Acatistul Mare Al Celor Adormiti

Acatistul Mare al celor Adormiți
Preotul dă binecuvântarea sau, dacă nu este niciun preot, zicem:

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! (de trei ori)
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și
pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește
întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele
noastre. (nu se zice între Paști și Rusalii)
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.
(de trei ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre.
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre,
pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie
voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o
nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș tri. Și
nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
Troparele de umilință:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici
un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi:
miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit. Nu Te mânia pe noi
foarte, nici nu pomeni fărădelegile noastre. Ci caută și acum ca un milostiv și ne
mântuiește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem
poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum...
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să
nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești
mântuirea neamului creștinesc.
Crezul
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al
pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru Unul Domn Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți
vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu
făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi, oamenii, și
pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și
din Fecioara Maria, și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat
și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și
șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui
împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din
Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit
prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. Mărturisesc un
botez spre iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să vie.
Amin.
Stihirile, facere a Sf. Ioan Damaschin:
Glasul 1:
Care desfătare lumească este lipsită de întristare? Care mărire stă pe pământ
neschimbată? Toate sunt mai neputincioase decât umbra, toate mai înşelătoare decât
visurile; o clipă numai, şi pe toate acestea moartea le primeşte. Ci întru lumina feţei
Tale, Hristoase, şi întru îndulcirea frumuseţii Tale, pe cel pe care l-ai ales, odihneşte-l,
ca un iubitor de oameni.
Stih: Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
Glasul al 2-lea:
Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup! Vai, cât lăcrimează atunci,
şi nu este cine să-l miluiască pe dânsul! Către îngeri ridicându-şi ochii, în zadar se
roagă; către oameni mâinile tinzându-şi, nu are cine să-i ajute. Pentru aceasta, iubiţii
mei fraţi, cunoscând scurtimea vieţii noastre, adormitului să-i cerem odihnă de la
Hristos, şi sufletelor noastre mare milă.
Stih: Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul.
Glasul al 3-lea:
Deşertăciuni sunt toate cele omeneşti. Câte nu rămân după moarte! Nu merge
cu noi bogăţia, nu ne însoţeşte mărirea, căci venind moartea, toate acestea pier. Pentru
aceasta, lui Hristos celui fără de moarte să-I strigăm: pe acesta ce s-a mutat de la noi
odihneşte-l unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc.
Slavă... glasul al 4-lea:
Unde este dezmierdarea cea lumească? Unde este nălucirea celor trecătoare?
Unde este aurul şi argintul? Unde este mulţimea slugilor şi strigarea? Toate sunt
ţărână, toate cenuşă, toate umbră. Ci veniţi să strigăm Împăratului celui fără de
moarte: Doamne, veşnicelor Tale bunătăţi învredniceşte pe acesta ce s-a mutat de la
noi, odihnindu-l întru fericirea cea neîmbătrânitoare.
Și acum.. glasul al 6-lea:
Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut, Hristoase, şi ale mucenicilor Tăi, ale
Apostolilor, ale proorocilor, ale arhiereilor, ale cuvioşilor, ale drepţilor şi ale tuturor
sfinţilor, pe robii Tăi cei adormiţi odihneşte-i.
Doamne, miluiește. (de 12 ori) Slavă... Și acum...

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul
nostru!
Psalmul 90
Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului
cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului: «Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea;
Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul». Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi
de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca
o armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce
zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.
Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor
apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe
Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine
rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca
să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de
piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur.
«Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a
cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz
şi-l voi scoate pe el şi-l voi mări. Cu lungimea de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui
mântuirea Mea».
Slavă... Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule!
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Apoi Aliluia... glas 8, cu stihurile:

1. Fericit este cel pe care l- ai ales şi l- ai primit, Doamne. Aliluia, aliluia, aliluia!
2. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul.
Aliluia, aliluia, aliluia!
3. Şi pomenirea lui în neam şi în neam. Aliluia, aliluia, aliluia!
TROPARUL, glasul al 8-lea:

Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti şi
ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti; Unule, Ziditorule, odihneşte, Doamne,
sufletele adormiților robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-a pus, spre Făcătorul şi
Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Slavă… Şi acum…, al Născătoarei:
Pe tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine primită către Dumnezeu, pe
Carele L-ai născut, Născătoare de Dumnezeu, nenuntită, a credincioşilor mântuire.
Doamne miluiește (de trei ori)
Urmează apoi starea întâi din Psalmul 118, glasul al 6-lea, zicând după fiecare
stih: Aliluia.
1. Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului. Aliluia.
2. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor. Aliluia.
3. Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. Aliluia.
4. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. Aliluia.
5. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale! Aliluia.
6. Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale. Aliluia.
7. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale. Aliluia.
8. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit. Aliluia.
9. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale. Aliluia.
10. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale. Aliluia.
11. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc Ţie. Aliluia.
12. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Aliluia.
13. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale. Aliluia.
14. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat, ca de toată bogăţia. Aliluia.
15. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale. Aliluia.
16. La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale. Aliluia.
17. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale. Aliluia.
18. Descoperă ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta. Aliluia.
19. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. Aliluia.
20. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea. Aliluia.
21. Certat-ai pe cei mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. Aliluia.
22. Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit. Aliluia.
23. Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la
îndreptările Tale. Aliluia.
24. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu. Aliluia.
25. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău. Aliluia.
26. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale. Aliluia.
27. Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale. Aliluia.
28. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale. Aliluia.
29. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte. Aliluia.
30. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat. Aliluia.
31. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi. Aliluia.
32. Pe calea poruncilor Tale am alergat, când ai lărgit inima mea. Aliluia.
33. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea. Aliluia.
34. Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea. Aliluia.
35. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit. Aliluia.
36. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie. Aliluia.
37. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă Aliluia.
38. Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.
Aliluia.
39. Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune. Aliluia.
40. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă. Aliluia.
41. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău. Aliluia.
42. Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.
Aliluia.
43. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru
judecăţile Tale am nădăjduit. Aliluia.
44. Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului. Aliluia.
45. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat. Aliluia.
46. Am vorbit întru mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat. Aliluia.
47. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. Aliluia.
48. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale pe care le-am iubit şi am cugetat la
îndreptările Tale. Aliluia.
49. Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
Aliluia.
50. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, căci cuvântul Tău m-a viat. Aliluia.
51. Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.
Aliluia.
52. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat.
Aliluia.
53. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta. Aliluia.
54. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele. Aliluia.
55. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta. Aliluia.
56. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat. Aliluia.
57. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta. Aliluia.
58. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău.
Aliluia.
59. Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale. Aliluia.
60. Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. Aliluia.
61. Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat. Aliluia.
62. La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.
Aliluia.
63. Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. Aliluia.
64. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă. Aliluia.
65. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău. Aliluia.
66. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut.
Aliluia.
67. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit. Aliluia.
68. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale. Aliluia.
69. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi
cerceta poruncile Tale. Aliluia.
70. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat. Aliluia.
71. Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale. Aliluia.
72. Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.
Aliluia.
73. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Aliluia.
74. Și acum și pururea și în vecii vecilor, amin. Aliluia.
Doamne miluiește (de 3 ori) Slavă... Și acum...
În continuare, se începe a doua stare, glasul al 5-lea; şi după fiecare stih se zice:
Miluieşte pe robii Tăi.
1. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.
2. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am
nădăjduit. Miluieşte pe robii Tăi..
3. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit.
4. Facă-se, dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.
5. Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
6. Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la
poruncile Tale. Miluieşte pe robii Tăi.
7. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.
8. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez. Miluieşte
pe robii Tăi.
9. Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
10. Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: «Când mă vei mângâia?»
11. Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Miluieşte pe
robii Tăi.
12. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc? Miluieşte pe
robii Tăi.
13. Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
14. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă! Miluieşte pe
robii Tăi.
15. Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.
16. După mila Ta, viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele. Miluieşte pe robii Tăi.
17. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer; Miluieşte pe robii Tăi.
18. În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne. Miluieşte pe
robii Tăi.
19. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare Ţie. Miluieşte pe robii Tăi.
20. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit întru necazul meu.
21. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. Miluieşte pe
robii Tăi.
22. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat. Miluieşte pe robii
Tăi.
23. Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.
24. La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit.
25. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este. Miluieşte pe robii
Tăi.
26. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei m-ai înţelepţit, cu porunca Ta, că în veac a mea
este. Miluieşte pe robii Tăi.
27. Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.
28. Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat. Miluieşte pe robii
Tăi.
29. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
30. De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege. Miluieşte pe robii Tăi.
31. Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!
32. Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea
nedreptăţii. Miluieşte pe robii Tăi.
33. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele. Miluieşte pe robii Tăi.
34. Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. Miluieşte pe robii
Tăi.
35. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău. Miluieşte pe
robii Tăi.
36. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne, şi judecăţile Tale mă
învaţă. Miluieşte pe robii Tăi.
37. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat. Miluieşte pe robii
Tăi.
38. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. Miluieşte pe
robii Tăi.
39. Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele. Miluieşte pe
robii Tăi.
40. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac, spre răsplătire. Miluieşte pe
robii Tăi.
41. Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit. Miluieşte pe robii Tăi.
42. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit. Miluieşte
pe robii Tăi.
43. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
44. Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.
45. Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea. Miluieşte pe
robii Tăi.
46. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept
este gândul lor. Miluieşte pe robii Tăi.
47. Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit
mărturiile Tale, pururea. Miluieşte pe robii Tăi.
48. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut. Miluieşte pe
robii Tăi.
49. Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate.
50. Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri. Miluieşte pe
robii Tăi.
51. Sfârşitu-s-au ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale. Miluieşte
pe robii Tăi.
52. Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă. Miluieşte pe robii Tăi.
53. Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale. Miluieşte pe
robii Tăi.
54. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta. Miluieşte pe robii
Tăi.
55. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul. Miluieşte
pe robii Tăi.
56. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am
urât. Miluieşte pe robii Tăi.
57. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
58. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci. Miluieşte pe robii Tăi.
59. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit. Miluieşte pe robii
Tăi.
60. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Miluieşte pe robii Tăi.
61. Și acum și pururea și în vecii vecilor, amin. Miluieşte pe robii Tăi.
Apoi se începe a treia stare, glasul al 3- lea; şi după fiecare stih se zice: Aliluia.
1. Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele
Tău. Aliluia.
2. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o
fărădelege. Aliluia.
3. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. Aliluia.
4. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale. Aliluia.
5. Izvoare de apă au curs din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta. Aliluia.
6. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. Aliluia.
7. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul. Aliluia.
8. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei. Aliluia.
9. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el. Aliluia.
10. Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Aliluia.
11. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău adevărul. Aliluia.
12. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. Aliluia.
13. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. Aliluia.
14. Strigat-am cu toată inima mea; Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta.
Aliluia.
15. Strigat-am către Tine: Mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale. Aliluia.
16. Din zori m-am sculat şi am strigat: Întru cuvintele Tale am nădăjduit. Aliluia.
17. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale. Aliluia.
18. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază. Aliluia.
19. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au
îndepărtat. Aliluia.
20. Aproape eşti, Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul. Aliluia.
21. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.
Aliluia.
22. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat. Aliluia.
23. Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu. Aliluia.
24. Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat. Aliluia.
25. Îndurările Tale multe sunt, Doamne; după judecata Ta mă viază. Aliluia.
26. Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am
abătut. Aliluia.
27. Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale. Aliluia.
28. Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază. Aliluia.
29. Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale.
Aliluia.
30. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea.
Aliluia.
31. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare. Aliluia.
32. Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit. Aliluia.
33. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale. Aliluia.
34. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc. Aliluia.
35. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit. Aliluia.
36. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale, şi le-a iubit foarte. Aliluia.
37. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt,
Doamne. Aliluia.
38. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă
înţelepţeşte. Aliluia.
39. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte.
Aliluia.
40. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale. Aliluia.
41. Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte. Aliluia.
42. Mâna Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales. Aliluia.
43. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este. Aliluia.
44. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie. Aliluia.
45. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.
Aliluia.
46. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Aliluia.
47. Și acum și pururea și în vecii vecilor, amin. Aliluia.
Şi îndată se cântă Binecuvântările înmormântării, glasul al 5- lea:

Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă- mă îndreptările Tale.
Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii şi uşa raiului; să aflu şi eu calea prin pocăinţă;
eu sunt oaia cea pierdută; cheamă-mă, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
Cei ce pe Mielul lui Dumnezeu aţi mărturisit şi aţi fost junghiaţi ca nişte miei,
fiind mutaţi la viaţa cea neîmbătrânitoare şi pururea veşnică, sfinţilor: Aceluia cu
dinadinsul, mucenicilor, vă rugaţi, să ne dăruiască nouă dezlegare datoriilor.
Cei ce aţi umblat pe calea cea strâmtă şi cu chinuri; toţi care în viaţă crucea ca
jugul aţi luat şi Mie aţi urmat cu credinţă; veniţi de luaţi darurile, care am gătit vouă, şi
cununile cereşti.
Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor; miluieşte
zidirea Ta, Stăpâne, şi o curăţeşte cu îndurarea Ta; şi moştenirea cea dorită
dăruieşte-mi, făcându-mă pe mine iarăşi cetăţean raiului.
Cel ce cu mâna dintru nefiinţă m-ai zidit şi cu chipul Tău cel dumnezeiesc m-ai
cinstit, iar pentru călcarea poruncii iarăşi m-ai întors în pământ, din care am fost luat,
la cel după asemănare mă ridică, cu frumuseţea cea dintâi iarăşi împodobindu-mă.
Odihneşte, Dumnezeule, pe robii Tăi şi-i aşază în rai, unde cetele sfinţilor,
Doamne, şi drepţii ca luminătorii strălucesc; pe adormiții robii Tăi odihneşte-i,
trecându-le lor toate greşealele.
Slavă...
Pe o Dumnezeire în trei străluciri cu dreaptă credinţă să o lăudăm, strigând:
Sfânt eşti Părinte fără de început, Fiule cel împreună fără de început şi Duhule cel
dumnezeiesc; luminează-ne pe noi, care cu credinţă slujim Ţie, şi ne scoate din focul
cel de veci.
Şi acum…, a Născătoarei:
Bucură-te, curată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup spre mântuirea
tuturor; că neamul omenesc a aflat mântuire prin tine, şi noi să aflăm raiul, Născătoare
de Dumnezeu, curată şi binecuvântată.
Doamne miluiește (de 3 ori) Slavă... Și acum... Sedealna, glasul al 5-lea:
Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu drepţii pe robul Tău şi-l sălăşluieşte pe
dânsul în curţile Tale, precum este scris, trecând ca un bun greşalele lui cele de voie şi
cele fără de voie, şi toate cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, Iubitorule de oameni.
Slavă… Şi acum…
Cel ce din Fecioară ai răsărit lumii, Hristoase Dumnezeule, şi printr-însa fiii
luminii ne-ai arătat, miluieşte-ne pe noi.
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor
Tale șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu
mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este
pururea. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru
cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și
în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse
ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-
vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie;
bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate
fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule și duh drept
înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel
Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă
întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor
întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura
mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor
pune pe altarul Tău viței.
Canoanele pentru cei adormiți

Întâi Canonul către Sf. Mucenic Uar pentru cei adormiți nebotezați, apoi Canonul
Sâmbetei din Octoih, pentru toți adormiții, ambele pe glasul 6.
CÂNTAREA I
Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a cufundat toiagul lui Moisi, cel ce a făcut
minuni dedemult, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea, şi pe Israil fugătorul,
mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Uare, roagă-te pentru cei adormiți!
Doamne, înduplecă-te de către sfântul Tău mucenic Uar, și îmbracă-Te în milă
și îndurare! Mântui-se-vor chiar și din iad și milă se va vărsa asupra (N), celor pentru
care ne rugăm, liniștindu-se cu bogata Ta iubire de oameni.
O, mare mucenice al lui Hristos, amintește-ți de robiții și neajutorații (N), care
stau fără lumină în jalea întunericului și nu înceta a cădea înaintea milostivului
Dumnezeu, până ce îi va liniști cu bogata Sa iubire de oameni.
Ai reușit să mijlocești pentru neamul minunatei Cleopatra, purtătorule de
chinuri încununat. De aceea, dând ajutor astăzi, asemenea poți izbăvi de chinuri pe(N),
cei pe care îi amintim, dacă se cuvine ca tu să te rogi pentru ei către Domnul, căci de
dragul tău, Stăpânul îi va liniști cu bogata Sa iubire de oameni.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
O, preabună ajutătoare și Doamnă, caută din mărirea ta jos, către neajutorații ce
se tânguiesc în iad și privește năpastele jalnicilor (N), pentru care ne rugăm astăzi ție și
nu înceta a te ruga către Fiul tău, milostivul Domn și Stăpân, pentru ei, până ce îi va
liniști cu bogata Sa iubire de oameni.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.
Întru cămările cereşti vitejii mucenici pururea Te roagă, Hristoase, pe
credincioşii ce i-ai mutat de pe pământ, învredniceşte-i să dobândească bunătăţile cele
veşnice.
Stih: Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi.
Cela ce ai înfrumusețat toate, prin mine omul, ființă amestecată între smerenie
împreună şi întru mărime, m-ai zidit. Pentru aceasta, Mântuitorule, sufletele robilor
Tăi odihneşte-le.
Slavă…
Cetăţean şi lucrător raiului din început m-ai rânduit; dar călcând porunca Ta m-
ai izgonit. Pentru aceasta, Mântuitorule, sufletele robilor Tăi odihneşte-le.
Şi acum…
Cela ce din coastă a zidit de la început pe Eva strămoaşa noastră, din
preacuratul tău pântece S-a îmbrăcat cu trup, prin care, Curată, tăria morții a surpat.

