REFERAT SEMIOLOGIE

TERMENI MEDICALI IN EFECTUAREA

ANAMNEZEI
DURERE TORACICA
De la nivelul cordului, plamanilor, esofagului si marilor vase pornesc aferentele viscerale catre acelasi
ganglion nervos autonom toracic. Un stimul dureros aplicat la nivelul acestor organe este resimtit ca avand
originea la nivelul toracelui, insa datorita decusarii fibrelor nervoase aferente la nivelul ganglionului dorsal,
durerea toracica poate fi resimtita oriunde in zona cuprinsa intre epigastru si mandibula. Inclusiv la nivelul
umerilor si bratelor (ca durere iradianta).

Stimulii durerosi de la nivelul organelor toracice produc disconfort descris ca senzatie de presiune,
„balonare”, arsura, intepatura si uneori ca durere ascutita. Deoarece aceste senzatii au origine viscerala,
multi pacienti neaga prezenta durerii si acuza predominant o senzatie de disconfort.

Febra
Febra (pirexia) este unul din cele mai frecvente simptome și reprezintă creșterea temperaturii
corpului în condiții de repaus, prin creșterea nivelului funcțional al centrului de reglare a
temperaturii din hipotalamus ca urmare a eliberării pirogenilor din celulele endoteliale și macrofage.

Febra este un mecanism fiziologic ce are efecte benefice în lupta împotriva infecției. Aceasta apare
ca o reacție nespecifică a organismului, inhibă creșterea și dezvoltarea microorganismelor, iar
funcția imunologică a organismului este intensificată.
Febra este clasificată astfel:
• Subfebră între 37,5-38,2°C;
• Febră uşoară între 38,3-38,8°C;
• Febră moderată între 38,9-39,4°C;
• Febră mare peste 39,4°C.

POLIPNEA
Polipnea este un semn și un simptom clinic care constă în creșterea volumului
inspirator și a frecvenței în timpul respirației. Se produce prin asocierea a două
simptome (tahipnee și hiperpnee) datorită stimulării centrului respirator. Ca
urmare a unui anumit stimul, respirațiile devin mai rapide și mai profunde.
Polipneea este un simptom asociat cu modificarea modelului respirator
normal. Se caracterizează printr-o creștere a ratei respiratorii cu o inspirație
profundă și prelungită. Acest lucru se datorează necesității de a intra în oxigen
deoarece acesta este scăzut, ceea ce se numește hipoxie.
Există o relație cauzală între patologiile respiratorii și polipneea. Simptomele
respiratorii care fac parte din polipnea și o însoțesc adaugă simptomele
patologiilor declanșatoare. Simptomele care pot fi descrise frecvent sunt
următoarele:
- tahipnee sau creșterea ratei respiratorii de peste 20 respirații pe minut.
- Hyperpneea, care constă într-o inspirație lentă și profundă, urmată de o
expirare prelungită.
- Drenarea subcostală și intercostală, datorită contracției musculare datorată
utilizării mușchilor respiratori auxiliari.

- cianoză periană și acrocianoză. Cianoza este o colorare albastră în

produsul gurii sau extremităților produs de hipoxia tisulară.
- Tahicardie. Creșterea frecvenței cardiace este un mecanism compensator
care garantează perfuzia sângelui în cazurile de hipoxie.

WHEEZING
Wheezing-ul, asa cum spune si definitia, reprezinta respiratia suieratoare. Insa acest simptom se poate
agrava, respiratia putandu-se opri in timpul unui atac respirator sever. Daca tusea si suierile nu se opresc
sau daca wheezing-ul devine mai suparator sau mai rau trebuie sa solitiati ajutor de specialitate.

Cauta ajutor medical imediat daca:

• Copilul dvs. are dificultati de respiratie;

• Respiratia lor devine rapida sau neregulata;
• Respiratia copilului este zgomotoasa atunci cand nu plang;
• Pielea lor devine albastra sau foarte palida;
• Copiii par neobisnuit de obositi;
• Au o temperatura de peste 37 °C;
• Refuza mancarea sau bautura;
• Copilul dvs. incepe brusc sa tuseasca si nu s-a simtit rau - acest lucru poate indica
faptul ca se sufoca.

