Sunteți pe pagina 1din 20

2.

Metode de calcul al primitivelor

2.1. Aspecte teoretice

În acest paragraf vom reaminti metoda integrării prin părţi, "prima


metodă de schimbare de variabilă" şi vom prezenta pe scurt "a doua metodă de
schimbare de variabilă" care nu este prevăzută în programa analitică a clasei a
XII-a. Vom remarca faptul că în realitate avem o singură formulă de schimbare
de variabilă, denumirile de prima şi a doua formulă fiind pur convenţionale.
2.1.1. Teoremă (integrarea prin părţi). Fie I un interval, I ⊆ R ,
f , g : I → R două funcţii derivabile, cu derivate continue pe I, atunci funcţiile
fg , f ' g şi fg ' admit primitive şi ele sunt legate prin relaţia:

∫ f ( x) g ' ( x)dx = f ( x) g ( x) − ∫ f ' ( x) g ( x)dx .


2.1.2. Teoremă (prima metodă de schimbare de variabilă). Fie I,J
ϕ
intervale din R şi fie I 
→ J →f
R două funcţii cu proprietăţile:
Ia) ϕ este derivabilă pe I
Ib) f admite primitive (fie F o primitivă a sa).
Atunci funcţiile ( f o ϕ)ϕ' admite primitive, iar funcţia F o ϕ este o primitivă a
sa, adică
∫ f (ϕ( x))ϕ' ( x)dx = ( F o ϕ)( x) + C .
În practică ea se utilizează sub forma:
∫ f (ϕ( x))ϕ' ( x)dx = ∫ f ( x)dx x =ϕ ( t ) +C .
La prima metodă de schimbare de variabilă se caută să se pună funcţia
de integrat, h, sub forma h( x) = f (ϕ( x))ϕ' ( x) şi o primitivă H a lui h se obţine
compunând o primitivă F a lui f cu funcţia ϕ, deci H = F o ϕ .
Există situaţii când este mai uşor de găsit o primitivă a funcţiei
h = ( f o ϕ)ϕ' decât o primitivă a funcţiei f.
La a doua metodă de schimbare de variabilă se cunoaşte o primitivă H a
funcţiei h = ( f o ϕ)ϕ' şi se cere să se găsească o primitivă a funcţiei f. F se
obţine din H astfel:
F = H o ϕ −1 .
2.1.3. Teoremă (a doua metodă de schimbare de variabilă). Fie I,J
ϕ
intervale din R şi fie I  → J →f
R două funcţii cu proprietăţile:
IIa) ϕ bijectivă, derivabilă, cu derivata nenulă pe I
IIb) funcţia h = ( f o ϕ)ϕ' admite primitive (fie H o primitivă a sa).

158
Atunci funcţia f admite primitive, iar funcţia H o ϕ −1 este o primitivă a sa, adică

∫ f ( x)dx = ( H o ϕ −1 )( x) + C
Demonstraţie. Funcţia H fiind o primitivă a lui h este derivabilă şi
H ' = h = ( f o ϕ)ϕ' .
Însă din ipoteza IIa) rezultă că funcţia inversă ϕ −1 este derivabilă pe J,
deci H o ϕ −1 este derivabilă pe J şi
( H o ϕ −1 )( x) = H ' (ϕ −1 ( x))(ϕ −1 )' ( x) =
= ( f o ϕ)(ϕ −1 ( x))ϕ' (ϕ −1 ( x))(ϕ −1 )' ( x) =
1
= f ( x)ϕ' (ϕ −1 ( x)) = f ( x), (∀) x ∈ J
ϕ' (ϕ −1 ( x))
Aşadar, funcţia H o ϕ −1 este o primitivă a lui f.
În practică ea se utilizează sub forma:
∫ f ( x)dx = ∫ f (ϕ(t ))ϕ' (t )dt t = ϕ '( x ) +C
2.1.4. Observaţie. Fie f şi ϕ două funcţii ϕ : I → J , f : J → R cu
proprietăţile:
a) ϕ bijectivă, derivabilă cu derivata continuă şi nenulă pe I
b) f continuă pe J.
Ipotezele a) şi b) implică atât ipotezele Ia) şi Ib) din prima metodă de schimbare
de variabilă, cât şi ipotezele IIa) şi IIb) din a doua metodă de schimbare de
variabilă. În acest caz, pentru o funcţie F : J → R are loc echivalenţa:
F este o primitivă a lui f ⇔ F o ϕ este o primitivă a lui ( f o ϕ)ϕ'
Cu alte cuvinte în ipotezele a) şi b) cele două metode de schimbare de
variabilă sunt echivalente, deci în realitate avem o singură formulă de
schimbare de variabilă, denumirile de prima formulă şi a doua formulă sunt pur
convenţionale. Există însă mai multe variante de aplicare a ei care depind de
expresia particulară a funcţiei de integrat şi de experienţa celui care aplică
formula.
2.1.5. Exemple. Să se calculeze:
e2x 2+ x
a) ∫ dx, x ∈ R ; b) ∫ dx, x ∈ (−2,3) .
1+ e x
3− x
e2x
Soluţie. a) Funcţia f : R → R, f ( x) = este continuă. Luăm funcţia
1+ ex
1
ϕ : (0, ∞) → R , ϕ(t ) = ln t , ϕ este bijectivă, derivabilă, ϕ' (t ) = cu
t

159
t
ϕ' (t ) ≠ 0, ∀t ∈ (0, ∞) . Căutăm o primitivă a funcţiei h(t ) = f (ϕ(t ))ϕ' (t ) = .
1+ t
Avem ∫ h(t )dt = t − ln(1 + t ) + C . Notând cu H (t ) = t − ln(1 + t ) primitiva lui h,
rezultă în baza teoremei 2.1.3
∫ f ( x)dx = ( H o ϕ −1 )( x) + C = e x − ln(1 + e x ) + C .

