UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

REFERAT

MODELAREA SI SIMULAREA PROCESELOR DE

NEUTRALIZARE A DESEURILOR PERICULOASE

PROFESOR MASTERAND
Sl.dr.ing. Ipate George Bolda Roxana Alexandra
Grupa IMPM 2

1
 2021
CUPRINS

Pagina
Introducere(Modelare si simulare)…………………………..…........3
1.Ce este un deseu?................................................................................5
2.De unde provin deseruile periculoase……………………………...6
3.Gestionarea deserurilor periculoase……………………………...15
4.Cum se neutralizeaza deseurile periculoase……………………...18
5.Cand se utilizeaza sterilizarea…………………………………….19
6.Ce emite un sterilizator……………………………………………20
7.Ce este procesul de incinerare…………………………………….22
8.Tehnologii disponibile pentru tratarea deseurilor medicale……25
9.Metoda termica…………………………………………………….27
10.Metoda chimica…………………………………………………...28
11.Metoda prin radiatii ionizante…………………………………...29
12.Studiu de caz………………………………………………………31
13.Conclzuii…………………………………………………………...32
14.Bibilografie……………………………………………………...…33

2
 INTRODUCERE

Modelarea si simularea proceselor ecologice  este un proces complex de reprezentare a

organizarii si functionarii  ecosistemelor in scopul intelegerii  cresterii si evolutiei acestora.
Modelarea si simularea sunt instrumentele de conectare a ideilor, ce constituie
formularea abstracta a interactiunii factorilor biotici si abiotici
in procesele specifice ecosistemelor  cu realitatea reprezentata de ecosisteme.

Obiectivele modelarii si simularii ecosistemelor sunt:

 intelegerea completa si a functionarii ecosistemelor
 controlul riguros cantitativ al cresterii si evolutiei spatio-temporale a ecosistemelor.
MODELAREA are ca obiectiv specific reprezentarea sintetica a organizarii si
functionarii ecosistemelor (sub forma grafica si cantitativa).
SIMULAREA da “viata” modelelor in scopul controlului cantitativ al cresterii si
evolutiei ecosistemelor (prin intermediul ecuatiilor si sistemelor de ecuatii asociate proceselor
cercetate).
Monitorizarea ecologica este o sintagma relativ noua, aparuta pe fondul schimbarilor rapide
inregistrate de ctre factorii climatici si de mediu. Aceasta nu se reduce doar la modelarea
proceselor ecologice naturale sau artificiale ci si la integrarea lor in cadrul unor sisteme relativ
complexe de diagnoza si preventie. Implicarea automaticii, informaticii si a electronicii in
proiectarea unor astfel de sisteme – numite ad hoc inteligente – este evidenta.

Monitoring-ul ecologic/integrat    urmareste:

-  realizarea unui sistem integrat de inregistrari metodice;

-  evaluarea cuantificata a structurilor si a modului de functionare a proceselor ecologice;
-  compararea starii mediului cu intensitatea activitatilor socio-economice;
-  modelarea situatiilor constatate;
-  prognozarea sensului, a tendintelor si schimbarilor care au loc.
Este necesar ca monitoring-ul ecologic/integrat sa fie abordat sistemic, holistic, in
concordanta cu complexitatea proceselor din natura.
Parametrii care se urmaresc in monitoring-ul ecologic/integrat sunt urmatorii:
1.  parametrii geofizici  . cei care urmaresc factorii climatici (temperatura, insolatia,
nebulozitatea, precipitatiile, curentii de aer etc.) si hidrologici (debitele lichide si solide, curentii,
vitezele, transparenta etc.);
2. parametrii geochimici . cei care evidentiaza continutul diferitelor substante chimice in
diversele subsisteme ale mediului;
3.  parametrii biologici  . care constau in inventarul speciilor existente (evidentierea
biodiversitatii);
4.  parametrii de radioactivitate . obtinuti prin masurarea radioactivitatii globale;
5.  parametrii legati de nevoile umane  . istorici, sociologici, epidemiologici, legati de alimente
si apa potabila, de zgomot etc.;

3
6.  parametrii de evidentiere a unor surse de afectare a mediului.
Obiectivele monitoring-ului ecologic/integrat pot fi cu caracter general, cu caracter specific
si cu caracter prospectiv.

Modele calitative

Modelul calitativ al unui proces ecologic este expresia intelegerii conexiunilor dintre
componentele procesului, exprimata intr-un mod simplificat, de cele mai multe ori sub forma
grafica.

Modele cantitative dinamice

Modelele cantitative dinamice se construiesc pe structura modelului conceptual reprezentat de

modelul calitativ al ecosistemului prin:
• introducerea numerelor in diagrama modelului calitativ;
• atasarea ecuatiilor modelului calitativ.

Modele cantitative statistice

Modelele cantitative statistice exprima interdependetele dintre

componentele ecosistemelor si sunt construite pe baza prelucrarii unui mare
numar de masuratori experimentale realizate pe parcursul unui program
complex de monitorizare.

Capitolul 1 Modelarea calitativa a proceseloe ecologice

Modelul calitativ al unui proces ecologic este expresia intelegerii conexiunilor dintre
componentele procesului, exprimata intr-un mod simplificat, de cele mai multe ori sub forma
grafica.
Principii pentru elaborarea modelelor calitative

Elaborarea modelelor calitative, in varianta grafica, are avantajul ca vizualizeaza intr-un mod
intuitiv componentele si relatiile dintre acestea, fara a inlocui realitatea palpabila cu simboluri
abstracte specializate, de tipul ecuatiilor matematice, care presupun o anumita specializare pentru
o manipulare eficienta.
Realizarea diagramelor grafice pentru modelele calitative respecta cateva principii generale:
• sursele principale de energie se amplaseaza în afara sistemului modelat si liniile de legatura
traverseaza frontierele acestuia;
• consumul de energie se face in general de la stanga la dreapta si de sus in jos;
• fiecare sistem are o piedere de enegie pe frontiera inferioara, pierdere inevitabila conform cu
principiul al doilea al termodinamicii.;

Metodologia de elaborare a modelelor calitative

Elaborarea modelelor calitative este prima etapa obligatorie in analiza numerica si

simularea oricaror procese.

