Sunteți pe pagina 1din 3

Accesele de furie la copiii mici

Accesele de furie reprezintă o manifestare comportamentală normală pentru copilul


mic. Bebeluşul, până nu demult adorabil, se transformă într-un mic tiran, care refuză tot ce
îi propun părinţii, se trânteşte pe jos şi începe să ţipe şi să dea violent din mâini şi picioare.
În aceste situaţii părinţii sunt tentaţi să ofere copilului tot ce îşi doreşte, doar ca să
înceteze - mai ales când aceste accese de furie au loc în spaţii publice. Această cale însă
nu este una dezirabilă: copilul va învăţa ca acest comportament este calea cea mai sigură
de a obţine ce îşi doreşte, iar părintele se va transforma în "sclavul" dorinţelor copilului.
Încă de la apariţia primelor crize, părinţii trebuie să decidă care sunt lucrurile cu adevarat
importate - este mai important ca cel mic să vă ţină de mână atunci când traversaţi
strada, decât să se îmbrace cu tricoul pe care vreţi să-l poarte - dacă insistaţi ca cel mic să
facă exact aşa cum doriţi, atunci trebuie să vă pregătiţi pentru o lupta permanentă între
voinţa dumneavoastră şi cea a copilului. Ideal ar fi să impuneţi un minim de reguli,
pentru a fi siguri că cel mic le va respecta. Următorul pas este consecvenţa - regulile
trebuie să fie aceleaşi de fiecare dată, iar abaterile nu sunt permise. Dacă cedaţi la
insistenţele copilului chiar şi o singură dată, atunci acesta va încerca de fiecare dată să
obţină rezultatul dorit - cu plâns, ţipete sau chiar violenţă.

De ce au copiii mici accese de furie?

În perioada în care sunt bebeluşi, părinţii îşi îngrijesc copiii permanent şi au grijă să
le îndeplinească orice dorinţă, care la aceasta vârsta este şi o necesitate. Acest
comportament este normal, deoarece bebeluşii au nevoie de multa dragoste şi atenţie
pentru a se dezvolta sănătos, atât fizic, cât şi psihic. Pe măsură ce încep să meargă de-a
buşilea şi apoi pe propriile picioruşe, părinţii sunt nevoiţi să impună copilului restricţii şi să-l
înveţe că dorinţa lui nu este singurul lucru care contează. Această schimbare poate fi
copleşitoare pentru un copil mic, care nu deţine capacitatea de a se exprima şi a se
mişca aşa cum doreşte. Prin urmare copilul îşi pierde controlul asupra emoţiilor şi
izbucneşte în accese de furie - este posibil ca cel mic ăa se arunce pe jos, să ţipe, să
scuipe sau să muşte. În aceste momente copilul nu înţelege argumentele raţionale, iar
părintele nu rezolva nimic dacă îl ceartă. Pe măsură ce creste, copilul acumulează
experienţă din numeroasele momente de frustrare şi începe să devină tolerant şi răbdător.
Copiii au temperamente diferite, astfel încât unii copii izbucnesc mai des în accese de
furie, în vreme ce alţii au rareori aceste izbucniri. Acest comportament are două motivaţii
de bază: manipularea şi frustrarea. În primul caz, copilul doreşte să obţină ceva de la
părinte, cu orice preţ şi mai ales dacă ştie că această metodă a funcţionat în trecut. În cel
de-al doilea caz, frustrarea este produsă de incapacitatea copilului fie de a-şi exprima
emoţiile, fie de a realiza o acţiune.

Cum putem preveni accesele temperamentale la copiii mici?

• Menţineţi copilul sub observaţie. Astfel puteţi afla cauzele şi semnele care prevestesc
apariţia unui acces emoţional. În cazul apariţiei acestora, apropiaţi-vă de copil şi întrebaţi-l
dacă îl deranjează sau are nevoie de ceva. Puteţi să-i distrageţi atenţia sau să-l ajutaţi pe
cel mic, însă nu exageraţi - el trebuie să înveţe cum să facă faţă singur situaţiilor
problematice.

• Oferiţi-i un bun exemplu. Dacă părinţii au un comportament agresiv atunci când sunt
frustraţi, copiii vor învaţa că acest răspuns este potrivit în astfel de situaţii. Încercaţi să
rămâneţi calmi atunci când copilul se poartă iraţional.

• Descoperiţi limitele copilului şi pe ale dumneavoastră. Dacă copilul este obosit sau Îi
este foame, nu-l suprasolicitaţi. Totodată unii părinţi sunt foarte sensibili şi irascibili, iar
copiii îşi dau seama repede că pot profita de acest lucru - încercaţi să nu cedaţi nervos
atunci când copilul are o criză de furie.

