ENERGIA NUCLEARĂ, MEDIUL ȘI CERNOBÎL

Florentina-Daniela Liseanu

Universitatea din București, Facultatea de Geologie și Geofizică, Specializarea Inginerie Geologică, Bd.

Nicolae Bălcescu nr. 1,010041, București. E-mail: florentina.liseanu@s.unibuc.ro.

Rezumat

Energia nucleară este o necunoscută, un subiect acoperit în multe semne de întrebare. Atenția asupra sa a

fost îndreptată de explozia centralei nucleare de la Cernobîl, a cărei impact asupra mediului îngrijorează

oamenirea și în ziua de astăzi.

Cuvinte cheie: Cernobîl, explozie, mediu, energie nucleară, impact

Introducere

Accidentul nuclear de la centrala Cernobîl, din 26 aprilie 1986, 01:23 noaptea, a constat într-o explozie și

contaminarea radioactivă a mediului înconjurător. Centrala electrică se afla lângă orașul Prîpeat, Ucraina

și a fost scena celei mai tragice catastrofe nucleare. Zonele geografice afectate de precipitațiile radioactive

au fostvestul Europei și al URSS și estul Americii de Nord [2].

Energia nucleară

Centralele nucleare servesc la obținerea energiei electrice. Reactorul nuclear este o instalație în care are

loc fisiunea controlată a nucleelor elementelor grele pentru a se degaja energie. Instalația are următoarele

1
componente: combustibilul nuclear, agent de răcire, bare de control și moderator. Apa evaporată în

schimbătorul de căldură pune în mișcare turbina, iar generatorul electric convertește energia ei cinetică în

energie electrică. Din mijlocul reactorului, energia pleacă către agentul primar de răcire și lichidul de

răcire ajunge în generatorul de abur unde este încălzită apa din ciclul al doilea de fierbere. Aburul este

răcit apoi în condensator de multă apă [3].

Problemele energiei nucleare

Centralele nucleare sunt surse de energie relativ recente. Primele cercertări au fost făcute în anii ’40, însă

până și în ziua de azi există numeroase discuții asupra folosirii acestui tip de energie. Avantajele costurilor

au dus la răspândirea centralelor nucleare (Figura 1), deoarece se investesc bani într-o cantitate mică de

materiale și se obțin cantități mari de energie. De multe ori un cost nu este calculat, costul pe care îl vor

suporta generațiile viitoare care se vor confrunta cu deșeurile radioactive. În prezent, acestea sunt

depozitate în containere speciale, puse în locuri la mare adâncime în sol sau pe fundul apelor oceanice. În

ciuda dezvoltării majore a tehnologiei și cercetării, de la descoperirea acestei surse de energie și până în

prezent, nu au fost descoperite și alte metode de depozitare a acestor deșeuri, deși containerele de

depozitare nu sunt foarte rezistente.

Omenirea este axată în prezent pe protejarea stratului de ozon, element neafectat de aceste centrale, acest

fapt transformând centralele nucleare în opțiuni de obținere a energiei. Problema este că protejarea

stratului de ozon se poate face pe mult mai multe căi, însă protejarea planetei de deșeurile acestei industrii

este mult mai anevoioasă.

Când o centrală nucleară este plasată într-un stat cu politici restrictive și modalități de gândire non-

conformiste, se pot produce dezastre mari.

2
Securizarea informațiilor valoroase

Dezastrul Cernobîl a avut loc într-o perioadă în care informațiile cu privire la Uniunea Republicilor

Sovietice Socialiste erau greu de obținut chiar și de locuitorii acesteia, cu atât mai puțin de către alte state

mai dezvoltate în ceea ce privește tehnologia și metodele de cercetare sau instituții internaționale care ar fi

putut face rapoarte concrete cu privire la cauze, numărul de victime și, un factor care persistă și în ziua de

azi și o va face mult timp de acum încolo, impactul asupra mediului.