CÂNTAREA III
Cel ce ai întărit cerurile cu pricepere şi ai întemeiat pământul peste ape,
întăreşte-mă pe piatra Bisericii, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, Unule
Iubitorule de oameni.
Strânge ceata puterilor cerești ca să mijlocească împreună cu tine, mucenice, și
fă lucrare minunată, mare și de cinste, ce va aduce și mai mare bucurie celor ce nu au
nicio nădejde și liniște și sunt fără speranță: strămoșii noștri care au murit cu amar în
afara credinței și (N), cei pentru care ne rugăm, dimpreună cu ei, ca Domnul să le dea
iertare și mare milă.
Minunate purtătorule de chinuri, iubitule al lui Hristos! Știi cât de dorită și
îmbucurătoare este libertatea pentru cei din chinuri, de aceea, bucuria neamului
nostru și a (N), celor dimpreună cu ei, ce și-au agonisit tortură veșnică pentru
necredința lor, nu va cunoaște hotar dacă tu îl vei ruga pe Dumnezeu să le dea iertare
și mare milă.
Uare, drept biruitor luptător, milostiv fii rugăciunilor noastre și caută spre (N),
cei ce au nevoie disperată de ajutor și, înduplecându-te de milă, roagă cu tărie pe
Iubitorul de oameni și Stăpânul să le dăruiască iertare și mare milă.
Marie, Doamna noastră, nădejdea lumii, lăcaș cinstit dumnezeiesc, împăcarea
noastră cu Dumnezeu, primește ale noastre cereri stăruitoare și nu înceta a te ruga
Fiului tău și Domnului tuturor pentru (N), robii Săi deznădăjduiți, ca să le dăruiască
iertare și mare milă.
După lege s-au nevoit mucenicii Tăi, Dătătorule de viață, şi cu cununi de
biruinţă împodobindu-se, cu osârdie celor ce s-au mutat cu credinţă, izbăvire veşnică
le dăruiesc.
Învăţându-mă mai întâi cu multe minuni şi semne pe mine rătăcitul; iar mai în
urmă Însuţi umilindu-Te, ca un îndurat căutându-mă, m-ai aflat şi m-ai mântuit.
Slavă…
Pe cei ce au trecut la Tine din nestatornică srticăciunea celor trecătoare, în
locaşurile cele veşnice, învredniceşte-i, Bunule, cu bucurie a vieţui, îndreptându-i prin
credinţă şi prin Dar.
Şi acum…
Nu este fără prihană, precum tu, preacurată Maica lui Dumnezeu; că tu singură
ai zămislit în pântece pe adevăratul Dumnezeu cel veşnic, Carele a stricat puterea
morţii.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Carele ai înălţat cornul
credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Doamne miluiește (de 3 ori)
Condacul, glas 4
Pe Hristos urmând, mucenice Uar, și bând din paharul Lui, ai fost încununat cu
cununa muceniciei și ai intrat în ceata îngerilor. Roagă-te neîncetat pentru sufletele
noastre.
Icosul
Nu uita cuvintele noastre, minunate cetățean al Raiului, biruitorule Uare, mare
mucenice al lui Hristos, purtătorul numelui odihnei veșnice, cel ce prin chinurile tale
cele preamari ai primit loc de odihnă de toată lauda, ce nu ți se va lua în veac, departe
de temnița fără sfârșit, veșnica pedepsire și nevoie. Grăbește cu rugăciunile tale cele
plăcute lui Dumnezeu a scăpa păcătoșii robii Domnului (N), pentru care ne rugăm ție,
stând înaintea ta și strigând cu îndrăzneală: Împlinește-ne cererile, sfinte, și roagă-l pe
Hristos Dumnezeu fără tăcere pentru sufletele noastre.
Sedealna, glasul al 6-lea.
Cu adevărat deşertăciune sunt toate şi viaţa aceasta este umbră şi vis; că în
deşert se tulbură tot pământeanul, precum a zis Scriptura: Când dobândim lumea,
atunci în groapă ne sălăşluim, unde împreună sunt împăraţii şi săracii. Pentru aceasta,
Hristoase Dumnezeule, pe robii Tăi aceştia mutaţi de la noi, odihneşte-i ca un iubitor
de oameni.
Slavă… glasul 3
Mărite Uar, locuitor al veșnicei bucurii și cel numit cu numele odihnei cerești!
Cu îndrăzneală tu pomenești înaintea Domnului faptele bune ale strămoșilor noștri, că
măcar că nu putem a te aduce în mormintele lor, însă te rugăm să împreuni
rugăciunile tale cu stăruința noastră pentru ca ei să primească milă. De aceea cazi cu
noi și roagă-te, căci Stăpânul nu îți va respinge cererea ci, mișcat de bunătatea sa cea
nesfârșită, va trimite mântuire și mare milă celor ce sunt cuprinși de amărăciune
covârșitoare.
Și acum...
Prealuminată Doamnă, care ești lăudată în cântări mai presus decât făptura și
ești mereu slăvită de Puterile Cerești, Maica Împăratului tuturor! Știind că slava și
mărirea ta sunt vestite oriunde voiește Fiul tău și, când Acesta vrea, ajuți păcătoșii și
acoperi toată lumea cu mijlocirile tale, auzi-ne, Doamnă, și fă și mai vestită bunătatea
ta și, cu solirile tale fierbinți, izbăvește de chinuri groaznice pe cei pentru care ne
rugăm și le lor dă izbăvire și mare milă.

CÂNTAREA IV
Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria
mea, Cela ce n-ai lăsat sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat; pentru aceasta
cu proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Iubind tu pe cei ce au credință în tine, purtătorule de chinuri, ai câștigat iubirea
celor ce se roagă ție. Ce alt lucru, dorind ca să te slăvească Iubitorul de oameni, îți va
da, dacă nu va vărsa mila mult cerută peste cei suferinzi, prizonierii veșnici, pustii de
toată veselia, (N). Ca întotdeauna, biruitorule mucenic, nu înceta a te ruga pentru ei.
Aspră iarnă, pustie de mântuire și plângere fără liman îi macină pe cei ce au
murit fără Dumnezeu, în locul unde (N), cei pentru care ne rugăm, au fost rânduiți.
Dar grăbește-te, purtătorule de chinuri, să-i unești cu ceata drepților, și nu înceta a te
ruga pentru ei.
Nu lăsa întunecata temniță a iadului să-i țină în veci pe strămoșii și frații noștri,
și pe (N), cei dimpreună cu ei. Dacă tu ai făcut de nimic puterea necredinței și tăria
păcatului neamului Cleopatrei, adu-ți aminte de adormiții noștri și, ca să fie iertați, nu
înceta a te ruga pentru ei.
Prin tine, Preacurată, am cunoscut cum să-I dăm slavă Atoatefăcătorului. Prin
tine am ajuns să-L mărim pe Adevăratul Mântuitor, Care Și-a luat trup din trupul tău.
Ne închinăm și ne plecăm ție, Doamnă, și ne rugăm: Ai milă de frații noștri (N), care au
murit în necredință și Fiului Tău nu înceta a te ruga pentru ei.
Arătând cunoştinţă de o înţelepciune mai mare şi de o bunătate covârşitoare
pentru daruri, Stăpâne, cetele mucenicilor le-ai numărat împreună cu îngerii.
Pe aceştia ce s-au mutat la Tine, Hristoase, învredniceşte-i de a dobândi slava Ta
cea negrăită, unde este locaşul celor ce se veselesc şi glasul curatei bucurii.
Slavă…
Pe cei mutaţi de pe pământ, care laudă puterea Ta cea dumnezeiască, primeşte-i
făcându-i fii luminii, şi curăţindu-le ceaţa păcatului, mult-Îndurate.
Şi acum…
Locaş preacurat, Biserică cu totul neprihănită, chivot preasfânt, loc fecioresc de
sfințenie, pe tine frumuseţea lui Iacov, te-a ales Stăpânul.

CÂNTAREA V
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti Lumină neapusă şi m-a acoperit
întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci mă întoarce şi la lumina poruncilor Tale
îndreptează căile mele, rogu-mă.
Fiecare dar și fiecare crâmpei de milă ce se varsă de la Milostivul Domn, când se
dăruiesc spre iertarea robilor lui Dumnezeu (N), cei care au adormit în sminteală,
lucrează lucruri mari și fără de seamăn. De aceea și astăzi, grăbește-te să-l implori pe
Stăpânul, mucenice, să lucreze astfel de minuni.
Nu te întoarce, Doamne, de la vina noastră, nici nu Îți aminti de mulțimea
păcatelor noastre, ci, mai degrabă, amintește-ți de milele Tale cele din veac, și cu
înțelegerea Ta și de dragul biruitorului mucenic Uar, nu isprăvi bogățiile minunatei
Tale iubiri de oameni, ci varsă-Ți mila și iertarea asupra (N), celor pe care îi pomenim.
Dacă iubirea de oameni a Stăpânului se întinde și către cei de pe mare departe,
mare mucenice, stai cu îndrăzneală astăzi și, căzând înaintea Lui, cere-i să aibă milă de
cei îndepărtați de credință, frații noștri ce au murit nebotezați și (N), cei dimpreună cu
ei, ca El să le dăruiască iertare de păcate și mare milă.
Mijlocește, Doamnă, pentru slăbiciunea noastră, și fi mereu cu noi în nevoi,
ajutându-ne oriunde și oricând, căci tu ești nădejdea și așteptarea creștinilor. Pentru
aceasta, nu ne respinge cererile, ci le împlinește și le desăvârșește prin harul tău cel
peste înțelegere.
Ca o jertfă sfinţită şi ca o pârgă a firii omeneşti aducându-se mucenicii
proslăvitului Dumnezeu, nouă pururea ne mijlocesc mântuire.
Vieții cereşti şi împărţirii darurilor învredniceşte, Doamne, pe credincioşii robii
Tăi cei adormiți, dându-le şi dezlegare de păcate.
Slavă…
Cela ce singur din fire eşti Făcător de viață şi adâncul cel neurmat al bunătăţii
cu adevărat, pe cei ce s-au mutat, învredniceşte-i împărăţiei Tale, Îndurate, Unule fără
de moarte.
Şi acum…
Tărie şi cântare şi mântuire s-a făcut celor pierduţi Cel ce S-a născut din tine,
Stăpâna lumii, Carele a mântuit din porţile iadului pe cei ce cu credință te fericesc pe
tine.

