Sunteți pe pagina 1din 3

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Lucrul individual:

Perspectiva psihanalitică asupra tulburării isterice


adaptată la contextul consilierii psihologice

Realizat de: masterand anul II, Sîrghi Ina

Coordonator: doctor, conferențiar universitar Bolea Zinaida


Studiul asupra proemblematicii isterice a început odată cu interesul sporit al psihanalistului
S. Freud, prin anii 1880. Fiind inspirit de munca psihiatrilor francezi Charcot, Janet și Bernheim
care deja investigau suferințele isterice cu ajutorul hipnozei. S. Freud a început studiul cu
ajutorul unor întrebări care se suprapuneau, astfel căutând un răspuns la cele ce se întâmplă cu o
persoană în acest moment. Întrebările lui S. Freud au constintribuit la conturarea teoriei
psihanalitice, ele sunau în următorul fel: cum e posibil ca cineva să știe și să nu știe în același
timp? Cine se face vinovat de uitarea unor experiențe importante? Exprimă corpul ceea ce
mintea nu poate pătrunde? Orbirea la cineva care este normal din punct de vedere optic? Sau
paralizia când nu este nimic în neregulă cu sistemul nervos?

Fenomenul de isterie este unul ce desemnează nevrozele ce prezintă tablouri clinice într-o
gamă foarte varită. În procesul de identificarea a acestei tulburări simptomele care se observă cel
mai bine ca aparținând din cadrul tulburării date e isteria de conversie și isteria de angoasă. E de
marcat faptul că natura isterică este întâlnită la persoanele fără simptome isterice frecvente sau
frapante, această tulburare operează potrivit principiului care le produce.

Isteria de conversie se manifestă prin prisma simptomelor corporale, adică conflictul psihic
este exprimat prin unele simptome corporale, aici include atât criza emoțională care presupune
starea de criză și isterie prorpiu-zisă, cât și o somatizare în cazurile mai durabile precum paralizii
isterice, anestezii, neputința verbalizării.

Isteria de angoasă – starea de neliniște care este fixată pe un anumit obiect, un exemplu
relevant e fobiile. După A. Ferrant, isteria de angoasă se contruiește în baza isteriei de conversie,
doar că diferență constă în faza că afectul nu este în mod imediat legat de conversie, angoasa
presupune un anumite nivel de dezvoltare care e treptat. Angoasa se dezvoltă, iar pentru a
împiedica această dezvoltare se organizează un mecanism de apărare complementar, care face
parte din procesele defensive secundare, și anume deplasarea.

Natura isterică de obicei se întâlnește la persoanele fără simptome isterice frecvente sau
frapante, această tulburare operează potrivit principiului care le produce, de exemplu sunt mulți
care nu au avut niciodată izbucniri sau crize isterice, dar a căror experiență subiectivă este
colorată de dinamicele care le creează. După unele concepte al teoreticienilor în domeniu, acest
tip de personalitate cu organizări isterice este mai des întâlnit la femei, decât la bărbați.

Terapeuții de tip analitic sunt de părerea și obișnuiesc să se raporteze la personalitățile


isterice ca fiind din categoria nevroticilor, considerându-se că apărările acestora sunt mai mature,
însă persoanele au funcționări isterice organizate la un nivel borderline sau psihotic. Dacă e să
luăm după Kernberg, termenul de isteric îl folosiseră pentru pacienții înalt-funcționali și
histrionici sau pseudoisterici infantili pentru a se referi la cei din rândul borderline si psihoticilor.

Din punct de vedere al tulburării, personalitățile isterice au o anxietate crescută, intensități


ridicare și înalt reactive, în special interpersonală. Astfel de persoane se caracterizează ca a fi
calzi, energici, intuitivi în raportul om la om, atrași de cazurile de dramă personală și risc. Au o
dependență de excitație, din acest motiv pot fi dintr-o criză în alta. Observând o personalitate cu
o construcție isterică, din cauza nivelului mare de anxietate și a conflictelor interioare create,
având o stare emoțională instabilă și diversă, demonstrând un amalgam de sentimente de la un
timp la altul, propria viață emoțională poate părea, falsă, superficială, exagerată, deplasată dintr-
o extremă în alta. Cei care au trăsături isterice pot fi atrași de profesii care presupun a avea o
vizibilitate mare, dacă e să exemplificăm atunci actoria, preoția, predarea și politica.

S-a observat că persoanele cu organizare isterică au un temperament intens, sunt


hipersensibili și sociofile. După teoria freudiană, bebelușul care lovește și strigă când este furios,
dar țipă de fericire când se distrează ar putea avea șablonul constituțional al isteriei. Un alt aspect
ar putea fi că apetitul puternic ar fi caracteristic pentru oamenii care devin isterici, S. Freud
sugerează această idee din bănuială gratificărilor orale pe care și le împlinește prin intermediul
hrănii.

Alți specialiști din domeniu au abordat isteria din funcționarea creierului, dar mai

S-ar putea să vă placă și