4
 Rezultatul acestei prime etape este modelul conceptual pe care se fundamenteaza toate
evaluarile cantitative. CORECTITUDINEA MODELULUI CONCEPTUAL ESTE CHEIA
EVALUARII CORECTE A PROCESELOR ECOLOGICE.
Etapele realizarii modelului calitativ sunt :
1. Trasarea limitelor sistemului
2. Consemnarea tuturor traseelor care traverseaza limitele sistemelor (intrari si iesiri)
• Plasarea fiecarui inceput intr-o sursa plasata in afara sistemului studiat
• Marcarea simbolurilor de sursa cu Cuvinte sugestive
3. Consemnarea componentelor sistemului:
• Lista completa a componentelor cercetate
• Plasarea lor in interiorul sistemului de la stanga la dreapta in ordinea intrarii in actiune;
4. Consemnarea proceselor din system O lista cu procesele importante
• Conexiunile intre componentele implicate de fiecare proces
5. Marcarea conservarii masei prin evidentierea clara de-a lungul proceselor pentru:
• Intrari;
• Stocari
• Iesiri
6. Verificarea circuitului banilor in sistem
7. Marcarea circuitului energiei prin:
• Intrari
• Consum
• Iesiri
8. Utilizarea culorilor standardizate pentru intocmirea diagramelor:
• rosu pentru circuitul energiei
• albastru pentru circuitul materiei din biosfera: aer, apa, nutrienţi
• maron pentru componentele geologice, combustibil, minereu
• verde pentru zona ambientala, producatori, productie
• portocaliu pentru consumatori: animale, oameni, industrie etc.
• purpuriu pentru bani
9. Definitivarea modelului pentru obiectivul studiului
• detaliere pentru studiul stiintific detaliat
• sinteza pentru discutii cu beneficiari ai rezultatelor

1.Ce este un deseu.

Deşeurile sunt acele substanţe sau obiecte de care deţinătorul se debarasează, are
intenţia sau obligaţia de a se debarasa. În general, deşeurile reprezintă ultima etapă din ciclul de
viaţă al unui produs (intervalul de timp între data de fabricaţie a produsului şi data când acesta
devine deşeu).
În prezent problema gestionării deşeurilor se manifestă tot mai acut din cauza creşterii
cantităţii şi diversităţii acestora, precum şi a impactului lor negativ, tot mai pronunţat, asupra
mediului înconjurător. Depozitarea deşeurilor pe sol fără respectarea unor cerinţe minime,
evacuarea în cursurile de apă şi arderea necontrolată a acestora reprezintă o serie de riscuri

5
majore atât pentru mediul ambiant cât şi pentru sănătatea populaţiei.
De aceea, legislaţia europeană transpusă prin actele normative naţionale a impus o
nouă abordare a problematicii deşeurilor, plecând de la necesitatea de a economisi resursele
naturale, de a reduce costurile de gestionare şi de a găsi soluţii eficiente în procesul de
diminuare a impactului asupra mediului produs de deşeuri.
Gestionarea deşeurilor cuprinde toate activităţile de colectare, transport, tratare,
valorificare şi eliminare a deşeurilor, inclusiv monitorizarea acestor operaţii şi monitorizarea
depozitelor de deşeuri după închiderea lor.
Obiectivele prioritare ale gestionării deşeurilor sunt:
a) prevenirea şi reducerea producerii de deşeuri şi a gradului de periculozitate al acestora
prin:
• dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale;
• dezvoltarea tehnologiei şi comercializarea de produse care prin modul de fabricare,

2.De unde provin deseurile periculoase

Deşeurile periculoase conţin constituenţi cu proprietaţi explozive, oxidante, inflamabile, iritante,
nocive, toxice, cancerigene, corozive, infecţioase, teratogene, mutagene, ecotoxice.
Acestea sunt periculoase ca atare, în contact cu alte substanţe sau în cursul depozitării.
In 2003, în România, au fost identificate 145 de tipuri de deşeuri periculoase, din totalul de 237
înscrise în Catalog European de Deseuri. Toate aceste tipuri au însumat o cantitate
generata de peste 2,2 milioane tone de deşeuri, ceea ce reprezintă 3% din totalul
deşeurilor produse în 2003, inclusiv sterilul minier.
Cantităţi considerabile de deşeuri periculoase au fost înregistrate în judeţele Vâlcea, Prahova,
Alba, Dolj, Bacău, Constanţa, Olt. Majoritatea deşeurilor periculoase provin din industria
chimică (anorganică şi organică), de la rafinarea petrolului şi din procesele termice.

Principalele tipuri de deşeuri periculoase generate în 2003 au fost:

-deşeuri de sodă calcinată (leşii caustice)

-fosfogips

-deşeuri petroliere

-zguri din metalurgia neferoasă (a plumbului)

6
-reziduuri halogenate din chimia organică

-nămoluri cianurate cu metale grele

-baterii uzate cu plumb

-deşeuri de la epurarea gazelor

-amestecuri de grăsimi şi uleiuri de la separarea grăsimilor din apele uzate.

-Deseuri menajer

-Deseuri medicale

Cea mai mare cantitate de deşeuri periculoase s-a generat, aşa cum era de asteptat, în cadrul
industriei chimice predominând deşeurile de sodă calcinată (judeţele Alba, Dolj şi
Vâlcea) şi fosfogips (judetul Bacău).
Metalurgia este o altă activitate industrială care produce cantităti mari de deşeuri periculoase, cu
preponderenţă zguri din metalurgia aluminiului (judeţul Olt) şi altor metale neferoase
(judeţul Maramureş).
Pericolul extrem de mare, prezentat de poluanţii organici persistenţi este determinat de
urmatoarele cauze:
- se menţin în mediul înconjurator un timp foarte îndelungat până la descompunerea parţială sau
deplină;
-se transportă (pe cale eoliană) la distanţe enorme de la surse;
-se depun în ţesuturile organismelor vii, unde nimeresc cu hrana, apa, aerul inspirat;

.Gestionarea deseurilor periculoase

7
Europubelă de 120 l. (figura 2.1)

Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind

colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul
se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor
asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat.[1] Gestionarea
deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților
recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât și lichide sau gazoase, precum și
cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice
fiecărora.
În România activitatea de gestionare a deșeurilor este fundamentată pe Legea 211/2011,[1] care
implementează o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea acestei activități
cade în sarcina Ministerului Mediului și a Agenției Naționale pentru Protecția
Mediului(ANPM).
Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente: coșuri de
gunoi, pubele (pentru deșeurile menajere) și containere (pentru deșeurile stradale și cele
produse de agenții economici).[12][13] Pentru a permite reciclarea, colectarea deșeurilor care
conțin materiale refolosibile se face separat în recipiente de culori diferite. Culorile
recipientelor disponibile sunt: galbenă, roșie, verde, albastră, maro și negru antracit.

