Câmpul magnetic

Acest câmp vectorial se manifestă prin forţele care acţionează asupra unei sarcini electrice în
mișcare (forţă Lorenz), asupra diverselor materiale (paramagnetice, diamagnetice sau
feromagnetice după caz). Poate fi măsurat cu magnometrul . Mărimea care măsoară interacţiunea
dintre câmp magnetic și un material se numeşte sensibilitate magnetică .

Câmpul magnetic şi câmul electric sunt cele două componente ale campului electromagnetic. Prin
variaţia lor, cele două câmpuri se influenţează reciproc şi astfel undele electrice şi magnetice se pot
propaga liber în spaţiu sub formă de unde electromagnetice .

Istoric

Încă din secolul al VI-lea î.Hr., filozofii greci descriau şi încercau să explice proprietăţile mineralelor
ce conţineau magnetit , tip de mineral găsit în regiunea Magnezia (Thesalia), de unde şi numele
mineralului.

Acul magnetic care „arăta sudul” este menţionat pentru prima dată în secolul al XI-lea î.Hr. ca fiind
folosit în China .

De abia din secolul al XII-lea d.Hr. se utilizează în mod curent busola în navigaţie.

Unul dintre primii învăţaţi europeni care au studiat magnetismul a fost Pierre de Marincourt
(Petrus Peregrinus), savant medieval ce l-a avut ca discipol pe Roger Bacon şi care a scris, în
1269 , un tratat remarcabil asupra magneților: Epistola Petri Peregrini de Marincourt ad Sygerum de
Foucaucourt, militem, de magnete.

Studiile sale au anticipat folosirea busolei..

Campul magnetic este forma de existenta a ateriei din jurul unui magnet sau a unui conductor
parcurs de curentul electric care se manifesta prin actiuni magnetice asupra acului magnetic sau a
unu conductor parcurs de curent electric.

Pentru a evidentil campul magnetic se utilizeaza pilitura de fier.

In jurul unui magnet, pilitura de fier se distribuie dupa anumite curbe.

Linia de camp magnetic= curba dupa care se distribuie pilitura de fier in jurul unui magnet sau a unui
conductor parcurs de curent electric.

Acul magnetic este tangent la linia de camp magnetic.

Sensul lin de camp magnetic este indicat de polul N al acului magnetic.

Spectrul campului magnetic reprezinta totalitatea liniilor de camp magnetic.

Obs.! Liniile de camp magnetic sunt curbe inchise. In regiunile in care campul magnetic este mai
intens, liniile de camp sunt mai intense.

Pentru a descrie campul magnetic intr-o regiune se utilizeaza o marime fizica vectoriala numita
inductie magnetica si notata .

Directia-> tg la linia de camp

Semnul-> semnul liniei de camp magnetic

Modulul inductiei magnetice este numeric egal cu raportul dintre forta cu care campul magnetic
actioneaza asupra unui conductor rectiliniu asezat perpendicular pe liniile de camp magnetic si
produsul dintre intensitatea curentului electric care parcurge conductorul si lungimea portiunii de
conductor aflata in camp magnetic

Magnetism si electromagnetism
Curentul electric poate devia un ac magnetic. Acest lucru a fost demonstrat de un fizician danez,
Cristian Oersted (1777-1851), in 1820. El a fost primul care a stabilit legatura care exista intre
electricitate si magnetism. In 1831, fizicianul englez Michael Faraday (1791- 1887) a facut
experienta inversa: el a demonstrat ca miscarea unui magnet poate produce un curent electric.
Inventator si pasionat al experimentelor, el a pus bazele unei noi stiinte, electromagnetismul, care
studiaza actiunile reciproce ale electricitatii si magnetismului.

Magnetismul natural

Un magnet atrage pilitura de fier, de nichel si de cobalt sau a altor substante care au in componenta
aceste metale. Aceste trei metale, numite si “feromagnetice”, sunt singurele care au aceasta
proprietate. Mai mult, daca punem o bucata de metal feromagnetic in contact cu un magnet, ea va
capata proprietati feromagnetice.Magnetizarea se transmite, deci, la distanta si prin contact direct.
Zona care inconjoara un magnet si in care se manifesta fortele magnetice se numeste “camp
magnetic”.

