ȘCOALA POSTLICEALĂ FUNDAȚIA ECOLOGICĂ “GREEN”

BRASOV

Aparatul genital feminin

Pelvimetria externa

Calcea Nicoleta
A.M.G. III F
Prof: Rujoiu
Obstetrica, ginecologie si nursing

BRAȘOV
2020
 Anatomia aparatului genital feminin

Aparatul genital feminin este un subiect complicat, dar şi fascinant în acelaşi timp. Acesta are
capacitatea de a funcţiona în comuniune cu celelalte sisteme pentru a-şi îndeplini funcţia.
Aparatul genital feminin este alcătuit din: ovare, organe genitale interne şi organe genitale
externe. De asemenea glandele mamare sunt considerate a fi glande asociate cu aparatul genital
feminin.

Organele genitale interne sunt:

 trompele uterine
 uterul
 vaginul.

Organele genitale externe sunt reprezentate de formaţiunile vulvei:

 muntele lui Venus sau muntele pubian.

 formaţiuniile labiale (labii mari şi labii mici)
 vestibulul vaginal
 organele erectiel (clitorisul şi bulbii vestibulari ).

Organele genitale interne

Ovarele

Ovarele sunt organe pereche situate la nivelul cavităţii abdominale. Peritoneul acoperă parţial

ovarele. Din punct de vedere morfologic ovarele sunt glande mixte, atât endocrine cât şi
exocrine. Funcţia lor endocrină este reprezentată de producţia hormonilor precum estrogenul şi
progesteronul. Ovarele își exercită funcţia exocrină prin producţia de ovule. Ovulele sunt celulele
reproducătoare feminine. Ele se găsesc în interiorul foliculilor ovarieni. La naştere o femeie are
aproximativ 1-2 milioane de foliculi ovarieni. În timpul vieţii unei femei aproximativ 300 de
foliculi reușesc să ajungă la maturitate şi să îşi elibereze ovulul.

Ovarele au o formă ovoidă, migdalată. În timpul perioadei fertile, ovarele au un diametru de

aproximativ 3-5 cm, devenind mai mici, atrofice la menopauză. Greutatea unui ovar este de
aproximativ 6-8 g la femeia adultă, acestea fiind mai mici înainte de pubertate. În perioada
preovulatorie a ciclului menstrual ovarul ce va elibera ovocitul își măreşte volumul. Secţionate
transversal, ovarele sunt alcătuite din două zone, una corticală şi una medulară. Zona corticală
este situată la periferie şi conţine foliculi ovarieni în diverse stadii evolutive. Zona medulară a
ovarelor este situată la interior şi conţine vase de sânge şi elemente nervoase.

Ovarele sunt organe destul de mobile, poziţia lor variind în limite destul de largi. Ele sunt
susţinute de ligamente laxe, acesta fiind şi unul din motivele pentru care poziţia pe care o au
ovarele este variabilă. Aceste ligamente sunt ligamentul suspensor, ligamentul propriu al
ovarului, ligamentul tuboovarian şi mezoovarul.

2
Trompele Uterine

Trompele uterine sunt conducte musculo-membranoase ce leagă ovarele de uter. Funcţia lor
principală este de a transporta sperma până la ovul şi apoi ovulul fecundat până în uter. Ele se
deschid la nivelul uterului. Trompele uterine au o lungime de 10-12 cm şi un diametru de
aproximativ 1 cm fiecare.

Trebuie menţionat că trompele uterine sunt alcătuite din trei segmente:

 istmul este segmentul cel mai aproape de uter şi cel mai subţire al trompelor, traversând
grosimea peretelui uterin
 ampula este porțiunea mijlocie, mai dilatată, fiind locul unde are loc fecundaţia
 infundibulul este segmentul cel mai depărtat de uter, situat în apropierea ovarelor. Acesta
se termină cu fimbriile responsabile de prindea ovulului eliberat de ovar.

Trompele uterine sunt vascularizate de ramuri tubare ale arterelor uterine şi ovariene.

Uterul

Uterul este un organ nepereche, musculos, cavitar şi impar. Acesta are formă de pară cu baza
mare în sus. Uterul este situat între vezica urinară (anterior) şi rect (posterior). Acest organ situat
pe linia mediană este locul unde are loc dezvoltarea fătului.

Din punct de vedere anatomic uterul este alcătuit dintr-o porţiune inferioară numită cervix sau
col uterin şi o porţiune superioară numită corpul uterului. Între cervix şi corp se află o porţiune
mai îngustă numită istm. Dimensiunile uterului sunt variate, acesta fiind mai mic la nulipare şi
femei la menopauză şi mai mare la multipare. Cavitatea uterină este triunghiulară, superolateral
afându-se orificile de deschidere ale trompelor uterine.

Uterul este conectat la structurile din jur prin intermediul ligamentelor.

