II.2.

5 Absorber în contracurent
Intr-un turn de absorbţie, compoziţia gazului şi cea a lichidului se modifică atât în
timp cât şi în lungul axei coloanei (raportul molar al gazului absorbit scade de la valoarea
Y0 la valoarea YF, concentraţia molară în lichid a componentului care se absoarbe creşte de
la valoarea X1 la XF). Totodată, în fiecare moment de timp, compoziţia la o aceeaşi înălţime
h poate fi alta ca urmare a schimbărilor intervenite în debit sau în compoziţia fluxurilor la
una sau la ambele intrări.

Figura II.4 Turn de absorbţie cu umputură.

Pentru a deduce ecuaţiile care caracterizează modificările compoziţiei fazelor în

lungul axei şi în timp, se va efectua bilanţul de materiale în regim dinamic în jurul unui
element de volum de înăltime "dh", având secţiunea egală cu secţiunea coloanei. In afara
fluxului convectiv, vor fi luate în considerare şi fluxurile cauzate de difuzia axiala în lungul
axei (a se vedea figura II.4).

Semnificaţia notaţiilor:
G =debit de inert, [kmol inert/s];
cA = concentraţia molară a substanţei care se absoarbe în gaz, [kmol/m3];
Y = raportul molar,[kmol/kmol inert];
DL, Dg = coeficienţii de dispersie axială, [m2/s];
X = concentraţia molară a substanţei care se absoarbe în lichid, [kmol/m3];
L = debitul de lichid, [m3/s];
KY = coeficentul total de transfer de masă, [kmol/m2.s];
ϕg, ϕL = fracţia de volum ocupată de faza gazoasă sau lichidă[m3/m3];
S, SL, Sg = suprafaţa secţiunii transversale, respectiv suprafaţa transversală care este
ocupată (prin care trece) de lichid sau gaz, [m2]; SL = ϕL. S; Sg = ϕg. S;
βg = retenţia de gaz, [kmol/m3];
a = aria udată dintr-un m3 de umplutură, [m2/m3];
y = fracţia molară a componentei care se absoarbe în gaz, [kmol/kmol total].
 Figura II.4. Absorber: schema fluxurilor pentru un element de volum de înălţime dh.

Deducerea ecuaţiei pentru partea de gaz.

Acumularea este dată de viteza de schimbare a compoziţiei gazului:

∂ ∂y
A=
∂t
( )
β g ⋅ S ⋅ dh ⋅ y = β g ⋅ S ⋅ dh ⋅
∂t
∂c
Intrări: I = G ⋅ Y − D g ⋅ Sg ⋅ A
∂h
 ∂Y  ∂  ∂c 
Ieşiri: E = G ⋅  Y + ⋅ dh  − D g ⋅ S g ⋅  c A + A ⋅ dh 
 ∂h  ∂h  ∂h 

După cum se observă din cele două relaţii de mai sus, fluxul cauzat de dispersia
axială este raportat doar la acea parte a secţiunii transversale prin care trece gazul.
Transfer în faza lichidă:

(
D = K Y ⋅ a ⋅ S ⋅ dh ⋅ Y − Y * )
Bilanţul de materiale în regim dinamic pentru componenta care se absoarbe:

A = I - E - D

Prin regruparea termenilor, se obţine:

∂y ∂ 2cA ∂Y
β g ⋅ S ⋅ dh ⋅
∂t
= D g ⋅ Sg ⋅
∂h 2
⋅ dh − G ⋅
∂h
(
⋅ dh − K Y ⋅ a ⋅ S ⋅ dh ⋅ Y − Y * ) (II.2.7)
 nA P Y
Cum însă: c A = = A , y= şi
V RTK 1+ Y
PA c ⋅R ⋅T
Y= = A
P − PA PB

iar relaţia între derivata în raport cu timpul a fracţiei molare şi cea a raportului molar este:

∂ y Y ′ ⋅ (1 + Y ) − Y ′ ⋅ Y Y′ 1 ∂Y
= = = ⋅
∂t (1 + Y )2
(1 + Y ) (1 + Y ) ∂ t
2 2

înlocuind în relaţia II.2.7, se obţine:

