Belous Miroslav
12 Real 1
Eseistica lui Ion Druță
Jurnal cu notițe paralele
Ideea/Fragmentul
„... așa cum a zis Alecsandri cândva, la
noi fiecare se naște poet.”
„Totuși, în sânul unei culturi... numai
unul, care se cheamă poet național.”
„Împreună cu măreața și strălucirea lor
operă... șoapte nedeslușite.”
„Poezia rămânea mai presus de toate...
să îmbrace haina unei nemuriri.”
„Pământul poartă în sine mesajul
străbunilor... pentru cei ce vor veni.”
„Cititorul o mai fi ținând poate minte...
cu gândul la pâine și apă.”
Comentarii personale
Moldovenii au o mare pasiune înnăscută
față de muzicalitatea și frumusețea limbii
materne. Astfel, fiecare locuitor al țării se
naște cu darul de-a ridica în slăvi limba natală
și a o-ntipări în versuri.
Istoria cunoaște mulți poeți, tineri, talentați
sau creativi, dar mereu va exista unul ce-i va
domina pe toți, acesta având o valoare
națională.
Operele acestor scriitori dezvăluie secrete
ascunse printre rândurile textelor. Prin
intermediul operelor sale, evitând
expresionismul și culoarea textului,
observăm nuanțele problematice abordate
de scriitorii națonali.
Eminescu s-a devotat totalmente operelor,
uitând de necesitățile și obligațiunile sale
vitale. El se lasa pierdut în versurile textelor
sale, care mai apoi, cuvânt după cuvânt,
rămâneau in istorie - veșnice.
Țara ce-o numim acum casă, pământul
nostru natal, este munca străbunilor noștri,
ce-au luptat și suferit pentru a păstra
integritatea țării. Plaiul nostru este
moștenirea oferită de ei, care la rândul
nostru va fi oferită și viitorilor noștri copii.
Poporul basarabean a trecut prin multe
suferințe, precum secete, războaie, exilări.
Ceea ce-și dorea fiecare om era apă și pâine,
strictul necesar de ce aveau nevoie pentru a-
și menține existența. Această necesitate s-a
 transormat pe parcursul anior într-un obicei,
de-a întâmpina oaspeții cu pâine cu sare.
„Cinstirea apei a făcut ca... hotărât e pe Fântânile în sate reprezintă locurile unde
vechi.” sătenii pot să se adune pentru a schimba
câte-o vorbă. Ele, fiind amplasate la
răscrucea drumurilor, unde fiecare cărare
duce spre ele. Pentru săteni ele nu sunt doar
o sursă de apă potabilă, ci un loc unde se pot
vedea cu vecinii, prietenii sub pretextul de-a
umple câteva căldări cu apă.
„O stranie duplicitate... ne facem a nu-l Oamenii au devenit tot mai fățarnici, ei
vedea.” vorbesc despre fapte bune, demne,
prefăcându-se ideali și sfinți, dar la prima
ocazie îi vindem sau profităm de cei de
alături, pentru a satisface propria lăcomie.