AC\IUNILE ARMATEI ROMÂNE PENTRU REALIZAREA

MARII UNIRI ]I CONSOLIDAREA STATULUI NA\IONAL

F`urirea în 1918 a patriei comune tuturor românilor România întregit` – reprezint` un act
profund legitim, ce a încununat aspira\iile de unitate ale na\iunii noastre, idealul pentru care au
luptat ]i s-au jertfit genera\ii de înainta]i.
Unirea tuturor provinciilor locuite de români a avut, neîndoios, un caracter plebiscitar, ea
fiind hot`rât` de organisme politice reprezentative ale românilor, în cadrul unor impresionante
adun`ri populare la care au participat sute de mii de cet`\eni. În acela]i timp, actele de unire de la
Chi]in`u, Cern`u\i ]i Alba Iulia, au la baz` ]i contribu\ia armatei române care a adus pe altarul
unit`\ii na\ionale un greu tribut de jertfe.
La începutul secolului al XX-lea, armata român` era chemat` s` îndeplineasc` dou` \eluri
fundamentale – asigurarea independen\ei ]i integrit`\ii statului ]i realizarea dezideratului na\ional
suprem – reunirea teritoriilor române]ti, aflate sub diferite st`pâniri str`ine.
În concep\ia for\elor politice române]ti de pe ambii versan\i ai Carpa\ilor, obiectivul unirii
trebuia s` fie atins, în primul rând prin mijloace politice ]i diplomatice dar nu se excludea ]i
op\iunea militar`.
A]a dup` cum cunoa]te\i, în toamna anului 1917, trupele ruse au p`r`sit frontul, iar în spa\iul
dintre Carpa\ii Orientali ]i Nistru s-a creat o stare anarhic` cu consecin\e grave pentru siguran\a
intern` a statului român ]i capacitatea combativ` a armatei. Ca urmare a ac\iunilor tot mai dese ale
deta]amentelor bol]evice, care urm`reau paralizarea activit`\ii Sfatului \`rii din Basarabia, acest
organism a cerut insistent, în cursul lunii decembrie 1917, interven\ia trupelor noastre.
Cu toate c` îns`]i situa\ia \`rii era grav`, guvernul român a hot`rât la 17 ianuarie 1918 s`
acorde sprijinul militar solicitat. Pentru punerea în aplicare a hot`rârii adoptate de guvern, Marele
Cartier General român a încredin\at Corpului 6 Armat` misiunea „s` resping` peste Nistru bandele
ruse care jefuiau ]i atacau trupele noastre; s` asigure ordinea ]i regulata circula\ie pe calea
ferat`; s` se fac` ordine în tot \inutul Basarabiei, punându-se via\a ]i avutul locuitorilor la
ad`postul jafurilor ]i crimelor.”Pentru îndeplinirea misiunii Corpului 6 Armat` avea la dispozi\ie
diviziile 11 ]i 13 infanterie, 1 ]i 2 cavalerie .Celor patru divizii li s-a ordonat „s` distrug` for\ele de
agita\ie existente în Basarabia; s` se treac` peste Nistru sub escort`, cu trenul sau pe jos, to\i
solda\ii ru]i dezertori care r`t`cesc prin sate ]i sunt organiza\i în bande în scopul de a jefui ]i
r`zvr`ti pe locuitori. Cei originari din Basarabia vor fi trimi]i la vetrele lor”.
Divizia a 11-a, comandat` de generalul Ernest Bro]teanu, a trecut Prutul la 23 ianuarie ]i a
înaintat spre Chi]in`u pe dou` coloane. Generalul Constantin Prezan a adresat o proclama\ie
popula\iei din Basarabia în care, printre altele, ar`ta: „V` declar sus ]i tare c` Oastea Român` nu
dore]te decât ca prin orânduiala ]i lini]tea ce o aduce, s` v` dea putin\a s` v` statornici\i ]i s` v`
des`vâr]i\i autonomia ]i slobozenia voastr`, precum ve\i hot`râ voi singuri.”
În seara zilei de 26 ianuarie cele dou` brig`zi ale diviziei intr` în Chi]in`u, fiind primite cu
entuziasm de popula\ie. Pe 28 ianuarie, generalul E.Bro]teanu ]i colaboratorii s`i apropia\i au fost
invita\i la ]edin\a Sfatului \`rii, fapt ce marcheaz` primirea oficial` a armatei române. În discursul
s`u, generalul E.Bro]teanu a spus: „Crea\i-v` via\a dumneavoastr` cum crede\i ]i nimeni nu se
amestec` în ea. În organizarea ei nu v` vom împiedica”.