8
 [14]
 Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deșeuri sunt:
roșu (portocaliu) - materiale plastice, galben - metale, verde - biodegradabile, albastru
- hârtie, cartonși sticlă, maro - electrice și electronice, negru - nereciclabile, însă acestea
nu sunt respectate întotdeauna. Pe recipente există etichete care precizează exact ce fel de
deșeuri se pot pune în recipientul respectiv.[15] 

 Exemple de recipiente pentru precolectare selectivă

Coșuri de gunoi în Brazilia(figura 2.2)

Coșuri de gunoi la Fac. de Mecanică, Timișoara(figura 2.3)

Pubele în Timișoara(figura 2.4)

9
Containere la Moșnița Nouă, Timiș(figura 2.5)

Containere la Deva(figura 2.6)

 Etichete pe recipientele de precolectare selectivă

Pentru materiale plastice(figura 2.7)

Pentru metale(figura 2.8)

10
Pentru hârtie și carton(figura 2.9)

Pentru precolectarea deșeurilor stradale, comerciale și industriale sunt folosite containere tipizate
de 1,1 m³, 4 m³ sau mai mari.[13][16] Containerele de 1,1 m³ pot fi din tablă zincată [17] sau
din plastic.[14] Pentru deșeuri în cantități mai mari, sau pentru deșeuri industriale și din
construcții sunt folosite containere de construcție metalică, de tip cupă de 4 m³ sau mai
mari, de tip Abroll.[18]

 Recipente pentru deșeuri stradale, comerciale și industriale

Container de 1,1 m³ din plastic(figura 2.10)

 Container de 1,1 m³ zincat(figura 2.11)

 Container de 4 m³(figura 2.12)

11
 Container de 8 m³ de tip Abroll(figura 2.13)

Container de tip Abroll(figura 2.14)

Colectarea propriu-zisă a deșeurilor din aceste containere este efectuată de către servicii

specializate, cum sunt REBU la București și RETIM la Timișoara. Aceste servicii dispun
de utilaje speciale pentru colectări. Colectarea deșeurilor din pubele și recipiente de până
la 1100 l este efectuată cu ajutorul autogunoierelor, care sunt echipate cu sisteme de
basculare a pubelelor și containerelor și cu instalație de compactare. Deșeurile colectate
în cupe de 4 m³ sunt transportate cu tot cu containerul de către autospeciale prevăzute cu
instalație de ridicat, iar containerele de tip Abroll sunt tractate, ele deplasându-se pe
rolele proprii.

 Utilaje pentru colectarea deșeurilor

 Autogunoieră tipică(figura 2.15)

12
 Încărcarea unei pubele(figura 2.16)

În funcție de tipul deșeurilor acceptate depozitele se clasifică în depozite pentru deșeuri

periculoase (clasa a), depozite pentru deșeuri nepericuloase (clasa b), depozite pentru
materiale inerte (clasa c) și depozite pentru un singur fel de deșeuri
(monodeponie). Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază, echipamente de
cântărire, laboratoare de analiză, instalații de recuperare a gazului de depozit și de tratare
a levigatului, de utilaje (buldozere, încărcătoare, compactoare, screpere, excavatoare) și
de servicii de întreținere a acestor utilaje.[23]
Eliminarea deșeurilor prin depozitare în rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este
actual o practică care nu mai este acceptată. Conform Directivei Consiliului
75/442/CEE aceste depozite trebuiau închise până în anul 2007, însă România nu s-a
putut conforma în acest termen. Ca urmare, României i s-a acordat o perioadă de
tranziție, care este până la sfârșitul anului 2009 pentru deșeurile periculoase industriale,
până la sfârșitul anului 2011 pentru deșeurile provenite din industria minieră, până la
sfarsitul anului 2013 pentru desesurile provenite din industria
energetica , chimică și metalurgică și până în 16 iulie 2017 pentru deșeurile municipale.
Eșalonarea închiderii depozitelor neconforme este reglementată prin HG 349/2005.

Compactarea deșeurilor într-un depozit.(figura 2.17)

Actual, depozitarea în rampe de gunoi presupune la sfârșit închiderea depozitului prin acoperire
cu pământ (îngropare) și este o practică curentă în multe țări. Astfel de rampe se
organizează în cariere în care exploatarea s-a încheiat sau în mine abandonate. O rampă
de gunoi realizată și exploatată corect este o metodă relativ ieftină și care satisface

13
 criteriile ecologice de eliminare ale deșeurilor. Vechile rampe, necorespunzătoare, au
efecte negative asupra mediului, cum ar fi împrăștierea de gunoaie, atragerea dăunătorilor
(insecte, rozătoare) și poluarea aerului, a apelor și a solului. Poluarea aerului se produce
prin miasme și prin degajarea unor gaze rezultate în urma fermentării, cum ar fi dioxidul
de carbon și metanul, care produc efect de seră și contribuie la încălzirea globală.
Poluarea apei și a solului se face prin levigat(lichidul scurs în urma proceselor
biochimice), care, în lipsa unui strat izolator se infiltrează în sol și poluează apele
pânzelor freatice. Aceste poluări pot fi așa de puternice că împiedică creșterea plantelor
deasupra acestor rampe. În mod normal, pe rampă deșeurile sunt compactate pentru a le
mări densitatea și stabilitatea, și acoperite cu folii și cu pământ.
Rampele pentru deșeuri organice au instalații de recuperare a gazului de depozit. Principalele
componente ale acestui gaz sunt metanul (54 %) și dioxidul de carbon (45 %), la care se
adaugă mici cantități de hidrogen sulfurat, monoxid de
carbon, mercaptani, aldehide, esteri și alți compuși organici. El poate fi valorificat prin
ardere. Dacă nu există posibilitatea de valorificare locală, se recomandă să fie totuși ars la
instalația de faclă deoarece dioxidul de carbon rezultat prin arderea metanului are un efect
de seră mai mic decât al metanului inițial.
Pentru a împiedica levigatul să se infiltreze în sol rampele moderne sunt prevăzute cu straturi
izolante, care pot fi din argilă (lut) sau din folii groase de material plastic (geomembrane)
sau textil (geotextile). Grosimea stratului de argilă trebuie să fie mai mare de 1 m pentru
deșeuri inerte sau nepericuloase și mai mare de 5 m pentru deșeuri periculoase.

14
3 Gestionarea deseurilor periculoase

In Romania legea care reglementeaza regimul deseurilor este legea nr. 211/2011, republicata

in 2014, cea care asigura prevenirea, pregatirea pentru reutilizare, reciclarea, valorificarea
si eliminarea deseurilor menajere periculoase.

Conform legii 211/2011, privind regimul deseurilor, producatorii, persoane fizice autorizate sau
juridice, trebuie sa aiba in vedere:

 proiectarea de produse durabile din punct de vedere tehnic, care sa reduca impactul
asupra mediului– un produs durabil, fiabil si rezistent in timp va avea mai putine sanse
sa se defecteze si sa ajunga deseu; cu cat durata de viata a produsului este mai mare, cu
atat cantitatea de deseuri generate va fi mai redusa.
 managementul deseurilor periculoase in procesul de fabricatie si pe perioada de utilizare
a produselor care trebuie sa fie eliminate fara a avea un impact negativ asupra
mediului
 informarea publicului cu privire la reutilizarea produselor, perioada de valabilitate si
termenele de garantie a produselor alimentare.

 intreprinderi industriale.

