Sunteți pe pagina 1din 3

Liceul Teoretic „Grigore Moisil” – Tulcea

Prof. Oana-Gabriela Agache

Ion
de Liviu Rebreanu

Plan de argumentare - roman realist obiectiv

Informaţii autor – unul dintre promotorii romanului realist obiectiv, atât prin
operele sale, cât şi prin estetica referitoare la această specie literară. Liviu Rebreanu se
dezice de realismul care „copia sincer, fidel şi fotografic” lumea considerând că romanul
trebuie să se îndrepte spre un realism al esenţelor. Scriitorul trebuie să pătrundă dincolo
de scoarţa realului, acolo unde clocotesc patimi şi instincte devastatoare.

Informaţii operă – Formula aceasta îşi găseşte expresia în romanul „Ion”, a cărui
apariţie, în anul 1920, marchează un moment decisiv în evoluţia literaturii române.

Realismul, curent literar dezvoltat în secolul al XIX-lea, impune o nouă orientare


estetică, definită prin reprezentarea veridică a realităţii, prin absenţa idealizării
personajelor şi a circumstanţelor în care acţionează acestea. Omul este prezentat ca un
produs al mediului social-istoric în care trăieşte şi cu care este în interdependenţă.
Realismul propune o viziune obiectivă, „dindărăt”, nonfocalizată (focalizare
zero), imparţială asupra lumii, prin naraţiunea la persoana a III-a realizată de un narator
omniscient, omniprezent, heterodiegetic, detaşat care conduce evoluţia personajelor
asemenea unui regizor universal. Destinul uman este supus unor legităţi precise şi unei
cauzalităţi adesea previzibile.

Roman de tip obiectiv, „Ion” prezintă drama ţăranului ardelean care trăieşte într-o
societate pentru care pământul e mai mult decât un mijloc de subzistenţă, un criteriu al
valorii individuale.

Geneza romanului Ion demonstrează preocuparea de transfigurare a realului.


Folosind metoda realistă a observaţiei directe, autorul înregistrează trei întâmplări reale
care constituie nucleul romanului. Aceste scene, aproape transcrise în roman, se referă la
un ţăran, îmbrăcat în haine de sărbătoare, care sărută pământul; apoi la discuţia avută cu
Ion Pop al Glanetaşului, un ţăran la care îl impresionează dorinţa de a avea pământ şi un
eveniment petrecut în sat şi care i s-a povestit autorului: cea mai bogată fată din sat,
Rodovica, a fost bătută de tatăl ei pentru că a păcătuit cu cel mai bicisnic flăcău al
locului. Nucleul romanului este inspirat de două nuvele anterioare, Zestrea şi Ruşinea, la
care s-a adăugat planul intelectualilor reprezentat de familia învăţătorului şi preotul
Belciug.
Fiind un roman de inspiraţie rurală, Ion are în centru problema pământului, care
este „însăşi problema vieţii româneşti” (Liviu Rebreanu). Romanul prezintă lupta unui
ţăran sărac pentru a obţine pământul şi consecinţele faptelor sale. Tema secundară a
romanului este tema iubirii, erosul fiind văzut ca „hybris”, care dă un tipar tragic
existenţei, prin asociere cu moartea.

1
Liceul Teoretic „Grigore Moisil” – Tulcea
Prof. Oana-Gabriela Agache

Titlul romanului este semnificativ pentru intenţia autorului de a face din Ion tipul
generic al ţăranului ardelean, dar şi de a sugera evoluţia lui spre atipic, ca personaj
puternic individualizat.

