuiesc, sadic și sfidător, martiriul a milioane de creștini,
persecutați și măcelăriți, pentru religia lor, nu doar pentru rasă, de Imperiul
Roman! Și pun sub semnul morții spirituale MILIARDE DE CREȘTINI, ACTUALI
ȘI VIITORI, DE PE TERRA!), ori renunți la a judeca, pe oricine ar fi „delincventul
„și te mărginești la a asculta și a moțăi din cap, aromind la focul tuturor
putorilor de infern ale Logos-ului terestru actual. Și contempli, admirativ, tot
mai grosolanele și sfidătoarele PARADE/convoaie ale stârpiturilor și
USCĂCIUNILOR Pământului HOMOSEXUALII, care încalcă violent legea (așa
firavă și tembelă, cum e ea.), care le interzice, totuși, propaganda și
prozelitismul sexual: or, sodomic-infernala „familie „homosexuală nu este
altceva decât paroxismul propagandei și al prozelitismului „gay „amenințând
însăși VIAȚA/VIITORUL DE VIAȚĂ AL TERREI! N-au decât să se afunde în
bârlogul păcatului lor și să se roage fierbinte, pentru ca Dumnezeu să-i scape
de cumplita pidosnicie (n-avem nimic cu ei, chiar îi compătimim, dacă nu devin
sfidători și oribili, prin manifestare!) iar nu să iasă, ca în Evul Mediu, leproșii și
să-i atingă, sadic, pe cei teferi, cu buba otrăvită a nenorocirii și păcatului lor!
Istoria Infamiei se repetă dar omenirea nu a învățat nimic. Ești, se pare,
Omenire prea bătrână și obosită. Probabil că meriți, din plin, SFÂRȘITUL
APOCALIPTIC să te odihnești. Unde ți-o hotărî Dumnezeu odihna.
Toate aceste manevre, dinspre Washington și trecând prin Bruxelles-
Strasbourg afectând întreaga planetă (SUA/Noul Babilon sunt singurul „stat
„care n-a semnat tratatul de la Tokio, privind necesitatea protecției mediului,
prin domolirea „capitalismului turbat „, care Nu ține cont nici de asasinarea
Terrei, nici de sinuciderea implicită.) nu sunt altceva decât IMPERIALISMUL
UNEI NOI ROME din păcate, o „nouă Romă „complet lipsită de spiritul rațional-
ingineresc al Vechii Rome.” Noua Romă „construiește, cu banii noștri, doar
autostrăzi (distrugându-ne, parșiv, întregul potențial economic propriu,
dobândit în mai bine de două secole!): doar prin acest aspect de jaf și transport
organizat se aseamănă, vag și mult mai crud, Noua Romă (a patra, după Roma,
Bizanț și Moscova) cu Roma de altădată, atât de detestată de toate popoarele a
trei continente, încât s-a prăbușit ca un măgar supraîncărcat cu mârșăvie.
Nu altă soartă decât disprețul și violența cumplit pedepsitoare ale istoriei
o așteaptă și pe „Noua Romă” – precum și pe cozile ei de topor, care-și trădează
Neamul/Neamurile lor sacru/sacre, pentru comisioane otrăvite și posturi înalte.
Și lui Iuda i s-au promis multe, dacă-și trădează Învățătorul. Dar acela, IUDA, a
avut măcar restul de bun-simț disperat de a azvârli, în praful templului lui
Caiafas, cei 30 de arginți ai „vânzării „de Dumnezeu. Eu nu văd nici măcar
acest rudiment de conștiință, la tembelii și iresponsabilii noștri guvernanți, mai
„periați „sau mai mârlani, ai zilelor și vremilor noastre apocaliptice.
Anii trădărilor (. Trădări mari, trădări mici.)
În 1997 președintele de atunci, Emil Constantinescu și Ministrul de
Externe, tot de atunci, Adrian Severin, dădeau Ucrainei, de bunăvoie și nesiliți
de nimeni, printr-un Tratat (. „de prietenie și bună vecinătate „.) mârșav, fără a
fi siliți de tancuri și mitraliere, Basarabia de Sud, Bucovina de Nord, Ținutul
Herței, Insula Șerpilor (cu tot cu platforma petrolieră submarină.). Peste 10 ani,
în octombrie 2007 care va să zică, președintele de acum, Traian Băsescu și
Ministrul de Externe de acum Adrian Cioroianu, nu îndrăznesc să ridice capul
din pământ, ca doi repetenți, în fața lui Victor Iușcenco, atunci când acesta se
răstește la România și la români (prin intermediul „aleșilor „. Cine naiba i-o fi
ales și pe ăștia?), afirmând, despre Canalul Bâstroe, că e parte a Ucrainei
SUVERANE. Și-o să-l sape până ce s-o dărâma pământul sub ei. Și-o dispărea,
sub pământ, Delta Dunării. De fapt, „suveranii „ăștia ne făcuseră cadou,
imediat după 1989 pe Canalul de Mijloc-Sulina, un vas încărcat cu bare de fier,
Rostock, pe care, râzându-ne în nas, l-au scufundat, sub ochii noștri blegi,
pentru a bloca traficul pe Dunăre și a-și crea un pretext pentru construirea
actualului Canal Bâstroe,
Care distruge TOATĂ DELTA DUNĂRII! (. Abia prin 2005 am reușit noi să
ridicăm Rostock-ul la suprafață. Dar deja apăruse Canalul Bâstroe! Să fi știut
Iliescu ceva? Nu m-ar mira deloc și nimic, la acest „prieten slav „, din fruntea
românilor „revoluționați „.).
Îmi venea să intru prin televizor și să-l iau de gât și să dau de pământ cu
lașul ăsta de președinte român, care se dă cocoș față de. Cocoș (i) și față de
alegătorii/admiratorii lui din Ferentari, dar când e vorba cu adevărat de ceva
bărbătesc, se dovedește a fi tot atât de bărbat cât un clapon. „babă turcească „,
cum le ziceau românii cei vechi hadâmbilor. Îi erau galbene izmenele, în tur, de
emoție că l-a vizitat și pe el cineva, chit că venise „cineva „-ul să-l jefuiască.
Auzi cine cutcurigește la noi, cine se „sumuță „cu. SUVERANITATEA! Un
NIMENI, al UNUI VID GEOGRAFIC! Cronicarul spune că Duca Vodă a primit
ordin de la sultanul de atunci (secol XVII) să facă o țară. Și a adunat ce pleavă o
fi găsit pe drumuri. Fel de fel de nemernici. Tătari prinși prin poiată, moldoveni
cu ștreangul de gât. Ruși la cerșit. Și a rezultat. Ucraina. „SUVERANĂ „. Ptiu!
Arză-l-ar focul iadului pe Duca Vodă, în veci de veci!
Dar, cu ocazia asta, se mai vede ceva: se vede cât de săritoare sunt, la
nevoie, țările față de care ne-am căciulit (alea din UE.) și organismele
internaționale, față de care ne-am înrobit, cu viața și moartea. De ce-om fi intrat
în NATO, nu știu. Că nu dă fuga decât, mereu, spre petrolul asiatic. Dar până și
UNESCO6 despre care se zice că a declarat Delta Dunării Patrimoniu Mondial,
Zonă de importanță ZERO (adică, eu credeam că asta ar însemna „MAXIMĂ „,
iar nu „DELOC „.), tace „ca scroafă-n păpușoi „, cum zice gros românul, când îl
iau ofurile.
. Așa ne trebuie. Să mai deschidem ochii, înainte de a ne oferi și țara și
soartă de neam și pe noi înșine, pe tavă, legați de mâini și de picioare, cuiva.
6 UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și
Cultură, conform denumirii originale din engleză, United Nations Education,
Science and Culture Organization) a fost fondată la 16 noiembrie 1945 Își are
sediul în Paris, Franța, dar are și 73 de suboficii active în diverse țări ale lumii.
Constituția adoptată în Conferința de la Londra din noiembrie 1945 și
aplicată începând cu 4 noiembrie 1946 a fost adoptați de cele 20 de state
fondatoare (Regatul Unit, Noua Zeelandă, Arabia Saudită, Africa de Sud,
Australia, India, Mexic, Franța, Republica Dominicană, Turcia, Egipt, Norvegia,
Canada, China, Danemarca, Statele Unite ale Americii, Cehoslovacia, Brazilia,
Liban și Grecia).
UNESCO are 191 de state membre (octombrie 2003) și 6 state asociate.
România este membră UNESCO din 27 iulie 1956
. Deci, din zece în zece ani, câte-o trădare mare. În rest, dintr-alea
obișnuite:
Ministrul de Externe al României acceptă noțiunea de „limbă
moldovenească „. (nu le-a venit nici rușilor să creadă că poate exista un
ministru, al vreunei țări, atât de prost, încât să înghită o așa gălușcă. Ei
lansaseră „poanta „așa, „la derută „. Dar baboiul cel tălâmb s-a prins în
undiță.);
Nici nu s-a demonstrat că nenorocitul ăla de țigan, Nicolae Mailat, e
vinovat. de viol și de uciderea Giovannei Reggiani (că, dacă n-ar fi fost soțul ei,
Dumnezeu s-o ierte, amiral și dacă, pentru campania electorală a primarului
Romei, Walter Veltroni, ăsta n-ar fi avut nevoie de „țap ispășitor „, nici nu se
băga de seamă, într-o Italia cumințică, în care Mafia lichidează 2 3 guguștiuci la
minut.) și s-au și format patrule civile și Forza Nuova, niște „vigilantes „, ca-n
Vestul Sălbatic, care-i belesc pe românii din cizma Italiei, de la Torino până la
Palermo, vinovat-nevinovat, la grămadă, că. ESTE! Care e reacția Președintelui
Băsescu și a Guvernului deșteptului de Cioroianu, față de „democrația „asta
vestică, cea care nici n-a auzit de „prezumția de nevinovăție „?! Ați ghicit: reacție
cu eficiență ZERO! Și doar soluția e la îndemână: la fiecare român „belit „de-al
nostru, expulzăm câte-un „om de afaceri „italienești. De-al lor. de s-ar constata
c-avem mai mulți huligani italieni care „belesc „România, decât „mailați „care
poate c-o violează, poate nu, pe doamna Italia. Asta, măcar până-și face
ancheta, tândăloasa aia de Poliție italiană. „carabinieri „, deh. Vezi să n-aibă
curajul să facă asta, căcăcioșii noștri de conducători, care ne-au adus în
genunchi, pe toți și pe ne-întrebatelea, în UE, la 1 ianuarie 2007
Desființarea Armatei României (marți, 30 octombrie, Băsescu a anunțat
pe TVR-l că reduce angajații MApN cu 1480 de militari și cu 1750 civili. Cine-o
mai fi rămas pe-acolo, s-o ajute pe femeia de serviciu, la „teu „?!); cu o zi mai
devreme, se anunța, pentru „echilibrarea situației „, angajarea ca mercenari, în
slujba SUA/NATO, a încă 4400 de tineri români. Care, cică, s-au săturat să
mai fie „căpșunari „. Bucuria guvernanților n-a fost proastă: în definitiv, aș
clasifica ACEASTĂ TRĂDARE, la fel de „majoră „, precum aceea a cedării
teritoriilor străbune și a autorității de stat: SĂ-ȚI ALUNGI TINERETUL, spre
mercenariat și slugărit prin străinătate în loc să pui piciorul în prag
jafului/înstrăinării național/naționale și creând locuri de muncă pentru
români, în România (. Nu să aștepți, cu bucurie, nigerieni, chinezi și
pakistanezi, pe care să-i plătești cu o douăzecime din salariul normal.);
Desființarea zootehniei românești, prin ascultarea, în genunchi, a
parascoveniilor criminale ale UE: un cioban de la Mihail Kogălniceanu spunea
(. Și știu, dureros de bine știu, că-i adevărul adevărat.) că un chil de lapte de
oaie costă 11000 lei vechi (. Jumate de kg de apă minerală costă 30000 lei
vechi!), un chil de lapte de vacă 5000 lei vechi, iar lâna de oaie. Tot 5000 lei
vechi chilul. KILOGRAMUL DE LÂNĂ DE OAIE! NEBUNILOR ȘI ASASINILOR DE
ȚARĂ! DE CE II BATJOCORIȚI PE CIOBANII ȚĂRII „MIORIȚEI „TRACICE?!
AR FI MULT MAI DEMN ȘI CINSTIT SĂ-I UCIDEȚI, TRĂDĂTORI
NEMERNICI CE SUNTEȚI! „De aceea, vezi mata buruienile alea din fund? Așa,
alea. Am îngropat toată lâna tunsă acolo. Mi-a fost milă să-i dau foc. „; zi-i
„destin mioritic „. Și pace! Nu?!;
Ne mor copii, sub patru ani, de cancer! În România, ultimele statistici
spun că există peste 60000 (ȘAIZECI DE MII!) de copii, sub 4 ani, bolnavi de
cancer. Și ce dacă? „Pierderi colaterale „ale liberalismului și democrației
românești, de tip (și după mintea și limbă de lemn otrăvit.) american!
17449 de școli rurale se dărâmă peste elevi, iar la Poiana Negustorului,
din județul Bacău, familiile sunt atât de sărace, încât care copil sare dimineața
primul în UNICA pereche de izmene, respectiv în UNICA pereche de bocanci a
familiei (zestre păstrată, cu sfințenie, din generație în generație.), acela câștigă,
în ziua aceea, premiul de a se duce la școală. Vi se pare poveste? Duceți-vă la
Poiana Negustorului, SĂ VĂ VEDEȚI INCREDIBILA POVESTE!;
Băsescu încurajează gașca de haidamaci a lui Tökes (CNMT-ul. Consiliul
Național al Maghiarilor din Transilvania.), iredentiști până în dinți. Sporind,
astfel, implicit și nivelul pretențiilor UDMR, care, dacă nu ar crește pretențiile
lor față de români, măcar la jumătate cât Tökes și-ar pierde alegătorii maghiari.
Simplă și logică și limpede ca teorema lui Pitagora, este nemernicia „made în
„România;
Până și în sânul B. O. R. se petrec trădări, de un fel sau altul: pe 1
noiembrie 2007 am primit veste și dovezi incredibile, dar de netăgăduit, de la
un prieten, precum că, în Catedrala Ortodoxă din Timișoara (deci, cum s-ar
zice, ÎN CASA LUI DUMNEZEU!) Ordinul Templierilor (The Sovereign Military
Order of Malta SMOM) a efectuat, sub comandă austrică și malteză, primirea a
20 de noi Templieri români și italieni. Ordinul Templierilor funcționează, în
România, din 2001 După cum bine se știe, Cavalerii Templieri nu mai sunt
decât o ramură a satanicei Masonerii. Dracul în Biserică Lui Dumnezeu-
Hristos. Sau, vorba veche românească: „Cruce mare, drac bătrân „.
Peste toate calamitățile astea, rânjesc, „pe sticlă „, tot felul de borfași și
șuți, care, după ce ne-au buzunărit și ne-au „săltat „bruma noastră de
agoniseală, cu sudori de sânge muncită, vin și „belesc fasolele „la noi, cu
bucuria „intangibililor/inamovibililor „: „Ce ne puteți face? NIMIC! „Păi cum
naiba să vă facem ceva, câtă vreme CSM-ul l-a scos „basma curată „pe primul
infractor al țării.300 de milioane de dolari daună (atâta făcea, cică, flota
României.) transformându-se, prin farmecele (specificul național românesc
contemporan: farmecele.) Justiției, în pagubă. ZERO?!
Există, în Danemarca, nu oameni mai buni decât în România
contemporană, ci un strop de bun-simț în plus: LEGEA JANTE „legea modestiei
„: cine e bogat, sau foarte inteligent (. Bine, asta „nu se pune „, la baștanii din
România.), n-are dreptul să se împăuneze oficial. (probabil, „se dă mare „doar
acasă, față de soacră.). Ei, spune-le de LEGEA JANTE lui Gigică Becali, ori lui
Hrebenciuc, Vântu, Prigoană, Irinelului Columbelului.
Cu ce se mândrește, totuși, România contemporană?! Chiar nu are ea
nimic bun, suav, profund uman?! Cum de nu: sâmbătă, 27 octombrie 2007 la
TVR-l niște juni elevi de liceu (și câțiva studenți.) se mândreau/grozăveau, în
plin București, că au putut realiza ceva unic în lume, RECORD MONDIAL. la ce
credeți? Hai, dați-vă „cu părerea „, încercați. eh, nu sunteți buni la intuiție: SE
MÂNDREAU CĂ I-AU BĂTUT PE THAILANDEZI, LA LUNGIMEA LANȚULUI DE
PREZERVATIVE. Cică ăia l-au făcut de 27 km, iar „ai noștri ca brazii „, l-au
reușit de 3 km.
„Viitor de aur țara noastră are „.
Despre caiafele mondial/mondialiste.
Acum mai bine de 10 ani, pe când, la Antena 1 mai era emisiunea Tucă
Show. (deloc simpatică mie, prin realizatorul ei infatuat. Degeaba.), în
respectiva emisiune a apărut, alături de vreo 5 6 politicieni români demagogi, dl
Virgil Măgureanu (fost șef al SRI-ului.). Agasat de amatorismul imbecil al
discuțiilor, dl Măgureanu (care numai prost și neinformat nu se poate spune că
este.) a izbucnit, deodată, cam așa (citez din memorie): Eu nu știu de ce tot
bateți domniile voastre apa-n piuă: nu există nici măcar prefect de județ, care
să nu fie obligat, pentru a accede la și a rămâne în post, să Nu facă parte din
Loja Masonică Internațională «Cercul». Care este imediat sub Loja (cu
componență eminamente iudaică) «B’nai B’rith».
Ce m-a făcut să-mi aduc aminte de ieșirea, cam „neprofesionistă „(ținând
cont de „discreția „reglementară și necesară a Serviciilor Secrete, din orice țară.
Iar din Serviciile Secrete nu se „iese la pensie „.)? M-a făcut, în primul rând,
declarația, din 2004 a dlui Dominique Strauss-Kahn (. de fapt, Cohen. Este
israelit francez sefard), devenit director general al FMI apărută în articolul lui
Thierry Meyssan (teribilul ziarist și scriitor francez, care a dat vălul la o parte și
de peste mârșăvia criminal de cinică a CIA, din 11 septembrie 2001), directorul
lui Reseau Voltaire: Gouvernance globale. Dominique Strauss-Kahn, l’homme
de «Condi» au FMI. Ce zicea, în 2004 și, deci, are consecințe cu atât mai
puternice, pe planeta Terra, din 2007 de când DSK a devenit directorul general
al FMI? Iată: Eu consider că oricare evreu din diaspora și din Franța trebuie să
ajute, din toate forțele sale, Israelul. Aceasta este, de fapt, rațiunea, pentru care
este important ca evreii să pună mâna pe responsabilități politice. (.) În funcțiile
mele și în viața mea zilnică, în ansamblul tuturor acțiunilor mele, eu încerc să
aduc modesta mea piatră, la edificiul/construcția Israelului.
. Și doar am fost avertizați, de mult (de Kogălniceanu și Alecsandri, care
știau ce vorbeau, căci făceau parte din elita masonică a sucursalei Marelui
Orient Francez în România, de vizionarii patrioți Hașdeu, Eminescu, de genialul
descoperiotor al insulinei, dr. Nicolae Paulescu.): Evreii nu sunt niciodată loiali
țării unde locuiesc, țării care le-a dat/le dă pâinea. Ei nu pot fi loiali decât
Comunității Evreiești/Israelite Internaționale.
Deci, atunci când a fost desemnată, în alegerile prezidențiale 2007 puțin
credibilă Segolène Royal, contracandidată a lui Nicolas Sarkozy, pentru Palatul
Eliysée, aceasta a fost manevra trecută prin mâinile omului CIA, actualul DSK:
omul de la Elysée, Sarkozy, este israelit maghiar, deci poate fi ajutat de DSK,
israelit francez. Pentru ca, amândoi, să-și ajute. Nu Franța, care le-a dat
pâinea, ci Israelul, în detrimentul Franței. Pentru călcarea în picioare a
intereselor Franței. Și chiar pentru distrugerea „patriei „care i-a adoptat.
Premiul lui DSK, pentru reușita planului de instalare a lui Sarkozy? Director
general al FMI, cum altfel?! Israeliții sunt, față de coreligionarii lor, foarte
„paroliști” și teribil de generoși. Pentru că generozitatea lor e de tip „bumerang
„lovindu-i „cu binefacere/mondialism biruitor, întru prădălnicie. (chestia
talmudică, aceea cu Tob șebagoim harog! Ucide-l pe cel mai bun dintre creștini!
Este valabilă,
Evident, doar pentru noi, „goimiii „.). Păi, când „a brăzdat „el, DSK,
lumea, pe banii mult-răbdătoarei/naivei Frânte, doar nu vă-nchipuiți că a
făcut-o împotriva candidaturii sale la șefia FMI?!
. Cineva râdea, pe sub mustață, la Televiziunea Română: Ce tot vorbiți de
evreii din România? Ei aproape că nu mai există! De fapt, corect ar fi fost să
zică: Nu sunt vizibili, precum celebra scrisoare «descoperită» de detectivul
Auguste Dupin, al lui Edgar Allan Poe: era agățată sub nasul tuturor, la vedere!
 Așa și cu evreii din România: sunt „invizibili „pentru că sunt singurii.
Vizibili, 24 de ore din 24 pe micul ecran.” Invizibilizați „, prin oboseala ochilor
noștri suprasaturați de imaginea lor. Ei conduc România, dar, firește, după
rețeta dezvăluită de DSK: toate eforturile României, pentru prosperitatea.
Israelului (. Și a aliaților/dulăilor lui. În primul rând, „axa „Washington-Londra.
Deci, SUA, Anglia etc. Etc. Etc.).
Să ne mai mirăm că Germania re-iudaizată „s-a unificat „, iar România
nu?! Să ne mai mirăm de „fraternitatea „întru crimă ritualic-talmudică,
spurcătoare de DUH, de la Crăciunul 1989 a lui Iliescu-Gelu Voican
Voiculescu-Petre Neulander/Roman?! De poziția aberantă a lui Emil
Constantinescu, în 1999 când a dat drept de zbor, de pe aeroporturile Arad și
Timișoara, pentru bombardierele americane, care lansau, peste ortodocșii sârbi
și peste românii din Novy Sad, rachete scrise cu vopsea albă, prin care le urau
celor bombardați, cu un cinism infinit, pornit dintr-o ură viscerală față de
Creștinism-Ortodoxie, Paște fericit?!
. Și, în fine, de slugărnicia unui oarecare conducător numit, se pare,
Braunovici, care înrobește România către SUA. Și de aberația grotescă a numirii
Elenei Udrea (cea care numea, mai ieri, președinți prin Norvegia.) conferențiar
pentru geopolitica și geostrategia de la Marea Neagră plătită cu 750 de euro/per
cursant (. Și s-au găsit, pentru „conferențiarul „Elena Udrea 160 de cursanți. Pe
când, pentru patriotul genial Gheorghe Zamfir, nu s-a putut afla loc, la catedra
de NAI, pe care o înființase el însuși.)?!
Nu, dragi „români „, care vă uitați spre „Orient „. E drept, acolo este
Ierusalimul tuturor religiilor Bibliei, dar voi l-ați transformat în centrul de
decizie al globalismului/mondialismului, care numai vouă, negustori/ „păcălici
„, din mileniu în mileniu, vă folosește.
. Vom încheia amarul nostru periplu comparatist, prin mentalitatea
europeană (de la Franța, prin SUA, spre România.) rezumându-l, pe același
curajos Thierry Meyssan: pe când toată lumea Credea că DSK se pregătește să
ajute Franța, prin funcția sa proaspăt dobândită (de director general al celui
mai contestat for internațional: FMI.), dar și în calitate de membru al celor mai
„cunoscute „societăți secrete ale Marii Finanțe Internaționale (CFR, Bilderberg
etc.) dl cu pricina „mijlocea „o afacere grozav de spornică: la Seminarul
European de la Yalta (. Yalta, mereu Yalta, devenită simbolul
marilor/decisivelor trădări mondiale.) „puneau gabja „, fiecare dintre
participanți, pe câte 7 milioane de euro, vărsați de un alt „fidel de Israel „:
celebrul Sörös. Evreu maghiar (frate, deci, cu Sarkozy.) în vederea susținerii
„revoluției portocalii „(. Din România-Ucraina. Până în Uzbekistan și
Mianmar/Birmania, unde călugări buddhiști poartă „portocaliul „în mod
firesc/ritualic. Că modă milenară.). Ei și Agenția de Relații Publice TD
Internațional, oficină a CIA (cea care l-a sprijinit, întru totul, pe bietul DSK, în
pelerinajul său generos, pe două continente. Vă rugăm să vă scoateți din cap că
SUA și UE sunt autentice rivale: cum naiba „ar rima „/s-ar potrivi asta, cu
frăția coreligionară, dintre americanii Rockefeller și europenii/englezii
Rotschild?!) este condusă de un oarecare William A. Green. Expulzat în 1995
pentru motive de-o gravitate așa de mare, încât n-au fost niciodată dezvăluite în
public. Dom’le, ceea ce mă umple de respect, față de acești oameni de o
fidelitate excepțională (n-are importanță față de cine.) este discreția lor
exemplară.
Asta le lipsește din educație bandiților noștri: discreția. Remember! Vorba
unui rege, care i-a supărat așa tare pe „fideli „, pe la 1648 în Anglia, că s-au
uitat la amigdalele lui direct, fără să se mai împiedice de capu-i încoronat.
Ce lipsește raportului Tismăneanu.
1 Zaharia Jac (Iacob Zalmanovici). N. Focșani, 14 XI 1890 evreu; Lupta și
Semnalul; 2 Zaharia N. Theofile (Tobias Zalmanovici) n. Iași, 10 III 1894 evreu;
Universul; 3 Zissu Sergiu (Sûssmann) n. București, 3 VII 1896 - Lupta; 4
Zsigmond Nicolae (Zeiner Maximilian) n. Timișoara, 1 III 1885 - Erdelyi Friss și
Ujsag 5 Volbură Radu (Max Coldenberg) n. Adjud, 1899 evreu; Curentul-Galați;
6 Zaharia Arthur (Zalmanovici) n. Iași, 31 X 1906 radiat!; Curentul; 7 Vifor
Radu (Moisă Rorlich) n. Piatra Neamț, 1894 evreu; Curentul; 8 Vișan I. L. Al.
(Alter Iosipovici) n. București, 1904 evreu; Epocă; 9 Török Tiberiu n. Oradea, 9
III 1908 evreu; Erdelyi Magyarszag; 10 Toma Solomon A.– n. Urziceni, 11 II
1875; radiat!; Adevărul și Dimineața; 11 Vainstein Ruvin n. Chișinău, 26 X
1892; radiat!; Poșta Basarabiei; 12 Vainstein Struli n. Chișinău, 27 XII 1891;
radiat!; Unser Zeit; 13 Terziman Alexandru (Ițic Altersohn) n. Stănișești-Tecuci,
14 IX 1894; Izbânda; 14 Stromingher Moise n. Panciu, 28 III 1895 evreu;
Argus, Dreptatea, Adevărul, Dimineața, Semnalul, Jurnalul.
15 Sulcină Adrian (Schor Amold) n. Roman, febr. 1881 evreu; Universul,
Adevărul, Dimineața; 16 Șuțu Ion Rudolf (Rudo) n. Iași, 27 VII 1870; radiat!;
Universul, Adevărul, Dimineața; 17 Szomary Oscar n. Arad, 22 IV 1890; evreu;
Prezentul, Ellenzec, Magyar Neplap; 18 Steinhaus Martin n. Timișoara, 21 VI
1912; evreu; Aradi Közlöny; 19 Stelescu Alexandru (Stern Alter) n. Brăila, 3 IV
1991; radiat!; Gazeta;
— Streitman St. Henric n. Piatra Neamț, 1 II 1870; evreu; Semnalul,
Reporter, Vocea Galaților; 21 Stroe M. George (Strulovici M.) n. Buc, 8 V 1903;
evreu; Argus; 22 Samson P. (Abramovici P. Samson) n. Tecuci, sept. 1907;
evreu; Lumea, Lupta, Jurnalul; 23 Sarkany Gabriel (Saltzberger) n. Timișoara,
24 XII 1878; evreu; Temesvarer Zeitung și Personal; 24 Roman R. Al. (Alter
Ronetti-Rosenberg) n. Tg. Neamț, 11 III 1908; evreu; Ordinea; 25 Rosenberg
Arpad (Rado) n. Sârșig, 1 I 1909; evreu; Estilap; 26 Rosenblatt Isac n. Cemăuți,
28 III 1898; radiat!; Algemeine Zeitung; 27 Rosental Zelman n. Telenești-Orhei,
20 X 1889; radiat!; Unser Zeit; 28 Rosenthal Iacob n. Botoșani, 27 IX 1879;
radiat!; Agenția Rador, Direcția Presei; 29 Rosenthal-Relea Aurel n. Pitești, 13 V
1905; radiat!; Adevărul, Dimineața;
— Ross Joseph (Rosenfeld) n. Iași, 1 I 1899; radiat!; Adevărul, Dimineața;
31 Roșu Marin (Maier Goldenberg) n. Craiova, 29 V 1901; radiat!; Gazeta,
Cuvântul; 32 Râpeanu Benjamin (Rosenberg) n. P. Neamț, 5 VI 1897; evreu;
Opinia, Adevărul, Dimineața; 33 Ranta Adrian (Rosenfeld) n. Galați, sept. 1901;
radiat!; Lupta, Semnalul; 34 Ring Cămil (Sufrin) n. Iași, 20 V 1909; radiat!;
Tempo, Semnalul; 35 Rodan-Cronberg Victor n. Galați, 21 VII 1898; evreu;
Curentul, Dreptatea; 34 Piliși Geza (Pilitzer) n. Fuzesgyarmat, 12 VII 1889;
evreu; Arady Közlöny; 35 Pogany-Salamon Marcell n. Bontida-Cluj, 5 XII 1995;
radiat!; Brasoi Lapok; 36 Pauker Gn? Radiat!; Jurnalul; 37 Paukerow Leonard
n. Chișinău, 6 XI 1886; radiat!; Prezentul; 38 Peltz Isac n. Buc, 1899; evreu;
Lupta, Presa Politică și Financiară, Personal; 39 Păstorescu S. (Schaffermann
Simon) n. Botoșani, 11 II 1903; evreu; Ancheta; 40Pasztor Nicolae n. Oradea, 18
II 1991; evreu; Nagyvaradi Friss, Ujsag, Erdelyi Magyarszag; 41 Pauker Emanoil
Mendel n. Iași, 8 XI 1891; evreu; Adevărul, Dimineața, Finanțe și Industrie-
Personal; 42 Nudelman David n. Chișinău, 11 II 1888; radiat!; Poșta Basarabiei;
43 Orester Moise n. Chișinău, 3 IV 1900; radiat!; Pessarabscoe Slovo Gazeta; 44
MillianMaximin G. (Mendel Grunberg) n. Ploiești, 1 IX 1885; evreu; Lupta,
Personal; 45 Milorian Sergiu (Solomon Swiebel) n. Buc, 19 IX 1901; radiat!;
Mișcarea, Zorile, Gazeta; 46 Mohr Solomon (Faust Mohr) n. Focșani, 30 VIII
1882; radiat!; Ora 8 Comedia; 47 Moncinschi Vladimir n. Chișinău, 12 X 1887;
radiat!; Poșta Basarabiei; 48 Moscovici Ilie n. Băiceni-Iași, 26 XI 1885; radiat!;
Vorwarts, Socialismul, Mișcarea Socială; 49 Miereanu M. (Iacob Moses Hönig) n.