Care sunt tipurile de deseuri periculoase?

In functie de provenienta, deseurile periculoase pot fi:

1. deseuri menajere periculoase provenite din activitatea casnica, exemple:

 echipamente electrice şi electronice scoase din functiune;

 detergenti care contin substante periculoase;
 deseuri care contin mercur;
 insecticide;
 vopseluri, cerneluri, adezivi care contin substante periculoase;
 alimente expirate;
 alimente de origine animala intrate in stare de putrefactie;
 resturi de tigari consumate.

15
2. deseuri periculoase provenite unitati de alimentatie publica, exemple:

 deseuri alimentare
 ambalaje

3. deseuri periculoase provenite din ateliere, exemple:

 uleiuri uzate;
 vopsele;
 deseuri metalice;
 combustibil;
 ace de la masini de cusut;
 sticla.

4. deseuri periculoase provenite din institutiile de sanatate:

 ace;
 branule;
 lame de bisturiu;
 pipete;
 sticlarie de laborator;
 deseuri chimice care contin substante periculoase.

Managementul si eliminarea deseurilor menajere periculoase

Pentru a nu deveni periculoase, deseurile menajere necesita un management al deseurilor

adecvat ce presupune ambalare, colectare, transport si eliminare corecte.

O solutie viabila pentru ca deseurile menajere sa nu devina periculoase este valorificarea

acestora prin reciclare, in special a deseurilor de ambalaje (hartie, carton, sticla, metale,
materiale plastice). In plus in ceea ce priveste legislatia de mediu din Romania referitoare
la agentii economici ce aduc pe piata nationala deseuri sunt obligati conform legii nr.
211/2011, privind regimul deseurilor, sa desfasoare activitati de colectare, transport,
stocare, tratare sau valorificare a deseurilor periculoase, mai exact 60 % din cantitatea de
ambalaje puse pe piata trebuie valorificata, in caz contrar, acestia sunt nevoiti sa plateasca
2 lei/kg de deseu sub forma de contributie catre Agentia Fondului de Mediu.

16
Deşeurile periculoase sunt definite în conformitate cu prevederile OUG 78/2000 privind regimul
deşeurilor aprobată prin Legea 426/2001, modificată şi completată prin OUG 61/2006,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea 27/2007. Tipurile de deşeuri periculoase
generate din activităţile economico-sociale sunt cuprinse în Lista privind deşeurile,
inclusiv deşeurile periculoase, aprobată prin Hotărârea de Guvern 856/2002. Prin natura
lor, deşeurile periculoase au cel mai mare impact potenţial asupra mediului înconjurător
şi sănătăţii populaţiei. Ţinând cont de proprietăţile lor specifice (de exemplu:
inflamabilitate, corozivitate, toxicitate), este necesar ca activităţile de gestionare a
deşeurilor periculoase să fie abordate într-un mod riguros. Deşeurile periculoase, generate
în anul 2005 în cantitate de peste 1,7 milioane tone, au reprezentat 0,54% din totalul
deşeurilor generate (inclusiv deşeuri din industria extractivă). Majoritatea deşeurilor
periculoase au fost eliminate prin depozitare, co-incinerare sau incinerare în instalaţiile
proprii ale generatorilor sau în instalaţii specializate aparţinând operatorilor privaţi.

17
4.Cum se neutralizaza deseurile periculoase

În România, deşeurile medicale reprezintă un real pericol pentru populaţie, din cauza metodelor
ineficiente de distrugere a acestora. Firmele ce colectează deşeurile de la spitale deţin
monopol pe piaţă şi împiedică introducerea unor tehnologii moderne, recomandate de
Comunitatea Europeană. Deşeurile medicale reprezintă toate deşeurile periculoase sau
nepericuloase care se produc în unităţile sanitare. Deşeurile medicale nepericuloase sunt
asimilate celor menajere şi rezultă din activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale,
administrative, de cazare, a blocurilor alimentare. 531 Deşeurile periculoase prezintă un
risc real pentru sănătatea umană şi pentru mediu, fiind generate în procesul spitalizării. În
această categorie sunt incluse: deşeuri anatomo-patologice şi părţi anatomice; deşeuri
infecţioase lichide sau solide care conţin sau au venit în contact cu sângele sau cu alte
fluide biologice şi cu virusuri, bacterii, paraziţi; deşeuri înţepătoare – tăietoare; deşeuri
chimice şi farmaceutice; deşeuri radioactive solide, lichide şi gazoase

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) prin Legea 219/2002 a acceptat următoarele metode de
eliminare a principalelor deşeuri medicale periculoase: neutralizare prin sterilizare
termică (deşeurile infecţioase şi deşeurile înţepătoare tăietoare); autoclavare (deşeurile
chimice şi farmaceutice) şi incinerare (deşeurile anatomo-patologice şi părţile anatomice).
Neutralizarea prin sterilizare termică utilizează căldura umedă (aburul saturat) pentru
decontaminarea deşeurilor medicale periculoase, aceasta realizându-se fără modificări
chimice şi fizice şi, implicit, fără eliminare de noxe poluante în mediul înconjurător (aer,
apă, sol). Incinerarea presupune neutralizarea şi eliminarea finală a deşeurilor anatomo-
patologice şi a părţilor anatomice la temperaturi înalte. Decontaminarea acestor deşeuri se
face cu modificări chimice şi fizice şi implicit cu eliminarea de noxe poluante în mediul
înconjurător (aer, apă, sol). Procedeul incinerării are mai multe dezavantaje.
Incineratoarele emit poluanţi toxici cu impact negativ asupra sănătăţii lucrătorilor din
incineratoare, a sănătăţii publice şi a mediului. Echiparea adiţională sau instalarea
diferitelor dispozitive de reducere a emisiilor gazoase determină creşterea conţinutului
acestor poluanţi în deşeul în stare solidă. Eficienţa filtrelor în captarea particulelor este
limitată (chiar cele mai bune nu pot reţine toate emisiile de gaze). Reziduurile rezultate
din incinerare sunt foarte periculoase, nici un echipament adiţional sau dispozitiv
neputând reduce cantitatea de dioxine produse în mediu. Reziduul rezultat din incinerare
necesită un timp mai îndelungat de depozitare, în gropi de gunoi speciale. În plus, preţul
pentru depozitarea reziduului periculos rezultat din incinerare este ridicat. Incineratoarele
18
 sunt scumpe. Majoritatea incineratoarelor nu au putut îndeplini limita maximă admisă
pentru emisii de dioxină şi furani, prevăzută în Directiva Uniunii Europene nr.
2000/76/EC.

