BIOCHIMIE - CURS 5

METABOLISMUL MINERAL

Există elemente chimice care funcţionează ca electroliţi în organism K,Cl, Mg,

Ca şi Na.

Ionii de K+, Na+, Ca+2, Mg+2 străbat membrana celulara prin osmoza si difuziune si
se găsesc atât in mediul intracelular cat si in cel intracelular determinând turgescenta
celulei.

Procesul de osmoza – circulația de la diluat la concentrat.

Procesul de difuziune – circulația de la concentrat la diluat.

Metabolismul Na+

Natremia = sodemia normala este de 3g/zi.

Aproximativ 30% din Na prezent în corp este depozitat în oase ,restul fiind
distribuit în lichidele organismului. Sodiu are rol în metabolismul apei ( ionul de sodiu
reţine apa ), în echilibrul osmotic şi acido –bazic şi de aceea se găseşte în lacrimi,
sânge etc. O altă proprietate a acestui element este aceea că măreşte excitabilitatea
neuromusculară şi tonusul muscular.

Sodiul se elimină din organism prin transpiraţie, şi urină iar dacă această
pierdere nu este combătută la timp se produc o serie de dereglări ale funcţiilor
celulare. Hiponatremia apare in caz de efort fizic intens, mai ales pe timp de căldură,
când pierderile de sodiu din organism pot conduce la o carenţă de sodiu care se
manifestă prin: incapacitate de concentrare, greaţă , crampe musculare, insomnie,
pierdere de cunoştinţă, deshidratare .

Hipernatremia se produce din cauza hiperhidratării prin perfuzie sau a

alimentației abuzive.
Prin prezenţa sa în concentraţie mare în sistemul circulator, influenţează tensiunea şi
are rol anticoagulant.

Printre alte efecte benefice ale sodiului se numără intervenţia sa în procesul de

metabolizare a nutrienţilor cu eliberare de energie pentru desfăşurarea corectă a
organismului, precum şi realizarea unei suprafeţe protectoare pentru mucoasa
gastrică împiedicând astfel erodarea ei prin acţiunea sucului gastric.

Sursa de sodiu cea mai cunoscută este sarea de bucătărie . Aportul în exces de
sodiu printr-o dietă numită de specialişti hipersodată, se manifestă prin iritabilitate
creşterea tensiunii arteriale. Alte surse de sodiu : lapte, sfeclă de zahăr, ţelină, apa
plată (concentraţia de sodiu diferă de la un produs la altul ).

Metabolismul K+

Capacitatea muşchilor de a se contracta este legată de nivelul de potasiu din

corp . Dacă nivelul de K+ din organism nu este corespunzător, terminalele nervoase nu
vor înţelege în mod corespunzător semnalele primite de la creier .
 Nivelul K afectează capacitatea organismului de a regla tensiunea arterială. În
deficienţa de K apare riscul unei tensiuni arteriale crescute şi a lipsei de energie.

Hipocalcemia influențează miocardul, produce leziuni hepatice si renale,

tulburări de deglutiție, dispnee, diaree, vărsături.

Hipercalimia este foarte grava si foarte rara. Apare in cazul arsurilor grave si in
cazul transfuziei de sânge conservat.

K se găseşte în grâu , orez, struguri, varză, fasole, praz, ulei de măsline .

Alimentele bogate în K sunt : cartofii dulci, bananele, dovleceii, caisele,

stafidele, smochinele, carnea de vită, soia, avocado, lintea, perele, portocalele,
papaya şi spanacul.
Aceste alimente trebuie consumate proaspete, deoarece la gătit se pierde din
cantitatea de potasiu.

Metabolismul Mg+2

Magnezemia normala – 36-40 mg/zi

Magneziul se găsește repartizat astfel:

- 60% in oase

- 30% în mușchi

- 1% în serul sangvin

- restul în lichidul intracelular

Absorbția lui este condiționată de vitamina D, de TSH (tiroido-stimulator)

Magneziul are rol:

- în producerea contracției musculare,

- catalizează reacțiile biochimice

- participa la sinteza proteinelor

- ajuta la transmiterea impulsului nervos

Hipomagneziemia se manifesta prin vărsături, diaree. tremur, tetanie, convulsii

 Hipermagneziemie determina somnolenta, depresia respirației şi a reflexelor,
paralizia mușchilor respiratori.

Metabolismul Cl-

Clorul este halogenul cel mai cunoscut. Ionul clorură este ionul predominant în
lichidele extracelulare.

Cantitatea de clor în organism şi repartizarea sa sunt dependente de

alimentaţie, fiind reglată pe cale nervoasă şi endocrină.

Metabolismul clorului este strâns legat de cel al sodiului şi al potasiului

Are rol în formarea acidului clorhidric din sucul gastric .