TAHIPNEE
Tahipneea poate fi însoțită de senzația de dificultăți de respirație și de incapacitatea de a
obține suficient aer (dispnee), degetele și buzele (cianoza) albastră și aspirarea mușchilor
pieptului cu respirație (retractare).

BRADIPNEE
• Bradipnee se poate intampla in timpul somnului sau cand esti treaz. Nu e același
lucru ca și apnee, care este atunci când respirația se oprește complet. Și dificultăți de
respirație sau scurtarea respirației, se numește dispnee.
• Opioidele pot provoca, de asemenea, probleme de somn, constipație, scăderea
atenției, și mâncărime.
• Alte simptome ale hipotiroidismului pot include letargie, piele uscată, și căderea
părului.
• otrăvirea azidă de sodiu poate duce la simptome, inclusiv dureri de cap varietate,
amețeli, erupții cutanate, slăbiciune, greață și vărsături.
• Expunerea la monoxid de carbon poate cauza dureri de cap, amețeli, toxicitate
cardiovasculară, insuficiență respirație, și comă.
• Respirația scădea, precum și alte simptome, cum ar fi confuzie, intorcand albastru,
sau pierderea conștienței, sunt viața în pericol evenimente care necesită îngrijire de
urgență imediată.

CEFALEE
Durerea de cap, cunoscuta sub numele de cefalee, este un simptom ce apare in numeroase boli, unele
deosebit de grave.

Un examen ocular complet trebuie efectuat la toti pacientii care acuza dureri de cap, deoarece printre
etiologiile cefaleei se numara multe afectiuni oftalmologice.

Cauzele ce produc cefalee pot fi de origine oculara sau extraoculara.

Greturi, varsaturi, fotofobie, tulburari de vedere, cresterea tensiunii arteriale, ameteli, febra, redoarea
cefei, dureri oculare, convulsii, pareze.

DISPANEE
În situația unei stări de dispnee, evoluția depinde atât de cauza acesteia,
cât și de graviditatea sau durata sa. Dacă este vorba de dispnee apărută în
urma efortului fizic, în mod normal este bine tolerată, poate să apară
imediat și este o consecință a creșterii presiunii în vasele pulmonare,
ameliorându-se la întreruperea efortului.
În caz de ortopnee sau dispnee la repaus, pacientul nu poate respira în
poziție culcată, iar în poziție șezândă cu capul pe 2-3 perne, prezintă
polipnee inspiratorie. Explicația acestei stări constă în faptul că, în poziția
culcată a corpului, plămânul se încarcă mai mult cu sânge, acestuia fiindu-
i stânjenită întoarcerea la inimă, din cauza unei boli cardiace.
Imposibilitatea de a respira ce survine brusc în timpul nopții și trezește
pacientul din somn poartă numele de dispnee paroxistică nocturnă și
apare în situații grave de afectare cardiacă. Astmul cardiac se manifestă
prin dispnee ce apare frecvent noaptea, însoțită de anxietate, tuse,
expectorație sau transpirații. O formă mai agravată de dispnee paroxistică
este edemul pulmonar acut care se manifestă prin valori mari ale
tensiunii arteriale, cu apariția unor secreții hematice ce inundă alveolele
și căile respiratorii. În cazul formei de dispnee Cheyne-Stokes, bolnavul
este trezit din somn în perioada de apnee, are insomnie rebelă, iar când
dispneea apare pe perioada zilei determină întreruperea vorbirii și chiar
pierderea cunoștinței.
În fazele mai grave, dispneea este însoțită de tuse ce se agravează treptat
și devine productivă, persoana în cauză începând să expectoreze o spută.
Este necesară asistența medicală atunci când dificultățile de respirație
sunt bruște și nu scad în scurt timp, dacă respirația devine accelerată, cu
mai mult de 40 de respirații pe minut, în situația în care pacientul este
forțat să se așeze ca să poată respira sau dacă starea se înrăutățește ori
este persistentă.

APNEE
Apneea obstructiva de somn apare atunci cand muschii din spatele gatului se relaxeaza prea mult pentru a
permite respiratia normala. Acesti muschi sprijina structuri, incluzand partea din spate a acoperisului gurii
(palatul moale), bucata triunghiulara de tesut agatata de palatul moale (uvula), amigdalele si limba.