Iași, 13 V 1875; evreu; Universul, Personal;
— Marton Ștefan Ladislau Iuliu n. Oradea, 21 V 1898; evreu; Estilap; 51
Massoff Ioan n. Buc, 17 VI 1904; evreu; Rampa, Jurnalul; 52 Mauermeister-
Zidăreanu Alexandru n. Hâncești-Lăpușna, 20 IV 1897; evreu; Universul; 53
Marcovici Moritz n. P. Neamț, 27 I 1899 evreu; Viitorul; 54 Marcu-Holda Ana
(Nathansohn) –n. Tg. Neamț, 31 V 1877; evreică; Viitorul; 55 Mărcuș Singer n.
Gura Humorului, 13 VI 1910; radiat!; Czernowitzer Morgenblatt; 56 Markovits
Emest n. Livada Nouă, 22 XI 1887; radiat!; Nagyvaradi Friss, Ujsag; 57 Major
Adalbert n. Pecica Română, 29 X 1900; radiat!; Erdely Hirlap; 58 Mandel
Tiberiu n. Sibiu, 14 XII 1911 evreu; Aradi Közlöny; 59 Leipnik Ladislau n.
Timișoara, 8 III 1907; evreu; Temesvarer Zeitung;
— Leonte Mihail (Moise Leon Esra) n. Buc, 8 XI 1873; evreu; Universul;
61 Lesnea Dimitrie n. Iași, 1 V 1900; radiat!; Adevărul, Dimineața, Unirea; 62
Libros Mircea n. Buc, 6 XII 1888; evreu; Argus; 63 Labin Saniel n. Buc, 9 XII
1877; evreu; Adevărul, Dimineața, Personal, Semnalul; 64 Landau Michel n.
Hârlău, 7 I 1895; evreu; Unser Zeit; 65 Landesberg Wiliam n. com Galgocz-
Ungaria, 29 XI 1851; evreu; Banater Bote; 66 Lăzăreanu Barbu (Bernard
Leizerovici) n. Botoșani, 5 XI 1906; radiat!; Adevărul, Dimneața, Jurnalul; 67
Kasztner Rudolf n. Cluj, 14 IV 1906; radiat! Uj Kelet; 68 Karoly-Klein Alex n.
Arad, 27 III 1894; evreu; Ederlyi Hirlap; 69 Klekner E. Iosif n. Brăila, 19 X
1892; evreu; Argus, Adevărul, Dimineața, Semnalul;
— Marcu-Balș Petre (Pandrea) n. Balș-Romanați, 29 VI 1904; radiat!;
Dreptatea; 71 Jakobovits Elemer– n. Oradea, 5 VI 1897; evreu; Nagyvaradi
Szabadszag; 72 Kadar Emeric n. Comarno-Cehoslovacia, 12 I 1894; evreu;
Ellenzek; 73 Ionescu Nicolae n. Focșani, 1 VIII 1902; radiat!; Adevărul,
Dimineața, Personal, Curentul; 74 Ionescu P. Rodica (Wexler-Fundoianu) n.
Iași, 19 V 1910; evreică; Adevărul, Dimineața, Jurnalul; 75 Ionescu Vion-Vasile
n. Călărași, 4 XI 1890; radiat!; Universul; 76 Iordan Alexandru n. Medgidia, 8
VIII 1906; radiat!; Viitorul, Mișcarea; 77 Honigman Albert n. Iași, 15 IX 1869;
evreu; Lupta, Personal; 78 Horia Georges (Horowitz) n. Craiova, 29 XII 1894;
evreu; Argus; 79 Horosz Adalbert (Bela) n. Cluj, 22 I 1909 evreu; Brassoi Lapok;
 — Hurtig Alexandru n. P. Neamț, 1897; radiat!; Argus, Agenția Rador; 81
Huzella Edmund n. Oradea, 1891; radiat!; Magyar Lapok; 82 Haralambie
Avram (Leibovici Herș Avram) n. Bârlad, 23 I 1882; evreu; Adevărul, Dimineața,
Argus, Lupta, Jurnalul; 83 Hartmann H. (Horia Tăriceanu) n. Iași, 5 X 1889;
evreu; Lupta, Știrea; 84 Hatszegy Emest (Zuckermandel)– n. Hațeg, 25 III 1904;
evreu; Uj Kelet, Agenția Rador; 85 Hegedus Ferdinand (Nandor) n. Oradea, 29
IX 1884; radiat!; Szabadszag Nagyvarad; 86 Hegedus Paul n. Botiz, 24 III 1907
evreu; Szamos; 87 Heller Nicolae n. Oradea, 29 XII 1910; evreu; Estilap; 88
Helman Pinco n. Galați, 5 VI 1899; radiat!; Universul; 89 Herschkovits-Hajdu
Eugen n. Cehul Silvaniei, 1897; radiat!; Temesvari Friss Ujsag;
— Herschkovits-Havas Elemer n. Cehul Silvaniei, 7 III 1893; radiat!;
Erdelyi Friss Ujsag; 91 Gruia Alexandru (Alter Moise sin Ghidale) n. Ploiești,
mai 1907; evreu; Adevărul, Dimineața, Semnalul; 92 Haim Leon n. Georgiu-
Bicaz, 23 X 1895; radiat!; Adevărul, Dimineața; 93 Graur Constantin (Brauer
Avram) n. Botoșani, 24 I 1880; evreu; Adevărul, Dimineața, Personal, Tempo; 94
Graur Grigore (Brauer Grigori) n. Botoșani, 23 IV 1884; evreu; Adevărul,
Dimineața, Personal; 95 Grosman Saniil n. Botoșani, 27 XII 1872; evreu;
Curentul; 96 Grosu Petru radiat!; Viața Basarabiei; 97 Fuchs Eugen n.
Budapesta, 26 sept. 1898; evreu; Szatmary Ujsag, Szamos; 98 Geller Leon
(Legrel) n. Galați, 5 X 1900; radiat!; Dreptatea; 99 Froda Scarlat (Weitzendorf) n.
Buc, 12 II 1899; evreu; Rampa;
— Fainștein-Firoiu Willy n. Brăila, 27 XII 1911; evreu; Zorile, Gazeta,
Personal, Curentul; 101 Dumbrăveanu Aurel (Avram Berman) n. Burdujeni, 24
VI 1902; radiat!; Dreptatea, Lupta, Cuvântul, Timpul, Capitala etc. Etc. Etc.
(Din Cuprinsul Dării de seamă a Organelor de Conducere și Control ale
Casei de Retrageri și Pensiuni a Ziariștilor Anuarul membrilor casei de retrageri
și pensiuni a ziariștilor cu membrii înscriși de la 1 aprilie 1943 până la 31
decembrie 1943)
Bineînțeles, lista jurnaliștilor de etnie israelită și religie mozaică, mai cu
curajul de a-și da numele, mai cu șpaga, prin care și-l radiau (. Își radiau până
și anul nașterii. Deh, pentru orice eventualitate, în acele vremi, de alianță a
României cu Germania.), mai cu nume românizate de-a mai mare dragul.
Credeți că am ceva cu cetățenii români, de etnie israelită, nu? Ei bine,
NU! Cum am mai spus și nu voi obosi să repet, eu respect pe orice om de
omenie, indiferent de culoarea pielii ori etnie. Ba chiar îl iubesc și respect
FIREȘTE, DACĂ AM CE RESPECTĂ ȘI IUBI.
DAR NU POT ÎNGHIȚI SĂ FIU PROSTIT DE LA OBRAZ!
De ce v-am oferit, deci, lista (care ar putea continua, aproape la nesfârșit.)
jurnaliștilor israeliți, prin etnie? Pentru a vedea că Vladimir Tismăneanu și toată
liota lui de bolșevici, TOȚI MASCAȚI CA DEMOCRAȚI! A mințit ordinar, atunci
când a prezentat acel Raport (citit de comunistul de sine însuși recunoscut, în
ultima confruntare cu Adrian Năstase, la alegerile din 2004! Traian Băsescu.)
de CONDAMNARE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA! CUM SĂ CONDAMNI
COMUNISMUL DIN ROMÂNIA, FĂRĂ ACEASTĂ LISTĂ ANEXATĂ LA.
CONDAMNAREA TA?!
 Dacă ne uităm în Dicționarul presei românești, al dlui Ion Hangiu, vedem
că peste 90% din presă la care lucra armata asta de israeliți (titlurile ziarelor le-
am dat, cu bold-aldine, în ultima poziție a tabelului-listă!) era fie de-a dreptul
comunistă, fie înverșunat socialistă. (Nu mai spun, CĂ SE VEDE! Ce poziții
strategice, CHEIE! Ocupau, în presă, jurnaliștii de etnie israelită.). Așadar,
pentru aducerea, pregătirea terenului și consolidarea comunismului bolșevic în
România, au luptat, din greu, trupe de jurnaliști israeliți: dacă n-ar fi fost acești
„eroi „, de unde naiba am fi știut și învățat noi, valahii ăștia molcomi,
conservatori „exasperanți „(pentru mulți.), „cu limbă lată” comunismul
bolșevic?! Pun și eu întrebarea, așa. ca să fie. Și să mă aflu în treabă. Poate că-
mi răspunde, totuși, c ineva.
Epoci și manipulări. (. Scrisoare „la un prietin „.)
Nu cred că avem dreptul moral, noi, care mai știm istorie (față de
generația PRO. Care nu mai prea știe/nu va ști, dacă n-o ajutăm, din toată
vlaga ce-o mai avem în vine. Nici ce TREBUIE să vrea, spre binele ei, dar nici
„istoria „rostului vieții lor.), să uităm că românii, la fel ca toate Neamurile
Pământului, au/au avut/vor avea parte de URIAȘA ISTORIE A MANIPULĂRII.
Nu putem să nu ținem cont de tehnica EXTREM DE MINUȚIOS-
RĂBDĂTOARE de manipulare a Neamurilor (nu-i socotesc pe români nici mai
proști, nici mai deștepți decât pe alte Neamuri. Că au românii multe genii, că au
românii o Misiune Spiritual-Terestra superioară altor Neamuri, asta este cu
totul altceva!) de către Oculta Mondială Israelită manipulare care s-a întețit,
începând cu anul 1774 din casa baronului Rotschild, la Franckfurt pe Mein.
Rezultarul fiind că un popor care nu-i mai prost Ca românii i-am numit aici pe
FRANCEZI! A făcut, începând cu 1789 lucruri pe care românii, CU AJUTORUL
LUI DUMNEZEU! (. Iar nu „cât de deștepți sunt românii că nu le-au făcut „.
Adevărul e că românii/popor erau și sunt dispuși să le facă, începând de la
sângerosul an masonic 1848 din Muntenia și Ardeal și ducând până în zilele
noastre, la 14 22 dec. 1989 la 15 martie 1990 etc. Să nu uităm de votul
PERFECT democratic, „absolut „perfect democratic, pe care se întemeiază și
Iliescu și Constantinescu și Băsescu. (ca și Hitler ori Mussolini.) care, deja, au
târât poporul român în complicații infernale, înăuntru și înafară: războaie care
n-au de-a face cu Neamul Românesc deocamdată, în Iraq și Afghanistan, „stația
„următoare, „cu peronul pe drepta „, va fi Iranul. Războaie chiar cu frații noștri
ortodocși, deocamdată cu sârbii kossovari, doar. Și bombardarea, prin
mână/comandă americană, a fraților noștri aromâni din Novy Sad, 1999. Nu se
știe mai departe, însă. Stare de iminent război civil, pentru județele Harghita-
Covasna-Mureș. Etc.) nu le-au făcut, sau nu le-au făcut ÎNCĂ, sau nu au fost
lăsați de Dumnezeu să le ducă la capăt. (dar sunt și fapte rele pe care
Dumnezeu, „luând în calcul „LIBERUL ARBITRU AL CREATURII UMANE, ne-a
lăsat să le facem.).
Să recitim cărțile cvasi-interzise, intitulate Protocoalele Înțelepților
Sionului, Protocoalele de la Toronto (dar nu numai! Sunt informații de
manipulare CLASICĂ a Neamurilor actuale, pe Rețeaua Voltaire, a jurnalistului
francez Thierry Meiyssan. Tot așa de adevărat este că numele „VOLTAIRE
„avertizează asupra „iluminaților „manipulatori!). Să ne reîmprospătăm
memoria cu plănuirile infernale, PAS CU PAS, ale Manipulatorilor Mondiali și
apoi, să ne uităm „pe fereastră „, să vedem câte obiective și-au îndeplinit
aceștia. APROAPE PE TOATE! „Stalinismul/Nazismul american „din zilele
noastere nu ne spune nimic?!
Să ne amintim că nu trebuie să fii, neapărat, prost, ca să fii manipulat.
Ajunge să fii neatent, sau naiv, O CLIPĂ/CÂTEVA ORE, pentru ca să te zbați, o
viață/istorie întreagă, în plasa complicității cu o ticăloșie monstruoasă. ȘI
AFLAT ÎN PERICOL DE MOARTE, DE A-ȚI PIERDE SUFLETUL!
Să ne amintim „Crăciunul Orbirii „25 decembrie 1989 Când, pentru
câteva ceasuri, aproape tot poporul, ca hipnotizat de Satana, s-a bucurat de
oribilul Asasinat Talmudic al CONDUCĂTORULUI DE STAT. ceea ce n-au făcut
nici bulgarii, pe care, în mod tradițional, îi considerăm. cu IQ-ul mai „jos „.
Greșit! Cel puțin pentru acel moment 1989 ei au procedat perfect rațional,
judecându-și,
Corect, Conducătorul, Todor Jivkov. Care, după judecată și ispășire, a
redevenit „un simplu cetățean „. Acesta este procedeul civilizat! (. Există și așa
ceva, în revoluțiile masonice.). Altceva decât atât, se numește ASASINAT
BARBAR ȘI CU FINALITATE MISTERIOS-SATANICĂ! Da, pentru că, la noi,
Conducătorul trebuia să fie redus la tăcere cât mai repede, ca, pe locul udat de
sângele crimei, să se instaleze, în tihnă definitivă (așa cred ei.), adevărații
artizani ai dezastrului României!
Am o antologie de jurnalism și de literatură socialistă, de vreo 800 de
pagini, dintre anii 1921 și 1963 (un an înainte de venirea lui Ceaușescu.). Sper
că n-au uitat, toți, de Lucrețiu Pătrășcanu. Care numai prost nu era. Ei, ca el,
au căzut destui (sau, poate, au vrut să cadă. Unii!) în plasa manipulării ziarelor
invadate de manipulatorii de meserie, ÎNALT ȘCOLIȚI! Israreliți.
. Nu am cum fi mai explicit. Cine are urechi de auzit SĂ ASCULTE ȘI SĂ
AUDĂ! Ne pasc primejdii extrem de grave, dacă credem că poporul nostru este
atât de deștept, încât n-are a se teme de manipulare. Însuși refuzul îndărătnic
de a vedea manipularea, este dovada efectelor demonice ale manipulării. Arată
cât de groaznic de perverse sunt tehnicile și, implicit, rezultatele manipulării,
dacă un om de o inteligentă și subtilitate deosebite, refuză să privească
Adevărul crud, în față.
Oho-ho și cât de cu grijă a fost pregătit „poporul român, psihologic și
mental „, să accepte comunismul! Sadoveanu, Călinescu, Arghezi etc. au fost
măguliți, mituiți, șantajați. Alde Lucrețiu Pătrășcanu a crezut, din ultima fibră a
lui! Iar milioane de oameni simpli (țărani cu care am vorbit eu, ÎN CARNE ȘI
OASE și EU și EI!) tânjeau să fie luați în seamă, în ședințele de partid! Nu vă
îmbătați cu apă rece și cu propagandă de doi bani vechi, vă rog frumos. (țăranul
român, când au venit „revoluționarii „, a dat din umeri și și-a socotit cheltuielile
pe arăt, grăpat.) și nu-i considerați pe israeliții bogați și trufași (nu mă refer la
amărâții de evrei, pe care coreligionarii lor i-au socotit, totdeauna, „degenerați „.
de i-au dat, lui Hitler, pentru munca din lagăre.) mai proști, ori mai buni, ori
mai puțin „revanșarzi „(cu privire la „fenomenul de pe Golgota „, așa cum îi zic
ei.), decât sunt ÎN REALITATE.
 DA, NOI, CEI DIN CIVILIZAȚIA CREȘTINĂ, SUNTEM MANIPULAȚI ZI DE
ZI ȘI CEAS DE CEAS, ÎN MII DE FELURI și NICI NU REALIZĂM. POATE DOAR
A SUTA PARTE!
(. Dacă catadicsim să ne ridicăm, pentru câteva clipe, capul, de pe perna
comodității spirituale.). DA, SUNTEM ȘI NE LĂSĂM PROSTIȚI, ZI DE ZI, CU
MILIOANELE!
UITAȚI-VĂ CE „VAGON DE VITE „AM DEVENIT NOI, PENTRU EUROPA,
ÎN ACESTE ZILE, ALE „CAZULUI ITALIA „.
. Că ne va deștepta, la timp, Lumina Revelației Dumnezeiești. Asta-i
singura mea speranță.
* Noi uităm, spre exemplu, cu teribilă ușurință/nonșalanță, spre exemplu,
„manipularea masonică despre Cuza „. (el, la Ordinul Lojei Marelui Orient de la
Paris, cu sucursala din România Steaua Dunării. A despărțit, prin „reforma
școalelor „1864 Biserica de școală. Din care pricini pătimim și noi, azi: vine
ordinul lui Adomniței, „pe rețea „, că numai la ora de Religie are voie copilul-elev
să audă de teoria creaționistă în rest, ceilalți profesorii au obligația să-l
lămurească pe micul Gâgă-elevul, că este fiul cimpanzeului și gorilei.). Uităm
manipularea pe care a dezvăluit-o chiar „vânătorul de naziști „, evreul Simon
Wiesenthal, în cartea sa Calea Speranței despre descoperirea Americii, de
„Columb Cristofor „(„nume de cod „, am zice azi.), cel care căra, în calele
caravelelor sale Niña, Pinta și Santa Maria pe evreii aflați sub ordinul de
expulazare al regilor Spaniei. Deci, AMERICA ERA UN LOC DESPRE CARE
MASONII ȘTIAU TERIBIL DE BINE (cel puțin de la Eric cel Roșu, cca. Sec IX p.
Ch.) și s-au lăudat, ulterior (în Istoria fransmasoneriei, „vocile „masonilor
Emilian Dobrescu și Radu Comănescu proclamă răspicat, că masonii au
înregistrat prima lor MARE victorie: au fondat PRIMUL STAT MASON DIN
LUME S. U. A.
Eu nu am amestecat, în viața mea, nici un „plan „de discuție și nici un
moment istoric. Am măcar atâta carte și glagore, în cap! ci, totdeauna, am privit
istoria „panoramat „, ceea ce, iertat să-mi fie, observ că nu doriți mulți s-o
faceți. Vreți să știți câte mii de tineri cântă (acum, bătrâni fiind.), cântecele de la
Agnita-Botorca, PopeștiLeordeni?! Ascultați-i pe oamenii în vârstă când se-
mbată și veți afla cu cât entuziasm s-a lucrat, cu cât „avânt utecisto-comunist „.
În acele infernuri. Erau tineri. Cine poate fi mai ușor „ienicerizat „/fanatizat,
decât tânărul?! Chiar credeți că „Experimentul Pitești „este o poveste?! Unchiul
meu, fost legionar, n-a fost la Pitești, dar a cunoscut mulți „piteșteni „. Sunt
sigur că n-ați vrea să aflați în ce hal de îndoctrinare Scabroasă, au fost aduși,
sute. SUTE! De bolșevismul rusesc. Ce să mai zicem despre românii martori la
anul de răscruce, 1968 când am devenit, peste noapte, realmente „îndrăgostiți
„/mândri (cu maximă sinceritate!) de regimul național-comunist, care
reacționase corect/principial, față de o invazie?!
Nu amestec nici un plan: însuși CZC își pune întrebarea, în Circulari și
manifeste și în Pentru legionari, ce diferență era/este între comunism și
legionarism?! Și ajunge la concluzia că, esențial, ar fi ateismul comunist și lupta
de clasă, propusă de comuniști. În rest, oamenii nu ar vedea multe deosebiri
(?!). Deci, între a avea Dumnezeu și a nu avea Dumnezeu, nu-i mare diferență,
nu-i așa?! Dar, în nici un caz, Căpitanul nu afirmă, o clipă măcar, CĂ N-AR FI
EXISTAT COMUNISM, în mințile românilor interbelici! Cine, oare, „amesteca
planurile „eu, sau altcineva?! (Re) citiți Pentru legionari partea de început și să
vedeți că, încă de la 1919 CZC se plânge de „trădarea TUTUROR universitarilor
„ieșeni, care trecuseră la marxismul-comunist! Și, cu cât amar vorbește despre
gestul său, care a trebuit să reveleze muncitorilor de la Atelierele Nicolina, că
luptau pentru o cauză falsă și străină de țară! (. Când l-a cunoscut CZC pe
muncitorul Pancu, în acele momente de eroism „nebun „, exasperat-anti-
bolșevic. Când acesta, Căpitanul, a dat jos STEAGUL ROȘU de pe Ateliere!).
Nu are rost să continuăm, pentru că, fără să fim de specialitate, am
ajunge să re-scriem „Istoria românilor și a mai multor neamuri „. Dar, NU ÎN
STIL ILUMINIST „Școlist „Ardelean!
Sper, din toată inima, să vă dați seama, cât mai curând că, din păcate,
manipularea a început odată cu Șarpele Satanic din Rai. Iar Neamul Românesc
Metafizic (cel prin care Dumnezeu va produce Re-Învierea Luminii Lumii. Acum
desacralizată cvasi-total, lumea. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din
Dumnezeu adevărat! Cum sugerează Eminescu, în articolul său din 1879
Misiunea noastră ca stat.), față de care eu, ca și dvs, am nesfârșit respect nu
este totuna cu POPORUL românesc, care înseamnă istorie
nemernică/nemernicită/înjosită/înjositoare.
Aici, de obicei, se cam amestecă planurile, de către mulți, chiar dintre cei
cu multă bună-credință: între sacral-anistoric și nonsacral-istoric. Puteți,
oameni buni, avea sau nu încredere în mine: DAR REALITATEA VĂ VA
CONTRAZICE PAS CU PAS. Nu cărțile de propagandă, care ies pe bandă
rulantă, scoase atât de oportuniști, cât și de „fumegoși de profesie „. Este extrem
de riscant, pentru idealurile multora dintre dvs, atât de curate și frumoase,
Să pățiți tocmai acel lucru de care mă acuzați pe mine: încurcarea
planurilor (dublată de „o leacă „de miopie pe care v-o asumați, mulți, din pur
spirit de contradicție, sper.). EU NU LUCREZ NICIODATĂ DUPĂ URECHE: ÎMI
CONFRUNT SURSELE DE O SUTĂ DE ORI, DE O MIE DE ORI. Pe lângă
credință „o leacă „de știință a lumii. Nu strică! Nimeni, în istorie, nu e mai bun
negociator cu dracul, decât cei care, toată istoria lor, au negociat și acum,
numai prin fraieri-mercenari luptă. SUA=Primul Mercenar al Israelului. Încă o
dată: dacă n-ar fi vorba de tragedia Neamului MEU Metafizic, m-aș amuza de
lucrul dracului. Cât de meșteșugit „lucră „/” îi lucră „pe fraieri
„/hipnotizați/intoxicați, nu vedeți?! După „revoluția trandafirului „din Gruzia,
cu Sakașvili, va urma Haosul, prin care trupele americane vor înainta, ca pe
bulevard, spre petrolul asiatic. Ei n-au nevoie, precum Satana decât de
PUSTIU.
Da, aveți perfectă dreptate nu e relevant nimic din cea ce voiesc eu a
avertiza: CE DUMNEZEU AR PUTEA FI RELEVANT ÎN PUSTIU?! Că nu va voi să
asculte (lumea.) și să audă. E treaba ei, de acuma. Eu îmi voi fi făcut datoria de
conștiință.
Lăsați ziariștii s-alerge! (sau: despre cine și despre ce n-are voie să scrie
ziaristul de azi.)
 Se zice și se repetă, ca la flașnetă, că lumea europeană trăiește într-o
democrație. Cum s-ar zice, poporul are puterea. Poporul își poate spune
cuvântul. Direct? Nu, că nu suntem la Athena anului 500 a. Ch. Și atunci,
cum?! Prin reprezentanți, vezi bine! Și care ne sunt reprezentanții? Dacă ne-am
dus la vot și asta au făcut-o vreo, să zicem, 60% reprezentanții ne sunt senatorii
și deputații. Unii ar zice că și președintele (eu nu fac această greșeală. Care m-ar
pune rău cu istoria veche a tracilor și românilor.). Dar dacă nu ne-am dus la
vot și asta înseamnă cca. 40%?! Atunci, reprezentanții ne cam sunt ziariștii, se
zice. Căci numai ei mai rămân a fi „dulăii puterii „. Adică, se pare, asta ar
însemna „cei care latră la paranoicii „de sus „, care o iau/ar luao razna „.
Bun. Dacă ziariștii sunt cei care ne apără și ne reprezintă pe cei care n-
am avut încredere în șefii propuși de particulele/părțile/găștile sociale
(partidele, adică.), atunci, ziariștii nu trebuie să mintă, căci nu poți apăra pe
nimeni, prin minciună afară de propriile tale interese meschine, de azi pe
mâine! Niciodată Pentru viitorul de pește, să zicem, 1000 de ani. Și minciună
înseamnă doar să minți, său înseamnă, în primul rând, să nu spui Adevărul?!
Eu zic că minciuna este nespunerea Adevărului (și Adevărul, fiind divin, este
INTEGRAL!) deci, cel mai mult și mai periculos se minte prin omisiune.
Dar se zice că democrația ar fi atunci când „fiecare ar avea adevărul lui „.
Deci, „câți oameni, atâtea adevăruri! „. Atunci, la ce ar mai fi bun Dumnezeu,
de la care zice-se că începe și la care se sfârșește, adică se revelează definitiv,
Adevărul?! Atunci, ar însemna că nu există Adevărul ci Egoismul turbat!
Atunci, am deveni prada relativizatorilor de meserie cei mai cumpliți tartori,
care ne năucesc și anesteziază, pentru a pune mâna pe munca și pe sufletele
noatre! Atunci, înseamnă că democrația de azi începe cu cea mai mare și
periculoasă Minciună cu Suprema Minciună, cea care ne face, pe toți, fărâmele
minciunilor noastre, iluziilor noastre deșarte!
Eu cred că ziariștii, adică cei care-i reprezintă tocmai pe cei care au
refuzat să intre în jocul Minciunii Propuse de Părți/Partide ar trebui să caute
accesul la Adevărul Divin. Singurul Adevăr. Dacă ar exista atâtea legi
gravitaționale, câte obiecte există și gravitează în cosmos atunci, n-ar mai
gravita nimic ci toate s-ar sfărâma, ciocnindu-se între ele!
Și totuși, oricât ar părea de caraghios, tocmai această multiplu-
năucitoare gravitație sinucigașă funcționează, azi, în lumea-lume. Și, mai cu
seamă, în cea europeană. Ea, trăsnaia asta întemeietoare de Minciună
Atotanarhică se numește „correctness political „.
Mai curând decât să compar presa cu dulăii eu aș prelua comparația
cuiva cu caii de cursă cei care poartă, de-o parte și de alta a ochilor, petice de
piele: ei nu trebuie să se lase influențați de nimeni! Misiunea lor nu e să se
holbeze și să se întrebe ce șanse au ei la câștig, ci să ducă, prin goana lor spre
țelul Neamului țara lor, la prosperitate. Ci misiunea lor e să alerge, cu orice
preț, pentru a face să câștige poporul pe care îl reprezintă. Patria, pe care
trebuie s-o slujească pentru că alta n-au!
. Ei bine, nu! Vine „correctness political „(chiar, de unde naiba vine și tipa
asta?) și-și permite să-mi spună, ba chiar să se rățoiască și să-mi poruncească,
precum la cazarmă, ce trebuie și ce nu trebuie să spun/scriu! Mie, Ziaristului,
adică celui care sunt singura șansă a jumătății de oameni care resping
Minciuna și refuză să răspundă propagandei! Mie, celui care Reprezint singura
jumătate vie a unui popor jumătatea care gândește, înainte de a se azvârli în
prăpastie și, gândind, se ține, mereu, pe muchia prăpastiei dar, niciodată, nu
acceptă sinuciderea stupidă, la comandă!
Eu, Ziaristul, aflu, de la madam „correctness political „, că n-am voie să
vorbesc despre homosexualitate de rău. Dar, dacă eu nu vorbesc de rău despre
homosexuali niște bieți bolnavi! Ci despre fenomenul incriminat de însuși
Dumnezeu, la Sodoma și Gomora fenomenul care ar duce la sinuciderea Terrei
Spirituale! Fenomenul prin care Cartea Creației, din Vechiul Testament, ar fi
anulată!
Eu, Ziaristul, aflu de la madam „correctness political „, că n-am dreptul
să-i vorbesc pe evrei de rău (din complezență fariseică, numai, se zice despre
„minorități „. Aș vrea să mi se răspundă de ce minorității române din Bucovina
de Nord, politica ucraineană îi scoate morții din morminte și le aruncă ciolanele
pe apa Ceremușului. Îi împușcă fiii, dacă-și vorbesc limba maternă. Și nimeni
nu „ameliță „nicăieri, vorba cronicarului.)! Dar eu nu vorbesc de rău nici un
neam al Pământului, căci toate Neamurile purced de la Dumnezeu, deci sunt
SFINTE! Eu vreau să vorbesc despre câteva mii de indivizi, care-i buzunăresc,
cu nerușinare, la drumul mare, pe toți inclusiv pe bieții evrei! Și, dacă printre
hoții de buzunare insolenți, se nimeresc a fi, pe lângă români, țigani, francezi,
englezi etc. Mai mulți evrei necinstiți și cinici (statistic și proporțional!) ce vină
am eu?! S-ar cuveni că înșiși evreii să și-i ciomăgească pe hoții din neamul lor,
cum eu mă pregătesc să-i ciomăgesc și să-i alung, dintre oamenii onorabili, pe
impostorii și găinarii români! Care-i supărarea?! Dumnezeu n-a făcut indivizi
perfecți, ci perfectibili tot așa, nici neamuri perfecte, ci perfectibile. Cine nu
acceptă acest Adevăr Perfect Logic (și scripturistic! Adică, având rădăcina în
cărțile ebraice! —), trebuie să facă, de urgență, o vizită (sau mai multe, după
caz.), la Spitalul nr. 9 București (sau, la echivalentele lui europene.). Căci
înseamnă că Paranoia a început să roadă, cumplit, din el.
