Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
a) în India Antică;
b) în China Antică;
c) în Egiptul Antic.
9. Imperiul Roman:
a) a dezvoltat considerabil practica tratatelor cu naţiunile terţe;
b) nu a contribuit în nici un fel la dezvoltarea dreptului internaţional;
c) a contribuit în mică măsură la dezvoltarea dreptului internaţional.
2
1. Indiferent care este denumirea lor:
a) tratatele au aceeaşi forţă juridică obligatorie;
b) aceeaşi structură şi acelaşi conţinut;
c) aceleaşi subiecte.
3
9. Deplinele puteri:
a) este un document care atestă starea de sănătate a persoanelor
împuternicite să reprezinte statul pentru negocierea, adoptarea sau
semnarea unui tratat;
b) este documentul emis de autoritatea competentă a unui stat, prin care
sunt desemnate una sau mai multe persoane împuternicite să
reprezinte statul pentru negocierea, adoptarea sau semnarea
unui tratat;
c) este documentul pe care trebuie să-l prezinte în mod obligatoriu şefii de
stat, şefii guvernelor şi miniştrii de externe, pentru toate actele
referitoare la încheierea unui tratat.
4
16. Principiile fundamentale ale dreptului internaţional se caracterizează
prin:
a) complexitate, unicitate, universalitate, obligativitate, egalitate;
b) universalitate, obligativitate, transparenţă, publicitate;
c) universalitate, generalitate, obligativitate, caracter imperativ, caracter
dinamic, importanţa deosebită a valorilor internaţionale pe care
le protejează.
5
b) interzice folosirea forţei, cu caracter de sancţiune colectivă, pe baza
hotărârii Consiliului de Securitate al O.N.U., împotriva statelor care
săvârşesc acte de agresiune, de ameninţare sau de încălcare a păcii
internaţionale;
c) interzice statelor să recurgă, în relaţiile lor internaţionale, la
ameninţarea cu forţa sau la folosirea ei, împotriva integrităţii
teritoriale ori independenţei politice a altor state.
6
a) populaţie permanentă, teritoriu determinat, existenţa unui guvern
independent, capacitatea de a intra în relaţii cu alte state;
b) populaţie permanentă, teritoriu determinat, existenţa unui guvern
independent;
c) teritoriu determinat, existenţa unui guvern independent, capacitatea de a
intra în relaţii cu alte state.
7
34. Uniunea creată prin unirea Ţării Româneşti şi a Moldovei, în ianuarie
1859 a fost:
a) uniune personală;
b) uniune reală;
c) stat federal.
8
TESTE PENTRU SEMINAR (din cartea Janei Maftei)
5. În societatea internaţională:
a. nu există un organism legislativ unic, care să elaboreze o
legislaţie internaţională;
b. există un organism legislativ unic, supraordonat statelor, care
elaborează legislaţia internaţională;
c. nu statele creează normele internaţionale, ci un organism legislativ
unic, care elaborează legislaţia internaţională.
9
b. există deosebiri privind obiectul de reglementare, modul de
elaborare a normelor, izvoare, subiecte, sistemul de aplicare şi de
sancţionare;
c. deosebirile nu sunt semnificative.
10
15. În prezent, dreptul internaţional public are un profund caracter:
a. belicos;
b. umanitar;
c. comercial.
11
a. un izvor secundar, derivat al dreptului internaţional public;
b. un izvor principal al dreptului internaţional public;
c. categorie fără valoare normativă internaţională.
23. Tratatul sublim, cel mai vechi tratat internaţional, a fost încheiat:
a. în India Antică;
b. în China Antică;
c. în Egiptul Antic.
12
c. nu contribuie la asigurarea preciziei normelor de drept şi nu
contribuie la întărirea coeziunii dreptului internaţional.
30. Echitatea:
a. reprezintă o posibilitate acordată de părţile într-un diferend
judecătorului internaţional de a judeca acel diferend pe baza bunului-
simţ şi spiritului de dreptate, cu scopul de a atenua aplicarea
riguroasă a dreptului;
b. constituie un izvor formal al dreptului internaţional public;
c. se aplică, de regulă, în acele domenii ale dreptului internaţional în
care există reguli precise.
13
c. multilaterală
14
c. tratate-contracte, tratate-legi.
15
b. organizaţiilor internaţionale;
c. mişcărilor de eliberare naţională.