CÂNTAREA VI
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru
adâncul răutăţilor, rogu-mă, căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul
mântuirii mele.
Nu lăsa mândria dușmanului să rânjească în veci, prădând sufletele oamenilor,
ci prin fierbintele tale rugăminți, mucenice, distruge-i dorințele, implorând pe Domnul
să-i ierte pe (N), cei ce îi pomenim, și să îi izbăvească de neliniștea cea veșnică.
Inspirația noastră pentru această rugăciune este iertarea familiei Cleopatrei prin
a ta mijlocire, pentru care ne-am gândit să-ți cerem ajutorul. Nu te scârbi de (N), cei
ce-i pomenim, mare mucenice, și nu de întoarce de la starea lor păcătoasă, ci, degrab,
roagă-l pe Hristos Stăpânul să le dăruiască iertare și izbăvire din amărăciune.
Cu îndrăzneală, purtătorule de chinuri, cere-i Împăratului Cerului să le
dăruiască bucuria slobozirii în locul temutei pedepsiri celoc ce au sfârșit rău pentru
necredința lor, și a căror nădejde a bunătăților a pierit cu totul, mâniind pe Dumnezeu.
Și ridicându-i din amărăciune, păstrează-i teferi în mila Stăpânului.
Ce răutate poate birui rugămințile tale de Maică, o, Doamnă? Cu adevărat, dacă
astăzi vei sta cu îndrăzneală, mijlocind pentru (N), cei pentru care îți cerem a te ruga,
le vei obține veselă iertare, izbăvire și mare milă.
Pe Cruce fiind răstignit, ai adunat la Tine cetele mucenicilor, care au urmat
patimii Tale, Bunule; pentru aceasta ne rugăm Ţie : Pe cei ce s-au mutat acum la Tine,
odihneşte-i.
Când vei veni cu slava Ta cea negrăită, să judeci înfricoşat toată lumea,
binevoieşte, Izbăvitorule, să Te întâmpine pe nori, credincioşii robii Tăi, pe care i-ai
luat de pe pământ.
Slavă…
Izvor de viață eşti, Stăpâne, Carele cu bărbăţie dumnezeiască dezlegi pe cei
ferecaţi; pe robii Tăi care cu credință au venit la Tine, aşază-i în desfătarea raiului.
Şi acum…
În pământ ne-am întors călcând porunca lui Dumnezeu cea sfântă; iar prin tine,
Fecioară, la cer de pe pământ ne-am înălţat, stricăciunea morţii scuturând.
Irmosul:
Marea vieţii văzându-o înălţându-se în viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin
alergând, strig Ţie : Scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive.
Condacul, glas 8
Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele robilor Tăi, unde nu este durere, nici
întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârşit.
Icosul
Tu singur eşti fără de moarte, Cela ce ai făcut şi ai zidit pe om; iar pământenii
din pământ suntem zidiţi şi în acelaşi pământ vom merge precum ai poruncit Cela ce
m-ai zidit şi mi-ai zis : Că pământ eşti şi în pământ Te vei întoarce; unde toți
pământenii vom merge, făcând la mormânt cântarea cea de plângere: Aliluia, aliluia,
aliluia.
Acatistul propriu-zis:
Condacul 1
Cela ce cu iconomia Ta cea nepătrunsă ai pregătit pacea spre binele cel veşnic,
hotărând tuturor vremea şi felul sfârşitului, iartă, Doamne păcatele celor din veac
adormiţi, primeşte-i în locaşul luminii şi bucuriei şi le deschide braţele părinteşti.
Auzi-ne, Milostive, pe noi, cei ce le facem pomenirea şi strigăm: Tatăl nostru, iubirea
cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Icosul 1
Pe Adam cel căzut şi pe tot neamul izbăvindu-l de pierzarea cea veşnica, ai
trimis în lume, Doamne, pe Fiul Tău, răsarindu-ne viaţa veşnica prin Crucea şi Învierea
Lui, spre mila Ta nădajduim, asteptăm Împărăţia cea nestricăcioasă, a slavei, cerem
împărtăşirea la Domnul celor adormiţi şi ne rugam:
Tatăl nostru, fă ca să uite ei toate scârbele şi întristările pământeşti,
Tatăl nostru, veseleşte sufletele celor chinuiţi în valurile vieţii,
Tatăl nostru, mângâie pe ei la sânul Tău, precum îşi mângâie mama copiii,
Tatăl nostru, graieşte lor: "Păcatele vi s-au iertat!"
Tatăl nostru, primeşte-i în limanul cel fericit şi liniştit,
Tatăl nostru, deschide-le cămările îngerile şi sfinţilor,
Tatăl nostru, pe părinţii şi fraţii noştri cei adormiţi învredniceşte-i veşnicelor
ale bunătăţi,
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Condacul al 2-lea
Cuviosul Macarie fiind luminat de strălucirea Celui Preaînalt, a auzit glas de la
un popă idolesc: "Când vă rugaţi voi, creştinii, pentru cei ce se chinuiesc în iad, au
bucurie şi păgânii". Este minunată puterea rugăciunilor creştineşti. Cele de dedesubt
prin aceasta se luminează, împreuna cu cei credincioşi când cântăm pentru toată
lumea: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Ne aducem aminte de cuvântul lui Isaac Sirul, care spune: "Inima care iubeşte
pe oameni şi dobitoace, se roagă întotdeauna cu lacrimi şi pentru ca toată zidirea să se
curăţească", deci şi noi cu îndraznire cerem de la Dumnezeu ajutor celor din veac
adormiţi, strigând unele ca acestea:
Tatăl nostru, uşurează întristarea părinţilor pentru pierderea fiilor,
Tatăl nostru, cei ce nu te-au cunoscut pe pământ, să te cunoasca măcar în cer,
Tatăl nostru, miluieşte pe toţi cei ce au fost îngropaţi fără rugăciuni,
Tatăl nostru, primeşte în locaşurile Tale pe cei ce au murit năprasnic de scârbe
sau de bucurie,
Tatăl nostru, tuturor celor ce mor, trimite-le pacea şi odihna Sfinţilor,
Tatăl nostru, pentru rugăciunile celor ce au pătimit fără vină, iartă pe cei
păcătoşi,
Tatăl nostru, celor adormiţi uşurează-le întristarea cu nădejdea întâlnirii în
Sionul cel ceresc,
Condacul al 3-lea
Vinovaţi suntem de necazurile lumii şi de suferinţele făpturilor necuvântătoare
şi de suferinţele nevinovaţilor copii, fiindcă în căderea omului s-a distrus fericirea şi
frumuseţea făpturii. Tu, Cel mare dintre suferinzii cei nevinovaţi, Tu singur ai puterea
a ierta tuturor, deci iartă şi întoarce lumii fericirea cea de demult ca şi cei morţi şi cei
vii să afle pacea strigând: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Lumină lină, Răscumpărătorul tuturor, auzind de oftarea Ta pe cruce pentru
vrăjmaşii Tăi: "Părinte, iartă-le păcatul!" deci în numele iertării tuturor alor Tale,
îndrăznim şi noi a ne ruga Tatălui pentru veşnica odihnă a vrăjmaşilor Tăi şi ai noştri.
Tatăl nostru, iartă celor ce au vărsat sânge nevinovat,
Tatăl nostru, celor ce şi-au făcut bunăstarea lor pe lacrimile aproapelui,
Tatăl nostru, nu judeca pe cei ce ne-au obijduit pe noi cu clevetire şi cu
nedreptate,
Tatăl nostru, răsplăteşte cu milă pe toţi cei obijduiţi de noi,
Tatăl nostru, fă ca această rugăciune pentru ei, să fie primită drept taină
împăcării,
Tatăl nostru, rupe zapisul păcatelor părinţilor şi fraţilor noştri răposaţi,
Condacul al 4-lea
Mântuieşte, Doamne, pe cei ce s-au sfârşit în suferinţe grele prin ucideri,
îngropaţi de vii, mistuiţi de grindină, de ger sau din cădere de la înălţime; deci pentru
întristarea sfârşitului lor, dăruieşte bucuria Ta cea nesfârşită şi veşnică, ca să
binecuvânteze vremea lor de suferinţă ca timp al răscumpărării lor, cântând: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Dăruişte, Doamne, tuturor cărora le-ai luat viaţa din fragedă tinereţe, tuturor
cărora le-ai dat cununa cu spini, tuturor celor ce nu au cunoscut fericirea pământească,
Mila Ta cea nesfârşită. Tu le vei răsplăti cu razele iubirii Tale nesfârşite dincolo de
mormânt, iar noi strigăm aşa:
Tatăl nostru, răsplăteşte celor ce au murit sub sacinile grele ale ostenelilor,
Tatăl nostru, primeşte în cămările Raiului pe adormiţii prunci şi pe fecioare,
Tatăl nostru, învredniceşte-i veseliei la Cina Fiului Tău,
Tatăl nostru, odihneşte-i pe cei singuratici, orfani şi străini pentru care nu are
cine să se roage,
Tatăl nostru, să se stingă păcatele lor de razele calde ale atotiertării Tale,
Tatăl nostru, dăruieşte robilor Tăi mai înainte preaslăviţi părinţi şi fraţi ai noştri
haina alba a biruinţei,
Condacul al 5-lea
Ai dăruit, Doamne, neamului omenesc moartea, ca cel de pe urma mijloc de
înţelegere şi de pocăinţă; la groaznica judecată se descoperă deşertăciunile pământeşti;
pornirile trupeşti se liniştesc, mintea cea semeaţă se smereşte, dreptatea cea veşnică se
dscoperă, deci şi păcătoşii cei îndărătnici în credinţă când sunt pe patul de moarte,
mărturisesc cum că este Dumnezeu. Pentru aceea ei veşnic cer îndurarea Ta strigând:
Aliluia!
Icosul al 5-lea
Părinte a toată îndurarea, Tu luminezi ziua cu soarele, Tu îndulceşti pământul
cu roade, Tu veseleşti lumea cu frumuseţea, precum pe prieteni aşa şi pe vrăjmaşii Tăi;
noi credem că şi dincolo de mormânt, în veşnicie, îndurarea Ta este nesfârşită miluind
chiar şi pe păcătoşii cei cu totul lepădaţi, de aceea aşa ne rugăm:
Tatăl nostru, ne întristăm pentru hulitorii de sfinţenie şi pentru fărădelegile lor,
Tatăl nostru, fă să fie şi asupra lor, voia Ta cea de mântuire,
Tatăl nostru, fie-ţi mila de cei răniţi cu necredinţa cea pierzătoare,
Tatăl nostru, iartă-i pe cei ce s-au sfârşit fără pocăinţă,
Tatăl nostru, mântuieşte pe cei ce s-au pierdut în păcate grele şi întunecate,
Tatăl nostru, fă ca să se stingă flacăra necredinţei în marea Bunătăţii Tale,
Tatăl nostru, Biruitorul iadului, izbăveşte de osândirea în iad pe părinţii şi pe
fraţii noştri, cei mutaţi din lume,
Condacul al-6-lea
Este grozav întunericul depărtat de Dumnezeu, chinuit de conştiinţă şi de
scrâşnirea dinţilor, de focul cel nestins şi de viermele cel neadormit; eu tremur gândind
că aceea va fi şi soarta mea, deci, eu pentru mine însumi mă rog şi pentru cei ce sufăr
în iad, ca să se pogoare pese ei rouă cu racoreală cântând cântare lui Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul al-6-lea
Unde era să răsară lumina Ta, Hristoase Dumnezeule, dacă nu peste cei ce
şedeau în întuneric şi în umbra morţii?! De aceea Te şi pomenesc sufletele cele din iad,
pogoară-Te dar din nou între cele mai de jos ale pământului şi scoate întru bucurie pe
cei ce s-au despărţit de Tine cu păcatele, însă de Tine nu s-au depărtat. Deci, în numele
Fiului şi al Duhului Sfânt, ne rugăm Tatalui:
Tatăl nostru, fiii Tăi se chinuiesc, deci miluieşte-i,
Tatăl nostru, grele le sunt păcatele lor, ci îndurarea Ta este mare,
Tatăl nostru, Tu ai trimis pe Fiul Tău ca să mântuiască pe cei păcătoşi,
Tatăl nostru, cercetează necazul cel amar al sufletelor care s-au departat de la
Tine,
Tatăl nostru, miluieşte pe cei ce au prigonit adevărul din neştiinţă,
Tatăl nostru, iubirea Ta să le fie nu foc, ci răcoreală în rai,
Condacul al-7-lea
Voind, Doamne, să dai mână de ajutor acelor morţi, le-ai îngăduit ca în vis să se
arate şi prin vedenii, celor vii, ca pomenind cu dragoste pe cei adormiţi să facă în
amintirea lor fapte bune şi nevoindu-se cu credinţă să strige cu dragoste: Aliluia!
Icosul al-7-lea
Biserica lui Hristos înalţă rugăciuni pentru cei adormiţi în toată lumea în fiecare
zi, la orice ceas, în tot pământul. Păcatele lumii se curăţesc cu sângele cel curăţitor al
Mielului lui Dumnezeu. Sufletele celor adormiţi se ridică din moarte la viaţă şi de pe
pământ la cer, cu puterea rugăciunilor de la altarul Domnului:
Tatăl nostru, fie mijlocitoare Biserica pentru cei morţi să le faca scară către cer,
Tatăl nostru, îndură-Te de ei pentru solirea Preasfintei Fecioare şi a tuturor
sfinţilor,
Tatăl nostru, curăţeşte-i pe cei pentru care credincioşii strigă către Tine ziua şi
noaptea,
Tatăl nostru, pentru nerăutatea pruncilor, iartă pe părinţii lor,
Tatăl nostru, pentru lacrimile maicilor, răscumpără păcatele fiilor,
Tatăl nostru, primeşte milosteniile şi rugăciunile noastre ca împlinire la faptele
lor bune,
Tatăl nostru, să fie sângele Fiului Tău, izvor de viaţă pentru aceia cărora le
facem pomenirea,
Condacul al-8-lea
Lumea întreagă se înfăţişează ca un sfânt mormânt obştesc. Pretutindeni se
găseşte praful fraţilor şi al părinţilor noştri, zidiţi după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu, rudenii ale noastre în Adam. Tu singur eşti Acela ce fără îndoială ne-ai
iubit pe noi. Iartă pe toţi cei ce au murit de la început şi pâna acum, ca să cânte ei
iubirii Tale de oameni. Aliluia!
Icosul al-8-lea
Vine ziua vaiului ca un foc arzător, ziua cea mare şi înfricoşată a Judecăţii cea de
pe urmă, se vor descoperi cele ascunse ale oamenilor şi se va deschide Cartea
Cunoştinţei. Împăcaţi-vă cu Dumnezeu, strigă Pavel Apostolul, mai înainte de acea zi:
Doamne ajută-ne, şi cu lacrimile celor vii, împlineşte neajunsurile celor morţi.
Tatăl nostru, în ceasul Judecăţii, învredniceşte-i pe ei şi pe noi de mila cea
aducătoare de bucurie,
Tatăl nostru, încununează cu slavă pe cei ce au suferit munci pentru tine şi
pentru aproapele,
Tatăl nostru, daruieşte adevărul Tău celor curăţiţi prin necazul lumii acesteia
pământeşti,
Tatăl nostru, Cela ce ştii numele tuturor, primeşte-i pe cei ce s-au mântuit în
cinul călugăresc şi cel mirenesc,
Tatăl nostru, primeşte pe păstorii cei cucernici împreună cu fiii lor cei
duhovniceşti,
Tatăl nostru, să întâmpine robii Tăi pe Mirele Hristos cu făclii aprinse,
Condacul al-9-lea
Binecuvântaţi, iar nu pierdeţi timpul care repede trece, fiecare ceas, fiecare clipă
ne apropie tot mai mult de mormânt; noua albire a părului, slăbirea puterii sunt
vestitoare de lumea cea viitoare, sunt martorii stricăciunii pământeşti; ne vestesc că
totul trece pe alături şi se apropie fericirea cea veşnică unde nu sunt nici lacrimi, nici
suspine, ci numai cântare de biruinţă: Aliluia!
Icosul al-9-lea
După cum toamna copacii se despoaie de frunze, aşa şi viaţa noastră merge spre
cădere, cu fiecare an, cu fiecare lună, floarea tinereţii se vestejeşte, lumina bucuriilor se
stinge, batrâneţea cea grea se apropie, prietenii mor, cei de aproape se depărtează. Voi,
cei ce eraţi cândva tineri, plini de bucurie şi de fericire, unde sunteţi acum?
Mormintele voastre zac fără glas, dar sufletele lor, sunt în Mâna Ta, Doamne:
Tatăl nostru, privirea şi îngrijirea din lumea cea de dincolo de mormânt ne
cheamă la rugăciune,
Tatăl nostru, luminează cu soare frumos şi încălzeşte locaşurile celor morţi,
Tatăl nostru, să se şteargă pentru totdeauna vremea despărţirii,
Tatăl nostru, învredniceşte-ne de bucuria întâlnirii cu ei în ceruri,
Tatăl nostru, fă ca noi să fim una cu tine,
Tatăl nostru, întoarce celor răposaţi curăţia pruncilor şi bunătatea de suflet al
celor tineri,
Tatăl nostru, fă ca să fie viaţa lor cea veşnică luminată sărbătoare a Paştilor,
Condacul al 10-lea
La mormintele rudeniilor noastre ne curg lacrimi ca picăturile de ploaie şi cu
nădejde ne rugăm: "Adevereşte-ne, Doamne, cum că i-ai iertat pe toţi, spune-le cum că
îi primeşti în locaşurile bucuriei, descoperă în taina sufletului nostru ca să cântăm":
Aliluia!
Icosul al 10-lea
Îmi îndrept privirea în depărtare pe calea vieţii trecute şi văd o mulţime din cei
care au răposat din prima zi şi până acum, binefăcători ai mei, şi cu îndatorită dragoste
strig unele ca acestea:
Tatăl nostru, miluieşte pe toţi cei ce mi-au dorit şi mi-au facut mie bine,
Tatăl nostru, învredniceşte-i măririi Tale, pe părinţi şi pe fraţii noştri şi pe cei de
aproape,
Tatăl nostru, mântuieşte pe cei ce mi-au binevestit mie cuvântul Tău,
Tatăl nostru, preamăreşte în faţa îngerilor pe cei ce m-au învăţat să Te iubesc,
Tatăl nostru, dăruieşte bucurie celor ce m-au povăţuit cu presupunerea vieţii lor
sfinte,
Tatăl nostru, îndulceşte cu tainica mană pe cei ce m-au ajutat în zile grele.
Tatăl nostru, Împărăţia Ta sfârşit nu are, fă ca să intre cei adormiţi întru bucuria
Ta,
Condacul al 11-lea
Unde-ţi este moarte boldul? Unde-ţi este întunecarea şi frica cea mai dinainte,
căci de acum înainte tu eşti dorita, tu ne împreunezi nedespărţit cu Dumnezeu: tu eşti
o mare odihnă, tu eşti o mare zi de sâmbătă. Apostolul striga: "Doresc să mor, ca să fiu
împreuna cu Hristos!"; drept aceea privind la moarte ca la o minunată aşteptare şi viaţă
strigăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Învia-vor morţii şi se vor scula din morminte şi se vor bucura cei de pe pământ,
fiindcă atunci se vor scula trupurile duhovniceşti preamărite, nestricăcioase, luminate,
oase uscate auzind cuvântul Domnului: "Îmbracaţi-vă cu vine, acoperiţi-vă cu piele,
sculaţi-vă din cărunteţea vremurilor trecute, căci sunteţi răscumpăraţi cu Sângele
Fiului lui Dumnezeu; prin moartea Lui sunteţi înviaţi, a venit peste voi lumina
Învierii".
Tatăl nostru, descoperă-le acum în tot adâncul săvârşirilor Tale,
Tatăl nostru, Tu le-ai descoperit lumina soarelui şi luna cea liniştită,
Tatăl nostru, fă să vadă şi slava îngerilor care sunt pară de foc,
Tatăl nostru, Tu m-ai îndulcit cu frumuseţea răsăritului şi a apusului de soare,
deci să vadă şi ei lumina veşnicei Tale Dumnezeiri
Tatăl nostru, tot sufletul să fie luminat ca steaua dimineţii şi luceafărul zorilor,
Condacul al 12-lea
Carnea şi sângele nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Câtă vreme
petrecem în trup suntem despărţiţi de Hristos. Dacă nu murim nu putem învia pentru
veşnicie, căci se cade ca stricăcios trupul acesta, să se îmbrace în nestricăciune şi
muritorul acesta să se lumineze cu nemurirea, ca astfel în lumina zilei celei neînserate
să cânte neîncetat: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Aşteptăm bucuria întâlnirii cu Domnul, aşteptăm razele luminoase ale Învierii,
aşteptăm scularea din morminte a celor apropiaţi ai noştri şi îmbrăcarea celor morţi cu
slava vie; prin preschimbarea întregii făpturi, vom striga Ziditorului unele ca acestea:
Tatăl nostru, Tu ai zidit lumea spre biruinţa bucuriei şi binelui,
Tatăl nostru, ridică-ne pe noi din adâncul păcatului la sfinţenie,
Tatăl nostru, dăruieşte celor răposaţi ca să împărăţească peste făpturile în
cinste,
Tatăl nostru, fă ca să le fie lor Hristos Domnul, lumină pururea aprinsă,
Tatăl nostru, da-ne şi nouă ca împreună cu ei să prăznuim Paştile nestricăciunii,
Tatăl nostru, nu te despărţi de robii Tăi pâna la sfârşit,
Condacul al 13-lea
O! Preaîndurate Părinte, cela ce eşti fără de început şi voieşti ca toţi să se
mântuiască, Cel ce ai trimis la cei pierduţi pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru şi ai turnat
peste ei, Duhul cel de viaţă dătător, miluieşte, iartă şi mântuieşte pe rudeniile noastre
şi pe toţi cei din veac adormiţi, cu solirile lor, cercetează-ne pe noi ca împreună cu ei să
cântăm Ţie, Mântuitorului şi Dumnezeului nostru, cântarea: Aliluia! (de trei ori)
Icosul întâi
Pe Adam cel căzut şi pe tot neamul izbăvindu-l de pierzarea cea veşnica, ai
trimis în lume, Doamne, pe Fiul Tău, răsarindu-ne viaţa veşnica prin Crucea şi Învierea
Lui, spre mila Ta nădajduim, asteptăm Împărăţia cea nestricăcioasă, a slavei, cerem
împărtăşirea la Domnul celor adormiţi şi ne rugam:
Tatăl nostru, fă ca să uite ei toate scârbele şi întristările pământeşti,
Tatăl nostru, veseleşte sufletele celor chinuiţi în valurile vieţii,
Tatăl nostru, mângâie pe ei la sânul Tău, precum îşi mângâie mama copiii,
Tatăl nostru, graieşte lor: "Păcatele vi s-au iertat!"
Tatăl nostru, primeşte-i în limanul cel fericit şi liniştit,
Tatăl nostru, deschide-le cămările îngerile şi sfinţilor,
Tatăl nostru, pe părinţii şi fraţii noştri cei adormiţi învredniceşte-i veşnicelor
Tale bunătăţi,
Condacul întâi
Cela ce cu iconomia Ta cea nepătrunsă ai pregătit pacea spre binele cel veşnic,
hotărând tuturor vremea şi felul sfârşitului, iartă, Doamne păcatele celor din veac
adormiţi, primeşte-i în locaşul luminii şi bucuriei şi le deschide braţele părinteşti.
Auzi-ne, Milostive, pe noi, cei ce le facem pomenirea şi strigăm: Tatăl nostru, iubirea
cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Rugăciunea pentru cei adormiți, de la Miezonoptică

Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții veșnice au
adormit, pe părinții și frații noștri, și pe toți care, în cucernicie și în credință, s-au
săvârșit; și iartă lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie, cea cu cuvântul sau cu
fapta sau cu gândul, și-i așază pe dânșii în locuri luminoase, în locuri răcoroase, în
locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinul, unde cercetarea
feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac. Dăruiește lor și nouă împărăția Ta și
împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei
nesfârșite și fericite.
Că Tu ești viața și învierea și odihna robilor Tăi celor adormiți, (N) Hristoase,
Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte
și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin.
Și iarăși:
Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele robilor Tăi, unde nu este durere, nici
întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârşit.
CÂNTAREA VII
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru
aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au
cântat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Așa cum luminezi toate precum soarele, Doamne, și trimiți ploaie bogată asupra
tuturor, și fără încetare dăruiești milă celor ce Te mânie pe Tine, auzi-l acum pe Uar,
luptătorul Tău, și varsă-Ți mila asupra fraților noștri care s-au rupt de Tine, și asupra
(N), celor pe care-i pomenim, Iubitorule de oameni.
Acum, ca și mai înainte, fii Milostiv, Doamne, și, înduplecându-Te, Stăpâne, așa
cum ai făcut cu Cleopatra, așa fă cu noi, Milosârde. Trimite milele Tale și iubirea Ta de
oameni asupra (N), celor pe care îi pomenim, că Tu ești Izvorul fără de sfârșit al
milostivirii.
Proorocul, săltând cu bucurie, cântă milele Tale, Doamne, în veac, și noi credem
că îndurarea Ta nu a scăzut, căci hotarul iubirii Tale de oameni este fără de sfârșit. Ne
rugăm Ție să verși milă din adâncul Tău asupra (N), celor ce s-au înecat în abis și să-i
umpli cu aceasta, de dragul Mucenicului, Stăpâne al nostru.
Cel mai înțelept dintre prooroci te-a numit munte și noi credem ce a zic: că din
tine, fără ispită bărbătească, Piatra cea din capul unghiului, Fiul dumnezeiesc a răsărit,
Cel de la care am primit mântuirea și eliberarea din străfundurile iadului. Doamnă,
ridică din iad pe (N), cei pe care îi pomenim astăzi, ca fără încetare să te mărim pe tine,
preamilostivo.
Mucenicii fiind dezlegaţi cu sângele Tău de călcarea poruncii celei dintâi şi
stropindu-se cu sângele lor, arătat-au închipuit junghierea Ta; binecuvântat eşti
Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe moartea ceea ce se semeţea o ai omorât, Cuvântule, începătorule de viață;
primeşte şi pe cei ce au dormit acum întru credinţa Ta, care laudă şi cântă Hristoase:
Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă…
Cela ce m-ai însufleţit pe mine omul cu suflarea cea dumnezeiască,
Atotputernice Dumnezeule, pe cei mutaţi învredniceşte-i, Stăpâne, împărăţiei Tale, ca
să-Ţi cânte Ţie, Mântuitorule : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum…
Mai presus de toată făptura te-ai făcut, ceea ce eşti cu totul fără prihană,
zămislind pe Dumnezeu, Carele a sfărîmat porţile morţii şi a înfrânt încuietorile.
Pentru aceasta, Curată, pe tine cu cântări te slăvim credincioşii ca pe Maica lui
Dumnezeu.