Corpul uterului

Corpul uterului are formă globuloasă şi este în mod tipic situat în anteversie. Între uter şi corpul
uterului se deschide un unghi de aproximativ 90º-100º. Partea superioară a uterului are aspect de
dom şi reprezintă fundul uterului. Musculatura uterină este dezvoltată la nivelul corpului
uterului, acesta fiind responsabil de menţinera sarcinii, iar contracţiile puternice ale corpului
uterin au rolul de a ajuta la expulzia fătului.

Colul uterin sau cervixul

Cervixul este partea inferioară a uterului, acesta fiind interpus între corpul uterului şi vagin.
Colul uterin este cilindric, canalul cervical permițând trecerea spermei până în uter. Lungimea
medie a cervixului este de aproximativ 3-5 cm. Orificiul intern al colului uterin se dilată în
timpul travaliului, permitând trecerea fătului şi implicit nașterea.

3
Având în vedere că cervixul reprezintă o zonă de tranziţie de la uter spre vagin, cele două
structuri având două tipuri diferite de epitelii, acesta este un loc de elecţie pentru apariţia
modificărilor maligne. Canalul endocervical este tapetat de un epiteliul columnar, iar vaginul
este tapetat de un epiteliu pavimentos. Trecere de la un epiteliu la altul are loc la nivelul
orificiului extern al cervixului, acest loc fiind locul de elecţie al apariţiei displaziilor. Celulele
displazice pot fi evidenţiate cu ajutorului testului sau frotiului Babeş-Papanicolau. Acest test este
util în screening-ul cancerului de col uterin, al doilea cel mai frecvent cancer la femeile din
Romania după cancerul la sân.

Tunicile uterului

Uterul este alcătuit trei tunici:

1. Perimetrul sau tunica seroasă

2. Miometrul sau tunica musculară
3. Endometrul sau tunica mucoasă

Perimetrul este situat la exterior, fiind o continuare a peritoneului visceral ce îmbracă uterul.

Miometrul este stratul cel mai bine reprezentat, având o grosime de aproximativ 15 mm. El
este alcătuit din trei straturi de ţesut muscular neted solidarizate între ele prin ţesut conjunctiv şi
foarte bine vascularizate. Această tunică este mai bine reprezentată la nivelul corpului uterin
decât la nivelul colului şi istmului. Din această cauză corpul uterin este forţa motrice,
contractându-se în timpul naşterii, în timp ce colul şi istmul formează partea pasivă ce se lasă
destinsă.

Endometrul este situat spre interiorul cavităţii uterine, aderând strâns la miometru. Această
tunică reprezintă stratul funcţional al uterului, suferind modificări de-a lungul ciclului
menstrual şi apoi eliminându-se cu sângerarea menstruală. Rolul principal al endometrului este
de a facilita nidarea, în cazul în care se produce fecundaţia.

Vaginul

Vaginul este un canal musculo-conjunctiv ce leagă uterul de vulvă. El se găseşte la nivelul

cavităţii pelvine, fiind situat între vezica urinară (anterior) şi rect (posterior). Vaginul face cu
uterul un unghi de 90º-100º şi are o lungime de 7-9 cm. Prin extremitatea superioară, vaginul se
inseră la nivelul uterului, mai precis, la nivelul cervixului, iar prin extremitatea inferioară se
deschide la nivelul vulvei.

Vaginul este asemenea unui conduct estrem de elastic. El se lasă dilatat cu mare uşurinţă. Acest
aspect este unul deosebit de important, pentru că în timpul naşterii vaginul se lărgeşte destul de
mult. Datorită elasticităţii sale remarcabile, vaginul revine apoi la calibrul său normal. La femeile
vârstnice vaginul își pierde din elasticitate, devenind mai îngust şi mai rigid.

Mucoasa vaginală este alcătuită dintr-un epiteliu pavimentos. Ea este lipsită de glande, secreţia
de la nivelul vaginului provenind de la glandele situate la nivelul colului uterin. Datorită

4
conținutului bogat în glicogen al mucoasei vaginale ce este transformat în acid lactic de bacilii
saprofiţi, pH-ul vaginal este acid. Vaginul este protejat de infecţii tocmai de acest pH acid.

Organele genitale externe- Vulva

Muntele lui Venus

Muntele lui Venus sau muntele pubian este o proeminenţă rotunjită situată înaintea simfizei
pubiene. Până la pubertate, acesta este lipsit de păr. Ulterior el se acoperă cu peri asprii de
aceeaşi culoare cu părul capului. Anterior se continuă cu hipogastrul, fiind delimitat de acesta
printr-un şanţ uşor concav numit plica Venerei. Posterior, muntele pubelui se continuă cu labiile
mari.

Formațiunile labiale

Labiile mari

Labiile mari sunt două plici cutanate şi simetrice. Fiecare labie are aproximativ 7-10 cm lungime.
Ele sunt acoperite cu păr şi au o consistenţă fermă, închizând fanta vulvară pe care o delimitează.