. N-ai voie să vorbești, problematizant (. Tot „dameza „asta „correctness
political „.), despre Holocaust (holos+haustos = ardere de tot.) ci doar dogmatic,
ca în tezele marxist-leniniste! Dar, oameni buni, dacă am voie să vorbesc
despre masacrarea sutelor de milioane de amerindieni și de negri, despre
arderea DE TOT a japonezilor de la Hiroshima și Nagasaki, despre
genocidul/etnocidul asupra armenilor. Ce are Holocaustul mai cu moț?
Sămânța CAIN (cum zice Eminescu.), Sămânța Crimei, lucrează în toată
umanitatea. În toată istoria ei! Cu ce-s mai morți evreii din lagărele naziste,
decât românii din lagărele siberiene?! De o bucată de vreme, tot dogmatic,
trebuie ca eu să mă recunosc „holocaustist „. Dacă mă consider român. Și, ca
mine, trebuie, cică, s-o facă toți românii. Dar eu n-am ars decât hârtiile
versurilor mele nereușite. Eu am avut o iubită evreică, Sofica lui Marcu
Goldman nu eu am ars-o, ci eu „m-am ars „. Nimeni n-are dreptul moral să
incrimineze un popor întreg și toată istoria lui căci intră pe teritoriul lui
Dumnezeu. Și naiba-l ia!
 . Ziaristul de azi n-are voie să vorbească împotriva Uniunii Europene și a
Globalizării. Dar dacă astea sunt nu uniri întru puterea celor mulți și cinstiți,
inteligenți și muncitori, ci mafii, întru câștigul șmecherilor celor puțini, de ce nu
mă lăsați să le dau peste mână escrocilor și demagogilor?! Când auziți, în filmele
documentare, urletele discursurilor interminabile ale lui Hitler, ați fost dresați
să vă înfiorați, ca de ceva unic, ce-a fost odată și nu va mai fi. Dar urletele, de
fiecare clipă, agresiunile barbare, de fiecare clipă, ale reclamelor, de pe toate
canalele TV, ale Hitlerilor-Negustori NAZISMUL NEGUSTORESC! De ce
acceptați să fiți dresați că nu le auziți (de fapt, cred că vă faceți că nu le auziți.)?!
Și de reclame și de comerț se leagă și războaiele lumii americano-negustorești de
azi. Care nu se diferențiază PRIN NIMIC de nazism și ideologia nazistă, fie și
numai dacă ne amintim obsesiva sintagmă „pagube colaterale „. Și abia despre
acestea, vorbă lui Jaroslav Hašek, „n-ai voie să vorbești deloc „.
. Oameni buni, lăsați Ziariștii să alerge, să alerge cu nările pline de
miresme celeste să alerge pentru noi toți, pentru a ajunge la potoul Victoriei
Spirituale a Terrei, iar nu la condiția de cârtiță ori șobolan, care ne va ține, PE
TOȚI LOCUITORII PLANETEI TERRA, prizonieri în întunericul morții spirituale.
N-aude, n-a vede, n-a greul pământului.
Atenție, mercenari români vi se mai pregătesc. Încă multe și
binecuvântate bucurii!
Atragem atenția tinerilor și mai puțin tinerilor mercenari români, învățați
(deja prea curând.) să se angajeze, pe banii Iudei, în solda SUA, că li se mai
pregătesc ceva zone grase de măcelărie, în lumea de azi.
Prima zonă este aceea pe care noi am anunțat-o (pe unde am putut
scrie.), imediat după invadarea Iraqului: Iranul. Petroliștii americani nu pot
scăpa din buzunare tocmai această zonă. ar fi absurd.
Și, totuși, președintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad (care n-a
beneficiat, se pare, de instructajul CIA al lui Ousama bin Laden.) le-a pregătit
petroliștilor SUA o mică surpriză: a participat la Adunarea Generală a ONU și la
conferința Universității Colombia unde i-a cam descumpănit pe ascultătorii săi.
(dintre care mulți TINERI. Sunteți atenți, domnilor mercenari români?!) Nu doar
prin re-punerea, sub semnul întrebării, a Holocaustului, ci, mai cu seamă,
încercând (și, culmea! Și reușind, în fața unui auditoriu extrem de interesat.) o
demonstrație plauzibilă, conform căreia, un lucru mult mai important decât
planul de îmbogățire a uraniului, de către un stat „din lumea a treia „, precum
Iranul, ar trebui să fie atitudinile/apucăturile satanico-teroriste, „de trust
banditesc mondial „, ale imperialismului petrolist american. Brusc, mulți dintre
audienți (pregătiți și de excepțional de curajosul documentar al lui Michael
Moore, despre majora crimă a SUA de a invada un stat suveran ȘI COMPLET
NEVINOVAT, ca Iraqul, sub pretextul „democratizării” și „binefacerii/eliberării
cruciate” [!], pentru a-l jefui fără rușine și a-i măcelări pașnicii cetățeni. Și, aici,
nu ne referim nici măcar la cei deveniți patrioți firești, într-o țară/stat invadată
mișelește. ci la femei, copii, bătrâni. Sub grețos de cinică denumire de „pagube
colaterale „. Domnilor hoitari, chiar nu vi se „apleacă „și vouă, din când în
când?! Știți, dacă vă contemplați mutrele patibulare în oglindă?!) și-au dat
seama că unghiul de vedere al problemei se schimbă radical: nu mai erau
teroriști credibili orice amărâți de islamici. Ci autenticii teroriști, ca exponenți ai
terorismului mondial și de stat (fără nici un paradox! SUA vor să devină „S [t]
atul Mondial „.) se vedeau a fi chiar SUA. (bineînțeles, dimpreună cu acoliții lor,
mai vechi sau deveniți peste noapte, din lăcomie și prostie. Sunteți atenți la ce
vă spun aici, domnilor mercenari români?!).
Dacă, cine știe, prin presiunea opiniei publice (va mai fi existând, oare,
așa ceva, într-un „stat mamut „, precum SUA, pe cale de a fi nazificat în
întregime, prin suspendarea mult trâmbițatelor „drepturi individuale „, „cel mai
mare dar al părinților Constituției „etc. Etc. După 11 septembrie 2001), se va
ajunge la o sincopă politică, sau măcar la o amânare a invaziei Iranului. Nu e
de crezut, dar, cine știe?! Noi vă sărim în ajutor cu informații din Mianmar-
Birmania: acolo se clocea, de multă vreme, restabilirea hegemoniei SUA În Asia
de Sud-Est, „dereglată „de înfrângerea în fața țăranilor vietnamezi. Se zice, în
presă aservită intereselor mondialist-americane, că „sute de călugări buddhiști
au fost uciși în luptele de stradă „. Aseară, 30 septembrie 2007 s-a afirmat, cu
durere și revoltă „proletară „, că „la manifestație au participat în jur de o sută de
călugări buddhiști „. Cum naiba reușesc „feți-frumoșii „din zonele de interes
SUA-CIA să ucidă mai mulți oameni decât există „de facto „?!
În primul rând, buddhismul, oricât de represiv ar fi un guvern (și probabil
că este, în Mianmar-Birmania. Doar tot CIA l-a instaurat, cum a mai făcut-o în
toate statele asiatice marionetă, de la Taiwan la Coreea de Sud.), este religia
non-violenței și meditației continue. Nici măcar când Tibetul a fost invadat, de
către Armata Roșie chineză, călugării buddhiști n-au prea avut reacții belicoase.
Ce fel de călugări buddhiști vor fi fiind aceia care mărșăluiesc, așa de marțial,
prin Mianmar?! Cam seamănă a „balet siaist „. (. Numele vine de la „Balșoi
Teatr „americănesc, pre numele său CIA.). Regia este așa de proastă și
monotonă, încât totul seamănă cu tot: Mianmarul extrem-oriental ajunge să
aibă același „miros revoluționar „cu cel din Ucraina, Georgia, Uzbekistan,
România. Ce naiba, domnilor regizori, n-aveți în repertoriu decât o singură
piesă?! Mai angajați, vă implorăm, înafară de măcelari-mercenari și regizori-
scenariști. Altfel riscați să fiți fluierați de orice public terestru, de îndată ce „se
iese în stradă „, undeva. Înainte vreme, „a ieși la șosea „însemna
plimbare/relaxare. Acum înseamnă, 99%, război petrolistohegemonic american.
Vă mai informăm, stimați mercenari-măcelari români, pregătiți cu cuțitu-
ntre dinți, să săriți la gâtul primului trecător pașnic, dacă vă comandă „bulibașa
de la Washington „că până și Sanctitatea Sa Papa Benedict al XVI-lea este
interesat de „plimbările americane „. se pare că acesta este motivul adevărat al
„îmbățoșărilor „Sanctității Sale, în problema maroniților din Liban. Cf. Reseau
Voltaire (ce naiba, orice se scrie/ortografiază începând cu „Orient. „, miroase a
gaz.).
Vestea că papă Benedict al XVI-lea a refuzat întâlnirea din 18 septembrie
2007 cu personajul acela atât de malefic, Condoleeza Rice (responsabilă de
multe hotărâri criminale, puse în practică, ale Mafiei Petroliere Americane!), cel
puțin pentru noi, este (sau ar putea fi.) o veste bună. Spre deosebire de
răposatul papă Ioan Paul al II-lea, care stătea „pururi la îmbucurată voroavă
„cu infractorii internaționali Regan și Clinton. (degeaba vom aștepta, pe Pământ,
vreo judecată și condamnare a acestor hingheri nenorociți,
Care se dau drept Președinți ai SUA! Numai Dumnezeu din ceruri îi va
putea, se pare, condamna la Focul cel Veșnic!) papa Benedict al XVI-lea s-ar
zice că adoptă o postură de demnitate și resurecție a autorității Bisericii Creștine
Apusene/Papalității asupra cezarilor lumii, față de protestantism etc. (să nu
uităm, însă, cu cât dispreț a expediat „Sfântul Părinte „, în vara acestui an de
grație, 2007 BISERICA ORTODOXĂ. ca fiind „biserică particulară „.)
Poziția Sanctității Sale Benedict al XVI-lea, atât în problema alegerii
președintelui maronit al Libanului, cât și a statutului Ierusalimului este,
evident, una de șantaj. Dar SUA a șantajat/șantajează mult prea mult, în toate
ale Planetei Terra, ca să nu-și afle, acum, „nașul „.
Pe noi altceva ne îngrijorează: noi știm foarte bine, de acum (după 17 ani
de viețuire în această lume a tuturor minciunilor și a tuturor
mascaradelor/histrionismelor politicii mondiale!) că „corb la corb nu-și scoate
ochii „și că „toți corbii se înțeleg, când e vorba de câmpurile de luptă, pline de
hoituri „. Deci: pe spinarea cui, oare, face Sanctitatea Sa Papa Benedict al XVI-
lea aceste mișcări diplomatice?! (. Foarte decise, precise, foarte profitabile,
pentru poziția catolicismului/Vaticanului în lume!). Ce nouă „Yalta-Malta
„urmează?! Și cine vor fi victimele?! Pentru că nu mai avem dreptul de a fi atât
de naivi încât să credem că „ruptura „dintre Sfântul Scaun și Superputerea
Militaro-Economică SUA va fi/ar putea fi una de durată, sau una fără de folos
de ambele părți. Și cu paguba nu în cârca nevinovaților și ne-puternicilor lumii.
Deci, întrebarea de bază este, ați ghicit: CINE VA PLĂTI, CU ADEVĂRAT și
CUM/CU CE. POZIȚIA DE APARENTĂ DEMNITATE A SFÂNTULUI SCAUN?!
Se prefigurează, foarte clar, o poziție de forță a Sfântului Scaun, chiar în
problema esențiala a PETROLULUI. Papa, credem noi, a înțeles că poziția
Vaticanului, în zona Orientului Apropiat și Mijlociu, trebuie întărită și, probabil,
prin interpuși ai lui „Opus Dei „(deh, nu degeaba își ține Vaticanul armata asta
de bancheri și afaceriști, atât de aproape de suflet.), să pătrundă cu mult mai
profund decât a făcut-o până acum, în problema MARII AFACERI CU ENERGIA
TERREI. Să stăm cu ochii pe ei: după toate semnele, vin vremuri de confruntări
politico-economice extrem de dure. Celebrul Război Economic Mondial, asupra
căruia avertizau Philippe Labarde și Bernard Maris, în lucrarea „Doamne, ce
frumos e războiul economic! „.
. Sper că v-am relaxat și v-am adus fericirea în suflet, dragilor mei
concetățeni (?) mercenari: ABSOLUT SIGUR, în următorii câțiva ani, NU VEȚI
SOMA! ABATOARELE UMANO-GLOBALISTO-MONDIALISTE SUNT
MODERNIZATE, PREGĂTITE ȘI. ÎNALT-BINECUVÂNTATE. ȘI VOR FUNCȚIONA
DIN PLIN! (. Câtă liniște sufletească îți oferă faptul că totul, absolut tot ce ține
de hingheritul prin boscheții mondiali, se va face, de acum încolo, sub cea mai
înaltă binecuvântare. Deci, „măcel bun! „, „măcel cu spor! „, „măcel cât mai
extins mondialist! „. Sunt urările care vi se potrivesc, dobermanilor corciți cu
hiene. Voi, mercenarilor.).
Cum poți deveni antisemit.
 Sunt originar din Bucovina de Sud, orașul Gura Humorului. Pe strada
unde am copilărit eu, în anii ’50 (numită Ilie Moscovici cum altfel?) n-a existat
picior de antisemit. Ne jucăm, cu drepturi egale la bucuria gălăgioasă și, se
vede treaba, acum se vede: bucuria inconștientă! Țânci de 5 6 ani și Mamciuc-
Carpiuc-Hudeniuc și Goldman-Druckmann-Blumenstein și Weinkeller-Topfer-
Stricknadel și Rotaru-Macovei-Botez.
Dau mărturie că orice evreu, ucrainean, neamț ori român se naște om de
treabă (în mod normal.). Doar că prietena noastră cea mai veselă, nebunatică și
sinceră, Sofica Goldman, a dispărut, într-o zi și, după vreo câteva luni, am
revăzut-o total schimbată: arogantă, distantă, posomorâtă. Nu mai voia să se
joace cu noi, în ruptul capului! Am insistat, toți Mamciucii-Topferii și Botezii și
i-am scos, în fine, un răspuns bosumflat: „Ravvi de la Fălticeni mi-a spus că voi
toți sunteți goi și nu am voie să mă joc cu voi. „Atunci, pe loc, n-am știut ce vrea
să zică și, indignați și uimiți i-am spus că noi, uite, suntem îmbrăcați mă rog, cu
zdrențele de rigoare, pentru niște copii neastâmpărați cum eram, dar că nu
suntem goi. Să se uite mai bine, poate că i-au slăbit vederile, de atâta carte
fălticenească. Mult mai târziu, mi s-a spus ce înțeleg ei prin goi/goimi. Și că nu
era nimic de bine.
Da, iubita mea din copilărie, Sofica lui Marcu Goldman, devenise, în
câteva luni, ei nu mai voia să fie EA. Vai de capul ei, sărmana. Să le fie în nas
educatorilor lor, cum nenorocesc suflete nevinovate de copii curați!
Bineînțeles, nu atunci am devenit antisemit căci habar n-aveam, nici eu,
nici părinții, nici prietenii mei, ce-i aia. Acest cuvânt nu exista În vocabularul
humorenilor. Peste vreo zece ani, întrebând de niște vecini, bărbați dispăruți
misterios, prin anii ’52 ’53 mi s-a spus că i-a anchetat „Wolferița „, fata unui
morar evreu, Wolfer venită pe tancurile rusești, cu ani în urmă și devenită
comunistă-mai-comunistă-decât-Stalin și i-a băgat pe toți „goimii „la închisoare.
După ce îi torturase, cu multă curiozitate, bătându-i cu creionul peste
testicule. Dar nici atunci n-am devenit antisemit, pentru bunul motiv că habar
nu aveau humorenii de acest cuvânt ei spunând doar, cu năduf și jale, despre
cei chinuiți și duși la ocnă de „Wolferița „: „A dracului muiere! Săracu’ Macovei,
săracu’ Andrișel, săracu’ Beleca. Dumnezeu să-i ierte. „Așa am aflat, eu și
prietenii mei, că se poate muri „în invizibil „; unii, care-au aflat, erau direct
suferitori căci, între „dispăruți „, erau părinții lor. Și nimeni nu i-a mai văzut, în
nici un fel, niciodată. Dar, că românul învățat cu răul, nepăsător la istorie și
curios de ziua de azi și de mâine, ne-am continuat jocurile vieții.
Tatăl meu, fost ofițer în armata regală, mi-a povestit cum trăgeau în ei, pe
ferestre, din spate, în 1940 evreii comuniști. Și-i scuipau și le smulgeau epoleții.
Dar nici atunci n-am devenit antisemit. Mi-am zis: așa a fost în război rău lucru
e oricare război, face din om, neom.
Atunci, mă veți întreba, de ce ne faci să pierdem timpul citindu-ți
neroziile tale nesărate dacă nu ne zici nimic despre antisemitismul tău? C-așa
ai scris în titlu. Păi, eu habar nu aveam de antisemitism până ce, cu vreo trei-
patru ani în urmă, în școala unde predau Româna, l-am auzit pe profesorul de
Istorie zicând, printre dinți: „Ia uite, n-am vreme să le predau elevilor Istoria
României și trebuie, acum, să fac lecții cu ei despre Holocaust. I-au scos din
programă pe Mircea și Ștefan și ne bagă antisemitismul. „Iată c-am fost obligat
să aud termenul de antisemitism, am fost obligat să asist la prelegerile
profesorului de Istorie despre antisemitism cu toată școala prelegeri fixate la
cele mai fanteziste date (anunțate de MEC!) cât mai dese. Cu stupoare, am aflat
că noi, bucovinenii și moldovenii, suntem ucigașii de evrei cei mai sângeroși.
Păi, o să spun și eu, ca personajul-copil Cubi Lubiș, al lui Sadoveanu (cf.
Nicoară Potcoavă, Minerva, Buc, 1970 p.362), când a fost acuzat de băiețașii
armeni” cum că l-ar fi omorât și răstignit pe Domnul Hristos „: „-Eu? Să n-
ajung acasă cu bine dacă știu de așa ceva. Poate să-l fi omorât băieții lui Moise
Lupu, care-s niște golani vestiți, dar eu, nici măcar nu-l cunosc pe acel domn de
care vorbiți voi. „Noi, noi să fi omorât evrei? Sunteți nebuni! Bunicii mei mi-au
spus cum,
Când au venit nemții, au avut pivnița plină de evrei, pe care i-au pitit, ca
să-i scape de ochii și vigilența nazistă. Eu, eu, care-am fost îndrăgostit lulea de
Sofica lui Marcu Goldman? Da’ dacă ea m-a părăsit, cum că-s „goi „eu ce stric
și cu ce-s de vină? Poate părinții ei și rabinul de la Fălticeni, care-s rasiști vestiți,
să-i fi omorât sufletul.
Iată cum am auzit eu de antisemitism dar nici vorbă să fi devenit, atunci,
în 2002 2003 antisemit. Am zis că-i o nebunie, ca oricare alta și-o să treacă, așa
cum toate trec. Dar n-a fost să fie așa! Lunile astea, aud de faptul că marele
poet român LIVIU IOAN STOICIU, e dat afară din postul de redactor șef-adjunct,
de la Viața românească (și judecat, stalinist, de Consiliul USR!), pentru că l-a
publicat pe GOMA un Jurnal, nu știu ce care GOMA ar fi mare antisemit. M-a
pufnit un râs nebun: cum dracu’ să fie antisemit, unul care are nevastă evreică
și, deci, feciorul lui e semi-evreu? S-o fi certat omul cu nevastă-sa și, astfel, a
devenit antisemit. Păi așa, la mine în cartier sunt numai antiromâni, căci zilnic
se ceartă, nevoie mare, cu soațele lor, românce!
Am pus mâna pe numărul dublu, 6-7 din iunie-iulie 2005 al Vieții
românești. Știam, de la tatăl meu, fost ofițer în armata regală, precum v-am
spus că ceea ce spunea GOMA era perfect adevărat, despre „martirizarea,
uciderea românilor [de evrei], cu un an mai devreme, începând din 28 iunie
1940 în Basarabia și în Bucovina de Nord ocupate de bolșevici „de ce să mă fi
mințit atât de necăjitul meu tată, cumplit persecutat de comuniști? Dar, pentru
Dumnezeu, de ce să dezgropăm morții, iar și iar? Păi, dacă-i dezgropăm pe cei ai
evreilor se ridică din mormânt toate neamurile pomenite în Vechiul Testament
și aneantizate, prin genociduri (zice Cartea Sfântă, negru pe alb și cu mândrie
trufașă!) de către poporul lui Israel, se scoală din mormânt sutele de milioane
de piei roșii și sutele de milioane de negri, măcelăriți de „stăpânii lumii „, de cei
ce-și zic azi S. U. A. și Anglia. Și Spania și Portugalia și Franța. Mă rog, toată
„lumea bună „, din NATO și UE. „modelele „sacre ale democrației mondiale. Se
scoală și armenii, măcelăriți, cu scop de exterminare, de turcii aspiranți la UE.
Dar, mai ales, se scoală japonezii, despre care scriam, într-un articol din 2003
din revista CONTRAATAC Adjud, Anul IV, nr. 11 p. 20: Ministrul și Holocaustul:
„JAPONEZII singurii din lume (n. mea: dacă n-ar trebui să-i punem la socoteală
pe vietnamezii arși cu napalm, în anii ’60-’70 pe irakienii și sârbii iradiați în anii
’99 2003 sârbilor, bombardați de Paștele ortodox, li se scria, de către americani,
pe bombe: „Paște fericit! „) care au fost arși DE VII, în întregime, DE TOT
(„holos+haustos „.), la Hiroshima și Nagasaki, prin ordinul criminal al
președintelui american Harry S. Trumann (.), de le-au rămas doar umbrele,
«fotografiate „pe pereții caselor. „Și se scoală și morții palestinienilor nedreptățiți
din 1948(anul creării artificiale a Statului Israel) situație despre care scrie
americanul Thomas Nelson, în The puritans of Massachussets, Judaism, vol.
XVI, nr. 2 1967 tot negru pe alb: „Forța pumnului evreu, astăzi, vine de la
mănușa de oțel americană, care îl acoperă și de la dolarii cu care este căptușită
(.). Statul israelian nu poate fi format decât după un breviar al urii, drept unică
motivație a tineretului său, a armatei sale, a întregului său popor (.). Armata
israeliană invadează Libanul și omoară acolo zeci de mii de oameni: operațiunea
se numește PACE ÎN GALILEEA (!). În Israel, pentru a convinge că Palestina era
un deșert înainte de înființarea statului Israel, sute de sate (palestiniene) au fost
rase de pe fața pământului cu buldozerul, cu casele și acareturile lor, cu
cimitirele și mormintele lor (.) „. Scriitorul și politologul evreu Norman G.
Finkelstein (cf. Industria Holocaustului, Samizdat, 2000) îi acuză pe
conaționalii săi că speculează tema „holocaustului „, pentru a trage foloase
bănești uriașe, șantajând statele lumii și pentru a obține reclamă gratuită (și
agresivă) pe spinarea unor bieți morți și chinuiți, din trecut. Evreul Jean Gabriel
CohnBendit scrie: „Să luptăm pentru a fi distruse aceste camere de gazare ce
sunt arătate turiștilor în lagăre, unde acum se știe că nu au existat niciodată,
deoarece ne asumăm riscul de a nu mai fi crezuți nici despre ceea ce suntem
siguri „. De ce nu li se intentează procese, cu ani grei de temniță, de ce nu sunt
dați afară (de unde? De pe planeta Terra?) acești evrei (Finkelstein, Cohn-Bendit
etc.), care spun astfel de adevăruri, despre conaționalii și coreligionarii lor? Sau,
vorba iubitei mele din copilărie, Sofia lui Marcu Goldman, noi suntem goimi și
cu noi „nu se mai joacă nimeni „(că interzice rabinul-șef de Fălticeni!) și numai
noi trebuie să suferim sancțiuni interne și internaționale? Problemele adevărate
ale evreimii sunt o afacere de familie și, deci, discută și se păruie doar între ei,
evreii! Pe când goimii, care n-au avut norocul și partea învățăturii și
înregimentării de sinagogă trebuie să plătească din greu, cu bani și umilință,
acest deficit (devenit DELICT!) de educație.
Căci, aflu din Comunicatul UȘ din România că președintele N. Manolescu
și acoliții săi, în cazul GOMA-STOICIU: „nu doresc limitarea libertății de
exprimare a opiniilor, ci doar încadrarea expunerii acestora în limitele unanim
acceptate în lumea civilizată. „Ce-o fi însemnând, în limbajul de lemn al neo-
liberalismului mondial actual,
Al așa-zisei „political corectness „(corectă cu unii, incorectă cu alții cu
cățeii una, cu dulăii alta.): „limitele acceptate în lumea civilizată „? Și Stalin și
Hitler erau foarte democratici și corecți și civilizați, deci! Dar, firește, în „limitele
unanim acceptate „de tribul comuniștilor, respectiv al naziștilor. Dincolo de
unanimitatea tribului politic erau mitralieră, Naganul, primitoarele pivnițe ale
Gestapo-ului ori NKVD-ului.
Mă trage de mânecă nevasta: „Ia mai taci, ia mai lasă scrisul nu-i treaba
ta! Ai copii de crescut, cine știe ce mai pățesc, săracii! „Păi, a cui e treaba
scrisului? A scriitorului! A cui e treaba Adevărului? A Lui Hristos, deci a
oricărui creștin și, în definitiv, având în vedere că „Fi-va o turmă și-un păstor „a
Omului. A omului pur și simplu. Iar dacă ai mei copii vor vedea că TATA TACE
îl vor disprețui pentru lașitate. Sau îi voi determina, prin tăcerile mele, să
devină și ei, niște șobolani, găvozdiți prin găuri pe când Hristos este scuipat,
batjocorit, răstignit. Și nu de „băieții lui Moise Lupu „niște golani! Ci de câtumai
șeful meu de Uniune: domnul profesor universitar doctor și mentor de generație
(într-un cuvânt, sau în două?) NICOLAE MANOLESCU!
Și dacă are voie evreul să scrie adevăruri despre evrei și apoi, să-i
înfiereze drept criminali plătitori, pe toți câți îi trece lui prin cap (ori buzunar) de
ce n-aș avea eu voie nu să înfierez pe cineva, ci să desfierez pe cei care n-au
făcut altă decât să spună Adevărul, ori să-i lase pe alții să-l spună? Azi o pățesc
GOMA (care îndrăznește să zică/” blasfemieze „: „De când au o țară, israelienii
au încetat de a mai fi «popor ales», au devenit ca ne-aleșii: egoiști, răi, xenofobi,
nedrepți cu goi-ii, brutali, mincinoși, teroriști-de-stat „). Și STOICIU ieri au fost
interzise numele și busturile unor personalități ale istoriei românești mâine da,
mâine: ce se va mai putea întâmpla MÂINE, așa, din lașitate în lașitate, din
cedare morală în cedare morală? Suntem înfierați, pe bună dreptate, că ne-am
ascuns capetele de struț, pe vremea dictaturilor acum să fim înfierați că suntem
oameni demni, cu fruntea sus și adevărul pe buze? Păi, dacă tot e vorba de
suferit, e bine să știi pentru ce suferi, nu să dai din umeri, ca handicapatul
mental iar dacă e vorba de murit, „nu-i totuna leu să mori, ori câine-nlănțuit „.
O zicea asta un foarte mare criminal naționalist, deci fascist: GEORGE
COȘBUC. Șo pe el, turnați-l degrabă la „hârdăul lui Petrache „. Păcat că-i mort.
Nu-i nimic, scoate-ți-i oasele și azvârliți-i-le pe apă: așa cum fac astăzi
ucrainenii, cu morții din neamul meu bucovinean în Cemăuții Bucovinei de
Nord. Tot noi, Doamne mereu noi, Doamne iar cei care Ne năpăstuiesc să fie
„popor/popoare ales (e) „? Alese pentru ca Tu să ne bați cumplit. Iar noi să
tăcem? Păi, doar Tu ai spus că, dacă oamenii tac, se vor scula pietrele să dea
mărturie! À propos: acum, datorită scandalului stârnit de domnul N.
Manolescu și de Comunitatea Evreiască, știu ce-nseamnă antisemit! Dacă nu se
nevoiau așa de tare ăștia să dezgroape morții și să îngroape viii habar n-aveam.
Dar zău dacă-mi pare bine c-am învățat și de ce anume am aflat. Sunt amărât.
Nici măcar acum nu pot să devin antisemit dacă semiți vor fi însemnând evreii.
Eu îl iubesc din tot sufletul pe cel născut în Bethlehemul Iudeii, pe apostolii lui
evrei (chiar și pe Iuda îl deplâng, c-așa suntem noi, valahii, proști de buni.) iar
iubirea pentru Sofica lui Marcu Goldman mi-a rămas, ca o arsură de
nevindecat, în piept. Dar, oameni buni, băgați de seamă una: nu toți oamenii
lumii ăsteia s-or fi îndrăgostind romantic, irevocabil de Sofice ale unor
Goldmani. Nu mai semănați vânt, că veți culege furtună și apoi vă veți întreba,
făcând-o pe nevinovații, de ce și cum și pentru ce.
Românii și. „gazdele „europene.
Începem, firește, cu Italia. De pe 4 noiembrie 2007 ați început, brusc,
„talianilor „, să ne socotiți, dintr-odată, nu frații voștri de „giantă „latină „, nu
colegii voștri de UE, dar nici măcar slugile voastre, nici măcar oameni!
Măi belferilor (mi-erați simpatici, cu macaroana vostră tradițională-n gură
și mandolina subsuoară.), ce v-a apucat? „La Rabia „? De cum a dat comandă
„don „Veltroni, „catindatul „la Primărie, a și dat fuguța „donna „Alessandra
Mussolini, senatoarea (?) și s-au format plutoanele de ciomăgari anti-români
Forza Nuova Italia! Dar UE nu vede că nepoata lui Îl Duce reînvie fascismul în
Italia FOARTE REAL! Vede, însă, „Holocaustul românesc „. O GOGORIȚĂ!