CÂNTAREA VIII
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de
Dumnezeu; iară văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi
Izbăvitorului a strigat: Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L
întru toţi vecii.
Împlinească-se, Doamne, vechile Tale cuvinte despre milă, ce grăiesc despre
nădejdea ridicării noastre, căci Tu ai ascultat de sfinții Tăi când Îți cereau să ai milă de
cei ce au murit în necredință. Și astăzi îi trimitem înaintea Ta, ca să se roage ca pentru
cererile lor să ai milă de (N), cei ce au murit în afara Ortodoxiei, Stăpâne, și Te-au
jignit pe Tine, cu ștință sau fără știință.
Mielul lui Dumnezeu, Care ne-ai mântuit cu preascumpul Tău Sânge, cel ce ai
auzit cererile Teclei și ale fericitului Grigorie, care ai primit rugăciunile lui Metodie,
Macarie și ale multor altora, trimițând bucurie și izbăvire celor ce au murit în religii
spurcate, și l-ai mișcat pe Gură de Aur să scrie că trebuie să ne rugăm pentru ei,
primește, Stăpâne rugăciunile lor și ale slăvitului Uar, și cu rugămințile lor iartă și
miluiește pe (N), cei ce-i pomenim.
Cere bucurie nouă, mare mucenice, căci ne vom umple de veselie dacă am afla
că frații noștri (N), s-au mântuit din veșnice chinuri, căci Stăpânul mereu ascultă
rugăciunile tale și-ți împlinește cererile. De aceea, nu înceta a te ruga, ca veșnic să te
mărim pe tine.
Preaneîntinată Doamnă, minunată și nenuntită Maică a Împăratului, înmulțește
peste măsură mulțimea iubirii tale de oameni și îndurarea pentru noi cei care cerem
milă. Căci unde altundeva putem noi să o găsim dacă nu ne grăbim a cădea înaintea ta?
Căci tu L-ai născut pentru noi pe preabogatul Vifor al bunătății, preabinecuvântato.
Cu statornicie luptele arătându-le, cu cununi de biruinţă v-aţi împodobit
mucenici ai lui Hristos, purtătorilor de nevoinţe strigând : Pe Tine Te preaînălţăm,
Hristoase, în veci.
Pe credincioşii cei ce cu sfinţenie au lăsat viaţa şi s-au mutat la Tine, Stăpânul,
primeşte-i cu blândeţe, odihnindu-i, ca un îndurat, pe cei ce Te preaînalţă întru toţi
vecii.
Slavă…
Binevoieşte, acum, Mântuitorule, ca toţi cei mai înainte adormiţi, să se
sălăşluiască în pământul celor blânzi, îndreptându-i prin credinţă către Tine şi prin
Dar, pe cei ce Te preaînalţă întru toţi vecii.
Şi acum…
Preafericită, te fericim toţi pe tine, care ai născut pe Cuvântul Cel ce este cu
adevărat fericit, Carele pentru noi S-a întrupat; şi pentru aceasta Îl preaînălţăm întru
toţi vecii.