2+ x 3t 2 − 2
b) Notăm =t⇒ x= 2 = ϕ(t ), ϕ : (0, ∞) → (−2,3) .
3− x t +1
10t
ϕ este bijectivă, derivabilă ϕ' (t ) = 2 , ϕ' (t ) ≠ 0, ∀t ∈ (0, ∞) .
(t + 1) 2
10t 2
Căutăm o primitivă a funcţiei h(t ) = f (ϕ(t ))ϕ' (t ) = .
(t 2 + 1) 2
− 5t
Avem ∫ h(t )dt = (t
2
+ 1)
+ 5arctgt + C (se aplică formula de integrare prin

părţi), rezultă în baza teoremei 2.1.3


2+ x
∫ f ( x)dx = −5 6 + x − x + 5arctg 3 − x + C .
2

2.2. Calculul primitivelor unor funcţii iraţionale

∫ R ( x,
n1 n
2.2.1. Calculul primitivelor de forma ax + b ,..., k ax + b )dx ,

unde R este o funcţie raţională de k+1 variabile, ni ∈ N * , ni ≥ 2, i = 1, k .


Fie n cel mai mic multiplu comun al numerelor n1 ,..., nk . Atunci
(∀)i = 1, k , (∃)mi ∈ N astfel încât n = ni mi . Se face substituţia t = n ax + b .
ni tn −b n
Atunci ax + b = n (ax + b) mi = t mi , x = şi dx = t n−1dt .
a a
Prin urmare primitiva dată devine:
 t n − b m1 m  n n −1
∫  a , t ,..., t k  a t dt = ∫ R1 (t )dt ,
R

unde R1 este o funcţie raţională în variabila t.

160
1+ x +1
R2.2.1. Calculaţi 3 ∫ 1−
x +1
dx, x > 0 .

Soluţie. Se face substituţia t = 6 x + 1 . Obţinem x = t 6 − 1 , dx = 6t 5 dt ,


deci
1+ t3 1− t + t 2 5 t7
F (t ) = ∫ ⋅ 6t 5
dt = 6 ∫ 1− t t dt = 6 ∫ t 5
dt + 6 ∫ 1 − t dt =
1− t 2
1 1 1 1 1 
= t 6 + 6 t 7 + t 6 + t 5 + t 4 + t 3 + t + ln(t − 1) + C .
7 6 5 4 3 
Înlocuim mai departe t cu 6
x +1 .
 ax + b 
2.2.2. Calculul primitivelor de forma ∫  cx + d dx , unde R este o
R  x , n

funcţie raţională de două variabile, n ∈ N * , n ≥ 2 .


ax + b
Se face substituţia t = n care conduce la primitiva dintr-o funcţie
cx + d
raţională în t.
1 x
R2.2.2. Calculaţi ∫ x +1 2 − x
dx, x ∈ (0,2) .

x 2t 2
Soluţie. Se face substituţia =t, obţinem x= ,
2− x t 2 +1
4t
dx = dt . Avem
(t + 1) 2
2

4t 2 4t 2 At + B Ct + D
F (t ) = ∫ dt , = 2 + ,
(3t 2 + 1)(t 2 + 1) (3t + 1)(t + 1) 3t + 1 t 2 + 1
2 2

de unde A = C = 0, B = −2, D = 2 .
2 3 x
Deci F (t ) = − arctg( 3t ) + 2arctgt + C , şi înlocuind t cu
3 2− x
obţinem
1 x 2 3 3x x
∫ x +1 2 − x
dx = −
3
arctg
2− x
+ 2arctg
2− x
+C .

2.2.3. Calculul primitivelor de forma ∫ R ( x, ax 2 + bx + c )dx , unde R


este o funcţie raţională de două variabile.

161
Metoda I. Calculul acestor integrale se reduce la calculul unor integrale
din funcţii raţionale folosind nişte substituţii adecvate numite substituţiile lui
Euler. Se deosebesc următoarele substituţii:
(E1) ax 2 + bx + c = t ± x a , dacă a>0. Semnul (+) sau (-) se alege în aşa fel
încât să fie îndeplinite condiţiile cerute la schimbarea de variabilă.
(E2) ax 2 + bx + c = tx ± c , dacă c≥0.
(E3) ax 2 + bx + c = t ( x − x0 ) , dacă ∆>0, unde am notat cu x0 o rădăcină a
ecuaţiei: ax 2 + bx + c = 0 .
Observaţie. (i) Dacă ∆=0 expresia de sub radical este un pătrat perfect
şi funcţia de integrat este raţională.
(ii) Deoarece prin ridicare la pătrat în toate cele trei cazuri obţinem
x = R1 (t ) , dx = R1' (t )dt şi cum ax 2 + bx + c = R2 (t ) , unde R1 şi R2 sunt funcţii
raţionale, deducem că integrala se reduce la calculul primitivelor unei funcţii
raţionale.
Metoda II. Se aduce trinomul ax 2 + bx + c la forma canonică:
2
 b  −∆
ax + bx + c = a x +  +
2