Pe 6 februarie Sfatul \`rii a proclamat independen\a Republicii Democratice Moldovene]ti.
În timp ce la Chi]in`u armatei române i se f`cea o primire emo\ionant`, pe dealurile situate la
vest de Tighina s-au desf`]urat ac\iuni ofensive, iar pe 7 februarie unit`\ile române au pus st`pânire
pe ora] ]i au luat sub control podul peste Nistru.
La sudul Basarabiei ac\iunile au avut un caracter mai complex, datorit` rezisten\ei trupelor
bol]evice la care s-au asociat ]i o parte a popula\iei neromâne]ti de aici. Aici a ac\ionat Divizia 13
Infanterie sub comanda colonelului Drago]. Pentru luptele din zonele Vâlcov ]i Chilia rus`, s-a
impus concentrarea a numeroase for\e din trupele de uscat, marina militar` ]i avia\ie. Pe 16
1
februarie dup` lupte destul de grele , autorit`\ile Chiliei au hot`rât predarea ]i ca urmare, în sudul
Basarabiei a fost restabilit` ordinea, via\a ]i bunurile popula\iei fiind puse în siguran\`. Respinse
spre est, trupele bol]evice s-au concentrat la Cetatea Alb`. Ac\ionând pe trei direc\ii concentrice,
unit`\ile române au reu]it ca la 18 martie 1918 s` intre în vechea cetate a lui ]tefan cel Mare.
În nordul Basarabiei a ac\ionat Divizia 1 Cavalerie care a trecut Prutul la 21 ianuarie, iar pe
23 ianuarie a p`truns în ora]ul B`l\i. În zilele urm`toare unit`\ile de cavalerie române au luat sub
control nordul Basarabiei, ie]ind pe 3 martie 1918 cu majoritatea for\elor pe cursul râului Nistru.
Odat` ordinea restabilit` între Prut ]i Nistru cu sprijinul armatei române, autorit`\ile locale ]i
centrale ale Republicii Democratice Moldovene]ti au putut organiza ]i conduce reluarea activit`\ilor
politice ]i culturale, a spiritului na\ional în rândul popula\iei.
În aceste condi\ii, activitatea popula\iei în favoarea unirii s-a amplificat considerabil, iar la
27 martie Sfatul \`rii hot`r`]te unirea cu România. Hot`rârea a fost adoptat` cu 86 de voturi pentru, 3
împotriv` ]i 36 de ab\ineri, 13 deputa\i fiind absen\i. La 9 aprilie 1918 regele Ferdinand a promulgat
unirea Basarabiei cu \ara.
Armata român` nu s-a implicat în ac\iuni politice, dar evident, prezen\a acesteia a stânjenit
vizibil libertatea de ac\iune a trupelor ]i for\elor bol]evice, ostile îndeplinirii idealurilor române]ti
din acest spa\iu geografic.
Locul ]i rolul armatei române în Basarabia, în perioada ianuarie – martie 1918 a fost
sintetizat în raportul pe care generalul Istrati, comandantul Corpului 6 Armat`, l-a prezentat, la 29
aprilie 1918 Marelui Cartier General, raport, credem, elocvent în acest sens. Referindu-se la
misiunile încredin\ate trupelor noastre, raportul ar`ta c` acestea au constat în:
- preluarea armamentului de la popula\ia urban` ]i rural`;
- asigurarea celei mai complete ordini;
- împingerea peste Nistru a ultimelor coloane ruse din Basarabia ]i care veneau din
Moldova;
- asigurarea condi\iilor pentru ca activitatea agricol`, economic` ]i comercial` s`
reînceap`;
- adunarea ]i inventarierea armamentului l`sat de armatele ruse;
- o purtare corect` ]i demn` ]i desf`]urarea unei propagande active prin care s` se
apropie popula\ia de toate na\ionalit`\ile.
La 7 mai 1918, la Bucure]ti, în Palatul Cotroceni, a fost semnat` pacea între România ]i
Puterile Centrale. Caracterul ei înrobitor este dovedit ]i de prevederile în domeniul militar. Armata
trebuia s` fie demobilizat` ]i parte din marile unit`\i desfiin\ate în a]a fel încât s` fie incapabile s` se
opun` regimului de domina\ie ]i exploatare la care era supus` \ara. Pacea nu a fost ratificat` de
regele Ferdinand.