β g ⋅ S ⋅ dh ∂ Y D g ⋅ ϕ g ⋅ S ⋅ PB ∂ 2 Y ∂Y
⋅ = ⋅ 2 ⋅ dh − G ⋅ ⋅ dh − K Y ⋅ a ⋅ S ⋅ dh ⋅ Y − Y *( ) (II.2.8)
(1 + Y ) 2
∂ t R ⋅ T K ∂h ∂ h
G
Impărţind cu dh.G şi notând G0 = :
S

βg ∂Y D g ⋅ PB ∂ 2 Y ∂Y K Y ⋅ a
⋅ = ϕg ⋅ ⋅ 2 − − ⋅ Y − Y* ( ) (II.2.9)
G 0 ⋅ (1 + Y )
2
∂t G 0 ⋅ R ⋅ TK ∂ h ∂h G0

Pentru a uniformiza domeniul de variaţie al coordonatei axiale, se face trecerea la

coordonata axială adimensională:

h 1 1
z= şi deci: ∂z = ∂h iar ∂z 2 = ⋅ ∂h 2
H H H2

Inlocuind în relaţia II.2.9, se obţine:

βg ∂Y D g ⋅ PB ∂ 2 Y 1 ∂Y K Y ⋅ a
⋅ = ϕg ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ Y − Y* ( )
G 0 ⋅ (1 + Y )
2 2 2
∂t G 0 ⋅ R ⋅ TK ⋅ H ∂ z H ∂z G0
(II.2.10)

1 ϕ g ⋅ PB  s 
Înmulţind cu H şi notând = , relaţia de mai sus devine:
w g G 0 ⋅ R ⋅ T  m 

βg ⋅ H ∂Y Dg ∂ 2 Y ∂Y K Y ⋅ a ⋅ H
⋅ = ⋅ 2 − − ⋅ Y − Y* ( ) (II.2.11)
G 0 ⋅ (1 + Y )
2
∂t H ⋅ w g ∂z ∂z G0
 Dg 1
Cum însă = , unde Peg este numărul Péclet pentru partea de gaz, ecuaţia care
H ⋅ wg Pe g
descrie modificarea compoziţiei gazului în lungul axei şi în timp este:

H ⋅ βg ∂Y 1 ∂ 2 Y ∂Y K Y ⋅ a ⋅ H
⋅ = ⋅ − − ⋅ Y − Y*( ) (II.2.12)
G 0 ⋅ (1 + Y )
2
∂ t Pe g ∂ z 2 ∂ z G0
Deducerea ecuaţiei pentru partea de lichid.

Procedând ca şi în cazul fazei gazoase, efectuând bilanţul în regim dinamic al

componentei care se absoarbe în jurul zonei lichid a elementului de volum de înălţime dh,
se obţine:

∂X ∂ 2X ∂X
ϕ L ⋅ S ⋅ dh ⋅
∂t
= D L ⋅ ϕ L ⋅ S ⋅ 2 ⋅ dh + L ⋅
∂h ∂h
⋅ dh + K Y ⋅ a ⋅ S ⋅ dh ⋅ Y − Y * ( ) (II.2.13)

Relaţia de mai sus se împarte cu S.dh :

∂X ∂ 2 X L ∂X
ϕL ⋅
∂t
= ϕL ⋅ D L ⋅ 2 + ⋅
∂h S ∂h
+ K Y ⋅ a ⋅ Y − Y* ( ) (II.2.14)

L
Notând L0 = , prin împărţire cu L0 se obţine:
S

ϕ L ∂X ϕ L ⋅ D L ∂ 2 X ∂X K Y ⋅ a
⋅
L0 ∂t
=
L0
⋅ 2 +
∂h ∂h
+
L0
⋅ Y − Y* ( ) (II.2.15)

Se trece din nou la coordonata axială adimensională:

ϕ L ∂X ϕ L ⋅ D L ∂ 2 X 1 ∂X K Y ⋅ a
⋅
L0 ∂t
= 2
⋅ 2 + ⋅
L 0 ⋅ H ∂z H ∂ z
+
L
⋅ Y − Y* ( ) (II.2.16)
0

