Sunteți pe pagina 1din 5

FORMAREA SI ALCATUIREA

PARTII MINERALE A SOLULUI


Litosfera – este una dintre geosfere, dintre acele zone concentrice care formeaza
globul terestru.

Litosfera cuprinde partea solida de la suprafata Terrei, avand o grosime de


aproximativ 70-120km si este alecatuita din minerale si roci. In litosfera se afla toate
elementele cunoscute pana in prezent, intr-o proportie variabila. Din acestea, 14 elemente
participa in proportie de 99,5% la compozitia medie a scoartei: O2, Si, Al, Fe, Ca, Na, K, Mg,
H, P, S, Mn, Ti, C, Cl.

Procese de formare a partii minerale a solului

Procesele care au dus la formarea partii minerale a solului sunt cele de dezagregare si
alterare.

Dezagregarea – este un proces fizico-mecanic si bio-mecanic de maruntire a rocilor si


mineralelor in particule de diferite marimi, fara ca materialul maruntit sa suporte transformari
chimice. Dezagregarea se desfasoara sub influenta atmosferei, hidrosferei si biosferei.

Atmosfera – actioneaza prin variatiile de temperatura si prin vanturi. Dezagregrea


datorita variatiei de temperatura se mai numeste si dezagregare termodinamica.

Intensitatea dezagregarii termodinamice este influentata de urmatorii factori:

 Amplitudinea variatiilor de temperatura – cu cat diferenta dintre teperatura


maxima si minima este mai mare, cu atat dezagregarea este mai puternica;

 Frecventa variatiilor de temperatura – cu cat variatiile de temperatura se succed


mai des, cu atat dezagregarea este mai intensa;

 Culoarea rocilor;

 Heterogenitatea rocilor – favorizeaza dezagregarea prin comportarea diferita a


materialelor componente;

 Actiunea de inghet si dezghet – gelivatie, apa prin inghet isi mareste volumul si
preseaza asupra rocii.

Dezagregarea datorita actiunii vantului – actiunea mecanica a vantului cuprinde 3


procese: erodare, transport si sedimentare.

 Erodarea – produce slefuirea rocilor si depinde de frecventa, intensitatea si


gradul de incarcare cu diferite particule al vantului;
 Transportul – vantul transporta in toate directiile prin rostogolire sau prin aer
particule de diferite marimi, care in urma lovirii cu diferite obstacole sau a
frecarii intre ele, acestea sunt maruntite in fragmente din ce in ce mai mici;

 Sedimentarea – incepe atunci cand puterea de transport a vantului a scazut, iar


materia depusa da nastere la depozite eoliene, sub forma de dune si interdune,
in zone nisipoase, sau alte forme.

Hidrosfera – actioneaza in procesul de dezagregare prin intermediul apei din fisuri si


pori, prin apa din siroiri si torenti, prin ape curgatoare, cat si a apei solide sub forma de
zapada si ghetari.

Biosfera – produce dezagregarea rocilor prin actiunea organismelor vegetale si


animale. Actiunea organismelor vegetale se produce datorita radacinilor care patrund in
fisurile rocilor si care prin ingrosare exercita presiuni laterale mari(30-50kg/cm2) provocand
maruntirea acestora. Actiunea organismelor animale se realizeaza prin galeriile, canalele sau
cuiburile pe care acestea le sapa pentru a-si asigura eistenta.

Alterarea – este procesul chimic de transformare a mineralelor si rocilor, rezultand


produsi cu proprietati noi, deosebite de ale vechilor minerale. Alterarea realizeaza
transformari profunde chimice si biochimice. Se realizeaza sub actiunea factorilor atmosferei,
biosferei si hidrosferei.

Atmosfera – actioneaza in procesul de alterare prin compozitia aerului. Aerul


atmosferic contine 78%N, 21%O2 si 0,03%CO2. Actiunea cea mai intensa de alterare o au O2
si CO2.