La 9 noiembrie 1918 guvernul român a adresat un ultimat feldmare]alului August von
Mackensen, comandantul trupelor de ocupa\ie, prin care i se cerea retragerea armatei sale de pe
teritoriul statului român. La 10 noiembrie 1918, armata român` a fost mobilizat`.
În ordinul de zi c`tre o]tire emis de regele Ferdinand se spunea: „Fra\ii vo]tri din Bucovina ]i din
Ardeal v` cheam` pentru aceast` ultim` lupt`, ca prin avântul vostru s` le aduce\i eliberare de sub
jugul str`in.”
Între timp românii din teritoriile aflate sub domina\ia austro-ungar` ]i-au intensificat lupta
pentru unire.
Intelectualii bucovineni au convocat pentru ziua de 27 octombrie 1918 o adunare la
Cern`u\i, care s-a proclamat „Adunare Constituant`” ]i care a instituit Consiliul Na\ional abilitat a
hot`râ ]i trata asupra poporului român din aceast` zon`.
Demersul politic al românilor bucovineni era îns` stânjenit de ac\iunea ucrainienilor care
manifestau veleit`\i de domina\ie asupra Bucovinei, deta]amentele lor înarmate dedându-se la jafuri,
devastând depozite cu material militar ]i civil, la acte de teroare asupra popula\iei.
Urm`rind evolu\iile evenimentelor de la Cern`u\i ]i \inând cont de cererea Consiliului
Na\ional de a interveni cu for\a armat` pentru a ap`ra drepturile înc`lcate ale românilor din
Bucovina, Guvernul român a luat m`surile ce se impuneau.

2
 La 5 noiembrie, Ministerul de R`zboi a hot`rât ca Divizia 8 Infanterie, comandat` de
generalul Zadic Iacob ]i având în subordine regimentele 16, 29 ]i 37 infanterie, s` ocupe I\canii ]i
Suceava, iar de aici s` înainteze progresiv ocupând Bucovina, pân` la Cern`u\i, inclusiv.
Caracterul inedit al ac\iunilor ce urmau a fi executate de unit`\ile subordonate generalului
Zadic, i-au impus acestuia s` fac` o serie de preciz`ri privind rolul ]i conduita trupelor române în
Bucovina:
- trupele se vor considera ca în campanie;
- în ac\iunea lor unit`\ile se vor pune în leg`tur` cu autorit`\ile comunale;
- grija de c`petenie a comandan\ilor ]i trupei este de a restabili lini]tea în localit`\i;
- pentru ocrotirea popula\iei contra bandelor de r`uf`c`tori ]i pentru restabilirea
ordinii , se vor trimite deta]amente care dup` terminarea misiunii se vor înapoia la unit`\ile de
unde au fost trimise;
- nu se vor face niciun fel de rechizi\ii for\ate, totul se va pl`ti cu bani;
- comandan\ii români vor lua leg`tura cu comandan\ii austrieci explicându-le rolul
ac\iunii trupelor noastre;
- se va evita orice provocare fa\` de trupele austro-ungare.
Pentru îndeplinirea misiunii stabilite la 8 noiembrie, for\ele Diviziei 8 Infanterie s-au
constituit în deta]amentele „Drago]”, „Alexandru cel Bun” ]i „Suceava” care în aceea]i zi au
început mar]ul din ora]ele Dorohoi, Boto]ani ]i F`lticeni. În ziua de 10 noiembrie când s-a decretat
mobilizarea trupele române se aflau la 5-8 km sud de Cern`u\i. Intrarea Diviziei 8 Infanterie în
Cern`u\i a avut loc în ziua de 11 noiembrie, zi în care în fruntea Deta]amentului „Drago]”,
generalului Iacob Zadic i-a fost f`cut` o primire entuziast` din partea popula\iei ora]ului. Înaintând
spre nord – vest, la 13 noiembrie 1918, în zona satului Luzan, a avut loc o confruntare armat` între
Deta]amentul „Drago]” ]i o grupare ucrainean`, soldat` cu mor\i ]i r`ni\i de ambele p`r\i. Pe durata
ac\iunilor pentru luarea sub control a nordului Bucovinei, unit`\ile Diviziei 8 Infanterie au luat
„contact” cu cele ale Diviziei 1 Cavalerie care primise ordin s` p`trund` în nordul Basarabiei, astfel
Divizia 8 Infanterie a avut asigurat flancul s`u drept.
