Sunteți pe pagina 1din 6

VI

DEMOCRAŢIE ŞI TOTALITARISM. IDEOLOGII ŞI


PRACTICI POLITICE ÎN ROMÂNIA ŞI EUROPA

IDEOLOGII ŞI PRACTICI TOTALITARE

Totalitarismul se caracterizează printr-un regim politic care stabileşte întâietatea


statului în raport cu individual.
Regimurile politice totalitare, în funcţie de ideologie, se împart în două mari categorii:
- de extremă dreaptă (fascismul, nazismul)
- de extremă stângă (comunismul)

Indiferent de tipul acestora, regimurile totalitare au următoarele caracteristici şi practici


politice comune:
- lider unic- puterea politică aparţine unui grup restrâns de persoane sau unui singur
individ (dictatorul);
- partid unic- interzicerea partidelor politice cu excepţia celui aflat la putere care se
impune şi se menţine prin forţă (monopartidismul);
- încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti (dreptul la vot, la liberă exprimare, la
asociere etc) şi subordonarea individului intereselor celor aflaţi la putere;
-înfiinţarea unor instrumente de represiune (poliţie politică, trupe paramilitare) cu
ajutorul cărora sunt eliminaţi cei care se opun regimului şi se instaurează teroarea (vezi
exemple) ;
-controlul asupra întregii societăţi realizat prin intermediul propagandei, cenzurii şi
subordonării educaţiei;
- cultul personalităţii (Stalin, Mussolini, Hitler, Ceauşescu, Mao Zedong, Kim Ir Sen
etc)
-politică externă agresivă şi expansionistă (vezi exemple).

A. Fascismul italian
Partidul fascist condus de Benito Mussolini a obţinut puterea în Italia în 1922 în
urma ,,Marşului asupra Romei”.
*Ideologia fascistă promova reînvierea trecutului glorios al statului roman din Epoca
Antică. Simbolul acestei ideologii erau fasciile (mănunchiuri de nuiele), cele care
reprezentaseră puterea magistraţilor din Roma Antică. Deviza fascismului ,,Totul în stat,
nimic în afara statului”.
*Pe plan intern a desfiinţat partidele politice şi a înlocuit sindicatele cu aşa-numitele
corporaţii (organizaţii comune ale muncitorilor şi patronilor). Principalele instrumente de
represiune au fost poliţia politică (OVRA) şi trupele paramilitare (Cămășile negre).
*Pe plan extern a dus o politică expansionistă anexând Etiopia (1936) şi Albania (1939).

1
Concluzie
Fascismul italian a reprezentat un model pentru întreaga mişcare de extremă dreaptă
din Europa interbelică, inclusiv pentru nazismul promovat de Adolf Hitler în Germania.

B. Nazismul german
Partidul Naţional Socialist condus de Adolf Hitler a obţinut puterea în 1933, în
urma desfăşurării unor alegeri parlamentare.
*Ideologia nazistă promova superioritatea rasei germane (ariene) care avea dreptul să
domine sau chiar să extermine rasele considerate inferioare (evrei, slavi etc).
*Simbolul acestei ideologii era svastica care reprezenta emblema rasei superioare ariene.
Deviza nazismului ,,Un popor, un stat, un conducător”(Ein Volk, ein Reich, ein
Fuhrer).
*Pe plan intern a început reînarmarea Germaniei şi a dus o violentă politică antisemită
(îndreptată împotriva evreilor). Principalele instrumente de represiune au fost poliţia
politică (Gestapo) şi trupele paramilitare ( S.A. şi S.S.).
*Pe plan extern a dus o politică expansionistă justificată prin teoria Lebensraumului
(spaţiul vital naţiunii germane), anexând Austria şi vestul Cehoslovaciei în 1938 şi
participând la formarea unei alianţe militare a statelor totalitare numită Axa. Germania
nazistă a provocat Al Doilea Război Mondial prin atacarea Poloniei la 1 septembrie 1939.
* 1942 este aplicată „soluţia finală”, începea astfel Holocaustul, care a făcut aproximativ 6
milioane de victime (evrei) în lagărele de exterminare de la Auschwitz, Maidanek,
Treblinka, Sobibor etc.
Alte state cu regimuri fasciste:
- Ungaria –Horthy
- Spania –Franco
- Portugalia -Salazar

Concluzie
Nazismul (naţional-socialismul) german a reprezentat o mişcare politică
naţionalistă, rasistă şi antisemită. Politica externă revizionistă şi revanşardă promovată de
liderul acestei mişcări a împins Germania în Al Doilea Război Mondial.