 2a  4a
b
şi făcând substituţia t = x + , integrala se aduce sub forma:
2a
(1) ∫ R(t , t 2 + m 2 )dt (2) ∫ R(t , t 2 − m 2 )dt

(3) ∫ R(t , m 2 − t 2 )dt care se calculează folosind următoarele schimbări de


variabilă: (1) t = mtgu sau t = mshu
m
(2) t = sau t = mchu
cos u
(3) t = m sin u sau t = mthu
şi se ajunge la calculul primitivelor unei funcţii trigonometrice sau hiperbolice
(vezi 2.3).
R2.2.3. Calculaţi:
x + x2 + x +1 dx
a) ∫ x +1+ x + x +1
2
dx, x ∈ R ; b) ∫ ( x − 2) x 2 − x + 1
, x ∈ (2, ∞) ,

x2
c) ∫ ( x + 1) x 2 − 1
dx, x ∈ (1, ∞) .

162
Soluţie. a) Se face substituţia (E1) x 2 + x + 1 = − x + t , de unde
t −1
2
2(t 2 + t + 1)
x= , dx = dt . Avem
2t + 1 (2t + 1) 2
2t (t 2 + t + 1)  1 1 4t 2 + t + 1 
F (t ) = ∫ dt = ∫
 − 2
dt
(t + 1)(2t + 1) 2  2 2 (t + 1)(2t + 1) 
4t 2 + t + 1 A B C
= + +
(t + 1)(2t + 1) 2
t + 1 2t + 1 (2t + 1) 2
şi prin identificarea coeficienţilor obţinem: A = 4, B = −6, C = 3 .
1 3 3
Deci F (t ) = t − 2 ln(t + 1) + ln(2t + 1) + (2t + 1) + C
2 2 4
3
F (t ) = 2t − 2 ln(t + 1) + ln(2t + 1) + C
2
Aşadar
x + x2 + x +1
∫ x +1+ x + x +1
2
dx = 2( x + x 2 + x + 1) − 2 ln( x + 1 + x 2 + x + 1) +

3
+ ln(2 x + 1 + 2 x 2 + x + 1) + C .
2
2t − 1
b) Se face substituţia (E2) x 2 − x + 1 = tx − 1 , de unde x = ,
t 2 −1
− 2(t 2 − t + 1)
dx = dt . Avem
(t 2 − 1) 2
dt 4 2t − 1 − 3
F (t ) = 2∫ = ln + C , de unde
2t − 2t − 1
2
3 2t − 1 + 3
dx 4 2 x 2 − x + 1 − (1 + 3 ) x + 2
∫ = ln
( x − 2) x 2 − x + 1 3 2 x 2 − x + 1 − (1 − 3 ) x + 2
+C .

t +1
c) Se face substituţia (E3) x 2 − 1 = ( x − 1)t , de unde x = ,
t −1
−2
dx = dt . Avem
(t − 1) 2
− (t + 1) 2 1  4 1 4 4 
F (t ) = ∫ dt = ∫ − − 2 + − dt =
2t (t − 1)
2 2
2  t t t − 1 (t − 1) 2 
1 2
= −2 ln t + + 2 ln(t − 1) + + C , de unde
2t t −1
163
x2  x −1  1 x −1
∫( x + 1) x − 1
2
dx = 2 ln1 −

+

x +1  2 x +1
+ x 2 −1 + x + C .

Primitivele următoare sunt cazuri particulare ale 2.2.3 deci se pot utiliza
substituţiile lui Euler. Există însă nişte substituţii mai simple pe care le vom
prezenta în continuare:
(i) Calculul primitivelor de forma ∫ ax 2 + bx + c dx
Metoda generală constă în a aduce trinomul de sub radical la forma
2
 b  −∆ b
canonică ax 2 + bx + c = a x +  + şi apoi făcând substituţia t = x + ,
 2a  4a 2a
integrala se reduce la una din formele:
(1) ∫ t 2 + m 2 dt ; (2) ∫ t 2 − m 2 dt ; (3) m 2 − t 2 dt
care se calculează astfel:
t 2 + m2 m2
(1) ∫ t 2 + m 2 dt = ∫ dt = ∫ t ( t 2 + m 2 )' dt + ∫ dt =
t +m
2 2
t 2 + m2
= t t 2 + m2 − ∫ t 2 + m 2 dt + m 2 ln(t + t 2 + m 2 )
de unde
1 m2
(1) ∫ t 2 + m 2 dt = t t 2 + m 2 +
2 2
ln(t + t 2 + m 2 ) + C . Analog

1 m2
(2) ∫ t 2 − m 2 dt = t t 2 − m 2 −
2 2
ln | t − t 2 − m 2 | +C şi

1 m2 t
(3) ∫ m 2 − t 2 dt = t m 2 − t 2 +
2 2
arcsin + C .
m
R2.2.4. Calculaţi ∫ x 2 + 3x + 2dx, x ≥ −1 .
2
 3 1 3
Soluţie. x + 3x + 2 =  x +  − . Se face substituţia
2
x+ =t,
 2 4 2
dx = dt . Avem
1 1 1 1 1
∫ t 2 − dt = t t 2 − − ln t − t 2 − + C , de unde
4 2 4 8 4
2x + 3 2 1  3 
∫ x 2 + 3x + 2dx =
4
x + 3x + 2 − ln x + − x 2 + 3x + 2  + C .
8  2 

164
Pn ( x)
(ii) Calculul primitivelor de forma ∫ ax 2 + bx + c
dx , unde Pn (x) este

un polinom de gradul n (n≥1).