Utilizarea instalaţiilor alternative a crescut în ultimul timp datorită costului crescut al incinerării,
dificultăţile de acceptare a populaţiei şi a emisiilor provenite de la incineratoare.
Instalaţiile de tratare alternative costă mai puţin şi degajă mai puţine emisii decât
incinerarea. Este important să recunoaştem că, deseori, este necesară mai mult de o
instalaţie pentru gestionarea tuturor componentelor din fluxul de deşeuri (de exemplu
incinerarea deşeurilor patologice care nu pot fi sterilizate termic). În plus, trebuie
demonstrată natura emisiilor şi eficienţa instalaţiilor de tratare. Practicile alternative la
arderea deşeurilor în incineratoare pot fi instalaţiile necombustibile sprijinite pe
următoarele metode de bază: - Metode termice; - Metode chimice; - Metode pe bază de
radiaţii ionizante; - Metode biologice.

5.Cand se utilizeaza sterilizarea

Inchiderea in etape a crematoriilor in care spitalele isi distrug deseurile este una dintre masurile
impuse Romaniei in vederea aderarii la Uniunea Europeana.
O solutie pentru acest lucru este sterilizarea prin caldura a deseurilor sanitare (Heat Disinfection
System), metoda adusa in Romania printr-o investitie irlandeza de 4 milioane de euro.
Prima fabrica de neutralizare a deseurilor medicale prin sterilizare uscata - Stericare
Romania - a fost deschisa pe platforma Progresul din comuna Jilava. Fabrica are o
capacitate de procesare de 2 tone pe ora. Dr. Liviu Balulescu, directorul de vanzari, a
subliniat ca se pot procesa toate deseurile medicale, cu exceptia tesuturilor umane si a
farmaceuticelor.
 Deseurile medicale colectate sunt stocate in cutii din carton sau plastic. Sunt mai intai maruntite
si apoi sterilizate la temperaturi de 150-180 grade Celsius. Resturile sunt racite si
transportate in depozitele ecologice. Fiind o tehnologie fara ardere, sistemul de sterilizare
uscata a deseurilor medicale prezinta avantajul ca nu exista emisii toxice nici in apa, nici
in aer, iar reziduurile rezultate sunt lipsite de pericol. Un alt avantaj al acestei metode
sunt costurile - 1 euro/kilogramul de deseuri, cu 30% mai putin decat incinerarea. Pana in
acest moment s-au incheiat contracte de preluare si procesare a deseurilor sanitare cu
Spitalul de Obstetrica si Ginecologie "Panait Sarbu", Institutul "C.I. Parhon" si Spitalul
Filantropia. (Georgeta Licsandru)

19
6.Ce emite un sterilizator.

Sterilizarea este una dintre tehnologiile alternative incinerarii,recomandata si utilizatala nivel

mondial ca solutie pentru tratarea deseurilor medicale considerate infectioase.

Deocontaminarea termica la temperaturi scazute utilizeaza caldura umeda 134 de grade celsius
,aceasta realizandu-se fara modificari chimice si fizice si implicit ,fara elimnarea de noxe
poluante in mediul inconjurator(aer,apa,sol).

In urma sterilizarii rezulta un amestec inofesniv si inodor care e depozitat pe deponee ,ca un
deseu obisnuit,ce poate fi inclusiv folosit mai departe la producerea de energie.La finalul
procesului de sterilizare,in atmosfera se emite doar abur,retinut de filtre HEPA si carbune
activ.

Dezvoltarea exploziva a materialelor plastice a fost plina de consecinte in domeniul producerii

furniturilor medicale si a metodelor de sterilizare. Au aparut noi tipuri de produse care au
revolutionat actul medical: sonde, catetere, plase pentru plastii, truse de perfuzii, etc. ce
nu se pot confecþiona decat din materiale plastice. Produsele din materiale plastice sunt
ieftine, ceea ce a permis introducerea produselor de unicã folosinþã. Pe de alta parte s-a
dezvoltat spectaculos industria ambalajelor. Un produs sterilizat a putut fi pastrat steril o
perioada indelungata printr-o ambalare corespunzãtoare. Ca urmare insa a faptului ca
materialele plastice isi modifica proprietatile fizico-mecanice la caldura, sterilizarea
termica a devenit inadecvata. Era nevoie de metode de sterilizare la rece. Astfel, la
inceputul anilor '60 s-a impus sterilizarea, la nivel industrial, cu oxid de etilena (EtO).
Conditiile economice si tehnice de mai sus au nascut industria sterilizarii.

Operatia de sterilizare a inceput sa se faca centralizat, iar produsele finite au putut fi

etichetate "steril". Desi cu pondere mult diminuata, s-a pastrat totusi si practica de
sterilizare in spital (in etuve cu EtO), cu toate inconvenientele sale in planul asigurarii
sterilitatii, a tratarii si eliminarii noxelor. Incepand cu anii '70, au fost scoase in evidenta
unele dintre dezavantajele si limitarile metodei de sterilizare EtO. Acestea sunt reflectate
in reglementarile actuale privitoare la acest procedeu. Ele se pot grupa in 3 categorii:

20
 reglementari legate de manipularea gazului in procesul tehnologic: sunt impuse de
toxicitatea, inflamabilitatea si de absorbtia EtO în materialele plastice

 reglementari legate de protectia mediului: sunt necesare etape tehnologice speciale pentru
neutralizarea gazului inainte de eliberarea in atmosfera

 reglementari legate de controlul produselor sterilizate: descoperirea carcinogenicitatii

EtO a dus la scaderea limitelor admise de gaz rezidual in produsul cu utilizare medicala,
fiind elaborate in consecinta metode de analiza cu sensibilitate mare

Toate cele de mai sus au scumpit in mod sensibil tehnologia de sterilizare cu EtO.
In cautarea unei alternative ieftine si sigure, s-a impus in prezent sterilizarea prin iradiere.
Aceasta metoda tinde sa ocupe piata sterilizarii.