CÂNTAREA IX
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul, şi marginile pământului s-au minunat, că
Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât
cerurile; pentru aceasta, pe tine, de Dumnezeu Născătoare, începătoriile cetelor
îngereşti şi omeneşti te mărim.
Mărite Uar, întru Domnul tu poți, prin mijlocirile tale cele primite de
Dumnezeu, să primești și să verși milă asupra celor ce au fost rupți complet de Acesta,
Căci este un singur Tată al îndurărilor și al iubirii de oameni, și, ca un Stăpân, toate
lucrurile Îi sunt cu putință. Fără încetare roagă-L, purtătorule de chinuri, ca El să ierte
și să miluiască pe (N), cei pentru care ne rugăm.
Mare mucenice, fă acum o faptă preaminunată, mărturia măririi tale. Cere
iertare de la Domnul și potolirea dreptei Sale mânii vărsată asupra strămoșilor noștri,
amărâți de întunecata lor necredință, și asupra (N), celor ce se găsesc în amărăciune și
așteptarea celor mai jalnice chinuri, ca să-i ridici la mântuire și la neînfricare, unde
sunt locașurile în care Stăpânul i-a pus pe cei iertați spre viață veșnică.
Ce minune mai minunată, ce slavă mai remarcabilă, ce iubire de oameni mai
mare poate fi decât atunci când tu, mucenice, te milostivești și Îi ceri Milostivului
Stăpân să ierte păcatul necredinței (N), celor pe care îi pomenim, și să-i scoată din
pedepsirea cea de plângere?
O, milostivă Doamnă, ce omenirea iubești și răul nu-l amintești, acceptă
grabnica noastră rugăciune și fără încetare mijlocește milosârdie de la Fiul tău și
Stăpânul, ca El să aibă milă și să ierte păcatul necredinței fraților noștri celor adormiți
și (N), celor dimpreună cu ei și să le dăruiască iertare și un locaș al milei, ce nu li se va
răpi în veac.
Nădejdea a întărit cetele mucenicilor şi spre dragostea Ta cu căldură i-a într-
aripat, mai înainte închipuind acestora odihna cea cu adevărat neclintită a bunurilor
viitoare, de care învredniceşte, Bunule, şi pe credincioşii ce s-au mutat de aici.
Strălucirea cea luminoasă şi dumnezeiască, binevoieşte, Hristoase, să o
dobândească aceştia ce cu credinţă s-au mutat, dăruindu-le odihnă, ca un singur
Îndurat, în sânurile lui Avraam şi învrednicindu-i fericirii celei veşnice.
Slavă…
Cela ce eşti din fire bun şi milostiv, voitor de milă şi adâncul îndurării, pe cei ce
i-ai mutat din locul acesta al răutăţii şi din umbra morţii, Mântuitorule, aşază-i unde
străluceşte lumina Ta.
Şi acum…
Cort sfânt te cunoaştem pe tine, Curată, chivot şi tabla legii Darului, că prin tine
s-a dăruit iertare celor îndreptaţi prin sângele Celui ce S-a întrupat din pântecele tău,
ceea ce eşti cu totul nevinovată.
Catavasie:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Carele nu cutează a
căuta oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat,
pe Carele slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
Axionul:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe Tine Născătoare de Dumnezeu, cea
pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai
cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără
stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu, te mărim. (în perioada unui Praznic, se poate înlocui cu Axionul Praznicului)
Doamne miluiește (de 3 ori)
Luminânda Sfântului Mucenic Uar
Doamne și Stăpâne, să se facă și astăzi ce ai făcut când ai iertat strămoșii
Cleopatrei: auzi cererile lui Uar, marele Tău mucenic, care se roagă pentru noi,
multpăcătoșii. Izbăvește din chinuri pe (N), cei ce Ți se pomenesc cu milă. Cu grabă,
Preaîndurate, ca Cel ce ești Milostiv, ai milă de ei, căci Tu poți toate câte le voiești.
Slavă... Și acum...
Grăbește, Doamnă, și auzi cererea noastră, pe care ți-o înaintăm în biserici și
pretutindeni, și cere, Născătoare de Dumnezeu, milă Fiului tău și Stăpânului, ca să se
milostivească și să-i elibereze de dreapta Sa mânie pe strămoșii noștri cei adormiți și pe
ceilalți frați ai noștri (N). De aceea, grăbește-te, Preamilostivo, să-i scapi, căci ești
milosârdă și milă voiești pentru toți.
La Laude
Glasul al 5-lea:
Adusu-mi-am aminte de proorocul ce strigă: eu sunt pământ şi cenuşă; şi iarăşi
m-am uitat în morminte şi am văzut oase goale şi am zis: oare, cine este împăratul sau
ostaşul, bogatul sau săracul, dreptul sau păcătosul? Ci odihneşte, Doamne, cu drepţii
pe robul Tău.
Glasul al 6-lea:
Început şi temei mi-a fost mie hotărârea Ta de a mă zidi; căci voind să mă faci
fiinţă vie din firea cea nevăzută şi din cea văzută, ai plăsmuit trupul meu din pământ şi
mi-ai dat suflet prin insuflarea Ta cea dumnezeiască şi făcătoare de viaţă. Pentru
aceasta, Hristoase, odihneşte pe robul Tău în latura celor vii şi în locaşurile drepţilor.
Glasul al 7-lea:
După chipul şi după asemănarea Ta ai plăsmuit din început pe om, şi l-ai pus în
rai să stăpânească peste făpturile Tale; dar din pizma diavolului fiind amăgit, s-a făcut
părtaş mâncării, călcător poruncilor Tale făcându-se. Pentru aceasta l-ai osândit să se
întoarcă iarăşi în pământul din care a fost luat, Doamne, şi să-şi ceară odihnă.
Slavă..., glasul al 8-lea:
Plâng şi mă tânguesc când gândesc la moarte şi văd în mormânturi zăcând
frumuseţea noastră cea zidită după chipul lui Dumnezeu, grozavă, neslăvită, neavând
chip. O minune ! Ce taină este aceasta, care s-a făcut cu noi ? Cum ne-am dat
stricăciunii ? Cum ne-am înjugat cu moartea ? Cu adevărat, precum este scris, din
porunca lui Dumnezeu, a Celui ce dă adormiţilor odihnă.
Și acum... a Născătoarei, glasul al 6-lea:
Tu eşti Dumnezeul nostru, Carele întru înţelepciune toate le-ai făcut. Prooroci
ai trimis, Hristoase, ca să proorocească venirea Ta şi Apostoli ca să propovăduiască
slava Ta. Aceia au proorocit venirea Ta, iar aceştia cu Botezul au luminat pe păgâni. Iar
mucenicii pătimind, pentru acestea au dobândit cunună şi se roagă Ție, Stăpânului,
împreună cu Maica Ta ceea ce Te-a născut, să odihneşti, Dumnezeule, sufletele pe care
le-ai luat şi pe noi să ne învredniceşti împărăţiei Tale, Cela ce ai răbdat Crucea pentru
mine osânditul, Mântuitorule şi Dumnezeul meu.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.