Tulburările metabolismului clorului sunt strâns legate de cele ale apei şi

sodiului , apar însă şi unele aspecte particulare –scade concentraţia de clor în cazul
vărsăturilor gastrice şi creşte în cazul acidozelor .
Lipsa clorului ( hipocloremie ) este însoţită de slăbirea musculară, iar la copii de
tulburări de creştere .

Alimentaţia cu un conţinut normal de sare asigură necesarul de clor în

organism. Apa cu un conţinut prea ridicat de clor poate diminua cantitatea de
vitamina E din organism. Flora intestinală distrusă de clorul din apă poate fi refăcută
prin consum de iaurt .
Alimentele care conţin clor sunt : nucile, perele, vinetele.

Metabolismul bazal

Metabolism bazal reprezintă cantitatea de calorii produse într-o oră, în condiţii

de repaus al organismului, raportată la un metru pătrat din suprafaţa corpului.

Altfel spus metabolismul este suma tuturor reacțiilor enzimatice din celula. În
aceste reacții enzimatice, produsul unei reacţii devine substrat pentru următoarea
reacţie din secvenţă, produşii succesivi ai reacţiilor chimice fiind cunoscuţi ca
metaboliţi.
 Funcțiile metabolismului:

- Obținerea energiei chimice din molecule combustibil.

- Conversia substanțelor nutritive exogene în unități constituente (precursori)

ai componentelor macromoleculare.

- Asamblarea acestor elemente in proteine, acizi nucleici, lipide si alte

componente celulare.

- Formarea si degradarea biomoleculelor necesare diferitelor funcții celulare

specializate.

Metabolismul are doua sensuri, doua direcții de acțiune a reacțiilor chimice:

Catabolismul – reprezentat de degradarea constituenților celulari la compuși

simpli, rezultând energie (reacţie exotermă).

Anabolismul – reprezentat de edificare şi refacere a constituenților celulari din

compuși simpli, consumând energie (reacţii endoterme).

Energia necesară proceselor de biosinteză provine în cea mai mare parte din
desfacerea legăturilor macroenergice ale diferiţilor compuşi (ATP).

Metabolismul determină ereditatea, variabilitatea, excitabilitatea, mișcarea.

În urma metabolismului rezultă:

 CO2 +H2O+Q (energie)

Q este stocat în ATP (acidul adenozintrifosforic) şi ADP (acidul

adenozindifosforic).

Catabolismul şi anabolismul se desfăşoară printr-o succesiune a numeroase

reacţii chimice: hidroliză, hidrogenare, deshidratare, decarboxilare, dezaminare,
transaminare, esterificare, condensare, polimerizare.

În acest fel sunt desfăcute în biologie prin procesele metabolice cu ajutorul

enzimelor moleculele mari de proteine, polizaharide sau lipide în molecule mai mici
monomere. Sursa de energie necesară reacţiei o asigură ATP-ul (acidul
adenozintrifosforic).

METABOLISMUL ENERGETIC

Metabolismul energetic studiază geneza şi utilizarea energiei chimice a

substanţelor alimentare. Energia este eliberată la nivelul celulelor (în special în
mitocondrii) prin reacţii de oxidare a lipidelor şi glucidelor, uneori şi a proteinelor.
Această energie este înmagazinată mai întâi sub forma unor noi legături chimice,
bogate în energie (legături fosfat macroenergice de ATP şi CP). Fiecare celulă
foloseşte ATP ca sursă primară de energie, pentru îndeplinirea funcţiilor sale
caracteristice. Celulele acţionează ca adevăraţi transformatori ai energiei chimice a
substanţelor în energie mecanică, electrică calorică, osmotică .

DETERMINAREA METABOLISMULUI ENERGETIC

Deoarece toate transformările energetice din orice sistem duc, în final, la

apariţia de energie calorică, schimburile energetice organism –mediu pot fi evaluate
prin calorimetrie şi exprimate în calorii. Metodele calorimetrice pot fi directe şi
indirecte.

Calorimetria directă constă din măsurarea căldurii degajate de un organism viu

într-un interval de timp. Se folosesc camere calorimetrice. Producţia calorică a
organismului este evaluată cu ajutorul unor sisteme termoelectrice.
 Calorimetria indirectă. Se bazează pe faptul că toată producţia calorică a
organismului provine din reacţii de oxidare. În organism, ca şi în bomba calorimetrică,
alimentele sunt „arse” în prezenţa oxigenului care se consumă. În organism, arderile
sunt mult mai lente, au loc în etape succesive, iar energia se elimină treptat. Prin
determinarea consumului de oxigen într-un interval de timp se poate calcula
calorigeneza corespunzătoare. Trebuie să cunoaştem puterea calorică (echivalentul
caloric)a oxigenului şi volumul de oxigen consumat de organism.