1) tipologii morfo-fiziologice; 2) tipologii fiziologice; 3) tipologii psihologice pu re.

Teoriile personalităţii
au izvorât din clinică şi au fost sugerate de practica medicală. Teoriile personalităţii bazate pe elemente
tipologice au fost realizate în special de către medici, fapt pentru care s-au folosit drept criterii aspectele
morfologice ale corpului, factorii fiziologici sau psihologici, precum şi aspectele clinice sau chiar
predilecţia pentru o anumită boală somatică sau psihică. Prezentăm în continuare câteva dintre
tipologiile cel mai des utilizate. Bazându-se pe analiza cazurilor din clinica psihiatrică, E. Kretschmer
edifică o tipologie morfo-psihică, înfăţişând trei tipuri principale şi unul secundar: - Tipul picnic sau
ciclotim - se caracterizează prin cap rotund, faţă rotundă, gât scurt, trunchi plin şi rotund, membre
subţiri. Din punct de vedere psihiatric, picnicii reacţionează ca 141 persoană unitară, sunt sociabili. Ei
sunt preocupaţi mai curund de aspectele concrete ale realităţii, sunt mai curând „empirişti”. Viaţa lor
sufletească se desfăşoară prin oscilaţii între euforie şi depresiune. - Tipul leptosom sau schizotim - se
caracterizează prin faţa uscăţivă, gât lung, corp subţire, torace lung şi plat. Ei sunt (sau par) închişi,
timizi, nesociabili, singuratici, enigmatici, reci, indiferenţi la lumea din jur sau chiar ostili faţă de mediu.
Conduita lor este frecvent neadecvată. Gândirea lor este abstractă, cu capacitatea de a sesiza detaliile.
Dintre leptosomi se recrutează mulţi teoreticieni, formalişti, fanatici. - Tipul atletic - se caracterizează
prin corp înalt, de construcţie solidă, capul este adesea rotund, corpul este bine proporţionat. Atleticul
este liniştit în mişcări, mai curând greoi, imaginaţia este redusă, dar perseverenţa este remarcabilă. Tipul
atletic este caracterizat psihic prin vâscozitate şi explozivitate. - Tipul displastic - (tip net „anormal”,
submorbid sau chiar morbid) - se caracterizează în special prin dismorfie. Fundamentându-şi tipologia pe
un criteriu embriologic, W.H. Sheldon realizează o sistematică morfologică în funcţie de predominenţa
ţesuturilor derivate din cele trei foiţe embrionare: endoderm, mezoderm şi ectoderm. Tipurile somatice
realizate sunt corelate cu o dimensiune psihologică, la rândul ei ilustrată prin aproximativ 20 de trăsături
particulare. Se descriu astfel: - Tipul endomorf - amabil, iubitor de comodităţi, de spectacole şi de
tovărăşie, curios şi tolerant, satisfăcut de sine însuşi, ataşat de familie şi de trecut. Dimensiunea
psihologică a acestui tip ar fi ilustrată prin: atitudine relaxată, latenţă crescută în declanşarea reacţiilor,
mică amplitudine emoţională, toleranţă, extraversie. - Tipul mezomorf- are sistemul muscular şi
cardiovascular bine dezvoltate: puternic, plin de energie, foarte dur, curajos, combativ şi chiar agresiv,
iubitor de aventură şi de exerciţii, cu tendinţe dominatoare, trăind mai ales în prezent, caracter energic,
cu gust al riscului şi hazardului. - Tipul ectomorf - are sistemul nervos dezvoltat şi sensibil. Este, de
obicei, slăbănog şi fragil, cu mişcări dizarmonice, dar cu reacţii fiziologice vii. Este foarte sensibil la
durere. Iubitor de singurătate, nesigur pe sine, introvertit, egoist.