Concomitent cu ac\iunile acestei mari unit`\i, lupta pentru unire a intrat în faza sa decisiv`.
Consiliul Na\ional a hot`rât convocarea pentru 28 noiembrie 1918, la Cern`u\i, a unui congres
general al popula\iei din provincie care s` decid` viitorul acesteia. Congresul a hot`rât în
unanimitate unirea necondi\ionat` a Bucovinei în vechile ei hotare, pân` la Ceremu], Colaciu ]i
Nistru cu Regatul României.
Dac` în Basarabia ]i Bucovina, un rol deosebit în realizarea unirii l-a avut armata român`, în
Transilvania un factor important în înf`ptuirea ]i ap`rarea unirii cu \ara mam` l-a constituit ac\iunea
g`rzilor na\ionale, g`rzi na\ionale formate pe etape, în toate localit`\ile transilvane, ajungând pân` la
constituirea „Comandei supreme a g`rzilor na\ionale române din Ungaria ]i Transilvania”.
Iat` câteva din ac\iunile ]i misiunile g`rzilor na\ionale din Transilvania ]i anume:
- sfin\irea steagurilor;
- depunerea jur`mântului de credin\`;
- stabilirea localurilor pentru sediu, terenurilor de instruc\ie ]i posibilit`\ilor de
dotare;
- sprijinirea consiliilor na\ionale române de a prelua administra\ia public` ]i
men\inerea noii ordini române]ti;
- ap`rarea institu\iilor ]i a avutului public: po]ta, serviciul de telefoane, spitale, ]coli,
judec`torii;
- paza g`rilor ]i c`ilor ferate;
- împiedicarea jafurilor ]i devast`rilor;
- contribu\ie la buna organizare ]i desf`]urare a adun`rilor populare pentru alegerea
delega\iilor pentru adunarea constituant`;
- asigurarea afluirii ]i defluirii mul\imii pe ]i de la Câmpul lui Horea, pentru Marea
Adunare Na\ional`;
- asigurarea bunei desf`]ur`ri a Marii Adun`ri de la Alba Iulia.

3
 Important de men\ionat este faptul c` în Marele Sfat Na\ional, g`rzile na\ionale au fost
reprezentate prin 41 ofi\eri, 10 ofi\eri, 3 sergen\i, 2 caporali ]i 4 solda\i. Putem concluziona c` la
Alba Iulia, ca ]i în teritoriu, g`rzile na\ionale ]i-au adus o contribu\ie hot`râtoare la asigurarea lini]tii
]i ordinii, precum ]i la bunul mers al ac\iunilor de unire a Transilvaniei cu România.
Revin la un moment deosebit , cel al mobiliz`rii armatei. Început` în mod discret înainte de
oficializarea ei, a doua mobilizare a armatei a fost decretat` în 10 noiembrie 1918, mobilizare
desf`]urat` în condi\ii destul de vitrege ca urmare a faptului c` unele unit`\i ]i mari unit`\i î]i aveau
re]edin\a înc` în teritoriul ocupat de inamic, deci ]i oamenii care trebuiau chema\i sau rechema\i sub
arme. Conform proiectului de mobilizare ]i al planului de opera\ii, Marele Cartier General român a
concentrat diviziile 7 infanterie ]i 1 vân`tori la Piatra Neam\ ]i Com`ne]ti în vederea trecerii în
Transilvania pentru eliberarea str`vechilor meleaguri române]ti. Avang`rzile acestor mari unit`\i au
trecut mun\ii între 2 ]i 15 noiembrie. În ajunul ]i în timpul desf`]ur`rii Marii Adun`ri Na\ionale de la
Alba Iulia, aceste elemente înaintate se aflau concentrate în estul Transilvaniei în zonele Topli\a,
Ditr`u, Gheorgheni, Miercurea Ciuc.
Deci Adunarea de la Alba Iulia ]i-a putut desf`]ura lucr`rile f`r` niciun fel de presiune din
partea armatei române, oprit` la grani\a r`s`ritean` a Transilvaniei.
A]ezarea ]i înaintarea armatei române menite s` apere ]i s` garanteze Marea Unire, vor
continua ]i dup` intrarea în Cluj la 24 decembrie 1918. Fa\` de atitudinea agresiv` pe care ungurii o
manifest` de la început, iar apoi fa\` de pericolul bol]evic, Marele Cartier General ia m`suri de
ap`rare.