• Evitaţi expunerea copilului la factorii declanşatori. Eventual, puteţi păstra un jurnal al


acceselor emoţionale, pentru a va da seama care sunt situaţiile care le declanşează. Tineţi
departe de copil obiectele pe care nu are voie să le atingă.

• Păstraţi pe cât posibil rutina în program. Copiii mici izbucnesc deseori doar pentru că
le este foame sau somn. Încercaţi să stabiliţi mesele şi orele de somn ale celui mic la
aceleaşi ore în fiecare zi.

• Daţi-i copilului posibilitatea de a alege. Puteţi să îl ajutaţi pe copil în dorinţa de a fi


independent, oferindu-i posibilitatea de a face mici alegeri, între variantele care vă convin:
"Vrei suc de mere sau de struguri?", "Vrei să te speli pe dinţi înainte sau după băiţă?".
Astfel îl puteţi "păcali", copilul crezând că el deţine controlul. Nu puneţi întrebări la care
răspunsul va fi inevitabil "Nu".

• Anunţaţi din timp schimbările. Nu luaţi decizii bruşte, care îl iau prin surprindere pe
copil. Avertizaţi-l cu 5 minute înainte ca se încheie joaca sau este timpul pentru masă.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru schimbările importante, cum ar fi venirea pe lume a
unui frăţior.

• Nu impuneţi limite foarte restrictive copilului. Răspunsul natural la prea multe reguli
este furia şi rezistenţa.

Cum ar trebui să reacţioneze părinţii la accesele emoţionale ale copiilor?

În primul rând, părintele trebuie să înţeleagă că accesele de furie sunt normale la un


copil care vrea să fie independent şi comportamentul acestuia nu este un rezultat al
educaţiei oferite. În al doilea rând, părintele trebuie să ştie care sunt lucrurile pe care nu
trebuie să le facă atunci cand copilul are un acces de furie. Sunt anumite acţiuni care nu
doar că nu ajută, dar şi încurajează copilul să repete comportamentul:
• Să loveşti copilul în public sau să îl tragi după tine ţinându-l de ureche.
• Să pleci de lângă copilul care ţipă şi izbeşte din mâini şi picioare - cel mic se va
simţi abandonat de părinte.
• Să imobilizaţi copilul cu forţa; astfel furia copilului va escalada.
• Să reacţionezi tot cu o criză de furie, dacă eşti ruşinat de comportamentul
copilului în public.
• Să oferi copilului o "mită" sau să cedezi insistenţelor acestuia.
• Să încerci să vorbeşti raţional cu copilul, în timp ce acesta se află în plină criză
de nervi.
• Pedepsirea acceselor de furie nu este recomandată, deoarece ar putea avea ca
rezultat reprimarea ulterioară a sentimentelor de furie sau frustrare. Acest lucru nu
este sănătos pentru un copil şi pentru oameni în general.

Atunci când copilul are o izbucnire de frustrare pentru că nu reuşeşte să


îndeplinească o anumită acţiune, sau este copleşit de sentimente, el are nevoie de
afecţiune şi de cineva care să-l asigure că nu este singur şi că totul va fi bine.
Această reacţie reprezintă o alta metodă pentru părinte de a-şi afirma autoritatea şi de a-l
ajuta pe copil să capete încredere în sine. Nu ignoraţi copiii care izbucnesc în accese de
frustrare.
Deseori copiii ţipă şi strigă atunci când părinţii le refuză anumite plăceri. Aceste
accese emoţionale ale copiilor sunt deseori jenante pentru părinţi, mai ales când acestea
au loc în public. În loc să acţionaţi violent, duceţi copilul într-un loc retras şi aşteptaţi
să se liniştească. Apoi, după ce criza a trecut, explicaţi-i că acest comportament nu este
soluţia pentru a obţine ceea ce îşi doresc. În niciun caz nu cedaţi. Ignorarea copilului -
purtaţi-vă ca şi cum nu se întâmplă nimic anormal - este una dintre cele mai eficiente
soluţii în cazul în care copilul "face urât" doar pentru că vrea atenţie. Acesta îşi pierde
repede interesul şi se calmează.
În cadrul familiei, stabiliţi dinainte strategia de acţiune în cazul unui acces de
furie din partea copilului, astfel încât să nu fiţi sabotaţi de soţ / soţie, părinţi sau socri şi să
fie clar ca aveţi controlul asupra educaţiei celui mic si ştiţi cum să abordaţi problema.
Totodată nu refuzaţi categoric orice ajutor - o schimbare de perspectivă poate fi favorabilă.