Labiile mici

Labiile mici sau nimfele sunt două pliuri cutanate mici acoperite de labiile mari. Ele delimitează
vestibulul vaginal. Labiile mici sunt lipsite de păr şi de glande sudoripare, conținând în schimb
glande sebacee mari. La fetiţa nou-născută labiile mici pot fi mai voluminoase decât cele mari.

Vestibulul vaginal

Vestibulul vaginal este un spaţiu mărginit de labiile mici.La nivelul lui se deschid uretra, vaginul
şi glandele vestibulare.

Orificiul vaginal este foarte îngust la virgine , devenind ovalar la femeia ce şi-a început viaţa
sexuală. Himenul este o membrană situată între canalul vaginal şi vestibulul vaginal. Această
membrană prezintă un orificiu himenal de forme variate ce permite scurgerea sângelui menstrual
şi a secreţiilor. Rar, himenul poate să nu prezinte orificiu (himen imperforat) ceea ce duce la
reținerea sângelui menstrual în vagin. Himenul se rupe la începerea vieţii sexuale, dar adevărata
ruptură a himenului are loc la prima naştere.

Organele erectile

Deşi aceste organe erectile au dimensiuni mult mai reduse la femei decât la bărbat, ele au o
dispoziţie asemănătoare. Organele erectile sunt clitorisul şi bulbii vestibulari.

Clitorisul este un organ median şi nepereche de aproximativ 7 cm, cea mai mare parte fiind
reprezentată de rădăcina sa. Uneori clitorisul poate ajunge la dimensiuni considerabile

5
(pseudohermafroditism). Bulbii vestibulari sunt formaţiuni ovalare situate pe părţile laterale ale
vestibulului vaginal.

Glandele mamare

Mamelele sau sânii sunt strâns legate funcţional şi clinic de organele genitale, astfel încât
prezentarea lor alături de acestea este justă. Mamelele sunt aşezate simetric în regiunea
anterioară a toracelui, fiind prezente la ambele sexe. La bărbat ele sunt rudimentare, pe când la
femei ele sunt formaţiuni extrem de importante. Ele sunt dependente hormonal, astfel încât își
încep dezvoltarea la pubertate. Mamelele sunt formate din glandele mamare şi părţile moi ce o
înconjoară, ţesut adipos şi ţesut conjunctiv.

Sânii au forme diferite, în general sunt asemenea unor hemisfere, dar pot fi şi uşor conici sau
turtiţi, în funcţie de constituţia fiecărei femei. Forma lor depinde şi de cantitatea de ţesut adipos.
Sânii reprezintă un element de strâns interes pentru chirurgia plastică, multe femei atribuindu-le
un rol estetic major, pe lângă cel funcţional. Între cei doi sâni pot exista diferenţe evidente de
greutate, formă şi volum.

Areola mamară este o regiune mai pigmentată situată în partea cea mai proeminentă a sânului. Ea
este de culoare roz la virgine şi la nulipare, fiind uşor brună la femeile care au născut. În centrul
ei se află o proeminenţă conică numită mamelon unde se deschid ductele lactifere.

Pelvimetria externa

 Pelvimetria externa: va fi efectuata cu ajutorul compasului Baudloque si cu banda

metrica.
Totusi aceste masuratori nu pot evalua exact dimensiunile stramtorii superioare sau a
escavatiei, doar in caz de distocie severa.
Se apreciaza:
- diametrul antero-posterior extern: intre apofiza lombara L5 si marginea superioara a
simfizei pubiene: masoara 20 cm.
- diametrul bispinos: intre spinele iliace antero-superioare: 24 cm.
- diametrul bicret: situat intre punctele cele mai indepartate ale crestelor iliace: masoara 28
cm.
- diametrul bitrohanterian: situat intre fetele externe ale celor doi trohanteri: drept si stang si
masoara: 32 cm.
- diametrul biischiatic: intre fetele interne ale celor doua ischioane: 11 cm. Acest diametru a
lui Tarnier se masoara la gravida in pozitie ginecologica, masurand distanta dintre cele
doua tuberozitati ischiatice.
Distanta dintre cele doua pliuri inghinale masora diametrul prepubian la marginea
superioara a simfizei pubiene si este de 12 cm. Acest diametrul constituie baza triunghiului
prepubian a lui Trillat, triunghi isoscel in mod normal. Acest diametrul prepubian masoara
indirect diametrul transvers al stramtorii superioare.
6
Pentru a aprecia forma si gradul de inclinare a sacrumului se evalueaza rombul lui
Michaelis, delimitat de apofiza spinoasa a vertebrei lombare L5, marginea superioara a
pliului interfesier si doua fosete laterale corespunzatoare spinelor iliace postero-superioare.
Acest romb in situatii normale este simetric, cu diagonala mare de 11 cm, iar cea mica de
10 cm. Daca triunghiul superior isi reduce inaltimea sub 4, 5 bazinul este fie turtit
transversal, fie stramtat, iar daca este asimetric, desemneaza un bazin asimetric.