ϕL 1
Înmulţind cu H şi ţinând cont că = , se obţine:
L0 w L

H ⋅ ϕ L ∂X DL ∂ 2 X ∂X K Y ⋅ a ⋅ H
L0
⋅ = ⋅ 2 +
∂t H ⋅ w L ∂z ∂z
+
L0
⋅ Y − Y* ( ) (II.2.17)

DL 1
Cum însă = , unde PeL este numărul Péclet pentru partea de lichid, ecuţia care
H ⋅ w L Pe L
descrie modificarea compoziţiei lichidului în lungul axei şi în timp este:

H ⋅ ϕ L ∂X 1 ∂ 2 X ∂X K Y ⋅ a ⋅ H
L0
⋅ = ⋅ 2 +
∂ t Pe L ∂ z ∂z
+
L0
⋅ Y − Y* ( ) (II.2.18)
Modelul matematic al absorberului este deci constituit din două ecuaţii cu derivate parţiale:

H ⋅ βg ∂Y 1 ∂ 2 Y ∂Y K Y ⋅ a ⋅ H
⋅ = ⋅ 2 − − (
⋅ Y − Y* )
G 0 ⋅ (1 + Y )
2
∂ t Pe g ∂ z ∂z G0
(II.2.19)
2
H ⋅ ϕ L ∂X 1 ∂ X ∂X K Y ⋅ a ⋅ H
L0
⋅ = ⋅ 2 +
∂ t Pe L ∂ z ∂z
+
L0
⋅ Y − Y* ( )

ecuaţii care descriu modificarea compoziţiei fazelor în lungul axei şi în timp, în condiţii
izoterme (nu s-au luat în considerare efectele termice care însoţesc absorbţia).
Rezolvarea acestui sistem este posibilă prin tehnici numerice dacă se cunosc
condiţiile la limită (condiţiile referitoare la gaz şi la lichid la z=0 şi z=1).
Dacă se consideră că dispersia are loc doar în interiorul absorberului, aceste condiţii
sunt :

1 ∂Y
Y z =0 − ⋅ = Yin
Pe G ∂ z z =0

∂Y
=0
∂z z =1
(II.2.20)
1 ∂X
X z =1 + ⋅ = X in
Pe L ∂ z z =1

∂X
=0
∂z z =0

In relaţiile II.2.20, Yin şi Xin sunt raportul molar al componentei care se absoarbe la
intrarea în absorber şi respectiv concentraţia molară a acestei componente la intrarea
lichidului în absorber.

In regim staţionar, acumularea este nulă iar ecuaţiile II.2.19 se transformă în ecuaţii
diferenţiale ordinare:

1 d 2 Y dY K Y ⋅ a ⋅ H
⋅
Pe G d z 2
−
dz
−
G0
⋅ Y − Y* = 0 ( )
(II.2.21)
2
1 d X dX K Y ⋅ a ⋅ H
⋅
Pe L d z 2
+
dz
+
L0
⋅ Y − Y* = 0 ( )

Condiţiile la limită ramân aceleaşi ca şi în cazul modelului dinamic.

 Pentru cazul în care în regim staţionar se neglijează difuzia în direcţie axială
ecuaţiile II.2.21 se transformă în ecuaţii diferenţiale de ordinul I:

dY K Y ⋅ a ⋅ H
−
dz
−
G0
⋅ Y − Y* = 0( )
(II.2.22)
dX K Y ⋅ a ⋅ H
dz
+
L0
(
⋅ Y − Y* = 0 )

Condiţiile la limită sunt :

Y z =0 = Yin
(II.2.23)
X z =1 = X in

Exemplu numeric: absorbţia CO2 în soluţie de carbonat de potasiu activată cu

dietanolamină. Reacţia de bază este:

K 2 CO3 + CO2 + H 2 O ⇔ 2 KHCO3 (II.2 - a)

Reacţia de mai sus se desfaşoară de fapt printr-o secvenţă de reacţii. Reacţia

determinantă de viteză este:
k
OH
→
CO 2 + OH − ←
k −
−
 HCO 3 (II.2 - b)
OH

Dietanolamina , a cărei reacţie cu dioxidul de carbon:

R 2 NH + CO 2 ⇔ R 2 NCOOH (II.2 - c)
este favorizată faţă de reacţia (II.2 - b) atât din punct de vedere cinetic cât şi termodinamic,
joacă rolul de transportor al acestuia de la interfaţă înspre miezul lichidului. La interfaţă,
unde concentraţia CO2 este mare, are loc cu precădere reacţia (II.4.8 - b) iar în miezul
lichidului, mersul reacţiei (II.4.8 - c) se inversează, dioxidul de carbon fiind cedat
carbonatului de potasiu [20].
Compoziţia fazei lichide se exprimă de obicei sub forma gradului de carbonatare,
exprimat prin raportul dintre cantitatea de carbonat de potasiu transformată în bicarbonat
şi cantitatea totală de carbonat (raportul se calculează pe bază de concentraţii molare):
[K 2 CO 3 ]transformat
α=
[K 2 CO 3 ]total
In consecinţă, X= α⋅M (II.2.24)

Unde M este molaritatea soluţiei referitoare la carbonat.

Rezolvarea numerică a sistemului II.2.22 începe cu o valoare presupusă a lui α la
z=0, αp, se efecueaza integrarea până la z=1, şi, dacă valoarea finală a lui α diferă de αin, se
corecteaza αp, reluându-se integrarea de la z=0. Procedura se repetă până la atingerea
convergenţei.
 Valori numerice ale parametrilor modelului:
KY=0,0003 [kmol/(m2⋅s)];
G0=0,1355 [kmol inert/(m2⋅s)];
L0=0,028 [m3/(m2⋅s)];
H= 22 [m];
M= 2,23 [kmol/m3];
a = 114 [m2/m3];
α2
Y∗ = K e ⋅ , [kmol/kmol inert] (II.2.23)
1− α
unde constanta de echilibru are valoarea: Ke= 0,025
Raportul molar în gaz la intrarea în absorber este Yin=0,2 iar gradul de carbonatare
al solutiei la intrare este αin=0,345.
Reprezentarea grafică a valorilor rezultate prin calcul este realizată în figura de mai
jos.
0.2

0.18

0.16

0.14
Y- [kmol/kmol inert]

0.12

0.1

0.08

0.06

0.04

0.02

0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
z - coordonata axiala adimensionala

Figura II.5 Raportul molar si gradul de carbonatare in functie de coordonata axiala adimensionala : regim
izoterm, curgere tip piston
 b). Regim staţionar, izoterm, curgere tip piston cu dispersie axială.

In cazul în care se ia în considerare şi dispersia axială, ecuaţiile care descriu

modificarea compoziţiei fazelor sunt:

1 d 2 Y dY K Y ⋅ a ⋅ H  α2 
⋅ 2 − − ⋅  Y − K e ⋅ =0
Pe G d z dz G0  1 − α 
(II.2.24)
1 d α dα K Y ⋅ a ⋅ H 
2
α  2
⋅ 2 + + ⋅  Y − K e ⋅ =0
Pe L d z dz L0 ⋅ M  1 − α 

Conditiile la limită:

1 ∂Y
Y z =0 − ⋅ = Yin
Pe G ∂ z z =0

dY
=0
dz z =1
II.2.25)
1 dα
α z =1 + ⋅ = α in
Pe L d z z =1

dα
=0
dz z =0

Soluţionarea numerică a sistemului de ecuaţii diferenţiale (II.2.24) porneşte de la

scrierea acestor ecuaţii ca şi ecuaţii cu diferenţe (metoda matriciala):

1 Yi +1 − 2 ⋅ Yi + Yi −1 Yi +1 − Yi −1 K Y ⋅ a ⋅ H  α i2 
=0
⋅ − − ⋅ Y
 i − K e ⋅ 
Pe g ∆z 2 2 ⋅ ∆z G0  1 − αi 
(II.2.26)
1 α i +1 − 2 ⋅ α i + α i −1 α i +1 − α i −1 K ⋅a ⋅H  α i2 
⋅ − − Y ⋅  Yi − K e ⋅ =0