Atunci cand muschii se relaxeaza, caile respiratorii se ingusteaza sau se inchid in timp ce respirati iar
respiratia poate fi inadecvata timp de 10 secunde sau mai mult. Acest lucru poate reduce nivelul de oxigen
din sange si poate determina acumularea de dioxid de carbon.

Creierul dvs. simte aceasta respiratie defectuoasa si intr-un episod scurt de trezire va redeschide caile
respiratorii. Acesta este, de obicei, atat de scurt incat sa nu-l amintiti.De fapt, multi oameni cu acest tip de
apnee in somn cred ca au dormit bine toata noaptea.
Acest model se poate repeta de la cinci pana la 30 de ori sau mai mult in fiecare ora, toata noaptea. Aceste
intreruperi va pot afecta capacitatea de a ajunge la fazele adanci de somn dorite si, probabil, veti fi
somnolenti in timpul zilei.

• Somnolenta excesiva in timpul zilei;

• Sforait zgomotos;
• Episoade de respiratie intrerupta in timpul somnului;
• Trezirea brusc insotita de respiratie sau sufocare;
• Trezirea cu o gura uscata sau durere in gat;
• Experimentati modificari ale dispozitiei, cum ar fi depresia sau iritabilitatea;
• Tensiune arteriala crescuta;
• Transpiratie in timpul noptii.

CIONOZA
Cianoza reprezintă tenta albastră a tegumentelor, gingiilor, unghiilor sau mucoaselor
produsă de lipsa oxigenului în sânge. Când sângele este oxigenat complet are culoare roşie
intensă; când rezervele de oxigen se epuizează, sângele se colorează în roşu închis sau roşu
albăstrui. Această lipsă de oxigen în sângele care ajunge la o anumită parte a corpului, de
exemplu patul unghial, tegumente sau mucoase determină tenta albăstruie a acestora.

• Coloraţie albăstruie (violacee) a tegumentelor, mucoaselor sau unghiilor;

• Dureri în piept;
• Confuzie sau pierderea conştienţei chiar şi doar pentru un moment;
• Dificultăţi respiratorii;
• Lipsă de vlagă sau letargie.

La copii cianoza este însoţită de:

• Dificultăţi respiratorii;
• Respiraţii rapide (tahipnee);
• Mormăit, grohăit;
• Lipsă de vlagă sau letargie;
• Poziţie nemişcată cu umerii aplecaţi, cocoşat;
• Dilataţia, evazarea nărilor în timpul respiraţiei;
• Iritabilitate, nervozitate;
• Somn şi alimentaţie inadecvate;

TIRAJ
Tiraj este o depresiune anormala a peretului toracic, vizibila fie deasupra sternului, fie dedesubtul
lui, la inaltimea spatiilor intercostale, in cursul inspiratiilor puternice.

CORNAJ
Zgomot ce apare in timpul inspirului caracteristic obstructiilor partiale ale cailor respiratorii
superioare (laringe, trahee, bronsii principale): aspiratie de corp strain, edem laringian, laringita
acuta, cancer laringian, cancer tiroidian cu interesare a laringelui sau traheei.

ORTOPNEE
Ortopneea este dificultatea de a respira în poziţie culcată, ameliorată la ridicarea în şezut sau în
ortostatism.”În fazele mai avansate ale insuficienţei cardiace, dispneea se produce chiar şi în
repaus, în poziţie culcată. Bolnavul, pentru a putea respira, este nevoit să stea ridicat la
marginea patului. În acest caz vorbim de ortopnee. Explicaţia acestui fenomen constă în faptul
ca, în poziţie culcată, plămânul se încarcă şi mai mult cu sânge, acestuia din urmă fiindu-i
stânjenită întoarcerea la inimă din cauza bolii cardiace. Astfel, efortul respirator creşte,
determinând apariţia ortopneei”.

EPISTAXIS
Epistaxisul reprezinta hemoragia nazala, care poate proveni din partea anterioara sau
posterioara a septului nazal.