C. Comunismul rus
Partidul comunist (bolşevic) condus de V. I. Lenin (1917-1924) a obţinut puterea
în urma Revoluţiei din octombrie 1917. Succesorul lui Lenin, Iosif Visarionovici
Stalin(1924-1953), a instaurat o sângeroasa dictatură.
Din 1922, Rusia devine republică federală- URSS- Uniunea Repubicilor Socialiste
Sovietice.

2
Marea teroare (1936-1939), i-au căzut victime milioane de oameni din toate
categoriile- în Gulag.
*Ideologia comunistă susţinea dictatura clasei muncitoare şi desfiinţarea proprietăţii
private;
* Simbolul acestei ideologii politice era reprezentat de secera şi ciocanul care ilustrau o
presupusă alianţă a celor ce muncesc (muncitorii industriali şi ţăranii). Deviza
comunismului ,,Proletari din toate ţările, uniţi-vă !”;
*Pe plan intern Iosif Stalin i-a eliminat pe toţi cei care se puteau opune puterii sale
personale, inclusiv din rândurile partidului comunist. ). Principalul instrument de
represiune a fost poliţia politică care a avut succesiv diferite denumiri (CEKA, NKVD,
KGB);
*Pe plan extern, la sfârşitul Celui de-al Doilea Război Mondial, Iosif Stalin a sprijinit
impunerea regimurilor comuniste în Europa de Est, China, Coreea de nord, Vietnam şi
Cuba.

Concluzie
Comunismul rus a avut la bază ideile lui Karl Marx, publicate în lucrarea
„Manifestul partidului comunist” privind crearea unei societăţi ideale, bazată pe
desfiinţarea proprietăţii private şi pe egalitatea totală a tuturor indivizilor. Încercarea de a
pune în practică a acestei utopii a dus la încălcarea celor mai fundamentale drepturi ale
omului şi a generat milioane de vicitime.

Iosif Stalin

IDEOLOGII ŞI PRACTICI DEMOCRATICE

Sistemele de guvernare democratice au la bază următoarele principii şi practici


politice:
-principiul separării puterilor în stat (legislativă, executivă, judecătorească); aplicarea
în practică a acestui principiu permite menţinerea echilibrului politic dintre principalele
instituţii statale şi împiedică abuzurile acestora împotriva cetăţenilor;
-principiul suveranităţii naţionale;

3
-principiul reprezentativităţii conform căruia guvernarea statului se realizează de
reprezentanţii aleşi de popor; aplicarea în practică a acestui principiu permite organizarea
de alegeri democratice bazate pe votul universal, direct, secret şi liber exprimat;
-pluripartidismul conform căruia oamenii se pot asocia în funcţie de convingerile lor
politice diverse; aplicarea în practică a acestui principiu permite existenţa mai multor
partide politice care alternează la guvernare în funcţie de rezultatul alegerilor democratice;
-garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti (dreptul la vot, dreptul la liberă exprimare,
liberatea religioasă etc).
-statul are un rol limitat în reglarea mecanismelor economice.

Ţări cu o îndelungată tradiţie democratică sunt Marea Britanie, S.U.A. şi Franţa.

Marea Britanie
Formă de guvernare=monarhie parlamentară (constituţională) instaurată în anul
1689 în urma ,,Revoluţiei glorioase” şi adoptării documentului Declaraţia drepturilor.
Instituţii de conducere:
-Parlamentul bicameral (Camera Lorzilor şi Camera Comunelor), deţine puterea
legislativă.
-Cabinetul (guvernul) condus de un prim–minstru, deţine puterea executivă.
Partide politice:
-Partidul tory (conservator) de dreapta
-Partidul laburist (social-democrat) de stânga.
Personalităţi:
-Winston Churchill, prim-ministru în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
-Margaret Thatcher (1979-1990), supranumită ,,doamna de fier””, prima femeie prim-
ministru din istoria acestei ţări.

