ESEU : CAUZELE CELE MAI IMPORTANTE

ALE
DIFICULTĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE

E S E U: CAUZELE CELE MAI IMPORTANTE

ALE

1
 DIFICULTAȚILOR DE INVĂȚARE

MOTTO:
„Dacă un copil trăiește în mijlocul criticilor,
învață și el să condamne.
Dacă trăiește într-o lume ostilă,
învață să se războiască.
Dacă trăiește înconjurat de fricoși,
învață și el să se teamă.
Dacă trăiește între cei ce l-au râs,
învață să fie timid.”
(„Ce anume învață copilul tău ?”
Dorothy Law Nolte)
Copiii sunt extrem de impresionabili. Felul în care sunt tratați determină
modul în care ei se vor comporta, ceea ce le conferă propria personalitate și
un mod specific de comportare. În concluzie, fiecare copil este diferit și
poate fi comparat numai cu el însuși.
Daniel, un băiețel de șase anișori, este prietenos și drăguț, gata să-și ajute
colegii în orice împrejurare. Totuși, îi este greu să fie atent la ceva pe o
perioadă mai lungă de timp. Puterea sa de concentrare este limitată, ceea ce-i
afectează activitatea de învățare. Deși manifestă entuziasm pentru cele mai
multe activități din clasă, nu are răbdare să termine ceea ce a început ori să-
și aștepte rândul atunci când regula o cere.
Ionuț are șapte ani. Este un copil timid, lipsit orice inițiativă. În timpul
orelor de curs răspunde doar când este întrebat și atunci cu reținere din cauza
unei vorbiri bâlbâite.
Petru este elev în clasa a II-a. Este un copil foarte ambițios și încearcă din
răsputeri să-și depășească dificultățile de învățare a calculelor la fiecare ora
de matematică.
ÎNVĂȚAREA constituie procesul dobândirii experienței personale de
comportare. Ea se manifestă sub două forme: învățarea spontană –
neorganizată, care are loc în familie, în grupurile de joacă și învățarea
sistematică – realizată în școli.
În școli, învățarea se diversifică în două ramuri: - învățarea senzorio–
motorie, constând în formarea de priceperi și deprinderi motorii (învățarea
scrisului, a desenului tehnic, a mânuirii unor aparate sau unelte, învățarea
practicării unor sporturi);
- învățarea verbală,
cuprizând însușirea de cunoștințe și formarea de capacități, priceperi

2
intelectuale (memorarea unor formule, legi și date, dobândirea posibilităților
de interpretare a unor texte, de soluționare a unor probleme).
Dacă pe parcursul procesului de învățare apar disfuncții neurologice mai
mult sau mai puțin severe sau modele neobișnuite sau diferite ale creșterii și
dezvoltării sau în rezolvarea sarcinilor abstracte și de învățare, dificultățile
de învățare sunt gata configurate.
O funcționare deficitară a sistemului nervos central creează difcultăți în
ceea ce privește atenția, memoria, raționamentul, coordonarea, comunicarea,
lectura, scrierea, calculul, sociabilitatea, stăpânirea emoțiilor, dezvoltând
manifestari ce implică apariția dificultăților de învățare. Alte posibile
cauze, cum ar fi cele biologice și fiziologice, psihologice, cele aparținând
mediului educațional provoacă de asemenea dificultăți de învățare la elevi.

Cum depistăm dificultățile de învățare la elevi ?

Cu ajutorul criteriului excluziunii putem determina o anumită dificultate
de învățare și dacă acesta este asociată altor afecțiuni (deficiență vizuală,
auditivă, afectivă sau o înțelegere greoaie). De asemenea, discrepanța
dintre aptitudini și realizarea lor indică existența unei dificultăți de
învățare la elevi.
De exemplu, Daniel prezintă un deficit de atenție din cauză că nu are
răbdare să asculte până la capăt ceea ce doamna învățătoare are de
comunicat, ignorând detaliile. Nu respectă instucțiunile pe care aceasta i le
dă ceea ce implică nefinalizarea sarcinilor primite. Pentru că se concetrează
cu greutate, evită efortul intelectual susținut, având dificultăți și în
organizarea activităților. Un program mai bine organizat, o puternică
motivare în ceea ce face, multă înțelegere și coerență în deciziile luate de
doamna învățătoare și părinții acestuia, în ceea ce-l privește pe Daniel, îl vor
ajuta pe acesta să-și depășească problema de învățare, toate acestea făcându-
l mai încrezător în forțele proprii.
În ceea ce-l privește pe Îonuț, din cauza tendinței sale de a vorbi pe inspir
și de cele mai multe ori repetând primul sunet din cuvânt, el vorbește bâlbâit.
Această vorbire deficitară duce la o imagine de sine scăzută din care rezultă
o lipsă de îndrăzneală, teamă și ezitare în implicarea în jocurile colegilor săi,
păstrând mereu o atitudine rezervată în relațiile cu aceștia. Corectarea
respirației defectuoase, corectarea deprinderilor de vorbire
necorespunzătoare, corectarea denaturărilor limbajului, cât și corectarea
auzului fonematic, va contribui în mare măsură la o creștere a stimei de sine
ceea ce va dezvolta o atitudine pozitivă, de apropriere față de colegii de
clasă și la o mai bună socializare cu aceștia. Astfel, Ionuț va deveni mai

3
încrezător în sine, în puterea lui de a-și stăpânii problema personală,
bucurându-se de stima și respectul celor din jur.
Cum aritmetizarea reprezintă o zonă puternic conceptualizată, abstractă și
simbolică, pentru Petru înțelegerea acestei lumi a cifrelor și numerelor
presupune un efort intelectual dificil de susținut. Prezentând o
disfuncționalitate perceptivă în plan matematic, de recunoaștere și citire a
simbolurilor numerice și a semnelor aritmetice, cât și un deficit de atenție
matematică scăzut, elevul întâmpină dificultăți de învățare a matematicii.
Pentru a depăși aceste probleme el trebuie să insiste pe însușirea noțiunea de
cifră și de număr, pe înțelegerea deplină a operării cu termeni matematici,
precum și pe standardizarea utilizării termenilor specifici ai fiecăreia dintre
cele două operații (adunarea și scăderea) toate acestea asigurându-i o
consolidare a abilităților de calcul.

Ce au în comun acești copii ?

Există câteva lucruri esențiale comune tuturor copiilor : toți au nevoie de
DRAGOSTE și de SECURITATE. Fiecare copil are nevoie să se simtă
protejat și acceptat, are nevoie ca ceilalți să-l placă. Fiecare copil simte
nevoia să fie călăuzit, să fie ajutat să treacă mai ușor peste problemele din
drumul său, să i se-ntindă o mână de ajutor atunci când are nevoie de ea.
Pentru că în această călătorie pe calea maturizării, fiecare copil trebuie să
țină strâns o mână care să-i confere siguranță, încredere, putere, o mână care
să-l ridice atunci când cade, care să-l bată pe umăr atunci când pierde, care
să-l aplaude atunci când învinge.

4
 BIBLIOGRAFIE

1. VRĂSMAȘ, E. (2006) Dificultăți de învățare în școală.

București : Editura V& I Integral

2. VRĂSMAȘ, E. (2006) Psihopedagogia copilului cu dificultăți

de învățare. București : Editura Credis

3. KOLUMBUS SCHULMAN, E. (2006) Didactică preșcolară.

București : Editura V & I Integral