Actiunea de alterare a O2 se manifesta prein procesul de oxidare si reducere, iar a CO2


prin procesele de carbonatare si biocarbonatare.

Oxidarea – este procesul de combinare a unei substante cu O2 sau de pierdere de H;

- trecerea unei substante ce corespunde unui oxid mai sarac in O 2, in alta


corespunzatoare unui oxid mai bogat in O2;

- elementele trec de la o valenta mai mica la una mai mare.

Reducerea – este fenomenul invers oxidarii, se pierde O2 si se castiga N sau este un


proces prin care un element trece de la o valenta superioara la o valenta inferioara; acest
proces are loc in conditii anaerobe determinat de excesul de umiditate.

Procesele de oxidare si reducere se petrec in urma alterarii perioadelor de aerobioza cu


cele de anaerobioza iar oxizii din sol prezinta un aspect marmorat, colorat pestrit. Pe fondul
vinetiu-verzui a compusilor de Fe, apar pete galbui-ruginii ale oxidului de Fe si pete brun-
negricioase ale oxidului de Mn.

Carbonatarea – este determinata de CO2; apa acidulata cu CO2 actioneaza asupra


bazelor rezultate din alterarea diferitelor minerale, dand nastere la carbonati si bicarbonati.
Carbonatii de Na si K sunt solubili si se spala in profunzime.

Carbonatii de Ca si Mg sunt foarte greu solubili, de aceea se gasesc la diferite adncimi


in masa solului.

Atunci cand CO2 se gaseste in cantitate mare in masa solului, carbonatii trec in
bicarbonati. Procesul este reversibil.

Importanta procesului de carbonatare este legata de transformarea carbonatilor de Ca


si Mg greu solubili in bicarbonati usor solubili.

Ionii de Ca si Mg se deplaseaza de la suprafata spre adancime sub forma de


bicarbonati solubili si se depun in masa solului prin trecerea sub forma de carbonati greu
solubili ca urmare a pierderii de CO2. Prin depunerea carbonatilor se formeaza in adancime un
orizont caracteristic notat cu Cca(carbonatoacumulativ).

In regiunile secetoase, unde sunt frecventi curentii de apa ascendenti, mai ales in lunile
de vara, bicarbonatii pot urca in orizonturile superioare si prin pierderea de CO2 precipita sub
forma de carbonati.

Acest fenomen poarta denumirea de recarbonatare(carbonatare secundara)

Hidrosfera – principalele procese de alterare datorita apei sunt: hidratarea si hidroliza.

Hidratarea – reprezinta procesul fizico-chimic care consta in atragerea apei la


suprafata particulelor minerale si patrunderea apei in reteaua cristalina a mineralelor; poate fi
fizica si chimica.

Hidratarea fizica – consta in atragerea moleculelor de apa la suprafata particulelor


minerale rezultate in urma proceselor de dezagregare datorita energiei libere existente, iar pe
de alta parte datorita caracterului de dipol al moleculei de apa. H. F. nu schimba compozitia
chimica aretelelor minerale, dar favorizeaza desfasurarea altor procese.

Hidratarea chimica – reprezinta procesul de patrundere a apei in reteaua cristalina


amineralelor provocand schimbarea retelei cristaline si chiar a sistemului de cristalizare.
Procesul de hidratare poate fi reversibil prin incalzire, adica materialul hidratat poate pierde
apa fenomen numit deshidratare.

Hidroliza – reprezinta procesul de transformare a mineralelor ca urmare a inlocuirii


cationilor cu ionii de H din apa. Poate fi definita si prin efectele pe care la produce si anume:
descompunerea unor saruri in prezenta apei in acizii si bazele din care au provenit.

Hidroliza silicatilor se produce in 3 etape: debazificarea, desilificierea si argilizarea.