Sangerarile variaza de la cateva picaturi de sange la un flux puternic. Desi epistaxisul major se
extinde rapid la ambele nari, majoritatea pacientilor pot localiza fluxul initial unilateral, fapt ce
orienteaza examenul clinic.

VERTIJ
Vertijul se defineste ca senzația de amețeala , chiar și atunci când persoana sta pe loc. Vertijul
este mai sever decât amețeala , descrisa ca o ușoară nesigurata de echilibru.

Verijul apare brusc și poate dura pana la câteva minute. Pentru unele persoane simptomele pot fi
constatate pentru mai multe zile și poate face dificila desfasurarea vieții de zi cu zi.

Simptomele verijului pot varia de la senzația ca „pamanutul se invarte” la dificultati de a sta în

picioare și a merge , poate apărea greață și varsaturile , dar și senzația de nesiguranta sau de a
menține privirea în același punct pentru mai mult timp.

SUFLU SISTOLIC
Suflul sistolic este de obicei diagnosticat în timpul unui consult medical, doctorul auscultând
activitatea inimii cu ajutorul stetoscopului.

Descoperirea suflului cardiac poate fi și accidentală, la un consult de rutină, dar în general

pacienții cu suflu cardiac se prezintă la medic pentru simptome precum dificultăți la
respirație, astenie fizică, palpitații, scurte momente de pierdere a cunoștinței, dureri în zona
pieptului sau o tentă albăstruie a buzelor și degetelor.

Dacă medicul depistează un suflu, acesta poate stabili în funcție de caracteristicile acestuia
(de ex. intensitate, durată, tipul zgomotului produs etc.) dacă este patologic sau nepatologic
(inocent). De asemenea, poate recomanda investigații suplimentare lămuritoare, cum ar fi în
special ecografia cardiacă.
HIPERTENSIUNE ARTERIALA
Hipertensiunea arterială se definește prin
valori ale tensiunii arteriale peste 140/90
mm Hg. Valori ale tensiunii arteriale peste
130/85 mm Hg sunt considerate la limită (
„normal înalt” în terminologia medicală) și
trebuie urmărite de către medic!

HIPOTENSIUNE ARTERIALA
Hipotensiunea arteriala reprezinta scaderea tensiunii arteriale. O valoare a tensiunii arteriale mai
mica de 90 milimetri de mercur (mm Hg) pentru numarul de varf (sistolic) sau 60 mm Hg pentru
numarul inferior (diastolic) este in general considerata tensiune arteriala scazuta. Pentru unii
oameni afectiunea nu provoaca probleme, dar, pentru majoritatea, tensiunea arteriala anormala
poate provoca ameteli si lesin.

In cazurile severe, tensiunea arteriala scazuta poate pune viata in pericol.

EXTRASISTOLA
Contracţie cardiacă anormală, sur­venind în mod prematur în cursul ciclului cardiac, data de o
hiperexcitabilităţi electrice ale unei zone limitate a miocardului. Ele fi asimptomatice sau sunt
însoţite de o senzaţie de lovituri în piept, de palpitaţii, de indispoziţie sau pauză cardiacă.

PALPITATII
Reprezinta o senzatie de batai ale inimii mult mai rapide si mai putin regulate decat de
obicei. Ele sugereaza existenta unei tulburari de ritm cardiac, dar pot sa insoteasca un efort
mare, o emotie sau un bufeu de angoasa.

EDEM
Edemul este umflarea cauzata de excesul de lichid prins in tesuturile corpului. Desi boala poate
afecta orice parte a corpului, este posibil sa o observati mai mult in maini, brate, picioare, glezne
si picioare.
Edemul poate fi rezultatul medicatiei, al sarcinii sau al unei boli subiacente - adesea insuficienta
cardiaca congestiva, boala de rinichi sau ciroza hepatica. Administrarea de medicamente pentru
a elimina excesul de lichide si reducerea cantitatii de sare din alimentele dumneavoastra usureaza
adesea edemul. Atunci cand edemul este un semn al unei boli subiacente, boala insasi necesita
tratament separat.

TAHICARDIE
Accelerare a frecventei batailor inimii peste 90 de pulsatii pe minut.
Ritmul cardiac normal variaza la majoritatea subiectilor de la 60 la 90 pulsatii pe minut, cu o
medie de 70 pana la 80.