Noi, românii, ziceam că n-avem pereche, în materie de „fraiereală de
guguștiuci „, la manipulare. Dar vedem acum, clar, că ne-am subestimat crunt!
Italienii sunt, până în prezent, campioni europeni!
Premierul Prodi al vostru, cel egal de parșiv cu „primarele „Veltroni,
dimpreună cu Parlamentul Italiei, s-au pus pe făcut legi rasiste (. la care,
înțeleg, încep să „pună botul „și politrucii spaniolilor și englezilor.): UE nu prea
comentează legea Parlamentului Italian, cu privire la „expulzarea grupurilor „.
Uitând, de la mână până la gură, că, până acuma, vinovați trebuia să fie doar
indivizii, luați la bucată, iar nu „grupurile „, nu „etniile/neamurile „, luate la
hurtă.
Dar, cum era și firesc, atunci când politicienii sunt dublați, la
manipulare, de jurnaliști, pe stradă lucrurile se dublează și triplează, în
gravitate: eu nu știu și nici voi nu știți (DOVEDIT!), dacă țiganul Mailat Romulus
Nicolae e vinovat au ba nici măcar de furt, d-apoi de viol și de crimă! Dar, ca
printr-un farmec drăcesc, români și românce, prin metrou, pe stradă, pe
stadioane. Mă rog, oriunde este suveran „boborul „, sunt scuipați, ciomăgiți, ba
mai găsești prin boscheți și cadavre de români și românce, „livrate „la timp
(cadavrele astea.), pentru ca să-i crească voturile „de sub mâna dreaptă „, dlui
Veltroni/Poltroni (cel care face, mereu, semn. „cu stânga „.). ba mai și plesnește
câte-o bombă, în fața sau înăuntrul câte unui magazin de român/româncă. Iar
parcul vostru de autobuze nu mai este suficient, pentru a fi burdușit cu toți
românii (de etnie valahă ori țigănească, n-are importanță și nici relevanță.),
umflați de carabinierii voștri pe muțește. Nu li se spune bieților oameni ce și cum
și de ce și pentru ce. Și dacă sunt animale, ori chiar mai au niscaiva DREPTURI!
Numai: „Vale (a)! „
În Genova, ieri, ați descoperit, la moment, un român-Jack Spintecătorul,
care-și plimba, în trăsurica lui de siestă, cadavrele de femei. Că, ulterior, s-a
dovedit că Jack era, de fapt, ucrainean. N-are, iarăși, nici o
importanță/relevanță: voi trebuie să vă faceți planul la români-țapi ispășitori!
Mai apare, în jurnalul vostru din Genova, parcă. Îl Secolo XIX (adică, se
vede că v-a rămas ceasul cu 200 de ani înapoi, dragilor, pe timpul regișorilor
nevricoso-capricioso-tirani și „carbonarilor „.), că, prin Galații (. Ilustrați cu
imagini din. Timișoara! De ce tocmai Galațiul, bre? Că are apă de Dunăre, ca
Mediterana din Genua?!) românești, se formează „tabere de antrenament Al
Qaeda „, care, după ce s-au exersat ele bine prin apa Dunării, vin, prin rețelele
„romilor „, la Roma (. Păi, romului la Roma-i șade bine. Nu?) și ascund, prin
mămăligă și pe fundul ceaunelor și printre pirostriile pirandelor. Bombe.
BOMBE! Că, cică, la Galați îi recrutează și antrenează (. CINE, BRE?!) să
devină. „kamikaze „. Atâta să trăiți voi cât o să vedeți, prin România, „kamikaze
„! La un moment dat, văzând cât de molâi și toleranto-tembeli suntem, față de
toate liftele care vin în țară ca să ne jefuiască (inclusiv mafioții voștri!), pe sub
nasul trădătorilor noștri guvernanți, chiar mi-aș fi dorit ca valahii mei să aibă
fire de samurai. Dar dacă nu au, eu ce pot să le fac?! Iar țigan-kamikaze, asta
nu puteți voi să faceți nici în poveștile voastre cele mai abracadabrante. Că vă
râd și copiii de țâță.
Eu n-am nimic nici cu Dante Alighieri, nici cu Michelangelo ori Verdi,
Leopardi ori Umberto Eco ai voștri. Cinste lor! Îi admir, cu toată smerenia, de
care poate da dovadă un om de carte/cultură. Am, însă, cu politicienii și
jurnaliștii voștri, dar și cu naivitatea multora dintre „macaronari „! Cum, măi
„talianilor „, când vă ștergeam noi la fund babele voastre, „prințesele „, deh.
Eram buni, nu?! Că-mi spuneau bietele valahe, vecine și prietene, că unele
„juliete „de-ale voastre (non-veroneze.) nu permiteau valahelor mele nici să li se
uite în ochi. Și nu cumva să uite valahele mele să le spună „stăpână „. („și,
signora „.). Când Veltroni al vostru. Nici nu se știa de el. Prin anii ’90 vă uitați la
țiganii români ca la „panoramă „și râdeați de „pitorescul „corturilor lor. Și al
fustelor roșii ale pirandelor. Care, zic zău, tare mai seamănă cu meridionalele
voastre. Fete bune și ale noastre și ale voastre. Iar când era ceva de șutit,
italianul își lua pe lângă el doi români („români „de-ăia, de doi bani perechea.
Cine s-o fi dus, mă rog, la niște panglicari, ca voi?! Că geniile noastre, de care
nu ducem lipsă NU! 7), pentru. „sigurezza „.
Acum, ce v-a cășunat pe neamul meu?! Care neam i-a dat LUMII pe un
Enescu, cel care face măcar cât Verdi al vostru (numai că-i o leacă mai puțin
„vocal „, mai discret.), pe un Brâncuși (care face, ideatico-expresiv, cât tot
plutonul vostru de sculptori florentini infatuați, țâfnoși, luciferici). În plus, e
Neamul Zborului, Neamul Îngerilor. Vuia, Vlaicu, Coandă. E Neamul
Miraculoșilor, de felul lui Teslea. Leopardi al vostru este frate, întru suferință,
cu Eminescu al nostru. Ce v-a găsit să înnebuniți, dintr-odată, cazarmagiilor?!
Cum a sunat trompeta madam Mussolini și a dat din drâmbă „don „Veltroni,
gata! Ați și sărit în spinarea și în gâtul noastru, ca tigrii! (. Și doar Hitler nu v-a
luat pe lângă el de „tigri „ce erați, ci ca să-i cântați frumos, cât el înghițea
Europa, dumicat cu dumicat.).
. Totul se continuă, însă, în Spania. Da, da se adaugă, „cătinel „și
„CAZUL SPANIA „. În care Șpanie înșiși ziariștii spanioli recunosc că poliția nu
era la prima abatere, în ce privește „tratamentul „acordat românilor „în vizită „,
când l-a torturat, în arestul Poliției, pe LUCIAN PĂDURARU. „confundându-l
„cu un infractor de-al lor. De-al spaniolilor.
7 Citeam într-o gazetă că, pe când Forza Nuova Italia hăituia valahi și
romi, pe străzile Romei, 12 copii de valah luau, cu aplauze, TOT în Italia, premii
I, la cântec. Deci, ne-am fi putut înțelege „din cântec”, dacă v-ați fi purtat cu noi
ca oamenii de omenie, nu ca. „carbonarii „.
. Data trecută, când am scris despre „CAZUL ITALIA „, ziceam că soluția
ar fi expulzarea „unu la unu „: la un valah vinovat-nevinovat de-al nostru un
mafiot c-un vagon de păcate, de-al vostru (à propos, mai țtie cineva ceva de
DREPTATEA româncei din Timișoara, pe care S-A DOVEDIT că un diblar de-al
vostru a tranșat-o?!), din cei veniți să ne belească țara. Acum, adaug și soluția
supremă și. „globalistă „:
Domnilor, ne-am lămurit ce înseamnă UE-ul vostru. Deșteptul nostru de
la MAE, Cioroianu/Egipteanu’, a greșit „din limbă „, dar a sugerat, fără să vrea
și un adevăr: el zicea de „lagărul din nisipuri „, dintre Alexandria și Cairo, unde
să fie aduși „românii ăștia „(mă rog, el nu-i român. Și mă bucur!). Dar, de fapt,
noi am înțeles că voi, UE-iștii, vreți să transformați Europa întreagă (precum,
odinioară, Hitler.) într-un lagăr, pentru „rasele inferioare „. Altfel cum să
explicăm măgăria voastră, „talianilor „, cu fotbaliștii de etnie valahă, Chivu și
Mutu, care, oricât de fideli s-au dovedit, prin munca lor serioasă și golurile
înscrise, PENTRU ECHIPELE VOASTRE, au fost, DE CĂTRE SUPORTERII
VOȘTRI, huiduiți și scuipați și insultați, de parcă ar fi fost animale/fiare, în
Colosseum-ul vostru?! Nu, drăguților, aș putea să vă „povestesc „multe
argumente, în legătură cu anumite aspecte, demonstrate științific, ale
inferiorității unora din Vest. Vă dați seama: ÎN NICI UN CAZ VALAHI! Dar prefer
să nu ațâț focul mai tare. Că și-așa e pălălaie! Dar nu, noi nu suntem nici
slugile voastre, nici „rasă inferioară „! Nu, noi suntem cei mai vechi europeni,
fără de care n-ați fi existat nici voi, răzgâiaților. Că am avut parte de guvernanți
care, prin trădarea lor fără de răgaz, ne-au pus, în ultimii ani, în situații de
stinghereală și chiar de înjosire. Da, așa e. dar, lasă, vom găsi noi ac de cojocul
lor! Însă, un lucru trebuie să știți: din această ultimă săptămână, am învățat
mai mult decât din orice manual de Istorie Modernă: noi, românii, n-avem
nevoie de nici o UE! N-avem nevoie să ne comande „căprarii „voștri tembeli, tip
Veltroni și Mussolini! Și nici de cei neo-franchiști, din Spania. Deci:
PROPUNEREA MEA ESTE SĂ NE ADUCEM TOȚI COPIII ACASĂ, DIN TOATE
ȚĂRILE EUROPEI (. Căci, am mai spus, se coc legislații nelegiuite, „rasiste „în
cadrul rasei albe și profund jignitoare și discriminatorii și în alte state vestice.) și
să-i obligăm pe guvernanții noștri ticăloși să le creeze locuri de muncă AICI, ÎN
VALAHIA! Am crezut că sunteți oameni de omenie și gazde primitoare, ca pe la
noi. Ne-am înșelat amarnic!
Nu, nu mai trebuie să vă deranjăm NICIODATĂ, ÎN VIAȚA NOASTRĂ ȘI ÎN
VIAȚA URMAȘILOR NOȘTRI! Când vezi că Gazda se uită ponciș, deși tot ea te-a
invitat (cu cine știe ce gânduri și socoteli.), te scuzi vag și te duci înapoi, acasă
la tine, unde ai mâncarea ta pe masă, așternutul tău pe pat. Și nu-i mai calci
pragul hachițoasei vecine, decât dacă te va ruga ea, în genunchi, să mai vii!
Acasă la tine, da, vei fi cu ea, hachițoasa. Vei fi domn ori doamnă deplină,
gazdă desăvârșită! Dar ACASĂ LA TINE, UNDE ÎȚI VEI FI ȘTIUT A GOSPODĂRI
TOTUL, ÎNCÂT SĂ NU-ȚI LIPSEASCĂ NIMIC ȘI SĂ CRAPE DE INVIDIE
„HACHIȚOASA „!
Măi „talianilor „și „hispanilor „, eu nu vă port pică dimpotrivă: m-ați
învățat (și trag nădejde că nu doar pe mine, că eu cam știam toate astea. Și trag
nădejde că cei care-au învățat, zilele astea, ceva, să nu uite vinovat de degrabă,
lecția predată de Italia/Spania/APUS!) ceva esențial și anume, că lumea începe
și se sfârșește de la/la mine ACASĂ! Că trebuie să intri numai ca vizitator, în
alte case. Și să fii vizitator doar al acelor case care au pragul de sus ÎNALT, ca
să poți intra CU FRUNTEA SUS! Nu în genunchi, nu ca slugile. Altfel, îi vei da
gânduri și ispite trufașe, ei, gazdei. Și nu se face pentru ca să.
Nu mă interesează ce planuri soioase, păduchioase și-au făcut șefii
bandei care ne conduce. Că, distrugând economia, prin fraude înmărmuritoare,
vor reuși, totuși, prin munca de slavi și umilința continuă a fiilor Țării Valahilor,
duși prin străini, să aibă, totuși, vistieria plină. Nu, chiar nu mă interesează!
Copiii mei vor face rânduială la ei în ogradă. Iar pe vecini doar îi vor saluta, din
cap, dar nu cu mare înclinare de bărbie! Să învețe și ei, vecinii, odată pentru
totdeauna, ce înseamnă gospodarul mândru, cu suflet de Fiu al lui Zalmoxis-
Hristos-Dumnezeu. BASARABUL! Fiul/Stăpânul Soarelui. Vă va da EL vouă
lecții de demnitate (căci voi n-aveți ce dă, decât aroganță, obrăznicie,
NERECUNOȘTINȚĂ, violență tembelă!), iar nu, precum voi, nouă. „lecții „de
nesimțire, grosolănie și aroganță prostească și neanderthaliano-
urangutănească. Nu voi ne-ați făcut 1% din PIB ul Valahiei, ci noi, pe-al Italiei
(. Și nu numai!). NU NOI AVEM, CU-ADEVĂRAT, NEVOIE DE VOI (. Doar
proasta/frauduloasa/trădătoarea guvernare din țară ne-a creat această falsă
impresie.), CI, MERERU ȘI TOTDEAUNA, VOI AVEȚI NEVOIE SĂ ÎNVĂȚAȚI CE-I
SPIRITUL/DUHUL/ESENȚIALUL, DE LA NOI! Eu zic că ceva din firea voastră
adâncă, „apușilor/apusenilor „, e bolnav/defect. Dar, lasă, mai munciți și voi, ca
să vă descoperiți adevărul din oglindă. O oglindă pe care nu vă va mai ține-o,
domestic și încovoiat, preablândul VALAH
. Re-întors, acum, în sfârșit, printre sfinții și voievozii poporului lui.
P. S: În ultimul moment, aflu că până și pe o actriță cunoscută, de-a
noastră, LAURA VASILIU, care făcea un film coproducție, la Torino, cu actori
italieni, au „umflat-o „carabinierii. ca „traficantă de minori „. Dată fiind situația
din ce în ce mai gravă, sunt silit să repet ce-a zis, în aceste împrejurări, până și
un poltron, precum s-a dovedit că este, în zilele astea de foc, Traian Băsescu
(care nu e în stare să dea o replică CONCRETĂ, acestor ATITUDINI
ANTIROMÂNEȘTI TERIBIL DE. CONTONDENTE! Cum nu e în stare să replice
NICI UN OM POLITIC DIN ROMÂNIA, RESPONSABIL, DECI, CU ROMÂNIA! Nu
știu, încă, ce a discutat senatorul Corneliu Vădim Tudor, pe la Roma, cu Papa
& Co.): „Toate trebuie să aibă o limită! „
. Iar la Milano, italienii de „dreapta „cer Primarului (un nou Veltroni?!).
„capul „românilor! (. Nu „rromilor „. E, totuși, o nuanță revelatorie, pentru
„tradiționala frăție de gintă latină „!).
Italia stalinisto-fascistă și. Hadâmbii noștri „conducători „.
Joi, 15 noiembrie 2007 consulul nostru la Torino, Alexandru Dumitrescu,
îi întreba, ofuscat și în culmea mirării, pe ziariștii noștri din țară: „Cum să ne
permitem, noi, să-i întrebăm pe polițiștii italieni?! „, în legătură cu acțiunea lor
din hotelul unde a fost agresată, moral, verbal etc. Actrița româncă Laura
Vasiliu? „
Doamne, dar ce misiune alta, mai importantă, decât să-i apere pe
cetățenii țării sale, aflați pe pământ străin (. Din ce în ce mai străin și mai
bestial de ostil.), are un consul? Să culeagă floricele cu specific local, să-și
numere păduchii din suflet. Ori care?!
Această atitudine de scârboasă și revoltătoare lașitate a produs, ca
reacție, din partea italiană, un filmuleț de câteva minute, pe TV Italia 1 (al lui
Silvio Berlusconi! „apostolul „ extremei drepte italiene, alături de Alessandra
Mussolini, dar, aparent paradoxal și „gând la gând cu bucurie „, cu „stângistul
„premier Romano Prodi!), dat pe televiziunile românești, timid, întâi pe 18
noiembrie 2007 apoi, doar la Antena 3 (Sinteza zilei), luni, 19 noiembrie 2007
ora 22 Un filmuleț de o violență antiromânească UNICĂ! Pe de o parte, amintea
de filmele de propagandă războinică nazistă, din timpul celui de-al doilea război
mondial. Dar, pe de altă parte,
Amintea de „înfierările, cu mânie proletară „, din cadrul proceselor
staliniste, în care procese verdictul de CONDAMNARE se dădea cu mult înainte
de intrarea în sala de tribunal. Nu știu dacă dezvăluirile ziarului „Ziua „, prin
care ni se sugerează că, în spatele „scenei „s-ar afla Rusia (personal, nu sunt
decât parțial de acord, cu această teorie. Din moment ce și Anglia, Spania,
Franța etc. Pornesc prigoana contra românilor din aceste țări.) sunt reale dar
ancheta ziariștilor români, care a dezvăluit că muniția folosită pentru uciderea
și rănirea și intimidarea românilor din Italia aparține armatei și Serviciilor
Secrete Italiene și că, în baza de date a Poliției Italiene nu există NICI O LAURA
VASILIU „TRAFICANTĂ DE MINORI „. Da, cu asta sunt perfect de acord. Pentru
că se înscrie în logica desfășurării faptelor! Da, văzând că România nu mai este
„Stat „, ci doar o fantoșă jalnică, numită, impropriu, „Stat „italienii au pus toate
„tunurile „propagandei și intimidării/înjosirii/exasperării pe români. Chiar
români-cetățeni români, chiar românicelebri români.
De ce filmulețul mi-a adus aminte de procesele staliniste, ale anilor
’20-’30 din Rusia și ale anilor ’50 din statele satelite URSSului? (. Nu le-am
cunoscut direct, firește, dar membri ai familiei mele au fost victime directe ale
acestor procese. Și mi-au povestit cum se desfășurau.):
A pentru că, după ce au apărut câțiva italieni (vreo 5-6), dintre care
jumătate ne numeau pe noi, românii, „bastarzi „, iar restul ne probozeau cu
epitetele de „ființe primitive „, „monstru „, „animele „, „nenorociți și cretini „au
fost scoși „la rampă „români-români, din Italia și puși să „supraliciteze: sub
cuvânt că se refereau la niște oameni „scoși înafara legii „(dar până și cei așa-zis
„scoși înafara legii „, tot de lege trebuie apărați, sub prezumția de nevinovăție,
apoi anchetați și dovediți, „fără urmă de îndoială „ceea ce nu s-a petrecut în
niciunul dintre cazuri! 6 inși intră într-un bar din Roma, strigând, în italiană și
devastând barul. Concluzia: „Erau români! „deci, românii sunt identificați nu
după pașaport/acte, ci sunt identificați cu orice faptă negativă de pe teritoriul
Italiei, iar nu cu vina lor. Dacă or fi având-o! Nimeni nu poate nega că, din cca.
2 milioane de români, nu vor fi fiind, cum zic italienii și vreo „2729 „infractori
„dar întâi dovediți-i, judecați-i etc, nu urlați bestial, ca gibonii!) românii chemați
în studiourile TV Berlusconi (cine știe ce târg au acceptat, anterior. Trebuie să
ne fie permisă susceptibilitatea, după atâtea acuzații globale, nedrepte,
revoltătoare.) și producând și românii respectivi, niște urlete „gibonești „, exact
după modelul italian-stalinist;
B pe timpul proceselor staliniste din URSS și statele satelite și amintiți-vă
și pe „Fenomenul Pitești „! Cei din sală erau obligați să se prefacă „Dunăre de
mânioși „și să „înfiereze cu curaj „(față de cine „curajul „? Față de cei din boxa
acuzaților care, invariabil, erau aduși în lanțuri?!) pe „șerpii „, „bandiții și
criminalii „etc. Apoi, înșiși „inculpații „, nu pentru a li se micșora pedeapsa „, ci
pentru „a da bine „la procesul de înjosire a omului. Erau siliți să spună tot felul
de prăpăstii, „autoînfierându-se „. (amintiți-vă de mărturiile celor „re-educați de
Țurcanu și ai lui, la Pitești, cum erau siliți să „mărturisească „: „mama e curvă
„, „tata e criminal „etc. Etc.).
Păi, „românașii „chemați la postul berlusconian Italia 1 spuneau, parcă
cu disperarea de a-i întrece în ticăloșia insultelor pe italienii „pescuiți „de pe
stradă (pariez că „românașii „cu pricina nu prea aveau actele de ședere „în
regulă „. Sau vor fi fost scoși, special, din temnițe.): „Idioților! Împușcați-vă!
„ „Animalelor! „ „Imbecililor! „ „Toți în închisoare! „. (. Bine, acuma trebuie să
recunoaștem că urmau, de fapt, un „drum deschis „: urmau „linia Cioroianu „,
cu „lagărul „lui din pustiu, „dintre Alexandria și Cairo „.).
Și ce-ați mai vrea de la românii intrați în UE, italie-nașilor?! Să declarăm
că Al Capone a fost român, că Familia Gambino se numea, de fapt,
Gambinescu, că Jack Spintecătorul s-a născut la Crevedia, că?!
Acest neo-stalinism, de care am mai făcut vorbire și în legătură cu SUA,
devine obositor. Italienii nu acționează de capul lor, asta e clar. Și convingerea
noastră, în legătură cu un complot suprastatal, „globalist „, cu scopuri, în
primul rând, mistico-politice, iar nu doar economice (că doar nu e prima oară,
în ultimii 17 ani, când șubreda Italie se află în recesiune economică!) se va
verifica, nu doar prin ziarul Ziua, dar chiar și pe căi mult mai demne de
crezare, cât de curând.
Până atunci, reiterăm propunerea ca românii (câți vor mai fi rămas cu
demnitate în ei.) să revină în țară, cât mai degrabă și să considere că UE a fost
și va rămâne o sumbră păcăleală. Oricât de grea ar fi viața în România, oricât
de multe „scroafe „s-au cățărat prin plopii românești. Măcar nu riști
(decamdată!) să-ți explodeze ciorba din blid. Să te scuipe în frunte fitecine și cu
„acordul deplin al autorităților statului „! Să te ia la ciomăgeală și la
măcelăreală, când le convine, niște neisprăviți de macaronari. Nu mă refer la
toți italienii, deși cam toți sunt victima unei grosolane manipulări cu
„insecuritatea prin emigranți „. Deși, dacă n-ar fi niște mancurți aproape
perfecți, unii italieni și-ar da seama cât de mult au ajutat economia „răznită „, a
unui popor italian în derivă politico-economică (scindat aproape total între
Nordul instigat de Umberto BossiLiga Nordului și Sudul controlat de Mafia
calabreză și siciliană.) acești emigranți „sclavizați „, cu lucrul lor „la negru „. Dar
italienii, în prea mare/îngrijorătoare majoritate, trag cu ochiul la. Alessandra
Mussolini și „bossul „Berlusconi, ca să ghicească un promițător zâmbet pe fața
lor de „nași „. Lași.
Până atunci, nu încetăm să ne arătăm totala greață față de fățarnicii
hadâmbi care, cică, „ne conduc „. În timp ce țara-România și românii ARD! (de
rușine, revoltă și neputință!) ei își piaptănă chelia. cu cochetăria unor babe
senile și „alzheimer-iste „, gungurind, pe toate posturile TV, despre „votul
uninominal „. Dar nesuflând prea multe vorbe despre alegerile
europarlamentare. Pentru că s-a văzut cum ne trădează (voit sau impus de
UE!), grupul PD-România (!), din grupul PP, din Parlamentul de la Bruxelles.
Votând cu. Italia neo-fascistă, în loc să-și apere Neamul lor Românesc. Încă o
dată: ne știm uscăturile, nemernicii etc, ne știm defectele de popor în istorie
(defecte care nu întrec, în nici un caz, defectele altor popoare!). Noi nu
acceptăm modelul SUA, care numai nu și-a felicitat militarii-ucigași, pe tărâm
românesc, ai lui Teo Peter și Virgil Brescan. Dar nici NU ACCEPĂM SĂ FIM
COBAII UNUI EXPERIMENT (de mult plănuit, de „Oculta Mondială „!) AL UNEI
DICTATURI FASCISTO-NAZISTE SUPRASTATALE/GLOBALIZATE! (. cu largul
concurs al „hadâmbilor „noștri, care-și zic „conducători „.).
O lume nebună, nebună. Și ucigașă din fașă!
Citim, într-un material de pe Internet, că personajul Hannibal Lecter,
medicul psihiatru canibal, din filmul Tăcerea mieilor, a ajuns, în sondaje, „cel
mai îndrăgit personaj negativ din istoria filmului „. Deci, tragem noi concluzia,
omenirea a ajuns să nu mai agreeze „FețiFrumoșii „, justițiarii cosmici, modelele
moral-cristice/religioase în schimb, se dă în vânt după căpcăuni și satane
ambulante. Nu neagă nimeni jocul plin de talent al actorului Anthony Hopkins
dar, de la jocul unui actor și până la a-l socoti drept „ideal de viață „pe
personajul întruchipat de acel actor, într-un film gemând/urlând de maladiile
demonic-antispirituale ale vremilor noastre. Cale lungă. Cel puțin așa am fi fost
tentați să credem. Dar nu-i deloc așa!
Pentru că, în Jurnalul național din 30 august 2007 citim că, preluând
„gusturile „canibalului „artistic” virtual, Hannibal Lecter,
Un tânăr german, de 19 (!) ani, Robert Ackerman, a „consumat „inima și
limba colegului său de adăpost public, Josef S, în vârstă de 49 de ani.
Tot un german, Armân Meiwes, „a dat anunț pe internet că dorește să
întâlnească o persoană care să se lase «consumată» de bună voie, este cu mult
mai spectaculos în privința detaliilor sordide. La anunțul lui Meiwes,
supranumit și «canibalul din Rotenburg „sau «maestrul măcelar», a răspuns
cineva care s-a lăsat mâncat, consimțind să fie mutilat și omorât de criminalul
german. Meiwes a fost arestat în 2002 și condamnat la opt ani de închisoare. „
. Bun mai e și Internetul ăsta, domle! Mai ales dacă te prinde cheful de a
te lăsa „consumat „de alde Armân Meiwes. Dar ăia de la poliție, sau, să zicem,
CNA-ul lor de germani, nu s-au sesizat, niciunul, de acest anunț aberant?! Cum
nu s-a sesizat CNA-ul românesc, acum câteva săptăâni, de apariția unui „portal
„cu filme cu pedofili „în acțiune „.
. Iar lui Meiwes i-au dat judecătorii numai 8 ani. După care poate să-și
continue ospățul, sănătos. Noi nu suntem, în nici un caz, adeptul pedepsei cu
moartea (din foarte multe considerente, primul fiind cel creștin!) dar nici nu
agreem ideea ca noi, sau copiii noștri, să ne întâlnim, pe drum de seară, prin
orașele și satele patriei noastre (sau a altora.), cu câte-un drăgălaș de canibălaș!
Așezămintele frumos și sugestiv intitulate „balamucuri „sunt anume create,
pentru a oferi confort pe viață, unor astfel de brontozauri ai „civilizației „pe dos
a umanității terestre. Și, poate, sugerăm noi, sfois, pentru a se cerceta, cu
discreție, dar și cu încpățânare, care sunt adevăratele cauze, care generează
atât apariția acestor monștri, cât și a adulatorilor lor isterici. „fano-canibalilor „.
. Germanii, ca și ceilalți tereștri, se mândresc cu canibalii lor, răsfățându-i
cu porecle înduioșate. Până la sânge. Ar fi în stare, fiecare adulator de canibali,
probabil, să-și ia câte un canibal în cușcă, ori să-l țină pe etajeră, ca să-i facă
visele mai plăcute și mai intense/palpitante. Dumnezeule, dar gândiți-vă că
acești monștri chiar și-au mâncat „tovarășii „, nu și i-au doar filmat, la modul
senzațional-trucat.
 . Noi credem, cu toată tăria, că, în toată afacerea asta și în altele de
același soi, de tipul zâmbăreților, care se desfată, în fața camerelor de luat
vederi, stând călare pe proaspetele cadavre pe care le-au „obținut „, tăind
beregata mamei, tatei, surorilor, fraților și bunicii, plus a vreo doi-trei oameni
întâlniți, din întâmplare, pe drum și aduși în „lotul „cadavrelor doar așa, ca să
nu-și „piardă mâna „meseriașul. Nu este doar vina unui Bill Gates, lacom și
iresponSabil, care nu a tocmit și o „poliție a imaginii „. Ci suntem de vină cu
toții, noi, cei care nu luăm în seamă esența poruncii dumnezeiești: „Să nu ucizi!
„Dumnezeu n-a specificat: „Să nu ucizi oameni! „și, atunci, e lesne de presupus
că a vrut să spună: „Să nu ucizi/distrugi VIAȚA, ÎN TOATĂ SPLENDOAREA ȘI
IREPETABILITATEA EI DUMNEZEIEȘTI! „Mai precis, cine știe să bage cuțitul
într-un animal ori nu-i este milă de un copac (. Sau păduri, sau „parc Bordei
„.), care se prăbușește sub dinții drujbei, e tare ușor să schimbe direcția cuțitului
ori drujbei, spre gâtul/pieptul semenului-om. Pe Cain îl întâlnim, în față, în
oricare măcelar, călău, gardian-torționar (. de Guantanamo, să zicem.), îl
întâlnim în oricare copil, pe care-l admirăm cum chinuie animalele, în oricare
căruțaș care-și biciuiește, până la moarte, gloaba care își împleticește copitele pe
polei. ba chiar într-un prim-ministru român, numit Călin Popescu-Tăriceanu,
care trece pe lângă un biet pensionar/petiționar, pe care bodigarzii sus-zisului
personaj politic îl trântiseră la pământ, cu fața de pavaj. Cam ca pe un bou la
tăiere. Și trece premierul pe lângă scena asta, cu atâta indiferență, de parcă,
sub ochii lui, se desfășura culmea firescului, sau imaginea nu era suficient de
interesant-incitantă, ca să merite un popas de înțelegere omenească.