Mai mult de atât, alarma cu privire la catastrofă nu a venit din Ucraina sau alt stat al URSS, ci tocmai de la

peste 1000 km, din Suedia, pe 28 aprilie, la două zile după producere [4]. Într-o astfel de situație,

alertarea populației și a autorităților competente și al întregului Glob de altfel, este crucială. Cu cât trece

mai mult timp de la explozie, cu atât pericolele sunt mai mari. Dacă alarma s-ar fi dat chiar la momentul

producerii accidentului, lucrurile ar fi sta cu totul altfel.Faptul că populația nu a fost evacuată imediat, a

dus la contaminarea a multor oameni, animale, ființe vii care ar fi putut avea o altă soartă, căci pentru

pământuri, ape și păduri era prea târziu. De asemenea, ploi radioactive au căazut pe teritoriile altor state,

fără ca cetățenii acestora să fie alertați să rămână în case.

Impactul Cernobîl asupra mediului

Cifrele nu sunt exacte, însă cert este că vor mai trece zeci de ani până când efectele exploziei asupra

mediului nu se vor mai resimți. Dovadă o face harta cu nivelul radiațiilor din 2019 (Figura 2), la 30 de ani

distanță de accident. Particulele radioactive au afectat solul, sol în care cresc plante care sunt mâncate de

animale, care sunt consumate de oameni. Insectele contaminate poartă particulele pe distanțe mari, la fel și

păsările și peștii (Figura 3), călătoresc și dau din generație în generație ADN mutant cauzat de radiații,

pentru oameni situația este la fel.

3
Particulele ajunse în pânza freatică sunt răspândite și în ziua de azi pe distanțe necunoscute și ajung în alte

soluri, în animale și în oameni.

Ecosistemele sunt unități fragile, în echilibru perfect, sunt niște ecuații ale naturii, în care dacă este greșit

un singur semn, rezultatul este cu totul altul. Așa s-a întâmplat și cu introducerea în natură a particulelor

radioactive, au dus la rezultate dezastruoase asupra ecosistemului de atunci, dar și cel de acum.

Cernobîl în prezent

În ciuda pericolului major, în zona de excludere din jurul fostei centrale încă locuiesc oameni. Oameni

care nu au avut unde să se ducă în urma evacuării și oameni cărora statul nu le-a oferit o alternativă de

locuințe la o distanță sigură de accident, Acele familii își lasă casele din generație în generație și

populează zona periculoasă, supunându-se zilnic la pericole, consumând apă și mâncare contaminate din

toate punctele de vedere. Solurile sunt contaminate, plantațiile agricole, animalele care consumă cereale,

păsările, insectele, lemnul folosit în viața de zi cu zi, nu există nici măcar un singur element sigur în viețile

lor.

Mai rău de atât, acei oameni nu sunt departe de o altă catastrofă radioactivă deoarece sarcofagul de ciment

în care a fost acoperită centrala este în continuă degradare, deși acesta trebuia să reziste 100 de ani, au

trecut doar 30 și deja suntem expuși unui nou pericol, nivelul de radiații continuând să crească treptat de

doi ani încoace.

Concluzii

Energia nucleară prezintă numeroase pericole la adresa mediului înconjurător pe o perioadă foarte mare de

timp, însă nu se fac mari eforturi în această privință. Există tururi speciale pe care le poți face astăzi la

fosta centrală nucleară, iar celelalte trei reactoare ale sale au mai funcționat încă 13 ani după explozia
4
celui de-al patrulea. Nu există metode sigure de depozitare a deșeurilor sau planuri de urgență eficiente în

caz de explozia unei alte centrale, iar oamenii nu au învățat prea multe din urma catastrofei, autoritățile

din Ucraina și Rusia evitând subiectul despre impactul Cernobîl asupra mediului și afișându-le ca pe unele

minime.

Bibliografie

1. Lerebours, A. (2018, Iulie). Impact of Environmental Radiation on the Health and

Reproductive. Environmental Science and Technology.

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_nuclear_de_la_Cernob%C3%AEl#cite_note-

Chernobyl.info-1

3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Central%C4%83_nuclear%C4%83

4. https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/priorities/frontierele-

ue/20140514STO47018/forsmark-cum-a-alertat-suedia-lumea-in-legatura-cu-dezastrul-de-

la-cernobil

Explicațiile ilustrațiilor

Figura 1 – Răspândirea pe glob a centralelor nucleare.

Figura 2 – Cantitățile de radiații din 1986 comparate cu cele din 2019

Figura 3 – Impactul radiațiilor asupra populației de pești din zona Cernobîl (Lerebours, A., iulie 2018)

5
Ilustrații

Figura 1

Figura 2
6
Figura 3