Campul magnetic produs de un curent electric

Un fir conductor drept, strabatut de un curent electric, creeaza in jurul lui un camp magnetic. Daca
firul formeaza o bucla, campul magnetic o va strabate. Este ceea ce se intampla cu campul
magnetic al unei bare magnetizate, o tija de fier, de exemplu. Pentru a crea un camp magnetic mai
intens, putem infasura un fir conductor pe un cilindru. Acest camp poate fi intensificat daca
introducem o bara magnetica de-a lungul axei acestui cilindru: acesta constituie principiul de
functionare a unei bobine magnetice, sau solenoid, numita si “electromagnet”.

Un electromagnet este un obiect simplu si foarte util, caci permite crearea unui camp
electromagnetic oriunde este plasat. El constituie elementul de baza in orice aparat electromagnetic.
La o sonerie electrica, de pilda, un electromagnet actioneaza un ciocan care loveste un clopotel.

Curentul electric produs de un magnet

Daca curentul electric creeaza un camp magnetic, la randul lui, campul magnetic poate produce un
curent electric, numit “curent indus”. Acesta constituie principiul inductiei electromagnetice. Anumite
generatoare de curent functioneaza pe acest principiu. Ele sunt alcatuite dintr-un magnet care are o
miscare oscilatorie in raport cu o bobina: astfel se produce un curent care-si schimba sensul. Aceste
generatoare de curent alternativ se numesc alternatoare.

Exista alternatoare de toate marimile, de la cele mici (dinam), folosite la alimentarea farurilor unei
biciclete, si pana la uriasele grupuri turbo-alternatoare folosite in centralele electrice.

Motorul electric, o aplicatie a electromagnetismului

Cand un fir electric drept, strabatut de un curent, este plasat intr-un camp magnetic, asupra lui
actioneaza o forta numita “forta electromagnetica”. Aceasta forta impinge firul intr-o anumita directie,
care depinde de orientarea campului magnetic si de sensul curentului electric. Are loc atunci
transformarea energiei electrice in energie mecanica.

Motorul electric, de pilda, foloseste forta electromagnetica. Intr-un astfel de motor, firul electric drept
este inlocuit cu o bobina, strabatuta de un curent electric si asezata intr-un magnet. Forta
electromagnetica produsa invarte o roata care furnizeaza la randul ei un lucru mecanic. Este ceea
ce permite rotirea acelor unui ceas, varfului unei masini de gaurit, paletelor unui ventilator.

Principiul inductiei electromagnetice

O mica bobina conductoare este conectata la un aparat de masura fara sa fie strabatuta de nici un
curent electric. Acul aparatului nu se misca. Atunci cand introducem o bara magnetica in bobina,
acul aparatului inregistreaza o miscare intr-o anumita directie. Miscarea magnetului creeaza un
curent electric in bobina. Atunci cand indepartam bara magnetica, acul aparatului se misca in celalalt
sens. Astfel se demonstreaza producerea unui curent care circula in sens opus. Acest curent, care
isi schimba sensul, este un curent alternativ. Spunem, de asemenea, ca miscarea barei magnetice
induce un curent alternativ. Aceasta experienta a fost realizata de fizicianul englez Michael Faraday,
in 1831. El a demonstrat astfel existenta inductiei electromagnetice.

Alternatorul

Un alternator, sau generator de curent alternativ, este un sistem ingenios de producere a energiei
electrice cu ajutorul unui magnet. El este alcatuit dintr-o bobina conductoare, patrata, care se roteste
in campul magnetic al unui magnet fix. Aceasta miscare induce (sau produce) in bobina un curent

care isi schimba sensul (altfel spus un curent alternativ). Acest curent trece prin inelele colectoare
care se rotesc impreuna cu bobina. Niste perii fixe, care sunt in contact cu aceste inele, aduna
curentul si il canalizeaza pentru a putea fi utilizat.

Răspundeți la întrebări:
1.Ce este câmpul magnetic?
2.Descrie agnetismul natural.