Punem
Pn ( x) dx
∫ ax 2 + bx + c dx = Qn−1 ( x) ax + bx + c + λ ∫ ax 2 + bx + c , (*)
2

unde Qn−1 ( x) este un polinom de gradul (n-1) cu coeficienţi nedeterminaţi şi


λ ∈ R . Coeficienţii polinomul Qn−1 ( x) şi numărul p sunt determinate derivând
(*).
1
Observaţie. Pentru a calcula primitivele funcţiei se
ax + bx + c
2

aduce trinomul de sub radical la forma canonică şi apoi se face substituţia


b
t = x+ .
2a
R2.2.5. Calculaţi:
x+3
a) ∫ dx ; b) ∫ x 2 x 2 + 4dx .
x +x+2
2

x+3 dx
∫ x 2 + 2x + 2 = a x + 2x + 2 + λ∫ x 2 + 2x + 2 ,
2
Soluţie. a)

a, p ∈ R . Prin derivare obţinem


x+3 a ( x + 1) λ
= +
x + 2x + 2
2
x + 2x + 2
2
x + 2x + 2
2

de unde egalând coeficienţii avem: a=1, λ=2. Deci


x+3 dx
∫ x 2 + 2 x + 2 dx = x + 2 x + 2 + 2∫ x 2 + 2 x + 2 =
2

1 2 dx
= x + 2 x + 2 + 2∫ =
2 ( x + 1) 2 + 1
= x 2 + x + 2 + 2 ln( x + 1 + x 2 + x + 2 ) + C .
x4 + 4x2
∫ x + 4dx = ∫ dx =
2 2
b) x
x2 + 4
dx
= (ax 3 + bx 2 + cx + d ) x 2 + 4 + λ ∫
x2 + 4
Derivând obţinem:

165
x 4 + 4x 2 (ax 3 + bx 2 + cx + d ) x λ
= (3ax 2 + 2bx + c) x 2 + 4 + +
x +4
2
x +4 2
x +4 2

de unde x + 4 x = (3ax + 2bx + c)( x + 4) + (ax + bx + cx + d ) x + λ


4 2 2 2 3 2

şi identificând coeficienţii aceloraşi puteri ale lui x găsim:

1 1
a = , b = 0, c = , d = 0, λ = −2 .
4 2
Prin urmare
1 1 
∫ x 2 x 2 + 4dx =  x 3 + x  x 2 + 4 − 2 ln( x + x 2 + 4 ) + C .
4 2 
dx
(iii) Calculul primitivelor de forma ∫ , unde
( x − d ) ax 2 + bx + c
n

n ∈ N* .
Aceste integrale se reduc la cele precedente cu ajutorul schimbării de
1
variabilă t = .
x−d
R2.2.6. Calculaţi:
dx dx
a) ∫ , x > −1 ; b) ∫ , x >0.
( x + 1) x + 2 x + 2
2
x x − 2x + 3
2 2

1 1
Soluţie. a) Se face substituţia t = , de unde x = − 1 ,
x +1 t
1 1
x 2 + 2 x + 1 = 2 + 1 , dx = − 2 dt . Avem
t t
1
− 2 dt
t − dt
∫ 1 1 = ∫ 1 + t 2 = − ln(t + t + 1) + C ş.a.m.d
2

+1
t t2
1 1 1 − 2t + 3t 2
b) Se face substituţia t = , de unde x = , x 2 − 2x + 3 = ,
x t t
1
dx = − dt . Avem
t2
1
− dt
t2 − tdt
∫ 1 1 − 2t + 3t 2
=∫
3t 2 − 2t + 1
.

t2 t
166
2
 1 2 1
3t 2 − 2 + 1 = 3 t −  + şi notând t − = u , dt = du , avem:
 3 3 3
 1 1
−  u + du −u −
 3 1 3 du = − 1 u 2 + 2 − 1 ln u + u 2 + 2  + C şi
∫ 2
=
3
∫ 2 2 3 9 3 3  9 
3u 2 + u +
3 9
revenind obţinem:
dx 1 1  1 1 x 2 − 2 x + 3 
∫ x 2 x 2 − 2 x + 3 3x
= − − + − − + +C.
2
x 2 x 3
3 3  x 3 x 3 

2.2.4. Calculul primitivelor de forma (i.e. binome) ∫ x m (ax n + b) p dx ,
unde a, b ∈ R ; m, n, p ∈ Q şi care îndeplinesc una din condiţiile de mai jos
(numite condiţiile lui Cebâşev):
m +1 r
(C1) p ∈ Z , unde = , atunci se face substituţia t = ( x n )1 / s
n s
m+n r
(C2) ∈ Z , unde p = , atunci se face substituţia t = (ax n + b)1 / s
n s
m +1 r
(C3) + p ∈ Z , unde p = , atunci se face substituţia t = (a + bx − n )1 / s
n s
Aceste substituţii reduc calculul primitivei ∫ x m (ax n + b) p dx la calculul
primitivei dintr-o funcţie raţională.
Într-adevăr
s s −1
(C1) cu substituţia t = ( x n )1 / s , avem x = (t s )1 / n , dx = t n dt de unde
n
p s n s r −1 s
s −1
m

∫ (t ) n (at + b) n t dt = n ∫ t (at + b) dt = ∫ R(t )dt


s s p

(C2) cu substituţia t = (ax n + b)1 / s , avem


1
1
n −1
t −b 
s
s  t s − b  n s −1
x =   , dx =   t dt
 a  na  a 
de unde
m 1 m +1
−1 −1
 t s − b  n sp s  t s − b  n s −1 s  ts −b  n