BRADICARDIE
Bradicardia apare atunci cand ritmul cardiac este mai lent decat in mod normal. Inima ta bate de
obicei intre 60 și 100 de ori pe minut. Daca aveti bradicardie, frecventa cardiaca va fi mai mica
de 60 de batai pe minut (BPM). Daca inima nu pompeaza suficient sange bogat in organism, cu
fiecare contractie, bradicardia poate fi o problema grava de sanatate.

ERUCTATII(RAGAIT)
Eliminare zgomotoasa, pe gura, a gazelor continute in stomac. Suptul sugarilor se incheie
normal cu o eructatie, cu eliminarea unei mici cantitati de lapte (regurgitare). Aceasta
eructatie este provocata de deglutitia bulelor de aer in timpul suptului. Trebuie ca la sfarsitul
fiecarei mese, copilul sa fie tinut vertical si sa fie asteptata aceasta eructate inainte de a
reculca copilul, cu scopul de a evita o eventuala ruta falsa.

PIROZIS
durere asemanatoare unei arsuri, cu sediul In epigastru (partea superioara a abdomenului),
cu iradiere ascendenta in spatele sternului, terminandu-se cu o regurgitare de lichid acid in
gura.

DISFALGIE
Disfagia este senzatia de dificultate la inghitit. Cauza obisnuita este ca alimentele “se
blocheaza” in drumul lor descendent.

GREATA
Senzatie de a vomita, urmata sau nu de varsatura. O greata precede adesea o voma.
Survenind ca un simptom izolat, ea poate revela o boala organica a tubului digestiv
(ingustarea pilorului sau a intestinului) sau a sistemului nervos central. Formatiunile
intracraniene, prin tractiune pe structurile invecinate dau greata. Greata poate fi combatuta
destul de eficient cu medicamente antiemetice, dar, mai ales, trebuie tratata cauza.

VARSATURA
Expulzie pe gura a continutului stomacului.
Voma, provocata de contractia diafragmului si a muschilor abdominali, este, de
asemenea, un act reflex: orice excitatie a tractului digestiv poate determina o incitatie
vomitiva transmisa centrilor nervosi bulbari prin intermediul nervilor glosofaringian si
pneumogastric.

ANOREXIA
Tulburarile anorexice sau tulburarile de alimentatie sunt de fapt boli psihologice,
consumul de alimente, exercitiul fizic si greutatea corpului sau forma acestuia
devenind o obsesie nesanatoasa pentru persoanelor afectate.

Tulburarile de alimentatie pot lua multe forme diferite si afecteaza viata de zi cu zi a

femeilor si barbatilor. Cele mai cunoscute tipuri sunt:

• Anorexia nervoasa;
• Bulimia Nervosa;
• Hiperfagia.

Anorexia se defineste ca scăderea voluntară a aportului alimentar sau chiar încetarea

alimentării. Anorexia este o tulburare de alimentaţie cu implicaţii fizice şi emoţionale
a persoanelor ce se tem, într-un mod patologic, de kilogramele în plus şi, drept
urmare, se înfometează. Astfel, din dorinţa de a nu se îngrăşa persoanele anorexice
devin obsedate de imaginea corpului lor.

DIAREEA
Stare patologica manifestata prin eliminarea frecventa de materii fecale cu consistenta
moale sau apoasa. Poate fi insotita de colici abdominale, greturi si varsaturi, febra si chiar
scaune cu sange. Diareea acuta este cauzata de un agent bacterian, viral sau parazitar, iar
cea cronica este cel mai frecvent determinata de o afectiune inflamatorie a intestinului.
Cauzele bolii sunt: stresul social si psihic, unele medicamente, alimentele alterate, apa de
baut poluata, alergiile alimentare, salmoneloza, gastrita, colita, afectiunile renale si
intestinale.

Tenesma
Este o durera anala, insotita de o contractie a sfincterului anal, care precede sau urmeaza unei
evacuari rectale, compusa de cele mai multe ori din mucozitati, sange sau puroi. Se observa mai
ales in cursul sindromului dizenterei.