Pe L ∆z 2 2 ⋅ ∆z L0 ⋅ M  1 − αi 

Soluţionarea numerică a sistemului algebric neliniar II.2.27 necesită utilizarea unuia

din algoritmii specifici sistemelor neliniare. In figurile de mai jos sunt prezentate,
comparativ, profilele compoziţiei fazelor în cazul curgerii tip piston şi al curgerii tip piston
cu dispersie axială (Peg=PeL=20). Valorile parametrilor au fost prezentate în paragraful
anterior.
 0.2

0.18

0.16

0.14
Y - [kmol/kmol inert]

0.12

0.1

0.08

0.06

0.04

0.02

0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
z - coordonata axiala adimensionala
Figura II.6 Raportul molar în gaz: "-": curgere tip piston; ".": piston cu dispersie axială, Peg =20.

0.8

0.7
alfa - gradul de carbonatare

0.6

0.5

0.4

0.3
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
z - coordonata axiala adimensionala

Figura II.7 Profilul gradului de carbonatare în lungul axei:

"-": curgere tip piston; "." : curgere tip piston cu dispersie axială, PeL =20.

c). Regim staţionar, neizoterm, curgere tip piston cu dispersie axială.

In cazul multor instalaţii industriale de absorbţie, efectele termice care însoţesc

absorbţia nu pot fi neglijate în modelarea şi simularea acestor procese. De exemplu, în cazul
purificării gazului de sinteza de la fabricarea amoniacului prin absorbţie în carbonat de
potasiu activat cu dietanolamină, aşa numitul procedeu Carsol, în cazul zonei inferioare a
coloanei industriale, diferenţa între temperatura soluţiei semiregenerate la intrare şi cea de
la ieşire este în jur de 5-10 °C, fapt ce produce însemnate modificări în ceea ce priveşte
viteza transferului de masă şi compoziţia la echilibru.

Figura II.8 Absorber industrial pentru absorbtia CO2 in solutii de K2CO3/KHCO3

In figura de mai sus este prezentata schema de principiu a absorberului industrial.

Gazul de sinteza strabate zona inferioara a absorberului in contracurent cu solutia
semiregenerata. In vederea unei purificari fine, in partea superioara are loc absorbtia la
temperatura mai scazuta si cu o solutie a carei regenerare este mult mai avansata.
Principalii parametri ai instalatiei sunt mentionati pentru doua regimuri diferite de
exploatare (concentratia solutiei regenerate de 19,8 si respectiv 27,2% ).Este mentionata de
asemenea si compozitia fazei gazoase dupa fiecare strat de umplutura (fiecare strat avand
in jur de 5,5 m).De remarcat faptul ca la iesire solutia este racita pe seama gazului, in
realitate in zona inferioara temperatura ajungand la 110-111°C.
Dezvoltarea modelului care include si efectele termice se realizeaza din nou pe baza
scrierii fluxurilor termice pentru un element de volum de inaltime dh (figura II.9).

Figura II.9 Schema fluxurilor termice pentru un element de volum al absorbeului

Rezultate comparative :

0.2
"-" = regim izoterm, piston
0.18
"." = regim izoterm, Peg=Pel=20
"*" = regim neizoterm, Peg=Pel=Petg=Petl=20
0.16

0.14
Y - [kmol/kmol inert]

0.12

0.1

0.08

0.06

0.04

0.02

0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
z - coordonata axiala adimensionala

0.8
"-" = regim izoterm, piston
0.75 "." = regim izoterm, Peg=Pel=20
"*" = regim neizoterm, Peg=Pel=Petg=Petl=20
0.7
alfa - gradul de carbonatare

0.65

0.6

0.55

0.5

0.45

0.4

0.35

0.3
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
z - coordonata axiala adimensionala

112

111
regim neizoterm, Peg=Pel=Petg=Petl=20
110
"-" = temperatura fazei gazoase
109
Temperatura, [°C]

"-" = temperatura fazei lichide

108

107

106

105

104

103
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
z - coordonata axiala adimensionala

Figura II.9 Profile in lungul coordonatei axiale: raportul molar in gaz, gradul de
carbonatare, temperatura fazelor gazoasa si lichida