∫  a  t na  a  t dt = na ∫ 


 a 
 t r + s −1dt = ∫ R(t )dt

(C3) cu substituţia t = (a + bx − n )1 / s , avem

167
1
1/ n +1
 b  − s  b  n s −1
x= s  , dx =   t dt de unde
t −a nb  t s − a 
m p 1
+1
 b  n  bt  − s  b  n s −1
s

∫  s   s   s  t dt =
 t − a   t − a  nb  t − a 
m +1
+ p +1
s  b  n

=− ∫  s  t r + s −1dt = ∫ R(t )dt .


nb t −a
m +1 m +1
Observaţie. P.L. Cebâşev a arătat că, dacă p, şi + p∉Z ,
n n
atunci primitiva dată nu se poate reduce la primitiva unei funcţii raţionale.
Calculul primitivei nu poate fi făcut prin mijloace elementare.
R2.2.7. Calculaţi:
x4 x
a) ∫ dx, x > 0 ; b) ∫ x 3 (1 − 3 x 2 ) 3 dx, x < 1 ;
(1 + x x ) 2

c) ∫ x −1 / 2 (1 − x −4 / 3 ) −5 / 8 dx .

x4 x 5 3
Soluţie. a) = x 5 / 4 (1 + x 3 / 2 ) −2 de unde m = , n= ,
(1 + x x) 2 4 2
m +1 3
p = −2 ∈ Z , deci suntem în cazul (C1). = . Facem substituţia
n 2
4
t = ( x 3 / 2 )1 / 2 = x 3 / 4 , de unde x = t 4 / 3 , dx = t 1 / 3 dt deci
3
4 5
⋅ 4 3
⋅ 4 1 4 t2
F (t ) = ∫ t 3 4 (1 + t 3 2 ) − 2 ⋅ t 3 dt = ∫ dt =
3 3 (1 + t 2 ) 2
'
4  −1  4 t 1 
= ∫ t 2 
dt = − + arctgt  + C
 2(1 + t )  3  2(1 + t ) 2
2
3 
x+4 x − 24 x 3 2
Deci ∫(1 + x x) 2
dx = + arctg 4 x 3 + C
3(1 + x x) 3
Observaţie. Pentru această integrală se pitea aplica şi substituţia
4t 8
indicată la 2.2.1 şi anume t = 4 x care conducea la F (t ) = ∫ dt , de
(1 + t 6 ) 2
4 u2
3 ∫ (1 + u 2 ) 2
unde cu o nouă substituţie u = t 3 se ajunge la F (u ) = du , ş.a.m.d.

168
2 3
b) x 3 (1 − 3 x 2 ) 3 = x 3 (1 − x 2 / 3 ) 3 / 2 de unde m = 3 , n = , p= ,
3 2
m +1
= 6 ∈ Z deci suntem în cazul (C2). Facem substituţia t = (1 − x 2 / 3 )1 / 2 , de
n
unde x = (1 − t 2 ) 3 / 2 , dx = −3t (1 − t 2 )1 / 2 dt . Avem
F (t ) = ∫ (1 − t 2 ) 9 / 2 (t 2 ) 3 / 2 (−3t )(1 − t 2 )1 / 2 dt = −3∫ t 4 (1 − t 2 ) 5 dt , ş.a.m.d.
1 4 5 m +1 3 m +1
c) m = − , n = − , p = − , =− , + p = −1 deci suntem
2 3 8 n 8 n
în cazul (C3). Facem substituţia t = ( x 4 / 3 − 1)1 / 8 , de unde x = (t 8 + 1) 3 / 4 ,
dx = 6t 7 (1 + t 8 ) −1 / 4 . Avem F (t ) = 6∫ t 2 dt = 2t 3 + C , de unde

∫ x −1 / 2 (1 − x − 4 / 3 ) −5 / 8 dx = 2( x 4 / 3 − 1) 3 / 8 + C .

2.3. Calculul primitivelor funcţiilor trigonometrice şi hiperbolice

2.3.1. Calculul primitivelor de forma


(1) ∫ R(tgx)dx ; (2) ∫ R(sin x, cos x)dx ; (3) ∫ R(sin x, cos x, tgx, ctgx)dx
∫ R(sin nx, cos nx, tgnx, ctgnx)dx, n ∈ N , n ≥ 2
*
(4)
unde R este o funcţie raţională.
(3) şi (4): Deoarece sin nx, cos nx, tgnx, ctgnx sunt funcţii raţionale de sin x şi
cos x rezultă că funcţia
R (sin nx, cos nx, tgnx, ctgnx) = R1 (sin x, cos x)
şi deci primitivele de tipul (4) şi (3) se reduc la primitive de tipul (2).
x x
2 tg 1 − tg 2
(2): Deoarece sin x = 2 şi cos = 2 rezultă că primitivele de tipul
2 x 2 x
1 + tg 1 + tg
2 2
x
(2) se reduc la primitive de tipul (1) cu substituţia t = tg .
2
(1): Pentru a calcula primitiva ∫ R(tgx) se face substituţia: t = tgx , de unde
1 1
dx =
1+ t 2
dt , deci avem de calculat ∫ R(t ) 1 + t 2
dt = ∫ R1 (t )dt , unde R1 este o
funcţie raţională.