- principii de construcţie a romanului: unitate organică („viziune a întregului; a


vedea viaţa şi lumea în proporţiile eternităţii; corp sferoid");
- preocuparea pentru autenticitate („a crea viaţă adevărată") „pulsaţia vieţii"
convertită în „ritm epic"

Compoziţie bazată pe legi clasice <=> construcţie închisă, de „corp sferoid":


- principiul cronologic: succesiune pe o axă a unui timp real, istoric;
- principiul simetriei: 2 părţi intitulate „Glasulpământului" şi „Glasul iubirii"
(metafore care pun în evidenţă cele două forţe care stăpânesc pe rând sufletul eroului:
pământul şi iubirea) alcătuite din: 6 / 7 cap. (din care ultimul are funcţia unui epilog);
- principiul circularităţii: relaţia incipit-final - motivul drumului deschide şi încheie
romanul, imaginea horei; titlurile capitolelor: Începutul, Sfârşitul

Structură: - planul destinului individual - al lui Ion / al lui Titu —► principalul


plan narativ, construit prin «supraetajarea» a două niveluri epice, în raport
antitetic;
- planul destinului familiei - familia Herdelea; alte familii: a Glanetaşilor etc. ;
- planul destinului comunităţii - elemente de monografie a satului
transilvănean;

- la modul general, planul ţărănimii şi planul intelectualităţii.

Tehnici narative: - tehnica planurilor paralele


- tehnica contrapunctului – prezentarea aceleiaşi teme în planuri
diferite

Acţiunea e construită din mai multe fire narative, generând paralelismul epic; se
desfăşoară într-un spaţiu real, determinat geografic (Valea Someşului) şi într-o durată
reală, obiectivă (începutul sec. al XX-lea) <=> caracteristică a romanului obiectiv;
Spaţiul, centrul lumii în care evoluează personajele este satul Pripas (model real:
Prislopul), construit ca un cronotop arhetipal, ca un spaţiu închis, cu un tipar de existenţă
şi de gândire statornicit prin tradiţii. Satul din apropierea Armadiei (= Năsăudul) este
„pitit într-o scrântitură de coline", marcat de toponimice sugestive (Râpele-Dracului,
Cişmeaua-Mortului, Uliţa Mare, Uliţa din dos) şi de simboluri care anticipează drama:
crucea „strâmbă" pe care e răstignit un „Hristos de tinichea ruginită";

Subiectul e organizat prin paralelism narativ (3 fire epice); principalul demers


epic urmăreşte destinul lui Ion: „în centrul romanului se află patima lui Ion, ca formă a
instinctului de posesiune. Ion este victima măreaţă a fatalităţii biologice." (N. Manolescu)

2
Liceul Teoretic „Grigore Moisil” – Tulcea
Prof. Oana-Gabriela Agache

- prezentarea acţiunii cu relevarea secvenţelor narative reprezentative atât


din planul ţărănimii, cât şi din planul intelectualităţii (obligatoriu prezentate şi comentate
secvenţele care-l înfăţişează pe Ion în relaţie cu pământul – înainte de a avea pământ şi
după ce-l obţine – „Sărutarea”

Conflictele care determină destinul protagonistului sunt mai ales exterioare


caracteristică a romanului obiectiv
© de interese / material: îl opune pe Ion lui Vasile Baciu; se rezolvă în favoarea lui Ion;
în final, însă, pământurile revin bisericii;
© erotic: triunghiul conjugal • Ion, Florica, George => dezvăluirile Savistei, pânda lui
George (punct culminant), uciderea lui Ion, arestarea lui George (deznodământul)
© psihologic: singurul conflict interior se rezolvă instinctiv din primul episod -hora: Ion
o ia la joc pe Ana (glasul pământului) nu pe Florica (glasul iubirii); vocea raţiunii se
impune şi conştient: „Ce să fac? Trebuie s-o iau pe Ana! Trebuie! (cap. II, intriga);
© moral: încălcarea normelor etice ale comunităţii va fi pedepsită

© conflict exterior, etnic, ce afectează familia Herdelea - intră în conflict cu autorităţile


statului

© conflict social: comunitatea ţărănească stratificată economic - sărăntocii şi bocotanii

- aspecte monografice

- personaj / personaje – scurtă caracterizare (aceste elemente pot fi inserate


pe parcursul argumentării); Ana şi Florica reprezintă cele două obsesii ale personajului
principal: pământul/averea şi iubirea

- limbajul prozei narative – stil neutru, impersonal, „stil cenuşiu”, „metoda fără
strălucire artistică, fără stil”; stilul direct alternează cu stilul indirect şi cu cel indirect
liber; registre stilistice

Concluzie – apartenenţa la tipologia romanului realist obiectiv prin reluarea


trăsăturilor caracteristice.