21
7.Ce este procesul de incinerare

Prelucrarea deşeurilor municipale se poate realiza prin intermediul sortării, astfel

deşeurile ce nu ard (materialele neadecvate incinerării, cum ar fi materialele, m e t a l i c e
f e r o a s e s i n e f e r o a s e s u n t e l i m i n a t e ,   a s t f e l   î n c a t   f u n c ţ i o n a r e a instalaţiei să
nu poată fi întreruptă, iar componentele voluminoase incinerabile trebuie mărunţite
înaintea incinerării. Mărunţirea deşeurilor voluminoase înseamnă o reducere de volum şi astfel o
mai bună folosire a spaţiului disponibil din buncăr şio incinerare mai eficientă a acestor deşeuri.
Dacă în pâlnia de alimentare a unităţiide incinerare
trec deşeuri voluminoase nemărunţite, se poate ajunge la formarea unor dopuri şi la
nefuncţionarea instalaţiei. La mărunţirea deşeurilor voluminoasese pot utiliza mori cu ciocane
sau mori de tăiere, care pot fi prevăzute la nevoie cuinstalaţii de aspirare. Mărunţirea poate avea
loc într-o zonă a buncărului rezervatăîn acest scop sau chiar înaintea intrării deşeurilor în buncăr.
Aici pot fi tratate pe deo parte materialele care trebuie excluse din deşeurile municipale, pe de
altă se potsorta deşeurile declarate ca fiind voluminoase la preluare.

Exemple de pubele pentru reciclare(figura 7.1)

INCINERAREA
Arderea deşeurilor solide asigură, pe de o parte, reducerea volumului
şigreutăţii lor (până la 5-15% din valorile introduse în proces), ca
ş i t o x i c i t ă ţ i i  potenţiale şi, pe de altă tarte, recuperarea energiei acestora sub formă
de apă caldă,aburi sau energie electrică.Instalaţia de incinerare este considerată orice
22
 unitate tehnică, staţionară saum o b i l ă ş i e c h i p a m e n t u l d e s t i n a t t r a t a m e n t u l u i
t e h n i c a l d e ş e u r i l o r , c u s a u f ă r ă recuperarea căldurii de ardere
rezultate.Instalaţie de coincinerare este orice instalaţie fixă sau mobilă a cărei
scop principal este generarea energiei sau a unor produse materiale, care foloseştedeşeu
ri drept combustibil uzual sau suplimentar, sau în care deşeurile sunt
tratatetermic pentru eliminare. În cazul când coincinerarea are ca
scop principal tratareatermică a deşeurilor, instalaţia este considerată instalaţie de
incinerare

Schema incinerator(figura 7.2)

COMPONENTELE ŞI SCHEMA UNEI INSTALAŢII DE INCINERARE
O instalaţie de incinerare cuprinde:a) sistemul de recepţie, depozitare şi prelucrare locală a
deşeurilor; b) sistemul de alimentare cu deşeuri, combustibil suplimentar şi aer
acuptoarelor şi sistemul de recuperare a energiei;c) cuptorul, boilerul şi sistemul de
recuperare a energiei;d) dispozitive de tratare a gazelor de ardere, de tratare a apei uzate

23
 şi dedepozitare a deşeurilor.Incinerarea de deşeuri solide poate folosi:a) deşeuri nesortate,
caz în care se utilizează arderea în masă; b) combustibil derivat din deşeuri (brichete)

Exterior incinerator(figura 7.3)

24
Componente incinerator(figura 7.4)

Unitatea de incinerare pentru deşeuri municipalepe durata incinerării, în urma unor procese

fizico-chimice, deşeurile îşi reduc volumul .S i s t e m u l g e n e r a l i n c l u d e
i n c l u d e următoarele componente principale: sistemul de ardere, sistemul de
recuperare alcăldurii, tratarea gazelor reziduale şi a reziduurilor rezultate din
incinerare. Cu o geometrie corespunzătoare a cuptorului şi un control al
procesului de ardere este posibilă influenţarea proceselor de conversie şi a debitului
de substanţe, astfel încât s ă s e m i n i m i z e z e e m i s i a d e p o l u a n ţ i î n a e r
(incluzând substanţe organice,
C O ,  NOX) în sistemul general al incineratorului. Deşeurile sunt, de asemenea,mineraliz
ate într-o proporţie mare şi reduse la stare inertă. În ciuda optimizăriicalităţii
zgurei, ca urmare a controlului procesului de ardere creşte încărcătura
în poluanţi în gazul neepurat (gaz de ardere). Aceasta este irelevantă în ceea ce priveşte

25
 emisia de gaze de ardere, atâta timp cât sistemul de epurare a acestor gazeeste proiectat
corespunzător

8.Tehnologii disponibile pentru tratatarea deseurilor medicale

Variante tehnologice de tratare a deşeurilor Utilizarea instalaţiilor alternative a crescut în ultimul
timp datorită costului crescut al incinerării, dificultăţile de acceptare a populaţiei şi a
emisiilor provenite de la incineratoare. Instalaţiile de tratare alternative costă mai puţin şi
degajă mai puţine emisii decât incinerarea. Este important să recunoaştem că, deseori,
este necesară mai mult de o instalaţie pentru gestionarea tuturor componentelor din fluxul
de deşeuri (de exemplu incinerarea deşeurilor patologice care nu pot fi sterilizate termic).
În plus, trebuie demonstrată natura emisiilor şi eficienţa instalaţiilor de tratare. Practicile
alternative la arderea deşeurilor în incineratoare pot fi instalaţiile necombustibile
sprijinite pe următoarele metode de bază: - Metode termice; - Metode chimice; - Metode
pe bază de radiaţii ionizante; - Metode biologice. În figura 1 sunt enumerate schematic
metodele de neutralizare a deşeurilor periculoase provenite din activitatea medicală.

26
9.Metode alternative de neutralizare a deseurillor toxice(Metoda termica)
Metodele termice sunt bazate pe energie termică necesară distrugerii agenţilor patogeni conţinuţi
în deşeurile medicale. Categoria se împarte în procese termice la temperaturi scăzute,
medii şi ridicate. Metodele termice la temperaturi scăzute utilizează energia termică ca să
decontamineze deşeurile fără să producă modificări chimice, neavând loc procese de
piroliză sau combustie. Metodele termice la temperaturi scăzute se pot realiza în
intervalul 93o C – 177o C, prin căldură umedă (abur) şi căldură uscată (aer
cald).Tratamentul termic cu abur implică utilizarea de abur pentru a dezinfecta deşeurile
şi frecvent, are loc într-o autoclavă. Tratamentul prin microunde este, în esenţă, un proces
de dezinfectare cu abur, deoarece se adaugă apă peste deşeuri, iar dezinfectarea are loc
prin acţiunea căldurii umede şi aburului generate de energia microundelor. În metodele de
tratare cu aer cald nu se adaugă apă sau abur. În schimb, deşeurile sunt încălzite de
conducţie, convecţie naturală sau forţată, şi/sau radiaţia termică folosind încălzitoare cu
radiaţii infraroşii.Metodele termice la temperaturi medii au loc la temperaturi cuprinse
între 177o C şi 370o C şi implică defalcarea chimică a materialului organic. Acestea
includ polimerizarea inversă folosind microunde cu energie de mare intensitate şi
depolimerizarea termică ce utilizează căldură şi presiune înaltă.Metodele termice la
temperaturi ridicate funcţionează, la temperaturi de 540o C până la 8300o C sau mai
mult. Această căldură ridicată este furnizată de rezistenţa electrică, inducţia, gazele
naturale şi/sau energia plasmei. In plus, se produc modificări chimice şi fizice, atât
materialelor organice, cât şi celor anorganice rezultând distrugerea totală a deşeurilor,
precum şi minimizarea masei şi a volumului deşeurilor