. Poate este și o greșeală a preoților creștini, să nu se hotărască a lămuri,
clar, noroadele, asupra diferenței enorme între concepția (deci, gradul de
evoluție spirituală.) din Vechiul Testament (plin de o apologie maladivă a
crimelor „poporului ales „și a acelui ciudat Domn al Mâniei și al Răzbunării,
Yahweh. Și care stă sub semnul sumbrei legislații a lui „ochi pentru ochi și
dinte pentru dinte „.) și Noul Testament, care aduce religia Iubirii și a Iertării de
„77 de ori câte șapte „. A Hristosului Autojertfit. Dumnezeu care pregătește
deschiderea porților Noului Ierusalim. Opus Vechiului Ierusalim TOCMAI prin
Legea Iubirii, opusă Legii Răzbunării, în carte „sângele strigă după sânge „.
Cum își închipuie cineva că, pe porțile de fulger alb dumnezeiesc ale Noului
Ierusalim, ar putea accede canibalii și „fanii „lor „?!
. Oameni buni, dați-vă seama, pentru numele lui Dumnezeu, de diferența
dintre realitate și virtualitate! Oameni buni, treziți-vă! Altfel, noi, care nu
răsfățăm canibalii (. Ori prim-miniștrii avizi de „senzații tari „.) ca pe pisoi,
papagali ori alte lighioane de companie, vom considera că am descins pe o
planetă nebună. Greșeală de „pilotaj divin „.
PROBLEMA AROMÂNILOR AROMÂNII „FRAȚI DI MUMĂ ȘI DI-UN TATĂ”
O istorie. (I)
Nu cred să fie pe lumea asta vreun neam cu o istorie mai sublimă și mai
ingrată decât Neamul Frate Geamăn de la Sudul Apei Uitării (Dunărea.):
AROMÂNII. Cel puțin, Europa nu cunoaște neam mai eroic și, totodată, mai
ignorat (de însuși Fratele Geamăn de la Nordul Apei noi, românii traianici,
nordici, îi ignorăm, de mult și vinovat, pe frații noștri gemeni românii
aurelianici, sudici!) decât ramură de sud a trunchiului traco-român.
„Aromânii, armânii sau rumânii, cum își zic ei, macedonenii, cuțovlahii și
țânțarii (adică Fiii Cezarului sâni=fii, țar=împărat), cum îi poreclesc grecii și
sârbii, sunt cea mai veche seminție și cea mai eugenică, adică mai nobilă, dintre
toate câte trăiesc în sudul Dunării. Ei sunt populația aborigenă, vrednici urmași
ai stihiei tracoilire, peste care s-a altoit demnitatea romană: mister tracic și
pragmatism roman „(cf. Teohar Mihadaș art. Aromânii și rolul lor în Balcani).
„Moștenitori direcți ai vechii civilizații trace, aromânii sunt, prin limba și
cultura lor, singurii reprezentanți, la Sudul Dunării, ai latinității balcanice,
născută odată cu cucerirea Macedoniei de către Legiunea a V-a romană, în
anul 168 î. H. „(cf. Vasile Tega art. Aromânii: acești necunoscuți).
„Sobri, având instinct de căsnicie și industrie românii sunt, în privința
acestor calități, cu mult superiori acelora ce vorbesc grecește sunt însă inferiori
greco-slavilor în. Șiretlicuri. Toți acești ciobani simpli și de rând au o eminentă
aptitudine pentru lucrări în metal. Armele și armăturile lucrate în aur și argint,
pe care le admirăm la amăuți și palicari (grecotei) au ieșit din atelierele vlahilor
„(cf. Mihai Eminescu art. Românii Peninsulei Balcanice).
Întrebă, azi, pe Calea Victoriei, în plin București și ai să vezi câți români
au auzit de frații „aromâni „. Așa guvernanți avem azi așa școală de conștiință și
suflet avem azi. Cum să nu îndrîznească grecii să înfăptuiască, de sute de ani
etnocidul, prin asimilarea forțată (în disprețul oricăror reglementări legale
internaționale) al aromânilor? Grecii, „frații noștri ortodocși „îi numesc pe eroii
luptei pentru păstrarea identității de neam: „renegați ai elenismului „,
Acuzându-i că „visează la românizarea greco-românilor „. Când n-ai fost
niciodată altceva decât român nu poți „renega elenismul „. Iar a zice greco-
români „expresia (.) e tot atât de improprie ca și afirmarea că iedul e fiul
zimbrului „(cf. Mihai Eminescu art. Despre Apostol Margarit).
O, răsfoind scrierile străinilor despre aromâni, ți se face rușine că ești.
Român din Nord. Căci iată ce știa evreul Beniamin Tudela, rabin, la 1770
despre valahii-aromâni din Munții Balcanilor: „Nimeni nu se poate război cu ei,
nici un rege nu poate domni asupra lor. „
Cine mai știe azi, dintre „nepoții lui Traian „că strămoșii săi valahi, din
sudul Apei Blestemului Uitării (Dunărea.) între 1187 și 1373 sub conducerea
lui Petru și Asan și ai urmașilor lor, toți principi valahi din Balcani nu erau doar
niște bieți ciobani, nici doar armurieri, negustori etc. Ci au fost RĂZBOINICII
NEBIRUIȚI AI RĂSĂRITULUI BALCANIC? I-au snopit în bătaie, pur și simplu, pe
trufașii împărați greci ai Bizanțului, ba și pe cruciații latini, din Apus, nu mai
puțin (decât grecii bizantini) infectați de păcatul superbiei: „Valahii (.) au
coborât din munții lor sub conducerea celor doi frați, s-au unit cu bulgarii și au
făcut prăpăd în imperiu (.). Bulgarii și valahii au năvălit aici (.) în timpul nopții
și au făcut un adevărat măcel asupra armatei grecești. Cantacuzen (n. m:
împăratul!), cu numai o mână de oameni, abia a putut să se salveze la
Constantinopol (.). Au luat săbiile (.) s-au năpustit asupra grecilor (conduși de
însuși împăratul Isaac Angelos) mai repede decât rostim noi vorba și i-au ucis
pe toți cei ce luptau (.). Asan îl surprinde (n. m: tot pe „falnicul „Angelos.) într-o
trecătoare și (.) i-a omorât cea mai mare parte din oștire (.). Isaac a căzut
prizonier, cea mai mare parte a ostașilor săi este ucisă (.). Alexis Comnen (n. m:
împăratul Bizanțului!) ceru pace (n. m: cuțo-vlahilor, vlahilor șchiopi! „poporului
de homosexuali „, cum i-au calomniat, grosolani, grecii, mai târziu.). Ioniță
puse de se construi o mașină de război în patru laturi (.) și cu ajutorul ei
pătrunse în oraș (n. m: Vama), după trei zile de asalturi (.). Ioniță (n. m: regele
vlahilor), care fusese uns și recunoscut de către Papă, a hotărât să le facă
război cruciaților (n. m: cruciații puși pe jaf, că doar jefuiau doar pe niște frați
ortodocși.) îi lovi pe latini, care fură spulberați „etc. (cf. Mihail Kogălniceanu
Vlahii de la sud de Dunăre).
Apoi, au venit turcii „păgâni „dar nu le-au fost dușmani mai mari
românilor din Sud, decât „frații greci ortodocși „pârâtori la Sublima Poartă cu
grea năpastă asupra cuțovlahilor.
* Vă va fi greu să răspundeți la întrebarea cine-i „ortodox „și cine-i „păgân
„când veți face lectura privilegiilor acordate aromânilor de către turci, în sec.
XVI, printr-un vizir recunoscător față de ospitalitatea celnicului (n. n: stăpân de
turme) Sterie Floca (aromân), din Mețovo: „Orice persoană de orice religie și
condiție ar fi, care se va refugia la districtul Mețovo și oricare ar fi motivele
pentru care s-a refugiat acolo, nu va putea fi niciodată urmărită și reclamată de
nici o autoritate.
Orice musulman care va trece prin districtul Mețovo trebuie să considere
acest pământ CĂ PĂMÂNT SACRU; și la ieșirea sa din ținut SĂ SCOATĂ
POTCOAVELE DE LA CAI, CA SĂ NU IA DIN ACEASTĂ ȚARĂ NICI CÂT
NEGRUL DE SUB UNGHIE (s n.). „
Se pare că Duhul Sfânt bate pretutindeni și pe unde-i este voia și i-a ales
și pe acești musulmani, din sec. XVI: respectul sacrei ospeții, determină
recunoașterea ținutului ospeției ca BISERICĂ-AZIL SACRU. Dar pe grecii
ortodocși ce i-a atins? Să vedem.
Pe 9/22 mai 1905 ca urmare a ULTIMATUMULUI ÎNAINTAT SULTANULUI
(sic! Am avut și astfel de conducători!) de către regele României, Carol I
(nemulțumit de rezolvarea problemei drepturilor aromânești în Rumelia
conflictul fiind între valiul din Ianina și greci, pe de o parte și aromâni, pe de
alta) s-a dat o iradea (hotărâre), prin care se acordau aromânilor privilegiile
cerute și se anunța pedepsirea valiului din Ianina. Care a fost reacția Patriarhiei
Grecești și a Athenei, în aceste circumstanțe? „Patriarhul grec a protestat (n. n:
evident, împotriva iradelei.). Violența criminală a bandelor grecești a făcut restul
„(cf. H. N. Braisford).
Ghiciți cine conducea bandele de criminali greci? „Episcopii greci din
Monastir, Katerino, Grebovo, Drama și Kozani (.) organizează bande de tâlhari,
care pedepsiră crunt pe aromâni, pentru că voiseră să-și păstreze
naționalitatea, prin mijlocul bisericii și școlii „(cf. N. Iorga).
Nu trebuie să fiți așa uimiți grecii au și sfinți bandiți (sic!): „Sfântul
„Cosma („el Cosma cutează a arunca anatema pe toți acei români care vor mai
vorbi limba română (.) Cosma spunea că Dumnezeu folosește aromâna numai
când vorbește cu diavolul „(cf. Weigand, 1895 V, 146). „Eroică „faptă a lui
Cosma a fost recompensată cu sanctificarea (!): „proclamară (n. n: clerul grec,
cu Patriarhia Grecească în frunte.) pe Cosma sfânt și îi adunară Moaștele „(cf.
Dimitrie Bolintineanu Călătorii). «Moaștele „Satanei.
Tot Patriarhia Grecească a instigat și susținut pe mercenarii albanezi ai
lui Ali Pașa Țepelin din Ianina să spulbere Moscopole, la 1788 Moscopole
Cetatea de Vis a aromânilor, râvnită și invidiată de greci (și de alți vecini.),
pentru frumusețile și bogățiile ei, unice în Estul Europei: avea Academie,
Stampă (Tipografie), strălucite biserici ale lui Hristos, școli în limba valahă. O,
limba de foc a Sfântului Duh Românesc care-i arde pe dușmanii noștri. Limba
asta trebuie nimicită, stinsă! „Ucide! Stinge limba în gâtlejul valah! „[sta a fost,
sute de ani, singurul consemn și singura parolă a „ortodocșilor „greci. Căci, ori
că au înfipt ei, direct, sabia în aromân și făclia în casa aromânului ori au
interpus, între ei și crimă, mâna năimiților albanezi musulmani (e proverbială
sărăcia deci potențialul de corupție a albanezilor) cazul demn de tragedie antică,
de la cantonul Aspropotamos: „La schitul Veterniste să curmă cantonul
Aspropotamos, lângă podul făcut de romani, Coracos și unde sulioții fuseră
uciși de albanezii musulmani, în luna lui ghenarie 1813 Femeile lor, în număr
de 200 văzând pe soții lor uciși, se aruncară cu pruncii în brațe în râul
Ahelonus, unde se înecară. Această faptă fuse drama cea mai tristă și mai mare
a acestui secol „(cf. Dimitrie Bolintineanu Călătorii).
E ceva schimbat, azi, în raporturile dintr greci și „cuțo-vlahii „din Grecia și
Macedonia? A mai îndrăznit vreun „vodă „, din Nordul Apei Uitării Istrul-
Dunăre să dea ultimatum cuiva ce-i supăra pe frații noștri din Sudul Apei
Blestemate și Sacre a Istrului? Iată ce spune francezul Michel de Vantelière, în
Du Marché Commun à l’Europe, 1969 (n. n: în România era regim comunist):
„O minoritate românească în Grecia este supusă încă unui regim de lichidare
spirituală, tot atât de sistematic ca în secolele trecute și românii din Grecia nu
au dreptul să asculte slujba în propria lor limbă, în bisericile lor. „
În 1997 sub „democrația capitalistă „din România, cotidianul Stohos, din
Athena, îi sfătuiește pe „palicari „(n. n: voinicii-vitejii greci.), cu privire la
comportamentul lor față de valahi: „Unde îi veți întâlni pe acești așa-ziși vlahi,
cu limba lor vlăhicească, pe stradă, la târg, la locul de muncă rupeți-le
picioarele, smulgeți-le limba. Aici este Elada-Grecia și ea este a elenilor-grecilor.
Scopul scuză mijloacele! „(cf. România liberă, nr. 2135 vineri 4 aprilie 1997 art.
din p. 2: Mai sunt tratate, de Florin Cândroveanu).
„Astăzi îi învăluie (n. n: pe aromâni), tot mai stăruitor, amurgul, spre
întunecarea totală, iar sufletul lor mărinimos îngână abia, ca un cântec de
lebădă „(cf. T. Mihadaș).
Și iată ce declară un apărător înfocat al drepturilor neamului lui, ramura
din Sudul Apei Uitării-Istru: „Suntem în posesia altor elemente recente de
genocid cultural, la care este supusă populația aromână din Grecia. Asociația
ARMÂNAMEA întocmește toate datele privitoare la un protest internațional, în
legătură cu soarta aromânilor din Balcani. La 92 de ani de la prima
recunoaștere imperială a națiunii aromâne ca etnie distinctă în Peninsulă
Balcanică. Armânamea trăiește. Armânamea va trăi. ARMÂNLU NU CHIARI! „(cf.
V. Tega Iradeaua imperială Magna Carta Libertatum a Aromânilor, 1999).
Așa să fie Amin, Amin, Doamne din Ceruri!
 „La ce ni-s buni aromânii?! „(II)
Ca să-mi confirme, încă o dată, tristul adevăr al lipsei de solidaritate a
românilor moștenire, zice-se, de la traci am auzit într-o zi o voce a unui om nu
prost, ci inconștient, că nu puțini români de azi, zicând: „La ce ni-s buni și
basarabenii ăștia? Lasă-i să stea acolo, cu rușii lor! Dac-or veni la noi, îi avem
iar, în România, pe cioloveci! „
Da, te pomenești că stimabilul respectiv și câți ca el. Tocmai de aceea îi
uită, dimpreună cu guvernanții României de după 1989 și pe aromâni, adică să
nu-i avem în România, Doamne fereștene, iar pe fanarioți! „Cugetătorul Nușici
zice pe undeva: «Să te ferească Dumnezeu de ce-ți spune sârbul pe față, să te
ferească Dumnezeu de ce-ți face grecul în socoteli» iar eu aș mai adăuga una:
«Să te ferească Dumnezeu de ce-și fac românii unul altuia» „(cf. Teohar
Mihadaș, Aromânii și rolul lor în Balcani).
Nu erau de-ajuns nemerniciile spuse de „frații ortodocși „greci pe seama
aromânilor (au ajuns să-I numească până și. „popor de homosexuali „!) trebuia
și noi, acum, frați de sânge, să-i scuipăm în obrazul lor de Hristos
Atotîndurător! Căci pesemne, fără această Golgotă a trădării lui Iuda și a
Sacrificiului Mielului Neamul Românesc n-ar putea împlini misiunea sfântă ce-
o are pe Pământ, între toate neamurile.
La ce-s buni aromânii ROMÂNII ABSOLUȚI, cum le zicea Petre Țuțea?!
Întâi, să fie soldați eroici ai lui Alexandru Macedon, cuceritorul lumii
asta, înainte chiar de a se altoi cu sânge traianic, de romani (tot de cuceritori ai
celor patru zări) și a căpăta nume de româniaromâni. Apoi au fost buni „să
reprezinte populațiile latine în Imperiul Bizantin „(cf. V. Tega, Aromânii, acești
necunoscuți), apoi, tot buni au fost să întemeieze, între sec. X-XII, „state
independente: Vlahia Mare (în Tesalia), Vlahia Mică (în Etolia), Vlahia de Sus
sau Anovlahia (în Epir) și Mica Vlahie Albă, formând astfel baza Imperiului
Româno-Bulgar „(cf. V. Tega, art. cât.). Și tot buni au fost să mai tempereze
trufia prădalnică a împăraților bizantini și a unora dintre cruciați.
În timpul turcilor, mulți dintre aromâni s-au refugiat în munții Pind și
Balcani, dar de asemenea mulți, în sec. XVIII, au jalonat drumul dintre
Constantinopol și Viena (însă și spre Italia; Germania până în America, la
Philadelphia), cu Agenții Comerciale Macedonene, aproape MONOPOLURI! Unii
i-au numit chiar evreii Europei dar ei erau creștini adevărați, deci binefăcători;
ceea ce se uită, de mulți, este că orașul Trieste, în mare parte, este o creație a
Companiei Macedonene (cf. N. Iorga, Macedonenii) și că întregul comerț și
artizanat din Zemun (punct-cheie al comerțului între Austria și Turcia) erau
aromâne (cf. istoricul sârb, de origine aromână, Dușan Popovici care mai afirmă
ceva extraordinar: aromânii au născut burghezia sârbă contemporană:
„Aromânii erau (n. n: atenție, vorbește un istoric sârb!), din punct de vedere
intelectual și artistic, cu mult superiori germanilor și sârbilor (.) influența lor a
fost foarte mare, mai ales la populația orașelor, unde au pus bazele comerțului
sârbesc (.). Când într-o zi se va face analiza sângelui marilor noștri oameni, se
va vedea că un mare număr dintre ei (.) aerau urmașii acestor oameni
macedoromânii (.). Din rândurile lor au ieșit cei mai mari filantropi ai noștri:
Anastasijevici, Bozdu, Trandafil și alții (.), nume ilustre din viața literară și
artistică a Serbiei (.) „. Într-o altă ramură, frații Manaki, pionieri ai
cinematografului, de reputație europeană, au fost aromâni din Macedonia (cf.
Neagu Giuvara, Diaspora aromână în sec. XVIII-XIX).
Aspirațiile de unitate de stat și independență ale Albaniei (1912) au fost
susținute de aromâni (cf. Gelcu Maksutovici, Raporturile dintre albanezi și
aromâni, la începutul sec. XX): „Aproape că nu se făcea deosebire între acțiunile
albanezilor și aromânilor (.) se constituie un Comitet Cultural Studențesc, în
cadrul Societății Albaneze „DRITA „, din care făceau parte Dobre Ionescu Bujor,
Alex.
Paraschivescu, Ovidiu Tino, Mărășescu Teodor, Gheorghe Lazăr, Dumitru
Anghel, Rene Polizu și Pandele Dormișe după cum se poate constata,
majoritatea o constituiau aromânii (.), la fel în componența noului Comitet al
Societății „DRITA „, ales în 1907 format din N. N. Naciu, președinte Nik Hristu și
Manole Boscu, vicepreședinți Ion Hristu Pani, D. Tacica, Marcu Trifan,
Mihalache Belo, P. Dumitru, membri Ilie V. Costuri, casier Theodor Cona,
secretar Teodor Lopa, Naum Gheorghe, Ilie Th. Emanoil, cenzori iar ca
președinte onorific continuă să fie Dimitrie Butculescu „.
Puțini știu că însăși Ungaria și Grecia datorează, în mare parte, unui
aromân, SIMEON GHEORGHE ȘINĂ, întemeierea lor ca state moderne:
„instituții fundamentale ale statwelor mai sus amintite îi datoresc existența lor
(.); el a contribuit (n. n: și acum urmează un citat dintr-un document maghiar):
«la înfăptuirea Creditului agrar ungar, la întemeierea Societății de Asigurare
Maghiare, la promovarea căilor ferate și la navigația cu vapori, la canalizarea
fluviilor, la ridicarea și îndreptarea agriculturii, a îngrijit de școală și de
educație, de Muzeul Național, Spitalul de copii și alte spitale, leagăne, orfelinate,
Institutul orbilor, Academia Comercială, Conservatorul, Corpul Pompierilor,
Casina Națională, Basilica din cartieru Leopold, Casa Artelor Frumoase și, mai
presus de toate, Palatul Academiei de Științe Ungare. Toate îi vestesc numele ca
unui întemeietor.»
În fața acestor opere, un glumeț (n. n: și nu prea.) ar putea spune că
baronul Șina a întemeiat, cu ajutorul ungurilor statul maghiar însuși „(cf. Victor
Papacostea, Civilizație românească și civilizație balcanică). Bancherul Șina era
„deținător al uneia dintre cele mai mari averi din Europa „aliindu-se cu țarul
Rusiei, împotriva Rotschil-ilor (cf. Neagu Djuvara, op. Cât.). Ironia sfântă a
sorții a făcut ca victimele grecilor aromânii să fie binefăcătorii călăilor lor! (după
strictul model Cristic) și să sprijine, o istorie întreagă, „helenismul „, să fie eroi
și martiri pentru „elephteria „(libertatea) grecilor, în 1921 (cf. Neagu Djuvara,
op. Cât.), Theodor Colocotroni, generalissimul armatelor din Peloponez,
generalul Coletti Constantin, Rhigas Phereos, autorul Marseillaisei grecilor
apoi, în bătălia eteristă, pe pământ românesc: Iordaki Olimpiotul, Iani Farmaki
și Diamandi Giuvara (toți, morți martiric, pentru independența statului grec!).
Baronul Șina nu și-a uitat „patria de origină „(Grecia.): „Între altele, înființează,
dotându-le bogat, Observatorul și Academia din Athena (.). Recunoscătoare (n.
n: față de individ, iar nu față de etnia Din care provenea), Grecia îl numește
ministrul său la Viena, München și Berlin „(cf. Neagu Djuvara, op. Cât.).
 Francezul Victor Berard, profesor la Écoles des Sciences Politique, din
Paris: „Valahii au fost, de 50 de ani, binefăcătorul elenismului. Aproape toate
monumentele din Athena Academia, Observatorul, Polytechnion etc. Au fost
construite de valahi. Aproape toți donatorii celebri, ale căror donații și cadouri
au sprijinit statul și comunitățile grecești, sunt de rasă valahă: baronul Șina
este valah din Moscopolis, Dumbas este valah din Nikulița Tușiță, Sturnari,
Averof sunt valahi din Mețovo. „
Blestemată soartă! Cum răsplătesc grecii binefacerile constructorilor
Athenei moderne, cum răsplătesc sârbii și toți vecinii, pe ctitorii lor valahi?
Cu prigoană, silnicie, asimilare forțată. Și totuși, neclintiți au fost
românii-aromâni în credința lor în Hristos și asta o remarcă străinul-sârb (deci,
oarecum, „adeversar balcanic „.) Dușan Popovici: „dintre toate popoarele din
Balcani, ei (aromânii) au rămas cei mai perseverenți atașați credinței lor (.). AU
PREFERAT SĂ ÎNDURE ORICE, DECÂT SĂ SE LEPEDE DE LEGEA (CREDINȚA)
LOR „(s n.). Aromânii, ctitorii „Balcanilor moderni și ai Europei Centrale
Moderne „.
Cine vrea să recunoască acest adevăr absolut științific, azi, la Consiliul
Masonic al Europei? Vin, vin frații din Sudul Apei (Dunării.), mai ageri către
frații din Nordul Apei frați care iar. Stau să adoarmă în post, gata să-și uite
Sfințenia Misiunii de Neam Ales (cf. Mihai Eminescu, Misiunea noastră ca stat).
Unitar întru Făptuire: „Apa unui izvoraș de pe umărul unui munte înalt, atâta
timp cât el nu va seca, ea va curge mereu pe panta acelui munte din care
țâșnește nu o vei putea-o da peste capul muntelui, chiar dacă în josul ei ai
ridica un zid mai înalt decât acel munte. Izvorașul vieții muntenești a
aromânilor își mână stropii lui spre plaiurile României. Monstruozitățile
«românești» ce ar încerca stăvilirea sau devierea lor, drept răsplată vor fi spălate
de acești stropi de orice murdărie, fără însă a putea fi stăviliți „(cf. Tache
Papahagi, Aromânii, 1932).
Și ei, veniți la Învierea de Neam, ne dăruiesc nu doar averi materiale (a se
vedea moștenirea Gojdu, de care statul român își bate joc, cedând-o,
iresponsabil, fără rușine, Ungariei! Dar și moștenirile Mocioni, Dumba, Dârvari,
Ruja, Bellu, Hagi Mosco, Meitani etc.); ei ne dăruiesc sufletul lor vâlvătaie, iar
românilor din Nord de Dunăre le-au dat pleiade de oameni ieșiți din comun prin
spiritualitate ca Dosoftei (Barila), Ion Neculce; mușata, frumoasă Teodora,
mama lui Mihai Viteazul (.). Urmează Șaguna, Gojdu, Vulcan („nașul „lui
Eminescu.), Mesota șină, Cavaliotti, Roja, Boiagi, Mocioni, Goga după bunic,
Blaga după mamă, Titu Maiorescu după mamă, Bolintineanu, Odobescu după
mamă, Dimitrie Anghel („poetul florilor „.) după mamă, Carafoli creatorul
aeronauticii românești, medici de seamă, creatorii primelor spitale din
România, cărturari de elită, ca Naum, Bezdechi, Mumu, Capidan, Caracostea,
Papacostea (familii întregi!), cei 4 Papahagi, Iorga după bunic, Tache Ionescu
mare politician etc. Apoi actori ca Vraca cel cu glas de tunet, Caragiu acel
Anthony Quinn al scenei românești chiar și sportivi de excepție, precum
„drăcușorul „de Gâtu și „dracul „de Hagi (.) „(cf. Teohar Mihadaș, op. Cât.).
Se spune că și Eminescu ar fi descendent, pe linie paternă, de aromâni.
Și eu cred că altfel nici nu se poate: căci unde-i focul mai mare, unde-i
instinctul național mai viu acolo trebuie să fie toate geniile noastre! (Chiar dacă
istoria actuală, comandată din exterior, respinge orice discuție, pe față și cu
documente pe masă, despre Mișcarea Legionară trebuie să știți că cei mai
înfocați tineri patrioți și cinstiți apărători ai creștinismului și ai Spiritului
Neamului Românesc, din Legiune, au fost „macedonenii „dintre care îl amintim
aici doar pe martirul/mucenicul Sterie Ciumetti, cel mai credincios și profund
înțelegător al Misiunii Arhanghelice, izbăvitoare de Rău nu doar a României, ci
a planetei Terra! A lui Corneliu Zelea Codreanu). Dar Țara Unitară și Suverană
a Românilor Liberi are obligații de sânge și onoare, față de frații neliberi,
martirizați în istoria omenirii, acolo, în Sudul Apei Uitării: AROMÂNII.
„Dar România, statul cel mai important din sud-estul european, poate
purta, trebuie să poarte tratative în acest sens (pentru obținerea de drepturi
culturale pentru aromânii din sudul Dunării), cu Grecia, Albania, Macedonia,
Bulgaria. În definitiv, nu se cer decât drepturi dobândite deja în trecut. Este
acesta un lucru imposibil, într-o Europă care și-a făcut un crez de onoare din
respectarea drepturilor minorităților naționale? (cf. Hristu Cândroveanu,
Matricea stilistică românească în Caleidoscop Aromân care, prin volumele I-III,
ne-a oferit o parte din documentația prezentei lucrări).
La ce ni-s buni aromânii?! Ni-s buni, ca să nu uităm cine suntem. Ei,
aromânii, sunt, în spiritul lor arzător în România, ca și-n Sudul Apei Sacre și
Blestemate (totodată) „buletinul de identitate „al tuturor românilor-români. Dar
fie că vor sau nu ele, aromânii sunt „buletinul de veritabilă Identitate „al
tuturor națiunilor balcanice moderne și al unora dintre cele mai
trufașe/arogante țări din Centrul Europei.
Un titan aromân: profesorul, cărturarul și luptătorul Hristu
Cândroveanu. Vești despre „asaisnate în modernitate „. (aromânii, sub politica
grecilor contemporani.) (III)
Pentru mine, istoria cunoașterii tragediei aromânilor se împarte în două
epoci, cu totul distincte: înainte de 1997 și după 1997
După această dată, am avut neprețuitulul privilegiu de a lua legătura cu
incontestabilul lider cultural, moral și spiritual al aromânilor din România,
domnul profesor, ziarist și distins om de cultură, erudit vigurosul și
neîntrecutul patriot Hristu Cândroveanu (autor, împreună cu Kira Iorgoveanu,
al primei antologii de poezie cultă aromână Un veac de poezie aromână, Cartea
Româneacă, Buc, 1985 al primei și singurei ediții, în românește, a epopeii
Voshopole, de Nida Boga, Cartea Românească, Buc, 1994 al Caleidoscopului
aromân, la care lucrează, neîntrerupt, din 1998 al primei Antologii de poezie
străină, tălmăcită în aromână, Ed. Fundații Culturale Aromâne „Dimândarea
părintească „, Buc, 2003 al re-editării moderne a operelor capitale ale
genialului lingvist, istoric și etnolog Theodor Capidan în primul rând, a
capodoperei Aromânii Dialectul aromân, Ed. Fundației Culturale Aromâne
„Dimândarea părintească „, Buc, 2005 autor de romane de mare anvergură
ideatică, precum Marea Serenității, Cartea Românească, 1996 a zeci de cărți
despre spiritul aromânesc, dar și de popularizare a culturii aromâne, de tipul
Carte de vacanță pentru aromâni, Ed. Fundației Culturale Aromâne
„Dimândarea părintească „, Aromânii, ieri și azi, Scrisul Românesc, Craiova,
1995 etc. Etc. Etc.) de la care, prin generoasa și înalta sa bunăvoință, am avut,
lunar, informații despre aromâni: domnia sa mi-a furnizat, în egală măsură,
cărți și documente despre aromâni cât și ziarele aromânești, al căror ctitor și
neobosit redactor este domnia sa: Dimândarea și Deșteptarea aromânilor pentru
editarea și supraviețuirea cărora dl Cândroveanu, aidoma unui titan din
mitologie, a dus adevărate și grele războaie (în România și în străinătate)
războaie pe care (cum altfel, pentru un titan înfocat, neînduplecat și autentic
patriot?) le-a câștigat, în cea mai mare parte, până de curând. Nu doar spre
onoarea și folosul aromânilor, ci spălând, oarecum și rușinea și dezonoarea
românilor, nord-dunărenilor inerți, nedemn uitători de frați.
Dar de la domnia sa am aflat și veștile trădării intereselor aromânești,
chiar de către aromâni. Cel mai flagrant gest de „necinste sufletească „l-a comis
însuși fostul Ministru al Culturii dl. Ion Caramitru. (aromân, după naștere.).