CONSTIPATIA
Tulburare a defecatiei si micsorarea frecventei scaunului la 2 ori pe saptamana si mai putin.
Poate aparea senzatia de disconfort la defecatie, cu sau fara scaun mic sau dur.

GINGIVORAGII
Sangerarea gingivala este cauzata cel mai frecvent de afectiuni stomatologice. Mai rar, ea
poate fi rezultatul unor tulburari hematologice sau al unor tratamente medicamentoase.

Cauzele fiziologice ale sangerarii gingivale includ sarcina (in primul si al doilea trimestru),
modificari ale presiunii atmosferice, si traumatismele orale.

Hematemeza
voma cu sange de origine digestiva. O hematemeza traduce o hemoragie digestiva superioara
(sange mai mult sau mai putin digerat provenind din esofag, stomac sau duoden). Cauzele
cele mai frecvente sunt ruptura varicelor esofagiene din cauza hipertensiunii portale la un
subiect atins de ciroza, ulcerul gastroduodenal si gastritele hemoragice. O hematemeza
necesita o spitalizare de urgenta pentru a-i putea aprecia gravitatea si repercusiunile sale.
Tratamentul face apel de cele mai multe ori la medicamente antiulceroase, precum si la
sclerozarea, realizata pe cale endoscopica, a varicelor esofagiene sau a unui ulcer hemoragic.

MELENA
Emisie prin anus de sange digerat (de culoare neagra) de catre tubul digestiv. O melena se
traduce printr-o hemoragie digestiva de obicei inalta, adica provenind din esofag, din stomac
sau duoden, mai rar de le nivelul intestinului subtire sau colon.

ASCITA
Apariţia de lichid în cantitate medie-mare între foliţele peritoneului – complexul de membrane ce
învelesc o parte a organelor abdominale.

Printre principalele cauze de formare şi creştere a acestui lichid se numără: ciroza, tuberculoza
intestinală, insuficienţă cardiacă, carenţe alimentare, chiar subnutriţie, afceţiuni care scad nivelul
de proteine din sânge, o consecinţă fiind reţinerea apei.

ANURIE
Anuria sau anurezia are loc atunci când rinichii nu produc urină. O persoană poate experimenta
mai întâi oliguria sau o cantitate scăzută de urină și apoi avansează la anurie.Urina este
importantă în îndepărtarea atât a deșeurilor, cât și a excesului de lichide din corp . Rinichii
produc între 1 și 2 litri de urină pe zi. Când nu urinați, deșeurile, fluidele și electroliții se pot
acumula în corp. O scădere sau o lipsă totală de urinare poate complica orice problemă de
sănătate subiacentă. Poate deveni chiar periculoasă pentru viață.

OLIGULIE
Reprezinta micsoarea volumului urinelor (<500ml in 24 ore). Aceasta poate fi cauzata de
reducerea extrema a aporturilor in lichide, ori de o insuficienta renala. tratamentul va depinde
de cauza oliguriei.

Hidronefroza
Dilatatie acuta sau cronica a calicelor (conducturi renale care culeg urina primitiva a rinichiului)
si a bazinetului (segmentul colector format prin reunirea calicelor si care se prelungeste cu
uretera). O hidronefroza este consecinta unei retentii de urina cauzate de o ingustare sau de
o obstruare a ureterei (conductul care asigura transportul urinei pana in vezica). Ingustarea
poate avea ca origine o malformatie congenitala a jonctiunii bazinetului si ureterei, obstructia
poate fi consecinta unei boli obstructive (tuberculoza, calcul, tumora a ureterei). hidronefroza
este pusa in evidenta prin dureri de rinichi, chiar printr-o colica renala. tratamentul
hidronefrozei este chirurgical: el consta in suprimarea obstacolului responsabil de retentia de
urina.

Hematurie
Prezenta a sangelui in urina. bolile cele mai frecvente ce stau la originea unei hematurii sunt
infectiile urinare, tumorile si papiloamele vezicii, adenoamele si cancerele prostatei, calculii
rinichiului sau ai ureterei, tumorile rinichiului, tuberculozele urinare.
O hematurie poate fi macroscopica, decelata chiar de pacientul a carui urina este de culoare
rosie, rozalie sau bruna si care contine uneori cheaguri sangvine. Ea mai poate fi
microscopica: urina are atunci o culoare normala, sangele nefiind decelat decat la examenul
microscopic. Tratamentul consta in tratarea bolii care sta la originea hematuriei.