27
10.Metode chimice
Metodele chimice sunt recomandate în special pentru tratarea deşeurilor lichide. Pentru deşeurile
medicale solide se impun operaţiuni de mărunţire, tocare şi amestecare a deşeurilor
înainte sau în timpul tratării.Aceste procese folosesc dezinfectanţi ca: dioxid de clor
dizolvat, varul, acidul peracetic sau substanţe chimice anorganice cu scopul de a mări
expunerea deşeurilor la agentul chimic.În cazul tratării deşeurilor periculoase medicale
există procedee de reţinere a dezinfectantului din deşeu şi reutilizarea acestuia.

Aplicabilitatea metodelor depinde de proprietatile chimice ale deseurilor, principalele fiind :

1. Neutralizarea acido-bazica: H+ + OH- → H2O;

2. Precipitarea chimica : Cd2+ + HS- → CdS + H+;

Cr3+ + 3OH- → Cr(OH)3;

3. Extractie chimica : indepartarea contaminarii prin extragerea unui contaminant prin

 reactie chimica. Ex.: PbCO3 + H+ → Pb2+ + HCO3-

28
11.Metode pe baza de radiatii ionizante
Metodele pe bază de radiaţii ionizante implică fasciculi de electroni, Cobalt-60 ori radiaţii
ultraviolete. Aceste instalaţii necesită măsuri sporite pentru protecţia personalului.
Radiaţiile cu fasciculi de electroni se realizează prin bombardarea cu electroni de înaltă
energie pentru a distruge microorganismele din deşeuri. Eficienţa metodei este dată de
doza de radiaţii absorbită de deşeuri. Doza de radiaţii depinde de densitatea deşeurilor şi
energia electronilor. Radiaţiile ultraviolete cu unde scurte (UVC) sunt utilizate ca
procedeu suplimentar la diferite instalaţii de neutralizare. Se impun, de asemenea,
operaţiuni de tocare sau mărunţire pentru ca deşeurile să fie de nerecunoscut.
Radiaţiile ionizante interacţionează cu materia astfel că transferul de energie apare extrem de
rapid (10-17 secunde). Ţinta principală este nucleul ‘ADN(*5). Radiaţiile ionizante
interacţionează la nivel celular prin: particule încărcate, interacţiuni electrice. Ca urmare
apar ionizările, apoi modificările fiyico-chimice şi în final efectele biologice. În
momentul interacţiunii dintre radiaţiile ionizante şi atomii constituenţi ai materiei vii, are
loc un transfer de energie ce determină ionizarea sau excitarea acestora. Mecanismele de
acţiune ale radiaţiilor ionizante asupra materiei sunt: - Acţiune directă prin afectarea
directă a ADN – este un efect fizicochimic prin care apare ionizarea sau excitarea unei
molecule care antrenează o reorganizare a electronilor, conducând la susceptibilitatea de
ruptură chimică sau distrugere. Ionizarea directă a atomilor are loc ca urmare a efectului
fotoelectric şi a efectului Compton şi este o caracteristică a radiaţiilor cu transfer linear de
energie mare. - Acţiune indirectă prin afectarea moleculelor din preajma AND şi
producerea de radicali liberi (radicalii liberi sunt atomi neutri din punct de vedere electric,
cu un număr impar de electroni, cu reactivitate foarte mare), ca urmare a radiolizei apei.
Efectele asupra sănătăţii ale expunerii la radiaţii ionizante au fost descrise curând după
descoperirea radiaţiilor şi substanţelor radioactive. Efectele biologice apar în urma
interacţiunii radiaţiilor ionizante cu atomii cu număr atomic mic (carbon, hidrogen,
oxigen, azot) care constituie materia vie. Din această interacţiune rezultă o energie care
este comunicată unui atom sau unei molecule, ceea ce defineşte transferul de energie şi
care conduce la ionizări, excitări sau acumulare simplă de energie termică. Efectele
radiaţiilor ionizante pot fi privite prin prisma TIMP şi atunci se clasifică în imediate şi
tardive, PERSOANA AFECTATĂ şi sunt somatice sau apar la descendenţi (fătul expus
in uter), sau prin GRADUL DE AFECTARE (efecte benigne, efecte maligne, efecte
letale). Efectele biologice din punct de vedere al radiobiologiei se clasifica in
deterministice şi stocastice. Efectele deterministice se caracterizează prin următoarele
aspecte: - au prag de apariţie (sub acest prag nu apar efecte biologice) - severitatea

29
 efectelor creşte cu doza - efectele se datorează morţii celulelor dintr-un tesut - au o doză-
prag – de câţiva Gray - sunt specifice în funcţie de ţesutul afectat. Este demonstrată o
relaţie de directă proporţionalitate între doza absorbită şi tipul şi severitatea efectului
deterministic. In cazul unei expuneri a întregului organism, prognosticul vital este în
funcţie de gradul de afectare a ţesuturilor cu radiosensibilitate mare (măduva osoasă, tub
digestiv). Ca exemplu DL 50 (doza letala) pentru radiatiile X sau γ, se situeaza intre 3 - 5
Gy , adica 50% din persoanele cu supraexpunere la radiaţii mor în absenţa tratamentului.
Analiza metodelor
Sterilizarea cu abur este cea mai utilizată metodă necombustibilă, putând fi utilizată atât la sursă,
cât şi pe un amplasament de tratare. Această metodă poate trata numeroase tipuri de
deşeuri medicale. Pentru anumite instalaţii, poate fi funcţională combinaţia între diferite
metode de neutralizare folosite pentru neutralizarea microorganismelor (de exemplu,
chimic/termic sau chimic/iradiere). Pe lângă metoda de tratare, pot exista de asemenea şi
măcinare mecanică introdusă înainte, în timpul sau la sfârşitul procesului de tratare.
Procesul prin care deşeurile medicale sunt tratate va influenţa selectarea indicatorilor
biologici şi fizici folosiţi în procesele de testare şi de validare. Nu toate instalaţiile pot
trata toată gama de deşeuri periculoase medicale provenite de la unităţile sanitare.
Deşeurile înţepătoare – tăietoare, materialele contaminat cu sânge şi fluide biologice, şi
deşeurile infecţioase moi (tifon, bandaje, draperii, halate, lenjerie de pat, etc) se pot trata
în toate instalaţiile precizate în referatul de faţă, cu excepţia instalaţiilor de tratare prin
metode biologice, care tratează numai părţi organice provenite de la animale. Nici o
instalaţie nu tratează echipamente care conţin mercur şi deşeuri radiologice. Deşeurile
radiologice de nivel scăzut sunt tratate doar de instalaţii de piroliză prin plasmă, instalaţii
ce tratează o gama largă de deşeuri medicale cu nivel scăzut de emisii. Pentru a neutraliza
efectul negativ al mercurului sau cadmiului, echipamentele ce conţin metale grele se pot
încapsula.

