Afectivitatea

Procesele psihice care reflectă relaţiile dintre subiect şi obiect sub formă de trăiri, uneori
atitudinale, poartă denumirea de procere afective.
În cadrul proceselor afective pe prim plan se află nu atât obiectul, cât valoarea şi
semnificaţia pe care acesta o are pentru subiect. Relaţionarea unică sau repetată a individului cu
diverse obiecte, fenomene, persoane, evenimente se soldeaza cu construirea treptată, în plan
subiectiv, a unor atitudini, a unor poziţii faţă de acestea, atitudini care pot fi oricând redeclanşate

Clasificarea trăirilor afective: primare, complexe, superioare.

A. Procesele afective primare: au caracter elementar, spontan, sunt slab organizate, mai aproape
de biologic și mai puțin elaborate cultural; ele tind să scape controlului conștient, rațional.
a) Tonul afectiv al proceselor cognitive
- Se referă la reacțiile emoționale ce însoțesc și colorează afectiv orice act de cunoaștere.
- Tot ceea ce percepem (culori, sunete, mirosuri) generează stări afective
b) Trăirile afective de proveniență organică
- Cauzate de buna sau proasta funcționare a organelor interne și sunt evidente mai ales în cazul
unei boli.
c) Afectele
- Sunt forme afective simple, primitive și impulsive, puternice, foarte intense și violente, de
scurtă durată, cu apariție bruscă și desfășurare impetuoasă.
- Ex: mânia, spaima, râsul în hohote.

B. Procesele afective complexe: beneficiază de un grad mai mare de conștientizare.

a) Emoțiile curente
- Sunt forme afective de scurtă durată, active, intense, provocate de însușirile separate ale
obiectelor, au un caracter situativ, desfășurare tumultoasă sau calmă, orientare bine determinată
spre un obiect sau o persoană anume.
- Ex: bucuria, tristețea, simpatia.
b) Emoțiile superioare
- Sunt legate de activitatile pe care le desfasoara individual.
- Presupun evaluari, acordări de semnificații valorice activităților desfășurate.
- Spre deosebire de afecte, acestea se supun în mai mare măsură învățării (învățare afectivă).
c) Dispozițiile afective:
- Stări difuze cu intensitate variabilă și durabilitate relativă.
- Spre deosebire de emoții, care au o orientare precisă, ele sunt mai vagi.

C. Procesele afective superioare: se caracterizează printr-o mare restructurare valorică, situată

nu la un nivel de obiect sau de activitate, ci la nivel de personalitate; depășesc prin conținutul și
structura lor stările emoționale și tranzitorii.
a) Sentimentele
- Sunt trăiri afective, de lunga durată , relativ stabile, specific umane, condiționate social-istoric.
- Sentimentele se nasc din emoții; un sentiment este o emoție repetată, oscilantă și abia apoi
stabilizată și generalizată – dragostea, ura, gelozia, recunoștința.
- Sentimentul este o emoție care se naște, persistă în timp și rezistă la diverși factori perturbatori:
 faza de cristalizare
  faza de maturizare
 faza de decristalizare
SENTIMENT = GENERALIZARE A EMOȚIEI
 Sentimente intelectuale: curiozitatea, mirarea, dragostea de adevăr.
 Sentimente estetice: admirația, extazul
 Sentimente morale: patriotism, datorie

b) Pasiunile
- Sunt sentimente cu orientare, intensitate, grad de stabilitate și generalitate foarte mare,
antrenând întreaga personalitate.
 Pasiuni nobile: orientare socială pentru adevăr, dreptate, progress
 Pasiuni oarbe: avaritia, gelozia, vicii etc.

Proprietățile proceselor afective:

a) Polaritatea – tendința acestora de a gravita fie în jurul polului pozitiv, fie în jurul celui negativ:
b) Intensitatea – forța, tăria, profunzimea de care dispune la un moment dat trăirea afectivă;
c) Durata - întinderea, persistența în timp a acestora, indiferent dacă persoana sau obiectul care
le-a provocat sunt sau nu prezente. Alimentând permanent semnificația afectogenă a unui stimul
putem ține mereu trează starea afectivă fată de el.
d) Mobilitatea - trecerea rapidă în interiorul aceleiași trăiri emoționale sau trecerea de la o stare
afectivă la alta în condiții de necesitate, trebuind a fi deosebită de fluctuația trăirilor afective -
semn de slăbiciune, imaturitate sau patologie a proceselor afective.
e) Expresivitatea - exteriorizarea, manifestarea stărilor afective prin intermediul expresiilor
emoționale: mimica, pantomimica, schimbarea vocii, pozitia corpului, modficari de natura
vegetativa

Rolurile expresiilor emotionale:

• rol de comunicare
• influențarea conduitei altora în vederea săvârșirii unor acte
• autoreglare în vederea adaptării mai bune la situațiile cu care ne confruntăm
• contagiune
• accentuare sau diminuare a stărilor afective.