16
55. Atunci când toate părţile la tratatul anterior sunt părţi şi la tratatul
ulterior, fără ca tratatul anterior să fi expirat sau ca aplicarea sa să fi fost
suspendată:
a. continuă să se aplice şi tratatul anterior;
b. tratatul anterior nu se mai aplică;
c. tratatul anterior nu se mai aplică decât în măsura în care
dispoziţiile sale sunt compatibile cu cele ale tratatului posterior.
17
c. tuturor diferendelor care se pot ivi în relaţiile internaţionale şi
indiferent de gravitatea lor.
18
c. interzice intervenţia directă în treburile interne ale unui stat, dar nu
exclude intervenţia indirectă.
19
b. stat federal;
c. stat neutru.
20
79. Organizaţiile internaţionale:
a. au personalitate juridică proprie, distinctă de cea a statelor
membre;
b. au personalitate juridică identică cu a fiecărui stat membru;
c. nu au personalitate juridică.
21
87. Poporul care luptă pentru independenţă:
a. are dreptul să primească ajutoare de la state sau organizaţii
internaţionale;
b. nu are dreptul să primească ajutoare de la state sau organizaţii
internaţionale;
c. are obligaţia să ofere ajutoare anumitor state şi organizaţii
internaţionale.
22
a. unilateral;
b. bilateral;
c. multilateral.
23
a. că statul neutru are obligaţia să adopte o poziţie egală faţă de
beligeranţi, nefavorizând pe nici unul dintre ei;
b. neparticiparea statului neutru la conflictul armat, îndatorirea acestui
stat de a acorda ajutor nemilitar statului victimă a agresiunii şi de a nu
sprijini statul agresor;
c. atitudinea unui stat de a nu participa la un anumit conflict
militar.
24
a. 1628;
b. 1679;
c. 1215.
108. Scop fundamental al O.N.U., aşa cum este consacrat în art. 1 (3) al
Cartei Naţiunilor Unite, îl constituie:
a. ridicarea nivelului de trai şi dezvoltarea economică şi socială;
b. realizarea cooperării internaţionale în materia protecţiei
drepturilor fundamentale ale omului;
c. rezolvarea problemelor internaţionale în domeniile economic,
social, al sănătăţii publice şi al altor probleme conexe.
112. Categoriile de acte şi fapte ilicite care pot fi imputabile statului sunt:
a. actele autorităţilor publice ale statului; conduita altor entităţi
împuternicite să execute elemente ale autorităţii publice; conduita
persoanelor care acţionează în numele statului; conduita organelor puse
la dispoziţia statului de către alt stat sau de către o organizaţie
internaţională; conduita organelor statului care au acţionat în afara
competenţelor lor (sau actele ultra vires);
b. actele autorităţilor publice ale statului şi conduita altor entităţi
împuternicite să execute elemente ale autorităţii publice;
c. conduita persoanelor care acţionează în numele statului; conduita
organelor puse la dispoziţia statului de către alt stat sau de către o
25
organizaţie internaţională; conduita organelor statului care au acţionat în
afara competenţelor lor (sau actele ultra vires).
26
119. Categoriile de infracţiuni internaţionale în raport de obiectul
infracţiunii sunt:
a. infracţiuni comise de către persoane fizice în numele sau în contul
unui stat, infracţiuni comise de către persoane particulare, in afara
împuternicirii din partea vreunei autorităţi a unui stat;
b. infracţiuni cu caracter politic sau ideologic, infracţiuni fără caracter
politic sau ideologic;
c. infracţiuni contra unor valori morale, infracţiuni contra unor valori
materiale.
27
126. Elementele constitutive ale unui stat, potrivit concepţiei clasice, sunt:
a. teritoriu, populaţie, guvern;
b. parlamentul, justiţia şi ministerul de externe;
c. cetăţenii, guvernanţii şi administraţia.
127. Statul este definit ca fiind „subiectul de drept internaţional care posedă
următoarele caractere: o populaţie, un teritoriu, un guvern şi capacitatea de
a intra în relaţie unele cu altele” în:
a. Convenţia de la Montevideo din 1933;
b. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948;
c. Convenţia de la Viena din 1961.
28
b. jus sanguinis, jus soli;
c. jus civile, jus publicum.
140. Statele care au adoptat regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate:
a. recunosc străinilor pe teritoriul lor aceleaşi drepturi pe care le
acordă propriilor cetăţeni, cu excepţia drepturilor politice;
b. acordă străinilor, în baza unor tratate internaţionale, regimul cel mai
favorabil care a fost acordat cetăţenilor unui stat terţ pe teritoriul statului
respectiv;
29
c. acordă străinilor ca străinii cel puţin tratamentul minim ce se acordă
pe plan internaţional unor asemenea persoane.
30
31