30
12.Studii de caz pentru neutralizarea deseurilor medicale(Autoclava pe baza de enrgie
solara)
Instalaţia de sterilizare funcţionează pe bază de energie solară, este portabilă, utilă zonelor rurale,
şi funcţionează atât pe timp însorit cât şi noros. [4] Instalaţia constă dintr-o camera de
sterilizare, care este conectată direct la un set tuburi lungi de cupru în formă de U, care, la
rândul lor sunt închise în colectoare solare cu tuburi de evacuare. Aceste tuburi de
evacuare sunt colectori de energie termică solară extrem de eficienţi. Razele soarelui
încălzesc aceste tuburi, iar energia, care este colectată, este folosită pentru încălzirea apei,
care circulă prin tuburi de cupru. [4] În cazul în care camera se află deasupra tuburilor
colectoare, are loc un efect de termosifon, iar în vasul sub presiune se generează abur
supraîncălzit. Dacă înclinarea este inversă, efectul de termosifon încetează, şi nu se mai
furnizează căldură. În conformitate cu natura ecologică a instalaţiei, microcontrolerul şi
servomotorul sunt alimentate de o baterie de 12 V, care este în mod constant reîncărcată
de un mic panou solar electric.
O altă instalaţie folosită în acelaşi scop ca instalaţia de mai sus este instalaţia de sterilizare pe
bază de energie solară pentru spitalele rurale. Dezvoltată şi testată în 2003,instalaţia
solară de sterilizare prin aburi este dotată cu un reflector Scheffler de 10 m², care
stochează căldura termică direct în nucleul unui bloc de fier de 230 kg, care funcţionează
ca un generator de aburi de circulaţie forţată. Sistemul este conectat direct la sterilizator.
Instalaţia funcţionează ca un hibrid şi prin urmare, se poate folosi un cazan electric pentru
zilele cu radiaţii scăzute. [6] Instalaţia este de capacitate mică, cu eficienţă mare. Pentru a
steriliza echipamente medicale, este necesar abur saturat la o temperatură minimă de
121°C. Colectorul din punctual focal al parabolei poate încălzi apa doar de până la 80°C.
Pentru sterilizarea în vid, sunt necesare tuburi colectoare sau instalaţii de concentrare. Un
reflector Scheffler de 10 m² încălzeşte un bloc de fier de 230 kg până la 500°C. În orice
moment din zi, blocul de fier fierbinte creează abur, pentru ca autoclava să funcţioneze la
capacitatea standard de 76 litri. Norii nu influenţează procesul de sterilizare, deoarece
energia este stocată. [6] Sistem hibrid: atunci când vremea este nefavorabilă pentru mai
mult timp, se poate utiliza un cazan pe gaz sau electric. Sistemul solar este integrat
simplu într-un sterilizator clasic fără a se face modificări importante. Capacitatea mare a
fierului de a reţine căldura, reduce volumul şi, în consecinţă suprafaţa necesară instalaţiei.
Datorită acestui fapt, pierderea de căldură este minimă. Pierderile de căldură au fost
reduse prin utilizarea unei izolaţii de azbest de 20 cm grosime şi o suspensie exact
calculată a blocului de fier cu benzi din oţel inoxidabil. Sticla rezistentă la căldură reduce
pierderile de energie prin convecţie în punctul focal. Pe timp de noapte, zona de absorbţie

31
 se închide cu un capac izolator. Măsură de siguranţă: sistemul este sub presiune numai
atunci când este nevoie de abur.

13.Concluzii

Din cauza efectelor negative asupra mediului şi sănătăţii, tot mai puţină populaţie acceptă
construirea de incineratoare noi de deşeuri periculoase lângă propriile gospodării, astfel
încât este necesară dezvoltarea metodelor alternative decât incinerarea. Cu toate că există
diverse instalaţii alternative, momentan sunt disponibile pe piaţă doar câteva. Astfel,
pentru tratarea deşeurilor medicale sunt folosite instalaţii ca: neutralizare în autoclavă,
neutralizare urmată de compactare, tratare mecano-chimică şi microunde. Din punct de
vedere al tipurilor de deşeuri tratate, neutralizarea în autoclavă şi procedeele prin
microunde şi iradiere nu sunt potrivite pentru tratarea deşeurilor anatomo – patologice.
Din cauza efectelor negative asupra mediului şi sănătăţii, tot mai puţină populaţie acceptă
construirea de incineratoare noi de deşeuri periculoase lângă propriile gospodării, astfel
încât este necesară dezvoltarea metodelor alternative decât incinerarea. Cu toate că există
diverse instalaţii alternative, momentan sunt disponibile pe piaţă doar câteva. Astfel,
pentru tratarea deşeurilor medicale sunt folosite instalaţii ca: neutralizare în autoclavă,
neutralizare urmată de compactare, tratare mecano-chimică şi microunde. Din punct de
vedere al tipurilor de deşeuri tratate, neutralizarea în autoclavă şi procedeele prin
microunde şi iradiere nu sunt potrivite pentru tratarea deşeurilor anatomo – patologice.

32
 Bibilografie

1 http://www.ecologia-la-sibiu.ro/wp-
content/uploads/2016/10/Modelare_EPM3_2016.pdf
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Gestionarea_de%C8%99eurilor
3. https://openjicareport.jica.go.jp/pdf/11737715_07.pdf
4. https://www.centrucolectaredeseuri.com/deseuri-periculoase/orastie
5. https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/ecologie/metode-de-tratare-a-deseurilor-
318716.html
6. https://medist-srl.ro/revista-medist/metode-si-solutii-de-tratare-neutralizare-si-
eliminare-deseurilor-medicale-solide-
shttps://www.multilab.ro/incineratoare/aparat_neutralizare_deseiuri_medicale.html
7. http://stiintasiinginerie.ro/wp-content/uploads/2014/01/77-TRATAREA-DE
%C5%9EEURILOR-PERICULOASE-DIN.pdf
8. https://econeutralizare.ro/contract-colectare-deseuri-periculoase.php

33