NICTURIA
Nicturia reprezintă necesitatea de a urina în timpul nopţii. Poate apărea la orice vârstă, dar
este mai frecventă la persoanele în vârstă. Cauzele nicturiei pot fi unele banale precum consumul
lichidelor înainte de culcare, consumul unor cantităţi mari de lichide în partea a doua a zilei,
consumul băuturilor cu cofeină sau sarcina.

Nicturia poate apărea şi datorită unor afecţiuni urologice şi a unor afecţiuni ce nu au legătură
cu aparatul urinar, inclusiv diabetul şi bolile cardiace. Afecţiunile urologice care pot determina
nicturie includ infecţiile tractului urinar, problemele de control sfincterian şi prolapsul vezicii urinare
(o alunecare a vezicii din poziţia sa normală).

Mai puţin frecvent, nicturia este un simpotom al unei infecţii grave a vezicii urinare sau
rinichilor, insuficienţei hepatice sau al unei tumori de prostată sau vezică urinară.
Insuficienţa cardiacă congestivă, scăderea capacităţii inimii de a pompa sângele în organism,
poate produce nicturie care este însoţită de dificultăţi respiratorii şi wheezing (respiraţie
şuierătoare).

PALIURIE
poliurie se referă la eliminarea unui volum excesiv de urină, respectiv de peste
2,5 litri pe zi. Cantitatea „normală' de urină depinde de vârstă și de sex, dar, în
general, se consideră că o cantitate normală de urină este mai mică de 2 litri
pe zi.

POLACHIURIE
cresterea anormala a numarului de mictiuni. Numarul de mictiuni variaza in mod normal
de la 0 la 1 pe timpul noptii, de la 4 la 5 pe timpul zilei. O polachiurie poate avea cauze
foarte diferite: boala care antreneaza o iritatie a vezicii (cistita, prostatita, tumora sau litiaza
urinara); boala responsabila de o golire incompleta a vezicii prin obstructia cailor urinare
(adenom sau cancer al prostatei, ingustarea uretrei); boala care antreneaza o reducere a
capacitatii vezicale (bilharioza, tuberculoza vezicala etc.).

AMENOREE
Absenta menstruatiilor. amenoreea este normala in timpul sarcinii si al secretiei de lapte
matern, ca si dupa menopauza. In definirea amenoreei se disting doua grupe cu semnificatie
patologica:
- amenoree primara: absenta aparitiei menstruatiilor la tinere care au depasit varsta
pubertatii. Cauze: absenta uterului sau ovarelor, unele boli genetice sau dezechilibre
hormonale.
- amenoree secundara: survine dupa o perioada de menstruatii normale. Cauze diverse:
dereglari hipotalamo-hipofizare, boli endocrine (mixedem, bolile Basedow-Graves, Addison,
Cushing, acromegalie), afectiuni ovariene sau uterine, boli generale (TBC, anemie, diabet),
boli psihice.

Menarha
prima menstruatie, care apare la fete la pubertate (de obicei in jurul varstei de 11-13
ani).

TELARHA
Telarha precoce reprezintă dezvoltarea izolată a glandei mamare la fete, de obicei mai
tinere de 3 ani.

Disurie
Dificultate de a urina. O disurie este provocata de existenta unui obstacol la evacuarea urinei,
ceea ce poate antrena o golire incompleta, cu ramasite vezicale dupa mictiune. adenomul de
prostata, scleroza colului vezical, ingustarea uretrei, hipertonia sfincterului striat sunt cauzele
obstructive cel mai frecvent intalnite ale disuriei.

O disurie se manifesta prin mictiuni lente, penibile, in mai multi timpi, cu necesitatea de a forta
pentru evacuarea vezicii. Tratamentul unei disurii este cel al bolii cauzale. O dilatare a vezicii,
apoi a aparatului urinar superior pot aparea treptat in absenta tratamentului, cu riscul de a
avea rasunet asupra functiei renale.