169
R2.3.1. Calculaţi:
1 + tgx dx
a) ∫ dx ; b) , a2 + b2 ≠ 0 .
sin2x a + b cos x
2t 1
Soluţie. a) Se face substituţia tgx = t , sin 2 x = , dx = dt
1+ t 2
1+ t 2
(1 + t ) 1 1
F (t ) = ∫ dt = ln t + t + C ,
2t 2 2
1 + tgx 1 tgx
de unde ∫ dx = ln( tgx) + +C
sin 2 x 2 2
x 2t 2
b) Se face substituţia t = tg . cos x = , x = 2arctgt , dx = dt
2 1+ t 2
1+ t 2
2dt
F (t ) = ∫ .
(a − b)t 2 + (a + b)
2t dx 1 x
Dacă a=b atunci F (t ) = + C , de unde ∫ = tg + C .
a+b a + b cos x a 2
dx 1 x
Dacă a=-b atunci ∫ = − ctg + C .
a + b cos x a 2
a+b 2 dt
Dacă | a |≠| b | şi notăm λ2 =
a −b
, atunci F (t ) = ∫
a − b t ± λ22
, deci

2 t 1 t −λ
F (t ) = arctg + C sau F (t ) = ln +C .
( a − b )λ λ ( a − b )λ t + λ
Calculul primitivelor de tipul 2.3.1 se simplifică atunci când funcţia R
are proprietăţi suplimentare:
2.3.2. Calculul primitivelor de forma ∫ R(sin x, cos x)dx , unde R este o
funcţie raţională de două variabile u şi v care satisface una din proprietăţile:
(1) R (−u, v) = − R(u, v) . Atunci se face substituţia t = cos x .
(2) R (u ,−v) = − R(u, v) . Atunci se face substituţia t = sin x .
(3) R (−u,−v) = R(u, v) . Atunci se face substituţia t = tgx .
(4) R (−u, v) = R(u, v) . În acest caz R (sin x, cos x) = R2 (cos x) şi se face
x
substituţia t = tg .
2
(5) R (u,−v) = R(u, v) . În acest caz R (sin x, cos x) = R2 (sin x) şi se face
x
substituţia t = tg .
2

170
În primele trei cazuri calculul primitivei date se reduce la calculul
primitivelor unei funcţii raţionale. În cazurile (4) şi (5) calculul primitivei date
se reduce la calculul unei primitive mai simple, care se poate calcula făcând
x
substituţia t = tg .
2
Într-adevăr:
R(u, v)
(1) dacă R (−u, v) = − R(u, v) , funcţia R este impară în u, atunci este
u
R(u, v)
pară în u, deci = R1 (u 2 , v) , prin urmare R (u, v) = uR1 (u 2 , v).
u
Pentru cazul studiat avem:
R (sin x, cos x) = sin x ⋅ R1 (sin 2 x, cos x) = − R1 (1 − cos 2 x, cos x)(cos x)' .
Făcând substituţia t = cos x , integrala devine
− ∫ R1 (1 − t 2 , t )dt = ∫ R2 (t )dt
unde R2 este o funcţie raţională.
(2) dacă R (u,−v) = − R(u, v) , funcţia R este impară în v, atunci ca mai sus
R (sin x, cos x) = cos x ⋅ R1 (sin x, cos 2 x) = R1 (sin x,1 − sin 2 x)(sin x)'
Făcând substituţia t = sin x , integrala devine

∫ R (t ,1 − t )dt = ∫ R2 (t )dt .
2
1

(3) dacă R (−u,−v) = R(u, v) , funcţia R este pară în raport cu u şi v şi deci se


poate exprima astfel:
 u   u
R (u, v) = R v ⋅ , v  = R1  v 2 ,  .
 v   v

∫ R(sin x, cos x)dx = ∫ R (cos x, tgx)dx =


2
Avem 1

 1 
= ∫ R1  , tgx  = ∫ R2 ( tgx)dx
 1 + tg x
2

care se calculează făcând substituţia t = tgx (vezi 2.3.1).
(4) dacă R (−u, v) = R(u, v) , funcţia R este pară în raport cu u şi atunci

∫ R(sin x, cos x)dx = ∫ R (sin x, cos x)dx =


2
1

∫ R (1 − cos x, cos x)dx = ∫ R2 (cos x)dx


2
1

(5) analog cu (4).


R2.3.2. Calculaţi:

171
sin x sin 2 x
a) ∫ 1 + 2 cos x + sin 2
x
dx , b) ∫ sin x + cos 4 x
4
dx ;
cos x
c) ∫ cos 3 x + sin 3 x
dx .
u
Soluţie. a) Fie R (u, v) = . Avem R (−u, v) = − R(u, v) , deci
1 + 2v + u 2
suntem în cazul (1). Facem substituţia t = cos x , sin 2 x = 1 − t 2 , dt = − sin xdx .
Avem
dt dt 1 t −1 − 3
F (t ) = ∫ =∫ = ln +C ,
t − 2t − 2
2
(t − 1) − ( 3 )
2 2
2 3 t −1+ 3
sin x 1 cos x − 1 − 3
de unde ∫ 1 + 2 cos x + sin 2
x
dx =
2 3
ln
cos x − 1 + 3
+C .