Când s-a dus cărturarul Hristu (nume predestinate Martiriului/Calvarului, de
la Hristos.) la acesta din urmă, pentru a solicita un minim ajutor, pentru
supraviețuirea singurelor reviste aromânești din România (Dimândarea și
Deșteptarea aromânilor), dl. Ion Caramitru (mi-a mărturisit la telefon, cu
infinită mâhnire, marele luptător al cauzei „armânești „.) ar fi zis cam așa:
„Pentru oricare revistă din România aș da bani, dar niciodată pentru ale tale. „
Nu erau „ale lui „, ci ale fraților aromâni, câți sunt veniți, cu inimi
deschise, de prin străinătăți, la „obârșie „(socotesc ei, naivii.), în România. Unde
și-au dat toată puterea spirituală, devenind cărturari de neînlocuit (cf. art. „La
ce ni-s buni aromânii? „, de Adrian Botez, în revistele ARP Epoca, Arhiva
Românească și Neamul Românesc). Dar, peste câteva zile, dl. Hristu
Cândroveanu s-a lămurit asupra motivației reale a refuzului ministrului: Ion
Caramitru primea „Marele Ordin al Sfântului Ierusalim „. Fusese o condiție
„sine qua non „, pusă de Masonerie, să nu aibă/întrețină contacte cu aromânii,
cei care fuseseră prea înverșunați patrioți, apărători de „lege (n. n: creștin-
ortodoxă!) și de țară „, în perioada interbelică.
Acum vreo doi ani, revista Dimândarea (Director fondator: Hristu
Cândroveanu) apărea cu mențiunea (în sfârșit, meritată, se pare, de Guvernul
României): „Mensual de cultură și literatură aromână, în 12 pagini, editat de
Fundația Culturală Aromână «Dimândarea Părintească», cu sprijinul
Guvernului României Departamentul pentru Românii de Pretutindeni „(s n.).
Dar câte zbateri, cât nesomn, câtă energie consumată, din partea ctitorului
Hristu Cândroveanu pentru a se ajunge acolo unde, din start deja (adică,
măcar din 1990), trebuia să fie lucrurile, ca normalitate firească. Dar n-a ținut
minunea decât „trei zile „.
Acum, la începutul verii lui 2007 aflu, tot la telefon, de la titanul rănit și
leul ostenit, de atâta zbucium, HRISTU CÂNDROVEANU că prigoana „frățească
„iarăși s-a dezlănțuit: NIMENI DE LA GUVERNUL ROMÂNIEI NU MAI AJUTĂ
REVISTELE AROMÂNEȘTI! Nici cu un „firfiric „. Și ele „mor pe picioare „.
. Și, tot de la stihialul Moise Aromânesc, profet și călăuză cultural-
spirituală a aromânilor, prin deșertul neînțelegerii/indiferenței
deznădăjduitoare, din partea fraților din România (blestemul dihoniei de la
Nordul Istrului Sacru.), am aflat și despre alte mișcări Piezișe, ale unor aromâni.
Tip Vasile Barbă sau Mariana Bara, care, la Simpozionul Comunității Aromâne,
de la Constanța, dar și la un simpozion al minorităților, de la Sighișoara, afirmă
cum că aromânii nu sunt români, ci ALT popor. Și că, în consecință, „guvernul
României să facă bine să le acorde statutul de minoritate etnică! (s n.) Chiar
aici în România! „cf. Dimândarea, Anul XI, nr. 9(47), septembrie 2004 art.
Împotriva oricărei evidențe, al d-lui prof. Hristu Cândroveanu. Ce demoni
fojgăie prin lumea asta și ai cui mercenari sunt sus-numiții?!
. Deși, în definitiv, istoria ne spune, clar, că a existat faimosul Imperiu
româno-bulgar, din secolele XII-XIII, cu capitala la Târnovo, al Asăneștilor Ioniță
Asan era numit rex valachorum et bulgarorum, de către papa Innocentius al III-
lea, contemporan cu el; „și au mai fost și alte începuturi mereu părăsite, de
nevoie mai apropiate de noi: Conferința de Pace de la Londra și cea de la
București, în urma războaielor balcanice din 1912 1913; ca și o altă alternativă,
din 1917 în timpul primului război mondial și cea mai recentă, din 1940 când,
sub ocrotirea trupelor italiene, s-a întreprins înființarea unui district național
aromân, în munții Pindului. „(Cf. Hristu Cândroveanu, Aromânii ieri și azi,
Scrisul Românesc, Craiova, 1995 p. 43).
. Cunoscând noi foarte bine procesele de deznaționalizare, care au loc în
toate nou-intratele state în U. E, dar mai ales în cele slugarnice, prin
guvernanți trădători și populație/locuitori, MAJORITARI,
nepăsători/iresponsabili. Am putea să-i amintim omului pe care-l respectăm
atât de mult, atât de onestului și frământatului patriot Hristu Cândroveanu, că
trădarea mișună peste tot, în România contemporană, nu doar în cele câteva
puncte nevralgice aromânești: milioane de manuale alternative
TENDENȚIOASE, urmărind deznaționalizarea românilor, comandate și
subvenționate de U. E, s-au „produs „pe bandă rulantă, cât ai bate din palme
cel mult în câteva luni. Pe când pe cele care să-i învețe pe „puii de români
„identitatea lor cea adevărată, probabil că nu le vor prinde nici măcar nepoții
noștri. Iar cele pentru aromânii din străinătate. Dar mai bine să spunem despre
altele.
. Căci problemele aromânilor, în țările vecine și „prietene „, sunt mult mai
grave. Nici Grecia, nici Albania, nici Bulgaria și nici Serbia nu oferă, pe
pământul țărilor respective, absolut nici o perspectivă aromânilor: nici de
învățământ în (a) românească, deci nici de existență/viață, aromânilor care, să
admitem prin absurd, ar absolvi vreo școală în (a) românească.
Și aromânii sunt plini de modestie, nesolicitând aceste lucruri
elementare. Stipulate, zice-se, pe undeva, prin Carta U. E. Păcat că nu gândesc
cu un bun-simț MĂCAR CÂT DE CÂT APROPIAT! Membrii U. D. M. R.- Ului din
România. (AJUNGÂNDU-SE LA OBRĂZNICIA DE A PRETINDE CA LIMBA
ROMÂNĂ SĂ DEVINĂ LIMBĂ STRĂINĂ, ÎN ROMÂNIA. Prin încurajare
prezidențială.) și Carta U. E. este „mumă „numai pentru unele nații, iar pentru
altele „ciumă „este. Trebuie să spunem că drepturile istorice ale aromânilor din
Peninsula Balcanică nu suferă măcar comparație, cu drepturile istorice ale
maghiarilor, în Europa.
Iată dubla măsură cu care operează „tătucii „noștri vestici, de la U. E:
României i s-a spus clar, de la bun început, că n-are dreptul de a intra în U. E,
dacă nu face guvern cu U. D. M. R-ul. Pe când o veche membră N. A. T. O. și U.
E, Grecia (la fel că Franța.) nu are nici un fel de probleme de „integrare
europeană „(?), deși refuză recunoașterea minorităților etnice (ba le și prigonește,
de-adevăratelea, cu temniță și teroare!). Iată cuvântul ziarului central Stohos,
din Athena: „Unde îi veți întâlni pe acești așa-ziși vlahi, cu limba lor vlăhicească,
pe stradă, la târg, la locul lor de muncă, rupeți-le picioarele, smulgeți-le limba.
Aici este Elada și ea este a elenilor. Scopul scuză mijloacele! „din ziarul Stohos-
Athena (cf. România liberă, nr. 2135 vineri 4 aprilie 1997 art. Mai sunt tratate,
de Florin Cândroveanu.).
Dar iată ceva și mai și, în contemporaneitatea europeano-grecească: în nr.
7(137) al Deșteptării, din iulie 2001 la p. 8 se prezintă, de către Mircea Kadar,
cazul strigător la cer al lui SOTIRIS BLETSAS (n. n: de fapt, SOTIR BLEȚA, un
arhitect grec, de origine vlahă!), condamnat la 2 februarie 2001” la 15 luni
închisoare (n. n: închisoare de „stil „grecesc. cu tortură „la stroi „.) și amendă de
500000 de drahme (cca. 1400 USD, pentru răspândire de informație falsă
(potrivit art. 191 al codului penal grec). Adevărata vină? SOTIR BLEȚA a
distribuit, în iulie 1995 la un festival aromânesc, o publicație a Biroului
European pentru Limbi mai Puțin Folosite (EBLUL), al U. E. (Birou în care
BLEȚA este „observator” din partea Greciei), publicație ce specifică existența a 5
limbi minoritare în Grecia: aromâna, arvanita (albaneza), macedo-slava,
pomaca (slava macedo-slavilor musulmani) și turcă. În timp ce primarul
aromân din Prosotsani (nordul Greciei) a considerat defăimătoare pentru vlahi
taxarea limbii lor drept minoritară, deputatul «Noii Democrații», Evghenios
Haitidis (s n. n. n: uite cum se căpătuiesc unii, de la naștere,
Cu nume predestinate.), l-a acuzat de răspândire de informații false,
cerând urmărirea în justiție. No comment!
Finalul art. d-lui Mircea Kadar: „Cea de-a 10 a Curte de Justiție din
Atena a decis că referirea la alte limbi decât greacă, vorbite în Grecia, constituie
un delict criminal. (.) Iată că în Grecia, stat N. A. T. O, deci al democra ției (n. n:
da, n-au încotro de atâta „democrație „! de așa „democrație „a murit și sărmanul
Socrate.), românii nici măcar n-au voie să declare că există, limba lor fiind
considerată un fel de. Bâiguială! A venit vremea să ne îndreptăm șira spinării și
să emitem și noi legitimații de român. C-așa-i în U. E. și în N. A. T. O! „
Din nou: „No comment! „nu-i așa? Cam ar fi timpul să ne trezim, fie și
pentru că așa ne tot zice, de zor (și cam degeaba.), imnul național.
TRECUT, PREZENT, VIITOR ȘI. SOLUȚII DE CONTINUITATE Necesitatea
„toleranței zero „(față de atacurile anti-spirituale/anti-identitare) autentica
„toleranță „!
Am văzut, în aceste zile tragice ale Neamului Românesc, cel lipsit de
Patriarhul Îngeresc, pe de o parte și, pe de alta, invadat de Forțele Satanei, care
au năzuit să-i impună, ca succesor-Patriarh pe însuși Antihrist (și, dacă ne-am
lua după aparențe și n-am avea Credință, Nădejde și Iubire, am zice, despre
Întunecimile Lor, că chiar au reușit.) niște „fițuici „electronice, în care se târau
în noroi și numele Tatălui Spiritual al Românilor, care a fost chemat la Ceruri,
de Dumnezeu și, prin blasfemierea lui, însăși ORTODOXIA și trăitorii ei români
întru Duh era spurcată/erau spurcați.
 Am mai zis-o și-o repet, pentru cei care s-au făcut că n-au văzut/n-au
auzit: 1 Dacă vreun creștin-ortodox ar îndrăzni să meargă, să zicem, la Zidul
Plângerii, din Ierusalim și să-și bată joc, prostește, de „bâțâielile cvasi-epileptice
„(am citat!), ale evreilor ortodocși, care nu-și uită durerea dărâmării Templului
Sacru ce credeți c-ar păți? Ar fi decorat de Asociația Profesioniștilor din
Televiziune?! Nu prea cred: s-ar stârni cel mai monstruos scandal mondial, țara
care ar fi trimis (oare?) pe-acel prost, care să-și bată joc de durerea și credința
evreilor, ar plăti, întâi, în bani grei, apoi în persecuții nesfârșite și embargouri
comerciale nelimitate (și ar fi trecută, ca Germania interbelică, pe lista țărilor
care trebuie prefăcute în „pășune pentru vacile texane „cf. filmul american
Scandal internațional, cu Marlène Dietrich.). Ți credeți că noi, ortodocșii
bizantini NORMALI, am lua partea prostului? Vă garantez că nu și bine am
face: cu ce drept s-a dus prostul acela acolo, la „ei „/evrei, să-i jignească în
sufletul/sensibilitatea lor religioasă, în forul lor cel mai adânc interior?
2 Sau dacă vreun ortodox bizantin s-ar duce la Mecca, sași bată joc de
mulțimea de musulmani, care adoră aerolitul cel negru și sacru, din Templul
Kaaba? Ce-ar păți, ACOLO? Firește, ar fi, pe loc, lapidat și așa i-ar și trebui! „Zic
zău lui Dumnezeu! „Ce-a căutat în sufletul credinței Islamului/islamicilor?
3 Îndrăzniți, hai, încercați s-o faceți pe nebunii, voi, cretinii noștri
naționali atât de „prețioși „la Atena, încercând să „puneți De-o emisiune „contra
dogmei creștin-ortodoxe (nici nu contează, ACOLO, dacă o faci în Săptămâna
Patimilor sau de. Sânziene.) încearcă, hai, „deșteptule „, nu te sfii! Dar asta
numai dacă ți-ai făcut, din vreme, testamentul. Grecii nu glumesc, niciodată,
ABSOLUT DELOC! Cu nimic din ce este grecesc iar creștinismul ortodox face
parte integrantă din ființa lor! (mă rog, cu anumite „amendamente „de
duritate/aroganță.).
Atunci, ce-i cu noi, românii? Cum de ne pretăm la tot felul de „jocuri
„cretine, cu chiar Duhul și sufletul nostru? A, da: noi suntem „toleranți „, daaa.
Noi suntem „în spiritul ecumenic „chemând pe toți dușmanii lui Hristos, în
Săptămânile Tuturor Patimilor (săptămânile de după plecarea la Ceruri a
Patriarhului/Tatălui nostru de-aici, de pe Pământ TEOCTIST și „alegerea noului
Patriarh „. De fapt, furibunda ofensivă a lui ANTIHRIST.), să-L mai supună o
dată Drumului Calvarului, să-L mai răstigneacă (pentru a câta oară?), prin
fosforescența revistelor electronice, pe Hristos!
Ptiu! Te umple de greață „toleranța „românească. În vremea din urmă
(care chiar pare a deveni Vremea Cutremurului Venirii Călăreților
Apocalipsului!), de când Al Cincilea Patriarh ne-a părăsit, pentru a zbura spre
Îngeri (dar Dumnezeu, din pricina păcatelor noastre ca popor, i-a hotărât
sufletului lui amânare, întru misiunea sa de a deveni Stea Ocrotitoare pentru
Neamul Românilor.) apar, în tot felul de reviste și revistuțe, OCĂRI LA ADRESA
ȘI A PATRIARHULUI NOSTRU DINTRE ÎNGERI și LA ADRESA CREDINȚEI
NOASTRE ORTODOXE! Din partea a tot felul de secte și sectanți. Care, văzând
că românul „e tolerant „(adică „fraier „și-au zis/au tradus ei.), au rămas cu
convingerea că sunt „băieții deștepți și ’oți „ai nației iar nu „prostul (n. n: și
rătăcitul.) să știe că-i prost (n. n: și rătăcit.) și să nu treacă drept deștept (n. n: și
„călăuză spirituală „.) „, cum bine comentează Marin Preda, prin vocea lui Ilie
Moromete?!
A fi tolerant nu înseamnă a te lăsa „călărit „la tine în Țară, la tine în
Casă! Ba chiar să-i chemi să te „călărească „, pe toți „vecinii „(și, uneori,
dușmanii! Ba chiar să-ți placă, mazochist, să „te dai mare „că te „călăresc!).
Acest fel de „toleranță „se numește tembelism, prostie, tâmpenie, sinucidere
moral-spirituală! Adevărata toleranță e aceea pe care v-am sugerat-o mai sus:
să-i respectăm, fiecăruia, Credința, Religia dar ACASĂ LA EL, NU ÎN SPINARE
LA NOI! Să creadă cât vrea și în ce vrea, dar la el acasă! Nu să-l invit chiar eu,
să mă bată și să mă batjocorească, în Biserica Sufletului și Neamului meu!
La mine acasă, într-ale rânduielii Casei Mele TOLERANȚĂ ZERO! Aceasta
și numai această poate însemna AUTENTICA TOLERANȚĂ! Doar așa voi ști să-i
respect și pe alții, în Casa și în Sufletul lor! Altfel, dacă (îmi) permit batjocorirea
Dumnezeului meu, a Casei Sufletului meu „străinii „(adică nu doar cei de altă
situare geografică, ci, în primul rând, de altă situare spirituală!) trebuie să se
aștepte, de la mine, la batjocorirea și a lor, a Casei Sufletului lor!
Dacă pentru noi, dreptcredincioșii creștin-ortodocși, aceste
batjocuri/blasfemii (căci până și sălbaticii își respectă morții!), la adresa Celui
de-al Cincilea Patriarh și a ORTODOXIEI nu înseamnă nimic și nu se iau
măsuri de alarmare spirituală ar trebui ca, pentru protejarea Casei Sufletului
Lor, înșiși „străinii „să împiedice acest „ecumenism „deșănțat în fapt,
BLASFEMIEREA! Căci, dacă eu n-am nici un Dumnezeu, voi spurca, ușor, pe
toți dumnezeii celorlalți! ȘI ASTA, FOARTE UȘOR ȘI FĂRĂ NICI O MUSTRARE
DE CONȘTIINȚĂ!
Această atitudine a noastră, de nepăsare ignorantă, din păcate, trebuie
înfierată, înainte de orice iar nu, în primul rând, atitudinea mozaicului,
musulmanului sau mai știu eu cărui reprezentant, al nu știu cărei biserici, ori
cult, ori secte rătăcite în deșertul Anti-spiritului!
Și dacă Ortodoxia cea prin Dumnezeu și prin oameni, EGAL, trăitoare nu
va lua aminte la NECESITATEA TOLERANȚEI ZERO față de
batjocorirea/minimalizarea valorilor noastre creștin-ortodoxe și românești
(aproape o sinonimie!) nu trebuie să dăm vina pe „învățători „, ci pe noi înșine,
căci „învățătorii „/APOSTOLI AU FOST PE PĂMÂNT, DIMPREUNĂ CU HRISTOS-
DUMNEZEU și NE-AU SPUS/LĂMURIT CE ERA DE SPUS/LĂMURIT (mai mult
chiar decât ceea ce le place unor intelectuali de azi, tip Cămil Petrescu, prin
personajul Cibănoiu, din Patul lui Procust să zică: „Existența lui Dumnezeu nu
se poate dovedi și e un păcat s-o explici cuiva. Crezi numai. Și afirmi. Credo în
quia absurdum „.) când, de fapt, relației dintre Neamul Românesc și
intelectualii săi de azi, atei și aserviți, MAJORITATEA, unor interese
antinaționale și antiortodoxe (în traducere liberă: IUDE.), i s-ar potrivi mai bine,
de fapt, vorba veche: „Spune-mi, cine ți-a scos ochiul, că adânc ți l-a mai scos?
Fratele. „.
Deci, acum, în finalul exprimării amărăciunii mele, spun ce-am mai spus
(eu nu mă dezic nici de viața mea, nici de Dumnezeu/Adevărul strămoșilor
mei!): dacă astfel de lucruri, precum hulirea și Instigarea violentă la blasfemie!
Asupra Dumnezeului nostru, IISUS HRISTOS, asupra MORȚILOR și asupra
ÎNGERILOR Neamului Românesc. Ca și asupra tuturor valorilor noastre
identitare, creștinortodoxe-românești, se vor mai petrece și altădată, IAR NOI NU
VOM MIȘCA NICI DINTR-UN DEGET! (de parcă s-ar face vorbire de beduini, iar
nu de Duhul nostru românesc, de însăși Ființa noastră.) atunci, „idioți naționali
„, scuzată să-mi fie afirmația adevărată (și nu doar pentru mine, Adevărul.) ne
vom numi NOI cei care nu suntem în stare să ne apărăm nu doar „brățările
dacice „, dar nici măcar SUFLETUL/SPIRITUL NOSTRU pe care ni-l expunem,
fără rușine, la mezatul mass media și al rânjitorilor străini în definitiv, pe bună
dreptate rânjitori! DACĂ NU ȘTIM CINE SUNTEM, NICI CU BULETINUL
CREȘTINO-ORTODOXO-ROMÂN ÎN MÂNĂ!
„Nil admirări „.
Nu, în lumea zilelor noastre nu s-a mai petrecut, în ultimul timp, absolut
nimic, care să ne stârnească minunarea, mirarea, sau, măcar, curiozitatea.
Putem spune și noi, precum înțeleptul antic latin Horațiu, în Epistulae: „Nil
admirări. „Să nu te lași impresionat de nimic „. Nici n-ar mai fi posibil acest
miracol căci toate sunt/au devenit lucruri obișnuite cu care, mai exact, am
ajuns să ne obișnuim: trădarea cea mai grețoasă, blasfemia cea mai
înmărmuritoare, impostura cea mai revoltătoare, golănia cea mai vulgară,
crima cea mai oribilă în fine, PROSTIA o prostie și o iresponsabilitate fără
limite! Încât, uneori, ne stârnește un oarecare respect: parcă însuși Dumnezeu
ar fi orchestrat-o, am zice dacă n-am ști că Marele Regizor, Marele Iluzionist
oricând și oriunde! Nu poate fi decât SATAN.
Ce importanță și folos ar mai avea/fi să ne plângem de marșul efectelor
Referendum-ului secuiesc, din județele României (?) Harghita-Covasna, când,
de mai bine de-o lună, guvernul României este maghiaro-liberal? Ce importanță
și folos ar mai avea/fi să ne plângem de implicarea absurdă a militarilor
români, pe teatrul de lupte din Iraq-Afghanistan, dacă guvernanții României
aservesc, total, țara asta tuturor Negustorilor Lumii (cu contracte sau. Peste
contracte.) de la „Marii Licurici „și până la „Marii Rechini „care își fac nevoile
cu/peste ea? Ce importanță și folos ar mai avea/fi să visăm la „ocrotitoarea
umbră a Coroanei Dumnezeiești „(„monarhia este privirea spre cer a României „,
spunea un fulminant demagog Al zilelor noastre.), când Casa Regală de
Hohenzolem se întinde, ca o caracatiță, în plin regim republican, peste palate,
munți, câmpii, străzi întregi? Bine, bine retrocedați tot pământul arabil al
Ardealului foștilor/actualilor grofi retrocedați proprietățile (deși, bine și deplin în
spiritul MODELULUI COSMICO-METAFIZIC DE SĂRAC IISUS HRISTOS, zice
calvinul cvasi-ateu J. J. Rousseau: „Crima și nedreptatea au apărut din
momentul când un om a împrejmuit o bucată de pământ cu pari și a zis: «Asta
e a mea!» „) tuturor hoților și profitorilor, care au jecmănit România, în ultimele
trei sute de ani dar de ce nu retrocedați și Bisericii, Arhiepiscopiei Rădăuților,
Sucevei și Bucovinei, cele 90000 ha de pădure, obținute de la fostul Imperiu
Austriac pentru a fi în stare să întrețină patrimoniul de stat mânăstirile lui
Bogdan, Ștefan, Rareș. Care își șterg ireversibil sfinții de pe pereți și ale căror
ziduri încep să îngenuncheze, neputincioase, spre pământ? De unde, din ce să
facă pomeni/pomeniri sărmanii călugări, care, ca și părintele Ghermănuță al lui
Hogaș, se hrănesc cu „salată de bureți „?
 Ce importanță și folos ar avea/fi să ne mai plângem de educația românilor
dacă, în locul unui profesor universitar cu mutră de „șoim al patriei „cu mustăți
albe (dar care avea, totuși, ceva habar de muncă și răspundere.) liberalii puseră
un tinerel-inginerel de 30 de ani, cu mutră de huhurez, care nu știe nici unde
ține pixul? (Trăiască gașca lui Fenechiu, care, ca și haiducul Șapte Cai și-a adus
ceata de ieșeni cu țurțuri la nas să umple Palatul Victoria!). „Și deasupra
tuturora, [PROFESORII și RUINELE ROMÂNIEI] să și [le] recunoască/Își înalță
pocitura bulbucații ochi de broască „(iertare, blagorodnicilor, nu l-ați văzut,
cumva, pe prispă casei voastre, pe vicepremierul României, domnul „Nem
Sobot-Nem tudo! „, care răspunde de educația și de cultură și de. Românilor?
NU? Ei, așteptați-l, că nu se poate să nu se înființeze, oriunde s-ar zice că mai
există români de dez-românizat.). Ce importanță și folos ar mai avea/fi să ne
plângem de manualele de Istorie a României, care, în curând, vor vorbi despre
Mongolia și Burkina Phasso dacă ultimele rămășițe ale ruinelor Sarmizegetusei
sunt betonate, la temelia hotelurilor, ridicate de toate liftele, în Munții Orăștiei?
Etc. Etc. Etc. Și la ce bun să ne plângem de blasfemiile (televizate, sfidător și
cotidian, în direct! Cu insistența apei care bate în piatră.) când, în materie de
spirit, presa (de orice fel!) funcționează ca vulturii hoitari, ori corbii de pe
„câmpii de bătaie „? Și se și împăunează-înfăloșează cu bucată, trăsnind de
putreziciune, în plisc! O să croncănească,
Însă, la un moment dat căci nu-i lasă ifosul SĂ NU! Și atunci. Fiecare
pasăre (până și cioară.) pe limba ei piere.
Ce importanță și folos ar avea/fi să privim grețoșenia de teatru al
„suspendării „. Cui? A unui individ fără onoare, fără cuvânt etc. Care, în opinia
mea, n-ar fi trebuit ales NICIODATĂ, de către un popor sănătos, să-l reprezinte
pe acesta din urmă? În ritmul ăsta de inconștiență a votului, ne putem trezi,
repede și frumos, în viitoare legislaturi, cu Vanghelie „care este „și cu „nea Gigi
„urlărețul.
Deci, toate câte se petrec (războaie criminale ale negustorilor etern
deicizi, violența absurdă a lui Andrei Gheorghe, a huliganilor de la meciuri și a
„călăului de la «Virginia Tech»„ SUA-l6 aprilie 2007 „. EGAL!
— Blasfemierea Dumnezeului Creștin, impostura fariseică și indiferența
duse până la nesimțire sfruntată, ale presei și opiniei publice EGAL! - față de
blasfemiere și deicid. Trădarea celor mai elementare legi și
jurăminte/angajamente, nu față de GĂȘTI DE CRIMINALI INTERNAȚIONALI, ci
față de un/o popor/umanitate care, de-acuma, parcă nu s-ar mai simți în apele
lui/ei, dacă n-ar fi trădat [ă] și mințit [ă]. Și, deasupra a toate și tuturora,
Crucea! Care, mereu, fără încetare, îl ridică, spre răstignire tot mai irelevantă,
pe Hristos.) nu mai fac parte din ultima oră/oară (de senzație, deci de ÎNCĂ
viață.) ci din bon ton-ul stupid, al unei epoci a imbecilității, grosolăniei golănești
și a nesimțirii depline!
„NIL ADMIRĂRI! „
CTP-ul, propaganda și. Ziua națională a României. Necesitatea „barbariei
celei bune „
În seara zilei de 1 Decembrie 2007 Ziua Națională a României (mai precis,
se făcuse ora 23), speram să fiu scutit (măcar la acea oră!) de propagandă de
doi lei. Ei bine, nu mi-a fost scris. Dl Cristian Tudor Popescu, marele „boss „al
presei românești, cel care are o mulțime de daraveri morale nerezolvate (ultima
dintre ele ținând de foarte suspectă sa „inocență „, în cazul Bogdan
Chireacmultimilionarul în euro-dolari, pe seama Serviciilor Secrete și colegul
„de umăr „al CTP-ului.) a ținut, pe postul Tv Pro-Cinema, un „speech „, legat de
filmul Profetul, aurul și ardelenii, al lui Dan Pița. În ce calitate? Hmmm. se pare
că în aceea de cinefil al lui Pește. Cinefil de profesie „al noilor vremuri „,
„director de conștiințe „ȘI în filmografia românească! (dom’le, cam multe sarcini
și-au luat unii, după 1989 s-ar putea să se prăbușească sub ele, ca măgarii
supraîncărcați.). Și nu știu cum naiba, pe unde trece „verbul lor Inspirat „(de
cine?), se alege praful din Țară/Neam. Din Adevăr. Din Bine.
În rezumat, știți ce „scoverze „mânca ipochimenul cu pricina?! (. Același
„genialoid „CTP, inginerașul-tenisman atoateștiutor care, la o invitație de
curtoazie la Antena 1 invitație cam. Foarte deplasată, având în vedere că, totuși,
slavă Domnului, n-au murit, în România, chiar toți eminescologii de profesie! A
lui Adrian Păunescu, prin anii 1999 2000 când bârfa ordinară la adresa lui
Eminescu era „în floare „, luând proporții aberante, a rostit atâtea murdării,
măgării și inepții, la adresa lui Eminescu și Veronica Micle, pe postul TV
respectiv, încât s-a înnegrit ecranul, ca de ciumă bubonică.). Dar să ne
întoarcem la „comentariul „, cu funcție de „prolog „la filmul Profetul, aurul și
ardelenii. CTP-ul zis-a că filmul cu pricina e un film de propagandă „fină „(bine
măcar că-i „fină „, CTP-ule.), ceaușistă, pentru „înțepenirea „în mințile românilor
a conceptului de „românaș „descurcăreț. A unui fals și catastrofal complex de
superioritate al barbarilor de români, care, de altfel, ar trebui să stea în
genunchi, până la sfârșitul veacurilor, în fața „tehnologiei americane „.
Și se mira omul, părând foarte cinstit (poate că și era. Ceea ce îi
accentuează vina ignoranței și imbecilității!) că românii din film, de cum ajung
în SUA, ajung să știe să tragă mai bine decât. „profesioniștii locului „. Și că
„românașii „proclamă, cu îngâmfare barbară și total vinovată, superioritatea
palincii, în fața whiskey-ului. Și că, după 1989 ne-am căpătat dreptul de a râde
de (nu LA!) astfel de filme.
Bine ar fi fost ca acest individ cu mers de saurian și facies de killer să
învețe a râde, în primul rând, de suficiența să îngrețoșătoare. Și poate că,
atunci, am fi fost scutiți de aberațiile propagandistice ieftine, de la ora 23 de
Ziua Națională a României. (dar se vede că scris i-a fost CTP-ului să se ia de
mână cu Corn (b) el Nistorescu, cel care a fost premiat de Bush-ul din
rezervația SUA, în 2001 pentru osanalele aduse „cruciaților „de peste Ocean, pe
când aceștia bombardau/distrugeau una dintre cele mai vechi civilizații ale
Terrei.).