Oligoanurie
Diminuarea extrema a diurezei, la limita suprimarii totale a acesteia.

ECHIMOZA
Echimoza este termenul medical folosit pentru vânătaie. Ea se mai numeşte şi contuzie şi
apare ca urmare a lezării ţesuturilor moi cu ruperea capilarelor şi scurgerea sângelui (şi a
celulelor roşii sangvine numite hematii) sub piele. La nivelul pielii se vede ca o modificare a
culorii în roşu-violet care nu se albeşte la presiune. Vânătăile se însoţesc de edem şi durere
datorită răspunsului inflamator al organismului ca urmare a loviturii.

Petesie
Mica leziune rosie sau albastruie a pielii sau mucoaselor, caracteristica pentru purpura.

EMBOLIE
Obstrucţie brutala a unui vas sangvin cauzat de migrarea unui corp străin (embol) vehi­culat prin
circulaţia sangvină.

Scolioza
Curbare laterala patologica a coloanei vertebrale (rachisului).

STUPOARE
(stupoare) stare patologica, ce se caracterizeaza printr-o completa adinamie si indiferenta fata
de tot ce este în jur. Bolnavii stau cu ochii deschisi, nemiscati si nu percep decat în mod foarte
restrans ceea ce se întampla în jur. Se întalneste în schizofrenie, în unele stari confuzionale
si în unele forme de melancolie.

SINCOPA
Pierdere com­pletă, bruscă si de scurtă durată a conştienţei

Sincopa poate fi cauzata de o anoxie sau de o ischemie cerebrală (absenţa oxigenării sau
diminuării aportului sangvin) ca urmare a unui : stop cardiocirculator, o dereglare a ritmului cardiac,
asfixie sau prin vasodilataţie bruscă.

Pierderea conştienţei se face brusc si este insotita de o decontractare musculară completă,

paloare, absenţă a reacţiei stimuli externi ( zgomote, ciupire) eventual absenta pulsului, usoara
mictiune si miscari convulsive . Ca si durata se situeaza sub un minut , dupa aceasta perioada de
timp vorbim de coma. Revenirea la starea normala este spontană, totală şi precedată de o
recolorare a feţei.

COMA
Stare de inconstienta in care indivizii sunt in viata, procesele lor interne continuand sa functioneze,
insa nu sunt capabili sa raspunda in mod constient la mediul inconjurator. Uneori pot sa
zambeasca, sa-si deschida ochii, si chiar par sa incerce sa vorbeasca. Coma poate fi provocata
de o ruptura a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli, precum scleroza multipla.
CIFOZA
Cifoza reprezinta o curbare antero-posterioara a coloanei vertebrale toracale , ce afectează
coloana dorsală între cei doi omoplaţi, rotunjind spatele şi proiectând gâtul în faţă.

Cifoza apare ca rezultat al unor probleme de dezvoltare, unei boli degenerative, cum ar fi artrita
coloanei vertebrale, unei osteoporoze cu fractura de compresie a vertebrelor sau unui traumatism
al coloanei vertebrale. Poate sa apara la orice varsta.

PICIOR PLAT
Prăbuşirea boitei plantare responsabilă de o creştere a suprafeţei de sprijin plantar pe sol.

Piciorul plat poate deveni dureros după pubertate din cauza unei luări importante în greutate, el
este atunci contracturat şi antrenează un schiopatat prin eschivarea de la gestul de a se sprijini pe
suprafaţa plantară.

Doar piciorul plat dureros necesită un tratament ce consta in purtatul de tălpi ortopedice care
scobind bolta plantară duc la reeducarea şi întărirea muş­chilor plantei piciorului. Tratamentul
chirurgical este rezervat picioarelor plate deosebit de dureroase si acesta constă în blocarea
articulaţiei vârfului boitei plantare (artrodeză).

Cheiloschizis
malformatie congenitala caracterizata prin aparitia unei fisuri la nivelul buzei superioare
(buza de iepure, buza despicata).

Cheilopalatoschizis
malformatie congenitala caracterizata prin aparitia unei fisuri la nivelul buzei superioare si
palatului.