Debazificarea – are loc in urma proceselor de deagregare unde la suprafata


fragmentului se gasesc diferiti ioni de K, Na, Mg si Ca. Apa incarcata cu CO 2 disociata in ioni
de H+ si OH-. Ionii de H+ avand o energie de schimb foarte mare patrund in reteaua cristalina a
silicatilor si elimina(scot din retea) ionii de K, Ca, Na, Mg. Ionii trec in solutie si formeaza cu
gruparea OH diferite baze: KOH, NaOH, Mg(OH)2, Ca(OH)2
Desilificierea – reprezinta faza in care din reteaua silicatului primar se pune in
libertate o parte din dioidul de Si(SiO2) sub forma de silice secundara. Aceasta se depune sub
forma de pulbere albicioasa.

Argilizarea – (formarea argilei) – transformarea nucleelor alumino-silicice, prin


diferite procese de afanare si hidratare intr-o serie de silicati secundari, cu o retea cristalina
noua, deosebita de a silicatilor primari. Silicatii secundari se mai numesc si silicati pamantosi
sau argilosi.

Biosfera – organismele animale si vegetale influenteaza procesele de alterare atat


direct prin activitatile lor, cat si indirect prin produsele rezultate din activitatile sau
descompunerea lor. Bacteriile, ciupercile, algele, lichenii se fixeaza direct pe suprafata
minerala a rocilor contribuind la alterarea lor prin elementele pe care le extrag pentru hrana si
prin substantele acide pe care le secreta.

Plantele superioara actioneaza prin intermediul radacinilor, prin care secreta o serie de
acizi organici cu ajutorul carora dizolva partea minerala din jur si extrag elementele nutritive.

Organismele animale au o contributie mai redusa, actionand prin scoaterea diferitelor


substante chimice cu ajutorul carora descompun materia minerala si organica, schimbandu-i
compozitia chimica.

Produsii rezultati prin procesul de alterare:

Sarurile – rezultate prin reactia dintre baze si diferiti acizi

- saruri usor solubile – saruri ale acidului azotic, clorhidric, sufuric, fosforic(fosfati
monocalcici si dicalcici) si carbonic(carbonatul de Na);

- saruri mijlociu solubile – reprezentate prin sulfatul de Ca;

- saruri greu solubile – CaCO3, MgCO3;

- saruri foarte greu solubile – fosfatii de Fe si Al;

- oxizii si hidroxizii de Fe, Al si Mg;

- silicea coloidala sau silicea hidratata SiO2.nH2O – prin alterarea silicatilor;

- silicatii secundari(argilosi): bistratificati, tristratificati si micele hidratate.

Produsii de dezagregare sunt: bolovani, pietre, pietris, nisip, praf.

Produsii de dezagregare si alterare pot ramane pe loc sau pot fi trensportati pe


adancime formand straturi numite orizonturi sau pot fi transportati la suprafata la distante
diferite de ape si vanturi formand depozite acvatice si continentale.

Depozite acvatice – se formeaza din materialul treansportat de pe uscat si depus in


lacuri(depozite lacustre) si in mari(depozite marine)
Depozite continentale – in functie de modul de depunere pot fi:

o Depozite eluviale – sunt alcatuite din produsele dezagregate si alterate ramase


pe loc;

o Depozite coluviale – materialele depuse la baza versantilor de catre apele de


siroire sau sub influenta gravitatiei;

o Depozite deluviale – se intalnesc pe versantii slab inclinati(peste depozitele


coluviale);

o Depozite proluviale – material adus de torenti sau rauri cu regim torential si


depuse la baza pantei sub forma de conuri de dejectie;

o Depozite aluviale – materiale depuse in luncile raurilor, stratificate si cu o


compozitie chimica si mineralogica variata;

o Depozite glaciare – materiale depuse de ghetari(depozite morenice);

o Depozite eoliene – materiale transportate de vant; sunt formate din particule


fine si nu se prezinta stratificate(depozite nisipoase si loessoide)