Dar, s-o luăm sistematic și cu calm. „Românașul „descurcăreț din film nu
era altul decât Ilarion Ciobanu (căruia i se alăturau excelenții actori Ovidiu
Iuliu Moldovan și Mircea Diaconu), cel care, în rolul lui Traian Brad din Poplaca
Ardealului 1881 (adică, aflat sub austrieci și unguri, dar și după ce România-
Mamă trecuse prin Războiul nostru pentru Neatârnare, 1877 1878 cum frumos
își intitulează cartea sa de proză documentaristică George Coșbuc.). Aflat, cu
fratele mai mic, Romi, într-un tren din SUA, văzând că bandiții lui Groghan trag
înspre tren, Traian Brad îi zice lui Romi, foarte cumpănit întru bun-simț
românesc, cuvinte pe care „capelura „CTP-ului le-a făcut să alunece pe lângă
nestematele sale urechi clăpăuge: „Stai, Ròmi, domnii au trebile lor, noi pe ale
noastre! Nu ne băgăm! După ce și le vor termina, plecăm și noi, în treaba
noastră. „Dar, când vede că „domnii „bandiți trag și-nspre el, Traian Brad o ia la
fugă, cu tot cu Romi, din tren.
. Suntem în 2007 și filmul acesta este mai actual decât crede „geniul
„CTP-ului: americanii („domnii „. Bandiți!), departe de a-și rezolva treburile între
ei, „trag „înspre lumea întreagă, OBLIGÂND LUMEA SĂ. SE OCUPE DE
TREBURILE LOR! Și în locul lor, de multe ori. (. Cum face SUA, „păcăliciul
„lumii și păcălitul Israelului, cu „axa „București-Londra. pe care axă s-au
înșirat, ciudat, la concurență cu NATO și toate statele, vechi și noi, ale UE. Halal
„concurență „SUA-Europa! Păi, cum naiba Rockefeller-ii SUA să fie CU TOTUL
ALTCEVA decât Rotschild-ii Europei! Ar fi absurd! De-un neam sunt și de-o
simțire.).
. Să stăm în genunchi, noi, barbarii, în fața geniului și moralei.
Americane. Măi, să fie! Dar cu cine o fi făcut istoria CTP-ul, de nu știe că toată
slăvita „tehnologie americană „este, de fapt. Germană?! Că americanii FURĂ de
sting și AZI, toată materia cenușie a Terrei?! Când a căzut Berlinul, s-au și făcut
nevăzuți și toți oamenii de știință/cercetătorii/inventatorii, unii „susținuți „de
sub brați de Estul stalinist, dar, cei mai mulți, de Vestul american. (Și poate n-
ar fi lipsit de interes să aflăm și noi ce au făcut americanii, cu toate
documentele sustrase din casa lui Nicolae Teslea, istroromânul CU ADEVĂRAT
GENIAL cel care dezlegase taina energiei universale eterne.). Iar la NAȘA
lucrează peste 200 de români, bașca alte sute de ruși, cehi, japonezi etc.
Și CTP-ului amnezic îi scapă faptul că, în majoritate (excludem nobilii
protestanți francezi, alugați din patrie de persecuțiile religioase și retrași în
statele din Sudul SUA. Dacă nu erau nobili, n-ar fi pățit-o așa de rău, în
Războiul de Secesiune, sudiștii.) sunt urmașii vagabonzilor, golanilor și
criminalilor, scăpați din spânzurătorile Europei. (asta e valabil, de fapt, pentru
TOT CONTINENTUL american. De la sud la nord și.” vițăvercea „.).
Morală și Drept american, da, CTP-ule?! Morala ex-guvernatorului de
Texas, George W. Bush, care a câștigat alegerile prin „mâna Binecuvântată „(ca
aia a lui Maradonna.) a lui frate-su, „boss „-ul de Florida?! George W. Bush, cel
care a respins apelul la clemență, înaintat de un dement cu acte în regulă?!
Care a fost prăjit pe scaunulelectric! Cel care a respins apelul la clemență al
unui (atenție!) NEGRU, acuzat că ar fi ucis pe cineva într-o parcare, NOAPTEA,
SINGURUL MARTOR AL „CRIMEI „FIIND UN PAZNIC BEAT MORT, CARE ERA
LA O DISTANȚĂ DE PESTE 100 DE METRI DE LOCUL FAPTEI?! Care negru a
fost prăjit, așijderea, pe scaunul electric (. Să observăm „creștinismul „, civilizat
și democratic, al pedepselor americane, deci al Dreptului american.). George W.
Bush care, precum toți președinții celei mai „nobile „și „cruciate „națiuni de pe
Pământ, face parte, pe viață, din loja satanică „Skull and bones „Craniu și oase
„! Halal, CTP-ule! De cap să-ți fie! Probabil că îți dorești din inimă și faci totul
(deocamdată, reușești doar la nivel de. „facies „.), pentru a fi tovarăș de lojă cu
„moralii „ăștia și cu „supușii „lor, cei mai teribil manipulați oameni de pe Terra (.
Mai crunt manipulați chiar decât românii. Ceea ce nu-i puțin lucru.).
Sau poate că CTP-ului îi făceau cu ochiul obiceiurile păgân-fariseice ale
mormonilor poligami, din filmul cu pricina?! Obiceiuri care revoltau bunul-simț
cumpănit, al ardelenilor creștini, din familia BRAD?! Eu știu? N-aș prea zice.
. Și, hai să terminăm bâlciul ăsta pe care l-ai stârnit dumneata, CTP-ule,
prin spusele domniei tale, care se instituie într-una dintre cele mai abominabile
propagande antiromânești și antibun-simț, din câte s-au perindat pe ecranele
fosforescente ale televiziunilor, din 1989 încoace: da și ce mirări te mai
contorsionează, stimate domn?! Că românii din filmul lui Pița „învață, dintr-un
foc, să tragă mai bine decât profesioniștii locului „?! Da, e drept, cu
„profesioniștii „locului numit SUA nu-i bine să te pui, că n-au nici un fel de
scrupule, cum am văzut mai sus, „de la vlădică până la opincă „. Dar Traian
Brad făcuse parte din eroicele detașamente de voluntari ardeleni care, înșelând
vigilența austro-ungurilor, au trecut hotarul Carpaților și s-au alăturat fraților
lor, la Plevna, pentru că simțeau că libertatea de dincolo de munți e și libertatea
lor, precum este libertatea oricărui român, oriunde ar locui el (. Ceea ce
guvernanții noștri, din frământatul an al „Cazului Italia „uită total să
declare/proclame, să apere etc. Etc!). Citește domnia ta CTP-ule, cartea lui
Coșbuc, Războiul nostru pentru Neatârnare documentată la fața locului
(câmpiile și satele din jurul Plevnei, dar și vorbind cu țăranii din sute de sate
românești, nu foarte mult după 1878) și te vei cruci cât de ULUITOR (pentru o
lume întreagă, dar domnia Ta nu vrei să faci parte din „lume „, ci, pasămite, din
„Skull and bones” ul american, îți produce o plăcere orgasmică să te umilești în
fața „cruciaților „cu două oase, încrucișate peste un craniu.) DE EROIC s-au
purtat „barbarii „, „sălbaticii „ăștia de români, când a fost vorbă să-și
dobândească Sfânta „Neatârnare „, de care vorbește patriotul Coșbuc. Da,
„românașii „știau să tragă mai bine cu „pușcoacele „lor, decât turcii, cu
armamentul produs de infernalii negustori englezi („suporterii „otomanilor
păgâni, împotriva creștinilor.) ai firmei Gatling. Și, în general, ar trebui să se știe
că românii au geniu în toate, chiar și în război, dacă trebuie să lupte din
moment ce, deși Țările române nu mai intraseră într-un război de cca. Două
secole, Plevna a încremenit Pământul de admirație, față de avântul și spiritul de
sacrificiu românesc. Hotărât lucru, nu suntem „neam de sclavi „, cum sugera
până și un autentic intelectual, Cioran, ceva mai spălățel decât inginerașul
atoateștiutor, autoritatea lui Pește. Pythia olteană CTP-ul.
. Dar, în finalul acestor glose pe seama afirmațiilor unui „director de
conștiințe „(?!) din România contemporană, aș dori să adaug ceva. Am văzut,
azi, o armată defilând, pe sub Arcul de Triumf bucureștean, o armată care nu
mai apără interesele naționale românești, ci slugărește (la modul MERCENAR!
Precum albanezii Evului Mediu balcanic.) NATO și, deci, Imperiul cel mai
barbar, din câte au existat în istorie SUA (îmi măsor foarte bine cuvintele: SUA
nu se compară nici măcar cu îngâmfatul Imperiu Roman, care, totuși, nu
clintea temple și zei, din țările/locurile cucerite. Chiar un ziarist american, în
noaptea când SUA a început revoltătorul bombardament apocaliptic asupra
Bagdadului, a făcut afirmația că „așa o invazie nu s-a mai pomenit de pe timpul
lui Ginghis-han și Timur Lenk „. Iar, peste câteva săptămâni, același ziarist a
făcut o afirmație stupefiantă, pentru orice om civilizat. Ce-o mai fi însemnând,
azi, „să fii civilizat „?!: primul obiectiv devastat de armata americană a fost nu
unul militar, ci. MUZEUL NAȚIONAL DIN BAGDAD!).
Deci: ce viitor așteaptă, trebuie să dorească românii pentru România?! E
clar, nu unul războinic, pentru că monopolul războaielor este al cu totul altora
decât românii! Atunci?! Opinia mea, statornică, este că România ar trebui să se
instaleze, cum a și făcuto, în mileniul I d. H, în „barbaria cea bună „în disprețul
total față de toate „normele „europene și mondialiste (nu mondiale!). Față de
orice „tehnologie americană „(militară, de manipulare etc. Etc.). Adică, așa cum
i-au disprețuit pe romani și armatele și „găselnițele „lor (precum, azi, „geniul
tehnic american „, de care vorbește CTP-ul.) și s-au Retras în comunitățile lor
tainice, închise și ferite de contaminarea cu tot ce însemna „romanitate
„românii trebuie să-i disprețuiască și pe ateii și ginghis-hanii zilelor noastre să
respingă și să disprețuiască orice invazie materială, având suportul forței
spirituale. Toate „e-urile „și substanțele cancerigene, toate „sirenele odiseice „ale
ideologiilor contemporane. Orice încercare a mondialismului de a proclama
metastaza anti-spirituală în organismul terestru. E mai greu decât în mileniul I
d. H. DAR NU IMPOSIBIL! Forța și valoarea României nu stau (poate că unii
regretă eu NU!) în frumusețea uniformei militare și în sofisticarea, clipă de clipă
mai mare, a echipamentelor militare. NU! Forța și valoarea României sunt
ascunse, CA ÎNTOTDEAUNA DE-A LUNGUL ISTORIEI NOASTRE
MULTIMILENARE!) în templele zalmoxiene/mânăstirile/bisericile creștine și-n
credința noastră, în mediul natural curat, în munții plini de dumnezeiască
energie! Nu disprețuiți cele ce spun acum (a mai spus-o asta sub o formă mai
curând meditativă, decât de reținut reproș. Cineva cu mult mai de soi decât
mine Lucian Blaga, cel cu „teoria sabotării istoriei de către români „. Iar azi o
prorocește un olandez/neamț, ciudat și misterios: Jan van Helsing): au venit,
din nou, vremuri ale retragerii în MUNȚI și în SINE în GOSPODĂRIILE DE LA
ȚARĂ și în SFÂNTA FAMILIE (cea mai de nebiruit cetățuie, după aceea a
Spiritului/Credinței Strămoșești!)! Altfel, vom dispărea în beznă, dimpreună cu
toți „zombii „care încep să mișune pe planeta Terra. Și, vorbă lui Eminescu,
dacă noi, românii, nu păstrăm candela aprinsă, de unde va mai lua lumea
LUMINA?
Tot așa că omul genial Eminescu, spune și Domnul nostru Iisus Hristos-
Mântuitorul, către apostoli: „Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își va
pierde tăria, cu ce se va săra ea? „(Evanghelia lui Matei, 5 13).
CONCLUZII Necesitatea reperului moral-social stabil: Divinitatea Chiar
dacă legea progresului continuu s-a dovedit, în mare parte, falsă căutarea
sinceră de soluții sociale de viață, ambiția viguroasă de a depăși limitele
ignoranței și a veni în întâmpinarea Creatorului Divin, Marele Plănuitor al
destinului uman cosmic este o garanție că, undeva, cândva, omenirea, în chip
real, va produce restaurația valorilor eterne, iar această garanție, care nu poate
fi oferită decât prin forțe și sacrificii dezinteresate, generoase, sublime, eroice nu
poate fi dăruită decât de tineri. De categoria psiho-spirituală a „tinerilor „. De
generația de tineri responsabilizați, conștienți de răspunderea lor în fața istoriei
terestre, ca oameni întruchipând Profilul Istoric al Omului, Idealul (dorință și
voință de exprimare și împlinire, material-spirituală) Omului Terestru.
„Supremul Bine „, cum îl numeau cei din triada înțelepților antici:
Socrate, Platon, Aristotel.
Forțele spirituale tinere: a dacă vor fi educate în direcția generozității
spirituale, a orizontului spiritual deschis și liber spre „sus „iar nu al unui
pozitivism meschin și fosilizat în automatismele de „animal de pradă „, strict
orizontalizat (sub zodia „economicului „);
B dacă vor fi convinse să accepte cunoașterea și aprofundarea Legii-
Normă (în semnificațiile ei adânci, vitale) și a sistemului general de funcțiune
socială în mod sigur, vor găsi soluții nu numai noi, ci și mai fiabile și viabile,
multiple și cu grad de soluționare mai înalt. Se vor angaja într-o autentică
spirală a reformei sociale și morale (nu în simulacre „reformiste „) așa cum s-a
întâmplat în toate momentele critice ale istoriei omenirii: tinerii minoriți au
deblocat Biserica Occidentală, scoțând-o din criza de credibilitate, care a
produs, pe cale de consecință, tirania religioasă a sistemului inchizitorial;
tinerii artiști, savanți și exploratori au deblocat Evul Mediu (care alunecase în
manierism factice) spre Renaștere (vizionarul rus Nikolai Berdiev, din secolul
XX, profetizează, pentru vremile imediat „viitoare „, Un Nou Ev Mediu re-
spiritualizat, din nou extatic și re-armonizator, re-semantizator al istoriei prin
redarea dimensiunii Divine, către socialul uman8); tinerii masoni ai veacului 18
au deblocat sistemul social feudal (încrâncenat în forme golite de divin, în
absolutismul despotic, cu pretenții de drept divin, arogant și distructiv de
avânturi creative), spre democrație (care, la începutul ei, părea reală.) și tot
tinerii au achiesat primii și la idealurile anului (est și central-european) 1989
doar că, peste tot în Centrul și Estul Europei, a existat o capcană, gen „Piața
Universității „-București revelată mai degrabă sau mai târziu, cu amărăciune.
Forțele tinere nu trebuie măcinate, pervertite și exasperate ci folosite în mod
loial, vizionar, curat determinate, printr-o educație prealabilă, de înaltă și
susținută ținută spirituală, să se „înjuge „singure, cu entuziasmul specific
vârstei, la operația denumită „ameliorare socială „. Numai așa se pot ele purifica
și lumina, constant, întru Idealul Umanității fără a se înțepeni în starea psiho-
spirituală, numită „bătrânețe „, ci păstrând, chiar în vârsta senectuții,
flexibilitatea și generozitatea extremă, atât de vie, a stării spirituale de „tineret „.
Căci, după cum credem a se vedea, nu există un real conflict al generațiilor,
decât atunci când cei vârstnici se încăpățânează să semnifice „cei bătrâni”
îmbătrâniți și să-și aroge drepturi pe care nu le au, în virtutea unor „virtuți”
deloc onorabile: își apropriază, fără să și merite, din punct de vedere medical,
toate anchilozele psihospirituale posibile lucru care duce, inexorabil, la
atitudini egoiste și tiranice. „Bătrânețea „și „Tinerețea „se dovedesc a fi, în cele
din urmă, dar, de fapt, în primul rând categorii psiho-spirituale și grade de
atitudine volitivă (în cazul celor ce vor să arate și să fie „bătrâni „, este și
complacerea de a arăta și a fi astfel iar despre „tinerii „cu prejudecata că ei
trebuie să fie cu totul altceva [?] decât generația anterioară, iar dacă nu sunt, se
autoblochează moral-spiritual, se poate spune, la fel, că se complac într-o
atitudine categorisită, doar, drept „tânără „hyppies, rockers, rappers, punkers
etc. Dar, în realitate, „îmbătrânită” prematur, fără finalitatea, neliniștea
creatoare și forța de a fi și însemna tinerețe autentică). „Le lipsește educația
„spunem. Dar chiar li se dă educația adecvată, într-un mediu social adecvat, de
către factori educaționali adecvați (fie și ca atitudine și nivel spiritual) și de
bună-credință? O educație care 8 Nikolai Berdiaev, Un Nou Ev Mediu,
Omniscop, Craiova, 1995 și Sensul istoriei, Polirom, Iași, 1996 p. 197: „Trebuie
să aibă loc o anumită mutație lăuntrică, după care istoria universală nu se va
mai înfățișa în perspectiva fluxului distrugător al timpului, ci din perspectiva
eternității, a istoriei celeste. Istoria universală se va întoarce în adâncime, ca un
moment din veșnicul mister al Spiritului „.
Să stimuleze în ei generozitatea și energiile constructive, specifice (în mod
normal.) vârstei tinere?
* Tot „tânăr „, din categoria „generoșilor „cu spirit de autosacrificiu
pentru cetate, a fost și Pytagora, atunci când a gândit Legile morale și politice9
pe care, la bătrânețe (bătrânețea strict biologică!), le-a împărtășit și aplicat, cu
mare succes, crotonienilor. Redăm, mai jos, câteva meditații pytagoreice asupra
legilor și atitudinii de cetățean a omului, care trebuie să se dedice „tinereții „(ca
stare spirituală) cetății meditații pe care, dacă va deveni conștient de misiunea
sa mesianică, orice tânăr responsabil și le va însuși, cu siguranță, ca fiind ale
minții și sufletului său curat și luminat de bunăvoință și va purcede la munca
socială, lepădându-se de fobiile și obsesiile sale vindicative, împotriva
„bătrânilor „. Căci orice atitudine vindicativă se întoarce, cu mare suferință și
creând premizele sterilității vieții împotriva celui care crede că se răzbună pe
alții. Cel ce se răzbună, pe șine se lovește cu nulitatea faptei căci își
concentrează forțele pe un sector extrem de limitat și marginal al existenței și nu
mai poate ieși dintr-însul, devenind prizonierul propriei răzbunări, deci
pierzându-și principala forță a tinereții: libertatea spirituală.
A „Această carte nu e destinată celor ce trec, ci generațiilor care vor veni.
Legiuitorului oamenilor îi trebuie suflete neprihănite, minți tinere care să se
lase marcate de pecetea adevărului și să-i păstreze urma. „
B „Această carte e rodul unei vieți. Nu înseamnă prea mult viața unui om,
când e vorba de o carte care va sluji drept pildă întregii omeniri. „
C „SESOSTRATOS primi în Theba toată cinstea ce se dă învingătorilor,
pentru că omorâse niște oameni. PITAGORA avu «cinstea» de a fi prigonit,
pentru că dorise să reînnoiască speța umană. „[Da, omul nou, spiritualizat,
MIHAELIC, am zice azi, în era creștină nedepinzând exclusiv de ereditate, omul
pe care și l-a dorit, mereu, Legislatorul sincer și cinstit, „tânăr „, al oricărei
cetăți umanoterestre.]
D „Legiuitorule! Nu îți vinde legile poporului; dacă sunt bune, nici
poporul cel mai bogat nu va avea cum să le cumpere. „
E „Legiuitorule! Pune-ți toată viața și înțelepciunea la bătaie, nu ca să
transformi oamenii într-un popor, ci mai degrabă, poporul în oameni: „
F „Taie unghiile poporului, dar nu-i spăla capul cu propria-i urină;
pedepsește-l, fără să-l înjosești. „
Și, aparent fără legătură cu preceptele enunțate mai sus, dorim a
convinge tineretul și „bătrânii „Cetății moderne, în egală măsură, asupra
valabilității eterne a judecăților și capacităților de idealitate și pedagogie social-
politică sublim-înaltă, ale „vechilor „înțelepți, buni să dea lecții oricând, pentru
oricine, locuitor în istorie și cităm următoarele: „Poporului care se plânge de
sărăcie, dă-i pâine și nu libertate „. Și: „Rămâi sclav dacă nu prețuiești mai mult
decât stăpânii tăi. Poporule! Numai virtutea are dreptul să se răscoale. „10
* Tineretul trebuie, credem noi, să-și re-însușească această mentalitate a
autosacrificiului, în slujba Legilor Binefăcătoare Cetății, prin care legi, energiile
omenirii sunt eliberate spre sinele ei adevărat: Dumnezeu. Căci păcatul care a
„îmbătrânit „variatele sisteme de guvernare, diversele variante de sisteme
sociale păcatul comun al tuturor sistemelor sociale, gândite și puse în practică,
în ultimele două secole (care secole se identifică și cu o lentă, dar neîntreruptă
diminuare a gradului de implicare a generației tinere în treburile Cetății) este
ignorarea unui reper moral-spiritual stabil, în operă de construcție socială. Iar
un reper autentic stabil nu poate fi decât divinitatea.
Arhimede cerea un punct de sprijin în spațiu, pentru a putea răsturna
pământul-universul. Noi (care avem de gând nu să răsturnăm, ci să construim)
trebuie să găsim un punct de sprijin înăuntrul nostru, pentru a ne încumeta la
reformarea mentalului, în vederea exprimării lui într-o lume ameliorată, atât
material, cât, mai ales, moral-spiritual. Căci numai materialismul dialectic
marxist (și, pe urmele lui, liberalismul „consumist „.) stăruiește în a acorda
prioritate material-economicului, în raport cu Spiritul. Atunci când tinerii vor
înțelege acest comandament moral (concentrarea către spirit, aducerea acestuia
în emergența istoriei și evaluarea „exploatarea „acestuia în plan ontologic) al
tuturor generațiilor tinere evident că vor părăsi zona cenușie a non-implicării
sociale și pe cea neagră a infracționalității (de confruntare violentă și sterilă,
distructivă și Autodistructivă, cu societatea societate care ar trebui să fie și a
lor, sau: în primul rând, a lor) și vor face multe pentru a lua în stăpânire,
materială, mentală și morală societatea. Societatea, pe care, acum, o privesc cu
neîncredere și rezervă prea mare, ca pe un element străin de existența lor, ba
chiar o resping, deseori. Dar rezerva excesivă nu se transfigurează în dorința de
a propune soluții alternative, existențiale. Ieșirea din rezervă, din naufragierea
în provizoratul derizoriu și simpla supraviețuire trebuie propovăduită,
demonstrându-i-se necesitatea imperativă, în mod insistent și foarte concret,
printr-o educație care să re-așeze acest tineret între limitele sănătății moral-
spirituale. Prea mult „spleen „și „mălăise „strică: una-i o „vacanță „spirituală
scurtă și, poate, necesară (o „aventură „, o „fantezie „inofensivă) și alta e
prelungirea, parcă la nesfârșit, a stării (complăcute) de boală social-spirituală.
Dăunează tuturor, această „boală lungă, moarte sigură „.
Și societatea, ca și Dumnezeu, are nevoie de „credincioșii „ei. De un cult,
prin care Cetatea să nu fie lăsată în paragină, abandonată haosului, neantului.
Unde se vor refugia, tinerii „bolnavi „, prin complacere, în cazul când vor
constata, prea târziu, după ce-au dat de pământ cu Legea și Cetatea că boala
nu e bună? Nu vor avea unde să „cadă „.
Re-învățați cu Legea, deci cu funcționarea socială normală ei vor veni cu
soluții ameliorative, pentru toți. Căci nimeni nu e atât de nebun încât să afirme
că nu vrea să fie mai bine, că s-ar fi epuizat variantele binelui. Tinerii, re-
conștientizați, re-responsabilizați social, prin înțelegerea rostului Legii (ceea ce
grecii numeau Logos-Ordine, iar creștinismul numește Poruncile lui Dumnezeu,
Ordinea Divină) vor re-deveni port-stindardul evoluției umanității terestre.
E drept că istoria arată că tineretul, mai mereu, este aruncat, cu
insistență, în potențialitate, după momentele strălucitoare, de eroism social în
răstimpul perioadelor de stabilizare și așezare socială (explozia tânără nu este
propice așezării-stabilizării unor stări sociale, proaspăt dobândite) dar, mereu,
la fel de insistent, superb încăpățânat, același tineret, sau imediat următorul se
repede, inexorabil, fără greș, în fruntea forțelor nu de destabilizare, ci de
restabilizare socială pe un palier mereu, constant superior calitativ-spiritual.
Către definitiva ȘTIINȚĂ acel „bine suprem „al anticilor înțelepți „bine suprem
„pe care Orbul Vizionar, HOMER, l-a numit „CHIPUL ȘI ASEMĂNAREA
DIVINULUI „.11 Iar creștinismul îl numește „chipul și asemănarea cu Dumnezeu
Restaurarea Stării Paradisiace. „
Comunismul liberal, cancerul U. E. și de la cine a învățat Băsescu.
Filosofie Nu e pentru prima oară când remarc că, de fapt, comunismul agresiv
n-a fost inventat de epoca modernă, ci doar perfecționat, după Revoluția
Franceză din 1789 de către „maeștrii „iluminatoliberalo-burghezi. Totdeauna,
de când e lumea-lume, mai ales de când, vorbă lui Rousseau, s-a trezit unul să
înconjoare o bucată de pământ cu sârmă/sfoară și să proclame: „Asta e a mea!
Feri, că dau cu părul „șmecherii, numiți eleganto-savant:
„conducători/cârmuitori/diriguitori de popoare „, au avut tendința cinică de a
transforma neamuri dăruite de Dumnezeu, blânde și la locul lor, cu foarte
diverse ocupații și gânduri. În gloate stupide și nivelate pe creier, pe care să le
manipuleze/cârmească/diriguiască într-o singură direcție: „stupiditatea
orientată politic „, adică prostirea cu rost și folos. Atât de necesară unei
„guvernări „(a se citi, „pre limba „cronicarului: „beliri a șapte piei de pre om „!)
liniștito-confortabile. Și foarte rentabile, pentru o mână de șmenari obraznici
(dar, precum se știe, „obraznicul mănâncă praznicul „!). Conta extrem de puțin
dacă acești șmecheri aveau în fruntea lor regi, împărați, președinți. (excepție au
făcut doar voievozii Răsăritului Sud-European, mai cu seamă ai celui valah.
Care și-au scuipat, țărănește-ciobănește, în palme și s-au apucat, din pragul
gospodăriei/mocșei/moșiei de Neam, de hăcuit oștirile fără număr ale
musulmanilor lacom-năvălitori. Devenind ei, voievozii, poate fără să vrea, dar
poate luminați fiind de însuși Hristos. Însă asta-i treaba lui Dumnezeu, nu a
noastră. Autentici „aleși ai Domnului „, AUTENTICI ȘI BUNI PĂSTORI DE NEAM
CU MISIUNE SFÂNTĂ! Misiunea de a-l apăra/păstra, în inimile europenilor, pe
Hristos Mântuitorul/Luminătorul Întregii Lumi!). Treaba lor tot „șmenăreală „și
„fraiereală de mase prostite „se chema. Iar propaganda, că se făcea peste gard,
din uliță, prin pristavi năimiți cu ziua. Sau prin televiziune, tot metodă de
obținere a oribil de monotone/” comuniste „/orbite/paralizate la creier „gloate „,
din onorabile și vii „neamuri „, era. Poate să fi fost oarece diferențe la 11 Cf.
Platon, Republică, în Opere, vol. V, ESE, Buc, 1986 p. 298 501b: „Imaginea pe
care ar obține-o despre oameni, realizând prin amestec și îmbinare de ocupații
ceva care seamănă, într-adevăr, cu un adevărat bărbat și având drept călăuză
acel principiu existent în oameni, pe care Homer l-a numit «chipul și
asemănarea divinului» „.
Subtilitatea „procesului în desfășurare „. Dar rezultatul final tot tâmpirea
„globală „a fost și rămâne: masiva tâmpire sclavagistă, masiva tâmpire feudală,
masiva tâmpire burghezo-îmborțoșată de bani și ipocrizie/minciuni, masiva
tâmpire comunisto-bolșevicostalinistă (ipocrizie/minciună tot pentru sporirea
„burții „de bani, firește!). Sărmanul Hristos-Dumnezeu a cam fost lăsat pe-
afară, prin frigul uitării/părăsirii, în toate așa-zisele „orânduiri ale politichiei
„șmenarilor omenirii. Nimic, dar ABSOLUT NIMIC, din sfintele învățături ale
blândului nazarinean, n-a fost aplicat de omenirea condusă de acești șmenari
politici. ci doar criminal distorsionată a fost învățătura hristică, spre folosul
păcălicilor. Că se numeau ei „cruciați „, sau „descoperitori de lumi „, sau „bush-
mani „/neo-cruciați. Doar crimă și hoție, (ATENT ȘI DIN VREME) PLANIFICATE!
Așa că nu mă mir deloc de manevrele epocii așa-zis „liberale „actuale, de a
păcăli și nenoroci, în Europa de azi, „masele „atâtor neamuri vii și având o
istorie cu mult duh și personalitate (. Voiesc, dumnealor așa-zis „liberalii „, a le
lua până și Duhul din piept: imnul, steagul, moneda. Suveranitatea! Pe
Dumnezeu-Hristos/afirmarea civilizației creștine! Și ce le mai rămâne
Neamurilor, măi, hămesiților și neistoviților în lăcomie?!). Atâta doar că stau și
mă gândesc cât le va merge, acestor păcălici. Căci îmi vine greu să cred că o
mână de oameni, oricât de brezi vor fi fiind ei, pot transforma în gelatină,
pentru vecie (!), mințile elementelor unor entități divine, cum sunt Neamurile VII
ale Pământului.
Evident, primul meu gând se îndreaptă spre Marea Șmenăreală
Contemporană, numită „Uniunea Europeană „UE.
Iată ce spun Christopher Booker și Richard North (în lucrarea lor comună
Uniunea Europeană sau Marea Amăgire istoria secretă a construcției europene,
Antet, Buc, 2006), în legătură cu unul dintre cei doi masoni-nași, amândoi niște
tarați și frustrați, plini de „zăcătură de ură „contra omenirii, ca niște broaște
râioase gigantice. Frați-masoni care au ocupat poziții superioare în Liga
Națiunilor („fratele „englez Arthur Salter, stimulatorul „euro-schizofreniei
„Angliei și „fratele „francez Jean Monnet, cel ce ura „statul-națiune „și
„democrația „.) și au „gândit „planul a ceea ce se va numi (și chiar se numește!)