2uv
b) Fie R (u, v) = . Avem R (u,−v) = − R(u, v) , deci suntem în
u + v4 4

cazul (2). Facem substituţia t = sin x , dt = cos xdx . Avem


'
 2 1
 t −  dt
2tdt tdt 1  2
F (t ) = ∫ =∫ = ∫ =
t + (1 − t )
4 2 2
 2 1 1
2 2
2 2
 2 1 1
2

t −  +   t −  +  
 2 2  2 2
1
t2 −
= arctg 2 + C = arctg (2t 2 − 1) + C .
1
2
sin 2 x
Deci ∫ dx = arctg(2 sin 2 x − 1) + C .
sin x + cos x
4 4

v
c) Fie R (u, v) = 3 3 . Avem R (−u,−v) = R(u, v) , deci suntem în cazul
u +v
1
(3). Facem substituţia t = tgx . dx = dt ,
1+ t 2
cos x 1 t 2 +1
= =
cos 3 x + sin 3 x cos 2 x + tgx ⋅ sin 2 x t 3 + 1
dt 1 1 t−2 1 1 2t − 1 − 3
F (t ) = ∫ 3 = ln | t + 1 | − ∫ 2 dt = ln | t + 1 | − ∫ 2 dt =
t +1 3 3 t − t +1 3 6 t − t +1

172
1 1 1 2t − 1
= ln | t + 1 | − ln(t 2 − t + 1) + arctg +C .
3 6 3 3
cos x 1 (1 + tgx) 2 1 2 tgx − 1
De aici ∫ dx = ln + +C .
cos x + sin x
3 3
6 tg x − tgx + 1
2
3 3
2.3.3. Calculul primitivelor de forma:
(1) ∫ R(thx)dx ; (2) ∫ R(shx, chx)dx ; (3) ∫ R(shx, chx, thx)dx şi
∫ R(shnx, chnx, thnx)dx, n ∈ N , n ≥ 2
*
(4)
unde R este o funcţie raţională.
e x − e−x e x + e−x shx
Reamintim: shx = , chx = , thx = .
2 2 chx
Funcţiile hiperbolice au proprietăţi asemănătoare cu a funcţiilor
trigonometrice. Mai precis:
ch 2 x − sh 2 x = 1
1 1
sh 2 x = (ch 2 x − 1), ch 2 x = (ch 2 x + 1)
2 2
x x x
2th 1 + th 2 2th
shx = 2 , chx = 2 , thx = 2
2 x 2 x 2 x
1 − th 1 − th 1 + th
2 2 2
Există două metode de calcul a acestor primitive:
x 2dt
Metoda I. Facem substituţia t = th , dx = pentru (1) şi t = thx
2 1− t 2
pentru (2) şi (3) şi astfel calculul primitivelor (1), (2) şi (3) se reduce la calculul
primitivelor unor funcţii raţionale. Pentru a calcula (4) vom exprima shnx, chnx
şi thnx ca funcţie de shx şi chx.
Metoda a II-a. Facem substituţia e x = t , atunci:
t 2 −1 t 2 +1 t 2 −1 1
shx = , chx = , thx = 2 , dx = dt
2t 2t t +1 t
deci primitivele se reduc la calculul primitivelor unor funcţii raţionale.
R2.3.3. Calculaţi:
∫ sh ∫
2
a) xdx ; b) th 2 xdx .
1
Soluţie. a) Facem substituţia e x = t , x = ln t , dx = dt .
t

173
2
 t 2 −1 1 (t 2 − 1) 2 1  1
F (t ) = ∫   dt = ∫ 3
dt = ∫  t 2 − 2 + 2 dt =
 2t  t 4t 4  t 
1  t3 1
=  − 2t −  + C
4 3 t
1 3x 1 x 1
∫ sh xdx = e − e − x +C .
2
de unde
12 2 4e
1
b) Facem substituţia thx = t , dx = dt . Avem
1− t 2
t2 1 1+ t
F (t ) = ∫ dt = −t + ln +C,
1− t 2
2 1− t
1 1 + thx
de unde ∫ th 2 xdx = − thx + ln
2 1 − thx
+C .

∫ sin x cos n xdx, m, n ∈ Z .


m
2.3.4. Calculul primitivelor de forma

Metoda I. Prin recurenţă. Vom nota I m,n = ∫ sin m x cos n xdx .


Distingem următoarele cazuri:
(1) Dacă m, n ∈ Z, m ≠ −1, m + n ≠ 0 utilizând formula de integrare prin părţi
obţinem:
'
 sin m+1 x 
I m,n = ∫ cos xn −1
 dx =
 m +1 
sin m+1 x cos n−1 x n − 1
=
m +1

m +1 ∫ sin m+1 x cos n−2 x(− sin x)dx =
m +1 n −1
sin x cos x n − 1
=
m +1
+
m +1 ∫ sin m x cos n−2 x(1 − cos 2 x)dx =
m +1 n −1
sin x cos x n − 1
= + ( I m ,n − 2 − I m ,n )
m +1 m +1
de unde
sin m+1 x cos n−1 x n − 1
I m ,n = + I m ,n − 2
m+n m+n
(2) Dacă m, n ∈ Z, n ≠ −1, m + n ≠ 0 se obţine în mod analog relaţia:
sin m−1 x cos n+1 x m − 1
I m ,n = − + I m − 2,n
m+n m+n
(3) Dacă m, n ∈ Z, m + n = 0 atunci primitiva de calculat este:

174
1
∫ tg xdx = tg n−1 x − ∫ tg n− 2 xdx
n

n −1
−1
∫ ctg xdx =ctg n−1 x − ∫ ctg n−2 xdx
n
sau
n −1
Într-adevăr:
1 − cos 2 x

tg n xdx = ∫ tg n−2 x
cos 2 x
dx =
1
= ∫ tg n−2 x( tgx)' dx − ∫ tg n−2 xdx = tg n−1 x − ∫ tg n−2 xdx
n −1
n − 2 1 − sin x
2