(de trei ori, pe glasul 5 funebru)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre.
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre,
pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie
voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o
nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș tri. Și
nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
TROPARUL, glasul al 8-lea:

Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti şi
ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti; Unule, Ziditorule, odihneşte, Doamne,
sufletele adormiților robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-a pus, spre Făcătorul şi
Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Slavă… Şi acum…, al Născătoarei:
Pe tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine primită către Dumnezeu, pe
Carele L-ai născut, Născătoare de Dumnezeu, nenuntită, a credincioşilor mântuire.
Apoi Fericirile, glasul al 6- lea:

Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăţia cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Pe tâlharul, care a strigat Ţie pe cruce: pomeneşte-mă, l-ai făcut, Hristoase, mai
înainte cetăţean al raiului. De pocăinţa aceluia învredniceşte-mă şi pe mine,
nevrednicul.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Cel ce eşti Stăpânul vieţii şi al morţii, odihneşte în locaşurile sfinţilor pe cei pe
care i-ai mutat din cele trecătoare, care strigă: pomeneşte-ne când vei veni întru
împărăţia Ta.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Cel ce eşti Stăpânul sufletelor şi al trupurilor, în a Cărui mână este suflarea
noastră, mângâierea celor întristaţi, odihneşte în latura drepţilor pe cei pe care i-ai
mutat.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este împărăţia cerurilor.
Hristos să vă odihnească în latura celor vii, şi uşile raiului să vă deschidă şi
moştenitori împărăţiei Sale să vă arate, şi iertare să vă dăruiască de cele ce ați greşit în
viaţă, ca un Iubitorul de oameni.
Fericiţi veţi fi, când, din pricina Mea, vă vor ocărî şi vă vor prigoni pe voi şi,
minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.
Să mergem şi să vedem în morminte că oase goale este omul, mâncare viermilor
şi putreziciune şi să cunoaştem ce este bogăţia, frumuseţea, tăria şi podoaba.
Bucuraţi- vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.
Să auzim ce strigă Atotţiitorul: vai de cei ce caută să vadă ziuă cea înfricoşătoare
a Domnului! Căci aceea este întuneric, pentru că va lămuri toate prin foc.
Slavă…
Mă închin Tatălui, Cel ce a născut şi purces, prin naştere şi purcedere fără
început; slăvesc pe Fiul, Cel ce S-a născut; şi laud pe Duhul Sfânt, Cel ce străluceşte,
împreună cu Tatăl şi cu Fiul.
Şi acum…, a Născătoarei:
Cum izvorăşti lapte din pieptul tău, Fecioară? Cum hrăneşti pe Hrănitorul
făpturii? Precum ştie Cel ce a izvorât apă din piatră, pâraie de ape poporului celui
însetat, precum este scris.
Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pe pământ, eşti închinat şi slăvit,
Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răbdătorule, mult-Milostive şi mult-Milosârde; Care
pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătosi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru
făgăduinţa bunătăţilor ce au să fie; Însuţi, Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în
ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le
sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte şi ne izbăveşte
pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri,
ca prin mijlocirea lor fiind păziti şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la
cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, ca binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin!
Doamne, miluiește. (de trei ori) Slavă... Și acum...
Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai măritâ fără de asemănare decât
Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine cea cu
adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Rugăciune către Sfântul Mucenic Uar, pentru cei nebotezați

Sfinte minunate Mucenice Uare, care, cu zel arzător pentru Împăratul Ceresc, L-
ai mărturisit înaintea chinuitorilor tăi și mult ai suferit pentru El! Acum Biserica te
cinstește pe tine, ca pe unul slăvit cu slava cea cerească de către Hristos Domnul, Cel
ce ți-a dat ție bogat dar și îndrăzneală înaintea Lui. Și acum, stând înaintea Lui
dimpreună cu Îngerii, bucurându-te întru cele înalte, văzănd aievea pe Preasfânta
Treime și veselindu-te de Lumina Necreată, amintește-ți de chinurile rudelor,
prietenilor, cunoscuților și necunoscuților noștri ce au murit în afara Credinței și
primește rugăciunea noastră, și așa cum ai mijlocit pentru strămoșii cei necredincioși
ai Cleopatrei, eliberându-i din chinurile veșnice, pomenește pe cei ce au murit
nebotezați și au fost îngropați păgânește și roagă-te fără încetare ca să fie izbăviți din
întunericul cel veșnic, ca toți laolaltă și cu o singură gură, să slăvim pe Milostivul
Ziditor în vecii vecilor. Amin!
Rugăciune către Maica Domnului

O, Preasfântă Doamnă, de Dumnezeu Născătoare, către tine, preacurată,
năzuim. Tu eşti cetatea tare şi mijlocitoare şi acoperământul tuturor celor ce aleargă la
tine cu credinţă şi nădejde. Ceea ce eşti binecuvântată, te rugăm, ascultă rugăciunea
nevrednicilor robilor tăi şi soleşte întotdeauna pentru adormiţii robii tăi. Tu pururea
mijloceşte pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dreaptă credinţă şi care aleargă sub
acoperământul tău şi se roagă cu credinţă pentru cei bolnavi, năpăstuiţi şi întristaţi,
însă mijlocirea ta şi rugăciunea ne este şi mai trebuincioasă după moartea noastră.
După Dumnezeu la tine avem nădejde tare, căci nimeni din cei ce se roagă ţie nu iese
de la tine fără ajutor, decât cu bucurie, mângâiere şi îndulcire. Preasfântă Doamnă,
Născătoare de Dumnezeu, roagă pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să dăruiască celor
adormiţi iertare şi lăsarea păcatelor.
Roagă-te, Născătoare de Dumnezeu, căci mult poate rugăciunea Maicii spre
bunăvoirea Stăpânului, fiindcă Domnul primeşte de la tine tot cuvântul despre iertare.
Deci, şi tu, primeşte ale noastre rugăciuni ce le aducem ţie, Preasfântă Fecioară, din
toată inima şi din tot sufletul nostru pentru sufletele adormiţilor robilor tăi.
Te rugăm Stăpână, să le ajuti cu îndrăznirea cea de Maică ce o ai către Domnul, ceea ce
eşti plină de dar, ajută-le să se îndrepteze înaintea Celui ce şade pe tronul Slavei, ca să
nu fie ruşinaţi în faţa îngerilor şi a tuturor Sfinţilor, în faţa lumii cea de sus şi a celor de
jos.
O, Preasfântă Doamnă, Împărăteasă şi Stăpână, tu eşti podul care duci la cer pe
cei de pe pământ. Tu eşti deschiderea uşilor Raiului şi ţie slavă îţi înălţăm şi Tatălui şi
Dumnezeului nostru în vecii vecilor: Amin! Milostiv fii, Doamne, cu mine păcătosul!
Rugăciune pentru o moarte bună

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul îndurării, îngenunchez înaintea Ta, cu
inimă înfrântă şi zdrobită; ţie îţi încredinţez ceasul cel din urmă al vieţii mele şi ceea ce
urmează după aceea.
Când picioarele mele slăbite vor face să înţeleg că această corabie a vieţii mele
se apropie de ţinta călătoriei, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când ochii mei slăbiţi şi tulburaţi de apropierea morţii, vor privi stăruitor către
Tine, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când mâinile mele tremurânde şi amorţite, nu vor mai putea ţine bine crucea
Ta, şi fără voia mea o voi lăsa să cadă peste patul durerii mele, Doamne Iisuse
Hristoase, ai milă de mine!
Când urechile mele nu vor mai auzi vorbele oamenilor, ca să asculte glasul Tău
care va rosti judecata de care va depinde soarta mea, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă
de mine!
Când gândurile mele vor fi întunecate de frica morţii, când sufletul meu se va
lupta cu duhul întunericului care vrea să-mi acopere ochii inimii pentru a pierde
îndurarea Ta şi astfel să mă arunce în chinurile deznădejdii, Doamne Iisuse Hristoase,
ai milă de mine!
Când inima mea obosită abia va mai bate, luptându-se cu vrăjmaşii mântuirii
mele, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când voi varsa lacrimile cele din urmă, semn al nimicniciei mele, primeşte-le ca
o jertfă de pocăinţă, şi în clipele acelea, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când cei din jurul meu, simţind sfârşitul vieţii mele Te vor chema în ajutor
pentru mine, Doamne Iisuse Hristoase ai milă de mine!
Când sufletul meu îşi va lua rămas bun de la lumea aceasta şi va lăsa trupul meu
fără de viaţă primeşte întoarcerea fiinţei mele la Tine ca o jertfă ce ţi se cuvine:
Doamne, Iisuse Hristoase ai milă de mine!
Când, în sfârşit, sufletul meu se va înfăţişa înaintea Ta şi va vedea pentru prima
dată strălucirea negrăită a Dumnezeirii tale, nu-l îndepărta de la Faţa Ta; binevoieşte a
mă primi în locaşurile Tale cele cereşti ca în veci să-ţi cânt şi să Te slăvesc!
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine! Amin!
Otpustul:
Slavă... Și acum... Doamne miluiește (de trei ori), binecuvintează.
Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte
viață dăruindu-le!

Acatistul Mare Al Celor Adormiti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Acatistul Mare Al Celor Adormiti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Acatistul Mare al celor Adormiți

Preotul dă binecuvântarea sau, dacă nu este niciun preot, zicem:

Doamne, miluiește. (de 12 ori) Slavă... Și acum...

Apoi Aliluia... glas 8, cu stihurile:

TROPARUL, glasul al 8-lea:

Şi îndată se cântă Binecuvântările înmormântării, glasul al 5- lea:

Canoanele pentru cei adormiți

Rugăciunea pentru cei adormiți, de la Miezonoptică

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.

TROPARUL, glasul al 8-lea:

Apoi Fericirile, glasul al 6- lea:

Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Rugăciune către Sfântul Mucenic Uar, pentru cei nebotezați

Rugăciune către Maica Domnului

Rugăciune pentru o moarte bună

S-ar putea să vă placă și