UNIUNEA EUROPEANĂ: „Problema era că viziunea unei lumi perfect
planificate, creată de tehnocrați eficienți, putuse părea atrăgăgtoare atrăgătoare
în teorie. În practică, însă, până la urmă a devenit clar că acea viziune nu avea
nici o legătură cu realitatea omenească. Nici o latură a ei nu funcționa așa cum
se intenționase, pentru că rigiditatea sa tehnocratică nu era valabilă decât pe
hârtie și în capetele oamenilor. Odată ce s-au investit resurse gigantice pentru a
transpune în realitate viziunea abstractă, curând A devenit clar că visul nu
dusese decât la un coșmar. (n. mea: coșmarcoșmar, dar al naibii de profitabil
coșmar, prin exploatarea, fără scrupule, a fraieriților, fraieriți-mai-vechiintraților
sau mai fraierițimai-nou-intraților în UE, cei intrați în genunchi, precum valahii
României! Câtă vreme fraieriții încă dorm duși, călare pe. Coșmar!). Pentru
Monnet, echivalentul dorinței lui Le Corbusier de a demola orașele vechi ale
trecutului era ura lui față de statulnațiune. Visul său strălucitor era acel guvern
supranațional al viitorului, condus de tehnocrați, înălțându-se mai presus de
toate complicațiile naționalismului și ale democrației (s. mea). La fel ca în cazul
lui Le Corbusier, posibilitatea neașteptată că acest vis să se împlinească a fost
creată de al Doilea Război Mondial (n. mea: sunt absolut convins că cel de-al
Doilea Război Mondial a avut cu totul alți vinovați și cu totul altfel de ținte,
decât cei/cele declarați/declarate și condamnate oficial, din moment ce TOCMAI
FINANȚATORII/BANCHERII/PROFITORII DIRECȚI AI RĂZBOIULUI NU AU
COMPĂRUT ÎN FAȚA TRIBUNALULUI DE LA NÛRENBERG!). Și, tot la fel ca
visul lui Le Corbusier și cel al lui Monnet a devenit în cele din urmă o sursă de
inspirație pentru o întreagă generație nouă de tehnocrați și funcționari publici,
susținuți de elitele politice ale Europei de Vest, pentru care «proiectul» oferea
șansa de a juca un rol central în cea mai mare aventură politică a epocii lor. „
Vă dați seama, oare, că tot acest „construct „, căruia, de 18 ani, i se face
reclamă, în România, ca la pasta de dinți Blend-a-med (. Dar, dacă
„cumpărătorii „se dovedesc refractari la „consum „, sunt mânați ca vitele la
abator, ÎN INTERIORUL CONSTRUCTULUI CELUI DEMENT! Prin toate
mijloacele de constrângere imaginabile și nonimaginabile.) ESTE RODUL MINȚII
UNOR NEBUNI ȘI MANIACI?! Și, ca somnambulii, noi acceptăm și urmăm acest
„proiect „, în toată amploarea lui SINUCIGAȘĂ! Îl urmăm cu. Entuziasm:
entuziasm „somnambulesc „, firește! Hipnotizați propagandistic, firește! Dar, tot
atât de „firesc „, pentru ura anti-democratică a nebunilor inițiatori:
NEÎNTREBAȚI DEMOCRATIC, PRIN REFERENDUM! Referendum care ar fi fost
absolut necesar, din moment ce consecințele „proiectului „angajau/angajează
destinele UNOR NEAMURI, MULTE ȘI ÎNTREGI! Căci toate ponoasele le trag
NEAMURILE, tot așa cum toate foloasele le trag șmenarii politico-economici, de
obicei niște trădători de. Orice/oricine, fără nici un fel de scrupule! De cei cu
„ubi bene, ibi patria „. Iar „patria „lor sunt BANII!
Iată cum își încheie excursul lor meditativ, asupra „constructului „UE, cei
doi politologi/autori englezi: „Tot ceea ce era rău la blocurile-turn ale lui Le
Corbusier a devenit evident când în ele a trebuit să locuiască oameni adevărați,
care au descoperit că sfidau reaLitățile și nevoile omenești. La fel s-a întâmplat
și cu blocurile-turn create de tehnocrații lui Monnet. Statul-națiune și
democrația erau prea fundamentale pentru necesitățile umane, ca să poată fi
eliminate pur și simplu, prin dictat tehnocratic. La fel ca în cazul oamenilor
care s-au deșteptat în fața lipsei inumane de suflet a visului utopic al lui Le
Corbusier, jinduind după toată căldura, vitalitatea și realitatea omenească ale
vechilor orașe pe care le pierduseră, același lucru se întâmplă cu tot ceea ce a
nimicit visul utopic al dlui Monnet. Numai când oamenii au descoperit că și-au
pierdut democrația și puterea propriilor lor țări de a se guverna singure, au
început să aprecieze într-un fel nou cât de prețioase erau valorile care le-au fost
luate fără știrea lor.
Deveniseră victimele uneia dintre cele mai mari prefăcătorii colective ale
sec. XX, care din acest punct de vedere merită să fie aliniată lângă visele de
autoamăgire ale comunismului (n. mea: așa că mai terminați, politologilor de
doi bani, cu afirmația aberantă că blocurile/block-house-urile sunt
„vina/inițiativa lui Ceaușescu „: NU, monstruozitatea nivelantă/anihilantă de
minți/personalități/intimități/libertăți a blocurior este pornită din viziunea
„liberală „asupra unor megapușcării/lagăre de muncă și de mancurtizare, prin
reideologizare, naționale și supranaționale! De supraveghere polițienească, tip
„Big Brother „, pentru concentrare, în vederea unei anihilări rapide a
nemulțumiților, iar nu a nemulțumirilor/surselor de nemulțumire. Le-a născut
dictatura tiranică a societății de consum și de scopire a personalității
Neamurilor, nu dictatura lui Ceaușescu. Le Corbusier nu era din Scornicești.).
Mai curând, poate, iar nu mai târziu, fantezia marelui proiect european
se va dărâma, biruită de realitate, distrusă de toate acele contradicții pe care, în
ambițiile ei demente, n-a fost în stare să le prevadă și pe care n-ar fi putut
niciodată să le rezolve. Dar, la fel că viziunea lui Le Corbusier și pe o scară mult
mai amplă, va lăsa în urma ei distrugeri cumplite: un putiu din care popoarele
Europei vor avea nevoie de mulți ani ca să se trezească iar la viață. „
ALIENAȚILOR DE DUMNEZEU, NEAMURILE SUNT ENTITĂȚI DIVINE!
NEBUNILOR, LIBERTATEA ESTE STAREA DIVINĂ SPECIFICĂ OMULUI, PRIN
„LIBERUL ARBITRU „, CA STARE SPECIFIC UMANĂ, STABILITĂ DE ÎNSUȘI
DUMNEZEU, ÎNCĂ DE LA CREAȚIA LUMII, ÎN STAREA PARADISIACĂ!
. E puțin probabil ca strigătul nostru de amintire și avertizare să fie auzit
de surzii Pământului. Șmenarii anti-naționali ai megatiraniei „globalizării „. Așa
că să mai vedem, în contemporaneitatea imediată, ce se mai întâmplă.
. Se întâmplă bine. Că dl Băsescu, președintele României, ia lecții de
filosofie a megapușcăriilor/lumi, chiar de la sursă. Adică de la șmenarii UE!
Lumea de pe la noi râdea, când Băsescu, vorbă lui Jaroslav Hašek, a „cacarisit-
o „cu referendumul, din toamnă lui 2007 pentru uninominalele. Sale. Și a
declarat că. va repeta referendumul, până-i va ieși „pasiența „! Adică, rezultatul
referendar, prin care năzuia să-și formeze/instaleze un megapartid unic!
Hmmm. Mulți credeau că e o clovnerie de-a lui Băsescu. Nu, fraților, este
adâncă și foarte modernă/la modă, adică. Filosofie europeană! Căci și europenii
au „cacarisit-o „așijderi, cu Constituția lor șmenărească. Și, deci, schimbă
melodia „democratică, cu cea „tiranicească „. Deh, fiecăruia, de fiecare dată,
„după necesități „. Vorba Programului Partidului Comunist Unic. (care
„comunism „a fost clocit, ca soluție temporară/de avarie, tot de. LIBERALII
REVOLUȚIEI „ILUMINAȚILOR „!). Iată ce zice dna Anne-Marie Le Pourhiet
(profesor de Drept public, la Universitatea din Rennes, autoare a unui Manual
de Drept Constituțional, în Franța), despre concluziile „summit” ului de la
Lisabona (concluzii trase joi, 13 decembrie 2007), concretizate într-un Tratat,
pe post de surogat de Constituție Europeană (după ce Franța și Olanda au
respins-o pe cea „de drept „- Dar și după ce Irlanda și Danemarca au fost silite
să repete. Referendumul, până a ieșit. A la Băsescu.) informație primită de noi
prin Réseau Voltaire, a dlui Thierry Meyssan: când jurnalista elvețiană Silvia
Cattori îi atrage atenția dnei Le Pourhiet că, la Reuniunea Comitetului Național
pentru Referendum, de la Paris, ar fi pronunțat cuvinte surprinzătoare
„(precum „înaltă trădare „, „lovitură de stat „), la adresa inițiativei dlui Sarkozy,
de a ratifica tratatul „modificativ „, pe cale parlamentară. Mă întreb dacă
Dumnezeu l-a făcut pe Băsescu, după „matrița Sarkozy „, sau invers.): „E vorba
de un act foarte grav, care probează foarte bine că referirile neîncetate ale
tratatelor europene la valorile democratice sunt o mare ipocrizie/ „tartufferie „,
pe care această Europă tehnocratică și confiscatorie nu poate s-o realizeze
decât contra voinței popoarelor. Europa este con-substanțial anti-democratică,
vrea să ne impună cu voia ori fără voia noastră. Noi nu suntem primul popor
căruia i-a fost siluită voința, irlandezii și danezii au fost, de asemenea,
constrânși să re-voteze, PÂNĂ AU ZIS și EI, DA! „(s. mea n. mea: vedeți ce
profesori meșteri/ „maeștri „a avut dl Băsescu, întru perfecționarea domniei sale
întru ale. „tartufferiei „?).
Dar la noi (n. mea: adică, la francezii „păstoriți „de Sarkozy.), cinismul
este încă și mai violent (n. mea: vedeți? Deci, re-votați-l pe Băsescu, că-i mai
bun ca Sarkozy!), pentru că ni se refuză chiar dreptul de re-votare (n. mea: dl
Băsescu este mai tenace și Mai. Sadic: ar organiza referendumuri în fiecare zi,
că doar nu-s pe banii lui!) impunându-ni-se o ratificare parlamentară. „
Mai departe, urmează un pasaj pe care îl redau doar pentru a ilustra
paralizia cerebrală instalată chiar și în creierele cele mai bune ale Europei
contemporane. Naivitatea „căii democratice a votului „, pentru înlăturarea
trădătorilor, „INDISPENSABILITATEA „RĂULUI (n. mea: tare blajini și naivi v-
a/ne-a mai făcut tratamentul din acest mega-ospiciu, numit Europa/Lumea
Negustorilor de Azi!):
Silvia Cattori: Dacă acest tratat va fi, în sfârșit, impus și dacă, așa cum
dvs. afirmați, există și se aplică metoda «dublei lovituri de stat» dl Sarkozy, dar,
în egală măsură, șefii de stat și guverne ai tuturor celor 27 de state membre ale
UE nu vor trebui ei, mai devreme sau mai târziu, să se explice, în legătură cu
«trădarea „făcută de ei? „și răspunsul dnei Anne-Marie Le Pourhiet: „Pentru
ceea ce este Franța, președinele Sarkozy va trebui să se explice pentru multe
lucruri. Dar sancțiunea electorală nu poate să funcționeze decât atunci când
există un candidat alternativ credibil, ceea ce încă nu este cazul, la noi.”
Dar cine credeți dvs, stimată doamnă Le Pourhiet, că îi aduce în situația
de „non-alternativi „/ne-înlocuibili/inimitabili/indispensabili, pe alde Sarkozy,
la dvs, ori pe alde Băsescu, la noi?! V-ați gândit, oare, la acel tânăr genialoid, de
care vorbește Jan van Helsing, în cartea sa despre Organizațiile Secrete ale
Omenirii. Și care tânăr, jucându-se pe un computer de la NAȘA, pe la sfârșitul
anilor ’70 a descoperit numele URMĂTORILOR (. „următori „, în raport cu data
descoperirii numelor lor pe calculator!) 14 PREȘEDINȚI AI SUA?! (Și care nume,
azi, se confirmă, deocamdată, „bob cu bob „.). N-ar fi deloc de prisos să face ți
efortul de a medita la acest aspect, fără nici un fel de „parti-pris „.
. Pentru noi, românii, „summit” ul de la Lisabona ascunde încă și mai
mari semne de întrebare prin propunerea de „independență și suveranitate
„pentru provincia Kossovo, se deschide Cutia Pandorei. Iredentismul maghiar
va fi, în mod sigur, copios re-alimentat. la fel, problemele legate de așa-zisa
„Republică Moldova „. Dar să nu creadă statele celelalte din Europa că vor
scăpa de un „HAOS ORGANIZAT „, foarte profitabil pentru Guvernul Mondial,
cel pescuitor în ape tulburi: Țara Bascilor, Catalunia, Lombardia etc. Etc. Etc.
. Până atunci, eu încep să mă gândesc la altă imagine. Dar, mereu, în
relație cu subiectul care mă obsedează, acum: UE. E vorba de cazul, de acum
doi ani, al unei doamne care și-a operat o tumoră canceroasă mai mare și mai
grea decât propriul ei trup: TUMORA CANCEROASĂ AVEA CCA. 80 DE KG!
ERA PARALELĂ CU TRUPUL/CORPUL RESPECTIVEI BOLNAVE!
Veți spune: „Ai luat-o peste arătură! „Nu, deloc. U. E.- Ul acesta seamănă,
foarte bine, cu un proces cancerigen atât în sensul medical, cât și în sensul
introdus în discuție despre „șansa divină a regenerării umane „(nu știu cât de
mulți cunosc. „discuția „cu pricina.) discuție deschisă și purtată de Mircea
Eliade, prin intermediul nuvelei sale Leș Trois Grâces.
S-o luăm pe rând. Ce se zice că ar fi, „tehnic „vorbind „, CANCERUL? O
creștere furibundă, dementă, a vitezei de înmulțire a celulelor propriului corp
COMPLET ÎNAFARA RITMULUI GENERAL/NATURAL/DUMNEZEIESC, al
organismului în anumite zone ale acestuia. Metastaza vine doar să confirme
generalizarea-triumful NENATURALULUI-NON-DUMNEZEIESCULUI! Păi, nu se
întâmplă tot așa și cu UE-ul?! Printr-o decizie dementă, statele/NEAMURILE
europene sunt silite „să-și iasă din fire „, din firea lor natural-dumnezeiască și
să se dezvolte după „comenzi „/decizii supranaționale! Națiunea, prin
intermediul componentei ei de adâncime, Neamul, fiind în contact cu
divinitatea. Și, după tot ce se vede, nici un stat măcar, nici măcar statele
fondatoare ale UE (Franța-Anglia-Germania) nu sunt scutite de această evoluție
nenaturală-ucigașă (de fapt, având în vedere „ctitorii „. Ați văzut, mai sus, ce
bună părere are dna din Franța, Anne-Marie Le Pourhiet despre. „onestitatea
„constructului european. Este o dezvoltare SINUCIGAȘĂ!).
Dacă impui unor state cu tradiții de zeci de mii de ani și aici, mă refer
direct la România! „norme/standarde „europene aberante și profund
dăunătoare-distrugătoare a însuși Duhului! Riști:
A fie crearea unui monstru, pe care, dacă îl scapi din laborator, s-ar
putea să te coste viața ta de „medic „de experiment nazist, tip Mengele. Și a
tuturor celor din balamucul-laborator!
B fie respingerea/ignorarea, firească și sănătoasă, a „constructului „celui
aberant adică, însănătoșirea organismului statal/național, peste voia și visul
dlui Mengele-(de)-UE. A se vedea, să zicem, cazul cel mai amuzant. Acela al
„cazanelor/alambicurilor pentru țuică „, la care valahul n-o să renunțe decât
odată cu viața! Dar, trăgând discuția pe un teren înalt spiritual, extrem de
neliniștitor pentru UE valahii nu renunță, nici în ruptul capului, la „cuiburile de
ciori de prin păduri „! (cum s-a exprimat, condiționant, un komisar european,
care le voia, nici mai mult, nici mai puțin decât. STÂRPIREA!: „Veți intra în UE
doar după ce stricați cuiburile de ciori de prin păduri! „.). Vă mai amintiți?!
Adică, MONAHII ȘI MONAHISMUL ORTODOX-ROMÂNESC! Păi cum,
nenorociților, noi am dăruit Europei monahismul și tot noi să-l stârpim?! Măi,
păcălicilor. Ia vedeți-vă de treabă pe la alții, mai proști ca noi!
. Ei, dar mai există și „efectul Eliade „. REVERSUL UNGHIULUI DE
PRIVIRE A IMAGINII! Mircea Eliade, în nuvelă sa Leș Trois Grâces, afirmă că, de
fapt, cancerul ar fi fiind, paradoxal, însăși DOVADA LEACULUI/ȘANSEI
DUMNEZEIESC/DUMNEZEIEȘTI, dovada că Dumnezeu nu și-a părăsit nici o
clipă creatura preferată: Omul. Creația/CAPODOPERA Zilei a Șasea. De fapt,
dincolo de aspectul monstruos/terifiant (proba LABIRINTULUI INFERNAL!),
tumoarea canceroasă/neoplasmul este dovada primordială și esențială a
faptului că Dumnezeu a înglobat/camuflat, în creația/creatura să, ȘANSA
REGENERĂRII, dincolo de aspectul/aparența degenerării: „(.) «anamneză»,
«trezire» a instinctului teleologic, prezent în orice microorganism (.). Dumnezeu
n-a putut distruge propria sa creație. Omul a rămas același, așa cum erau
Adam și Eva în Paradis, înainte de păcat. (.) În corpul omenesc totul s-a păstrat
(.) deci s-a păstrat și taina vieții veșnice, cu care fusese dăruit Adam (.). Păcatul
originar n-a putut distruge mecanismul regenerării, ci numai l-a modificat, în
așa fel încât să nu mai poată fi recunoscut. Mai mult, l-a camuflat în niște
procese fiziologice care, aparent, indică exact contrarul regenerării, l-a camuflat
în anumite maladii și mai ales în cea mai primejdioasă afecțiune organică:
proliferarea celulelor, neoplasma „.
. Ce-aș mai râde de dracul, dacă Mircea Eliade ar avea dreptate! Dacă cea
mai gravă și siluitoare de Duh experiență e umanității terestre tentativa de
UCIDERE A SENTIMENTULUI NAȚIONAL/DE NEAM! Adevărată metastază a
Duhului Neamurilor Pământului. Ar marca tocmai începutul sfârșitului
Domniei Satanei pe Pământ! Și ceva din afundul sufletului meu îmi spune că,
un geniu naționalist, precum Mircea Eliade singurul mare cărturar interbelic
care a preferat ostracizarea „eternă „(. Cum cred fariseii zilelor noastre.)
lepădării de mistica Școală Legionară a Demnității și Eroismului NU POATE
GREȘI! Pentru că, oricare geniu național intră în consubstanțialitate, prin
Neamul Metafizic pe care-l conștientizează/apără, întru Duhul său, cu Însuși
Domnul-Dumnezeul Ființei Neamurilor Metafizice.
Deci, mă întreb: om fi ajuns, prin „constructul „UE și „globalizare „, la
CAPĂTUL CEL MAI DE JOS AL AXEI LUMII („Cei din urmă vor fi cei dintâi!
„avertizează, de 2000 de ani, Hristos-Dumnezeu!) adică, la metastaza aparentă
a corporalității noastre terestre?! Dacă DA, atunci ni se apropie izbăvirea
definitivă și triumfală, OAMENI BUNI/OAMENI AI BINELUI!
AMIN!
POSTFAȚĂ IDEOLOGUL „NEAMULUI METAFIZIC „
Literatura lui Adrian Botez, moldovean de Nord (n. 1955 la Gura
Humorului) s-a făcut cunoscută târziu, apărând dintr-o dată în conformație
matură, ca și Minerva din capul lui Jupiter și constituind și în această ordine
„un caz „. Opera este întinsă, diversă și consistentă căci autorul are nu ușurința
de a scrie în manieră torențială ci o continuă stare de trezie și se manifestă cu
atitudine cam în orice clipă definitorie. Desfășurată în episoade de unde se
deduce entuziasmul aproape antic în a comunica, aceasta s-a exprimat la
început cu precădere în lirică, unde bibliografia este relativ vastă: Jurnal din
marea temniță interioară (1998); Rog inorog (1998); Povestea unui colecționar
de audiențe (2003); Epopeea Atlantică (2003); Eu, barbarul (2005); Crezuri
creștine 70 de sonete cruciate; Van Gogh perioada Borinage (tumorile artei)
(2005); Nu mai ridicați din umeri! (2007). Însă dincolo de cantitate, poeziile nu
au vârstă și sunt cu neputință a se descrie formule de stil ori categorisire
curentă. Nimic aici nu-i „modern „după cum nici nu este „romantic „ori
„clasicist „căci, ilustrând o atitudine devoționistă unde stările de mari
intensități metafizice aduc sufletul în pragul abisului, poetul iese din timpul
evoluțiilor exterioare care esteticește sunt doar convenție. Rezultă că o
clasificare stilistică este și ea de nefăcut, afară numai de alăturări în asimetriile
condacului, ale irmoaselor și în poetica de împiedecări emotive cu tradiție la noi
de la Dosoftei și până la Vasile Voiculescu și „Comornicul „lui Sandu Tudor.
Muzicalitatea, deși subînțeleasă, nu-i aici nici belcanto și nici mecanism de
simetrii perfecte în felul medieval, trubaduresc, ci denotă o muzică interioară,
de cântec șoptit în maniera misticilor de Bizanț ori a cântăreților de tabăra
militară. Căci poetul are atitudine mai degrabă de prooroc, vituperând ori
închipuind mari desfășurări învolburate pe pânze sufletești uneori memorabile.
Însă mai degrabă decât poet, Adrian Botez este un ideolog și, mai recent,
un predicator profetic ce socotește că esențiale nu sunt „creația „în aspect laic și
circumstanțial și că, indiferent de context, anumite teme și atitudini au
precădere din optica unui „imperativ colectiv „. Felul lui de a îmbrățișa o
responsabilitate morală ce depășește simpla condiție de „individ „este radical
diferit de „individualismul „creator, unde aventură intelectuală se impune
adeseori și este preferată. Evoluția se produce treptat însă în timp scurt și solid
prin cantitate căci și sinopticul de cărți tinde să impună atât ca număr cât și
din perspectiva acumulărilor temeinice. Prigoniții cavaleri ai Mielului despre
poezia cultă aromânească (2000); Spirit și Logos, în poezia eminesciană pentru
o nouă hermeneutică, aplicată asupra textului eminescian (2005); Loja
Iohanică Românească ION Creangă, ION Luca Caragiale, IOAN Slavici pentru o
nouă hermeneutică, aplicată asupra textelor lui Ion Creangă, Ion Luca
Caragiale și Ioan Slavici (2006); Cei Trei Magi ai prozei românești (Mihail
Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade) și Epoca Mihaelică: pentru o nouă
hermeneutică, aplicată asupra textelor lui Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu și
Mircea Eliade (2007) acestea sunt episoade într-o demonstrație ce privește
noțiunea de „Neam Metafizic „aparținând Doctrinarului și care va trebui
dezvoltată cândva într-o formă sistematică ferită de aluviunile nevoii de analiză
de text clasic. O întrevedem, de altminteri, atât în „reconquista aromâna „cât și
în examinările de eminescologie, unde apar și cele dintâi semne clare de metodă
proprie care este un derivat de hermeneutică având surse în existențialismul
teologic și indicii de familie spirituală în direcția lui Unamuno și Ortega y
Gasset. Totuși, abia „Loja Johannică „, una dintre cele mai stranii exegeze din
literatura română contemporană, dezvăluie nu atât metoda cât viziunea,
aceasta fiind și contribuția ce l-a afirmat pe Adrian Botez în felul unui doctrinar
mai degrabă decât ale unui studios cu virtuozități analitice (totuși de
originalități rarissime) arătând dimensiunile unei personalități ce parcă vorbește
din viitor. Cercetarea este o „hermeneutică „sui-generis care, deși se situează în
moștenirea lui Vasile Lovinescu, adaptează metoda cu originalitate, apropiindu-
se în tangențial de Nichifor Crainic și de „trăirism „. Cutări dizertații guenoniste
de aici îngăduie alăturări însă nu confirmă o descendență de observanța strictă
și nici inițieri regulamentare ci doar lecturi de rost lămuritor. Căci autorul este
un erudit cu înclinări de conduită profetică, mizând mai degrabă pe intuiție,
„istorie sublunară „și „porunci incontingente „decât pe expunerea sistematică și
demonstrația făcută matematic. Kabbala, rozacrocienii, Kali-Yuga,
„spenglerismul „, teosofia ottocentescă, alchimia, acestea sunt numai câteva
domenii pe unde Adrian Botez a trecut cu exuberanță fără să se dedice hotărât
nici unui hermetism altfel decât în felul unui reazem de argument util. Și
privirea asupra literaturii este înrâurită de aceste perspective multiple. Opera,
în ceea ce este „obiect „, e văzută ca un depozit inițiatic, o concluzie vehiculată
în semne, un mesaj ocult și de aceea nu valoarea estetică ori locul în tabla de
valori preocupă (deși se prezumă) ci descifrarea, deci revelația.
Dar abia de aci încolo se clarifică o anumită perspectivă de natură
antropologică, întărind derivațiile extrase din zestrea sursologică. Totul
pornește, în fond, de la erorile de perspectivă ce despart Orient de Occident și,
fiindcă prin acestea se înțeleg îndeobște Asia și Africa, ne așează pe noi (de fapt,
„ortodoxia „și „isihasmul „) într-o geografie a ficțiunii ori, mai bine spus, ne
exclud din istoriile universale de valori. Concluzia supără și este corectată. Dar
cum? De vreme ce există „culturi exprimate „și culturi (Adrian Botez zice „spirite
naționale „) „confuze „, iar noi fiind între cele puține ce au un „centru modelator
„, rezultă că trecerea noastră cu vederea este greșită și reclamă corecții și
adaosuri. Ele se fac în felul unei teorii pe care, oricât pare de curios, o regăsim
în „spiritul getic „al lui G. Călinescu și în „regresiunea către arhaic „și care
(tradusă pe limba lui Rene Guenon) ar fi tradiția vârstei de aur: „De fapt,
modelul GETO-DACIC s-a întrupat în Modelul Divin Românesc: MIORIȚA și
EMINESCU, din punct de vedere spiritual, s-au contopit: Modelul Divin al
Cuvântului și cu cel al Hieroglifei. Când MIORIȚA tace, grăiește Hieroglifa-
Eminescu când tace Hieroglifa-Eminescu, simțim cum saltă în noi (Noi = elita
spirituală a Neamului) expresia ritualului geto-dacic (condensat în MIORIȚA).
Elită spirituală înseamnă SPIRITE TREZE elita spirituală nu trebuie să fie
neapărat intelectuală. (.) Elita spirituală poate reforma temporalitatea:
succcesiunea uitării poate fi reorganizată în ritualul Eminesco-Centric,
Spiritualo-Centric. Orice gest și cuvânt al nostru poate fi «reglat», prin smerenie
și anonimizare a noastră, în funcție de modelul cristico-eminescian care Face
mai lesne de vizualizat spiritul-modelul pe care l-a subliniat, după ce l-a
dublat, în eternitate: modelul DACIA modelul sacru.
În felul acesta, este imperios necesar să se desființeze istoria literaturii
române: să se desființeze treptele uitării și să se vizualizeze cercurile
concentrice ale Spiritului Național, în jurul Cercului-Revelație-Eminescu (.).
Eminescu este acest Centru Interior-Golgotă, este vizualizarea în cuvinte
simultane-vibrație cosmică demiurgică (căci acesta este darul GENIULUI, să
recreeze simultaneitatea de vibrație verticală, a cuvintelor orizontale, prin
redarea forței interioare a Cuvântului: acest fenomen e perceput ca «forță de
seducție» de fapt, este forța de TRANSFIGURARE, întru divin, a Cuvântului) a
Arhanghelului-Spirit Național.
Și, de acum, de la Revelația-Eminescu, ierarhizarea aleatorie (istorică) va
fi înlocuită de ierarhizarea spirituală (anistorică): nu anii contează (ca segmente
aparent cuminți-evolutive), ci apropierea sau depărtarea, pe traiectorii circular
concentrice, față de Modelul Divin-Revelație EMINESCU. Varianții raportați la
MARELE INVARIANT”.
Acesta este „nucleul ireductibil „iar dezvoltările doar îl confirmă atât în
„Loja Iohanică „cât și, mai târziu, în „Cei trei magi „. Analiza, de fapt „exegeza
„în sensul post-hermetic, nu se poate rezuma ci doar reproduce dar schema
doctrinară rămâne imodificabilă în convingerea că aici am avea o „geografie
sacră „unde, când se citește, se citește superficial ceea ce are sens mai adânc ce
scapă examinării grăbite ori se ignoră. Și fiindcă „evoluția „în sens raționalist
lipsește ci e doar o aparență de „eternă reîntoarcere „la originarul ocult, rezultă
că nu vom avea „etape” ci „epoci” traducând ieșirea în vizibil a straturilor ce
pre-există în forma unui soi de entelehii denumite cu originalitate „iohanică” și
„mihaelică „și care vor trebui odată examinate în detaliu și cu măsurile potrivite.
Însă autorul fiind un gânditor de înrâuriri ocultiste ce socotește că istoria,
chiar dacă aparența, nu-i decât documentul unor „căderi succesive „până la
„epoca de fier” contemporană, acțiunea cu rost de îndreptare este de la sine
înțeleasă și include manifestări cu extensiune, având efecte și mai mult ca sigur
o dezvoltare în direcția atitudinilor colective. Acestea sunt expuse ca și cum ar fi
„predici laice „, proorocirile mucenicești ori înfăptuirile de „prinț popular” și au
aspecte ce țin de regimul clipei și de „lucrarea „posibilă în anii recenți.
Revista „Contraatac „, revistă de educație, cultură și literatură, pentru
elevi și profesori îndreptată împotriva prostului-gust, imposturii și agresiunii
imoral-antiartistice, deopotrivă o armă ofensivă și o carte de învățătură în
episoade, este creația lui Adrian Botez și unul din numeroasele argumente ale
acțiunii sale intelectuale iar „Ruguri. România sub asediu „constituie
pătrunderea ideologului în imediatul vremii tulburi și conține câteva din
eseurile recente de analiză socială ce amintesc de radicalismul culturii
românești interbelice de unde autorul își extrage atât directiva cât și miza
morală. Însă ele nu pot fi înțelese în afara doctrinei pe care, la drept vorbind, o
exemplifică pretutindeni într-o campanie ca de cruciat.
ARTUR SILVEȘTRI

SFÂRȘIT