∫ = ∫ dx =
n
ctg xdx ctg x
sin 2 x
−1
= ∫ ctg n −2 x(−ctgx)' dx − ∫ ctg n−2 xdx = ctg n−1 x − ∫ ctg n−2 xdx
n −1
dx
(4) Dacă m = n = −1 obţinem primitiva cunoscută ∫ .
sin 2 x
Observaţie. (i) Pentru n=0 obţinem din (2)
1 n−1 n −1
∫ sin xdx = − n sin x cos x + n ∫ sin xdx
n n−2

(ii) Pentru m=0 obţinem din (1):


1 n −1
∫ cos xdx = n cos x sin x + n ∫ cos xdx
n n −1 n−2

(iii) Luând în (2): m := − n + 2 şi n := 0 obţinem


1 cos x n −1 1
∫ sin n−2 x dx = (n − 2) sin n−1 x + n − 2 ∫ sin n x dx
dx − cos x n−2 dx
de unde ∫ = + ∫
sin x (n − 1) sin x n − 1 sin n−2 x
n n −1

(iv) Luând în (1): m := 0 şi n := − n + 2 obţinem


dx sin x n−2 dx
∫ cos n x = (n − 1) cos n−1 x + n − 1 ∫ cos n−2 x
Metoda II. Distingem următoarele cazuri:
(1) Dacă m + n impar, atunci m sau n este impar.
- dacă m este impar, m = 2k + 1 atunci:
sin m x cos n x = sin 2 k x cos n x(− cos x)' = (1 − cos 2 x) k cos n x(− cos x)'
şi se face substituţia cos x = t care conduce la calculul primitivelor unei funcţii
raţionale
- dacă n este impar se face substituţia sin x = t

175
(2) Dacă m + n par, atunci:
- dacă m şi n sunt impare procedăm ca mai sus
- dacă m şi n sunt pare, se trece la arcul dublu sau se face substituţia t = tgx .
R2.3.4. Calculaţi:
∫ sin ∫ sin
10
a) x cos 3 xdx ; b) 4
x cos 2 xdx ;
dx dx
c) ∫ cos 4 x
; d) ∫ sin 3 x
.

∫ sin x cos 3 xdx = ∫ sin 10 x(1 − sin 2 x)(sin x)' dx =


10
Soluţie. a)

sin 11 x sin 13 x
= − +C
11 13
2
 sin 2 x  cos 2 x − 1
∫ sin x cos xdx = ∫ dx =
4 2
b)  
 2  2
1 1
=
4 ∫ sin 2 2 x cos 2 xdx − ∫ sin 2 2 xdx =
4
1 1 1 − cos 4 x 1 sin 3 2 x x sin 4 x
= ∫ sin 2 2 x(sin 2 x)' dx − ∫ dx = − + +C
8 4 2 8 3 8 32
dx ( tgx)' dx tg 3 x
c) ∫
cos 4 x ∫ cos 2 x ∫
= = (1 + tg x)( tgx)' dx = tgx +
2
+C
3
dx sin x
d) ∫ =∫ dx
3
sin x (1 − cos 2 x)
Facem substituţia cos x = t , sin xdx = −dt . Avem
dt 1− t 2 + t 2 1 t −1 t2
F (t ) = − ∫ 2 ∫ (t 2 − 1) 2 2 t + 1 ∫ (t 2 − 1) 2
= − dt = ln − dt =
(t − 1) 2
'
1 t −1 1  −1  1 t −1 t
= ln − ∫ t  2  dt = ln + 2 +C
2 t +1 2  t −1  4 t + 1 2(t − 1)
dx 1  1 − cos x  cos x
Deci ∫ = ln −
sin x 4  1 + cos x  2 sin 2 x
3
+C .

2.3.5. Calculul primitivelor de forma


∫ sin λx sin µxd ; ∫ cos λx cos µxdx; ∫ sin λx cos µxdx; λ, µ ∈ R
Se vor utiliza relaţiile trigonometrice cunoscute:
1
sin a sin b = − [cos(a + b) − cos(a − b)]
2

176
1
cos a cos b = [cos(a + b) + cos(a − b)]
2
1
sin a cos b = [sin(a + b) + sin( a − b)]
2
pentru a = λx şi b = µx . Primitivele date se reduc la primitive de forma

∫ sin αxdx , ∫ cos βxdx .


R2.3.5. Calculaţi: ∫ sin 9 xsin xdx .
Soluţie.
1 sin 8 x sin 10 x
∫ sin 9 x sin xdx = 2 ∫ (cos 8x − cos10 x)dx = 16

20
+C .

Bibliografie

[1] G. M. Fihtenholţ, Curs de calcul diferenţial şi integral, Ed. Tehnică,


1964.
[2] Gh. Sireţchi, Calcul diferenţial şi integral, vol. I şi II, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
[3] V. Arsinte, Probleme elementare de calcul integral, Ed. Univers,
Bucureşti, 1985.
[4] A. Magdaş, G. Lobonţ, S. Ursu, I. Diaconu, Matematică, Manual pentru
cls. a XII-a, Ed. Studium, 2002.
[5] B. Demidovici şi colab., Culegere de probleme de analiză matematică,
Moscova, 1977.

177