Muntii Pirinei

Muntii Pirinei reprezinta un lant muntos in sud-vestul

Europei , formand o granita naturala intre Franta si
Spania . Ei separa Peninsula Iberica de Franta ,
intinzandu-se peste circa 430km intre Golful Biscaya
la Oceanul Atlantic si Cap de Creus la Marea
Mediterana.
Cea mai mare parte a crestei principale formeaza
frontiera franco-spaniola , cu Andorra situata intre
cele doua.Principala exceptie este Val d’Aran, care
apartine Spaniei , dar se afla pe fata nordica a
lantului.Printre alte anomalii ortografice se numara

Cerdanya si
exclava spaniola Livia.
Pirineii fac parte de asemenea din următoarele provincii
spaniole, de la est la vest: Girona, Barcelona, Lleida, Huesca,
Zaragoza, Navarra, și Gipuzkoa.
Pirineii sunt de obicei împărțiți în trei secțiuni, Centrali, Occidentali sau
Atlantici și Orientali.

Pirineii Centrali se întind către est de la Port de Canfranc către Val d'Aran,
aici aflându-se cele mai înalte vârfuri ale lanțului:
● Vârful Aneto sau Pic de Néthou 3404 m pe culmea Maladeta
● Mont Posets 3 375 m
● Mont Perdu sau Monte Perdido sau Mont Perdut 3 355 m
● Vignemale cu „Pique-Longue” ( 3.298 m)
În Pirineii Atlantici, înălțimea medie scade treptat de la est la vest. În Pirineii
Orientali, cu excepția unei rupturi la extremitatea estică a Pyrénées
Ariégeoises, altitudinea medie rămâne constantă, până la o scădere bruscă
în acea parte a lanțului cunoscută sub numele de Albères.
Pirineii sunt mai vechi decât Alpii: sedimentele lor au fost pentru prima oară
depuse în bazine costale în erele paleozoic și mezozoic. Între 100 și 150
milioane de ani în urmă, în Cretacicul inferior, Golful Gasconiei (sau Golful
Biscaya) a apărut, împingând Spania către Franța, și cutând sedimentele, care
au format acest lanț muntos.

Partea estică a Pirineilor e formată în principal din roci granitice și gneiss, în

timp ce în vest piscurile granitice sunt însoțite de straturi de calcar. Caracterul masiv al
munților vine de la abundența rocilor granitice, rezistente la eroziune.

Peisaje
Caracteristicile definitorii ale peisajelor Pirineilor sunt:

● absența lacurilor mari, precum acelea din vârfurile laterale ale

Alpilor
● pasuri montane la altitudini ridicate, și relativ rare
● numeroase torente montane numite gaves, care formează adesea
cascade, depășite în Europa doar de cele scandinave
● frecvența cu care capătul superior al unei văi ia forma unui semicerc
de culmi abrupte, numit local un cirque.
Cea mai înaltă cascadă se află la Gavarnie (462 m), pe râul Gave de Pau;
Cirque de Gavarnie, din aceeași vale, este poate cel mai cunoscut exemplu de
cirque.
O caracteristică notabilă este La Brèche de Roland, un gol în linia culmii,
creată prin tradiție de Roland.

Clima
Cantitatea de precipitații, incluzând ploaia și zăpada, e mult mai mare în
Pirineii Occidentali decât în cei Orientali, lucru care duce la un contrast
marcant între cele două secțiuni, din mai multe puncte de vedere. În primul
rând, Pirineilor Orientali le lipsesc ghețarii, cantitatea de zăpadă căzută
fiind insuficientă pentru apariția lor. Ghețarii se găsesc pe pantele nordice
ale Pirineilor Centrali, și nu coboară, ca cei din Alpi, departe în văi, însă au
cea mai mare lungime în direcția lanțului montan. Ei formează, de fapt, o
zonă îngustă în apropiere de creasta celor mai înalți munți. Aici, asemenea
celorlalte mari lanțuri montane din Europa Centrală, există dovezi ale unei
întinderi mult mai mari a ghețarilor în era glaciară.

Sfarsit !
Proiect realizat de Dumitriu Stefan - Sorin 9MI!