Concluzie
Marea Britanie reprezintă ţara europeană cu cea mai îndelungată şi neîntreruptă
tradiţie democratică, fiind un adevărat model pentru societăţile democratice în general şi
monarhiile de tip constituţional în special.

DEMOCRAŢIE ŞI TOTALITARISM ÎN EUROPA SECOLULUI XX

Istoria Europei în secolul al XX-lea este dominată de confruntarea dintre


democraţie şi totalitarism:

-În perioada interbelică, democraţia a cedat teren în faţa totalitarismului, regimuri


nedemocratice impunându-se în numeroase ţări europene: Germania, Italia, U. R. S. S.,
Spania etc.
-Politica externă agresivă a regimurilor totalitare reprezintă principala cauză a
declanşării Celui de al Doilea Război Mondial.
-Dacă fascismul şi nazismul s-au prăbuşit la sfârşitul acestui conflict, comunismul
a cuprins şi Europa de Est, instaurându-se în Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia,
Ungaria, România, Bulgaria, Iugoslavia şi Albania.

4
-În faţa pericolului expansiunii comuniste, ţările democratice din Europa de Vest
sprijinite de S.U.A s-au grupat într-o puternică alianţă politico-militară numită N.A.T.O.
(Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord)
-După prăbuşirea regimurilor comuniste în ţările est-europene în anul 1989, aici s-
au instaurat din nou regimuri democratice. Cele mai multe dintre aceste state au devenit
azi membre ale Uniunii Europene.

DEMOCRAŢIE ŞI TOTALITARISM ÎN ROMÂNIA INTERBELICĂ

Încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea în România a început edificarea


unei societăţi democratice după model occidental.

Bazele democraţiei româneşti interbelice au fost puse de Constituţia din 1923


supranumită Constituţia României Mari care prevedea cele două mari reforme
-agrară= împroprietărirea cu pământ a aproximativ 2 000 000 familii ţărăneşti.
-electorală= introducerea votului universal pentru bărbaţi.

Viaţa politică interbelică a fost dominată de două mari partide democratice:


-Partidul Naţional Liberal care sprijinea dezvoltarea unei puternice industrii
naţionale bazate pe capital românesc şi era adeptul devizei ,,prin noi înşine”. Lideri: Ion
I. C. Brătianu, I.G. Duca, Constantin I. C. Brătianu.
-Partidul Naţional Ţărănesc care sprijinea dezvoltarea agriculturii şi era adeptul
,,porţilor deschise” faţă de capitalul străin. Lideri: Iuliu Maniu şi Ion Mihalache.

Statuia lui Iuliu Maniu din Alba Iulia

Democraţia românească interbelică a fost însă afectată de următoarele evenimente:


-ascensiunea Gărzii de fier (Legiunea arhanghelului Mihail) condusă de Corneliu
Zelea Codreanu, mişcare de extremă dreaptă care practica asasinatul politic.
-dorinţa regelui Carol al II-lea (1930-1940) de a instaura o monarhie autoritară.

În consecinţă, la sfârşitul perioadei interbelice şi în timpul Celui de-al Doilea


Război Mondial s-au instaurat în ţara noastră următoarele regimuri totalitare:
-regimul de autoritate monarhică a lui Carol al II-lea (1938-1940)
-dictatura militară a generalului Ion Antonescu (1940-1944)

5
Edificarea democraţiei în România a fost întreruptă în 1938 de instaurarea
monarhiei autoritare a lui Carol al II-lea şi a fost reluată după 1989, odată cu prăbuşirea
regimului comunist.

APRECIERI ŞI CONCLUZII

Regimurile totalitare sunt responsabile de cele mai mari crime care au marcat istoria
secolului al XX-lea: exterminarea adversarilor politici, înfiinţarea lagărelor de muncă
forţată, Holocaustul evreilor, Al Doilea Război Mondial.

Prefacerile şi progresele României în perioada interbelica s-au datorat


desăvârşirii statului naţional România Mare, ceea ce a sporit potenţialul uman si material
al ţării. Încadrându-se într-o tendinţă generală manifestată în Europa acelor timpuri,
evoluţia sistemului politic din România interbelică a fost marcată de confruntarea dintre
democraţie şi totalitarism.

S-ar putea să vă placă și