Între timp armata român` a eliberat Huedinul, iar la 9 ianuarie 1919 opera\iunile au fost
oprite din cauza armisti\iului nedrept de la Belgrad. Ungurii sunt cei care nu respect` armisti\iul ]i
execut` atacuri în zonele Cincea, Beiu] ]i Brad. Se desf`]oar` numeroase acte de teroare împotriva
românilor, acte ce las` în urm` mor\i, r`ni\i ]i disp`ru\i. Astfel, a fost atacat carul mortuar a lui
Gheorghe Pop de B`se]ti, la Beli], jud.Cluj au fost omorâ\i 45 de români, în patru localit`\i din
jude\ul Arad s-au înregistrat peste 300 de mor\i, iar la F`get au fost omorâ\i peste 100 de români
care manifestau pa]nic ]i salutau Unirea de la 1 decembrie 1918. Cauzele ar`tate mai sus au f`cut s`
se ajung` la B`t`lia din Apuseni.
B`t`lia din Mun\ii Apuseni a început în noaptea de 15/16 aprilie 1919, trupele ungare fiind
cele care au declan]at ofensiva. Atacurile au fost respinse, iar la ora trei diminea\a s-a dezl`n\uit
ofensiva armatei române în lungul Mun\ilor Apuseni, de la Holod pân` la Mure], pe un front de
peste dou` sute de kilometri s-au pus în mi]care ca un val impetuos, solda\ii celor trei divizii de atac
române]ti: 7,6 ]i 2 vân`tori. Luptele au fost deosebit de grele în special în defileul de la Ciucea.
În sâmb`ta Pa]telui (17 aprilie) s-a eliberat ora]ul Beiu], iar în ziua de Pa]ti, primele
deta]amente române]ti au intrat în Oradea ]i pe 19/20 aprilie au fost eliberate Salonta ]i Careiul.
Diviziile române continu` ofensiva ]i la 23 aprilie vor ajunge la Tisa. Astfel, Transilvania, nucleu al
etnogenezei noastre, vatr` ancestral` a poporului român, revenea în patria mam` ]i ca rezultat al
ap`r`rii ]i consfin\irii cu sabia a Marii Uniri ]i „se înf`ptuia atunci România Mare” care nu-i altceva
decât România de drept cl`dit` pe contururile vechii Dacii. În lunile iunie – iulie 1919 trupele D.2
române ]i D.21 ardelean` „au trecut în Banat ]i au luat în primire teritoriul român. La sfâr]itul lunii
iulie România se g`sea în posesia întregului teritoriu ce i se recunoscuse”.
Ca urmare a existen\ei informa\iilor certe c` guvernul de orientare comunist` a lui Bela Kun
preg`tea o ofensiv` de mari propor\ii împotriva armatei române, împreun` cu Rusia sovietic` ]i
for\ele bol]evice din Ucraina ]i a faptului c` partea ungar` nu a acceptat propunerile de încetare a
ostilit`\ilor s-a ajuns la b`t`lia de pe Tisa (20-26 iulie 1919). Dup` atacul trupelor ungare desf`]urat
în perioada 20 – 23 iulie a urmat puternica contraofensiv` româneasc`, armata ungar` fiind
dezmembrat`, iar trupelor române deschizându-li-se drumul spre Budapesta. Dar înfrângerea
armatei ungare pe Tisa nu putea fi des`vâr]it` decât dac` puterea militar` a Ungariei era nimicit` cu
totul ]i guvernul ungar pus în imposibilitatea de a ne mai ataca. De aceea, opera\iile militare au fost
reluate sub coordonarea generalului Prezan, înso\it de lt.col.Ion Antonescu, ]eful biroului opera\iuni
din Marele Cartier General. A urmat for\area Tisei, armata ungar` fiind surprins` ]i a intrat în derut`
complet` ]i dezorganizare, astfel c` la 3 august 1919, for\ele române intr` în Budapesta.

4
 Armata român`, pe timpul sta\ion`rii sale în Ungaria nu s-a amestecat în problemele ei
l`untrice, dar mai mult a dat dovad` de unanism ]i omenie, ajutând popula\ia înfometat` a
Budapestei. Sub protec\ia armatei române s-au redat cet`\enilor drepturile ce le fuseser`
suprimate:”libertatea întrunirilor politice, redeschiderea spectacolelor, reluarea ocupa\iilor de c`tre
func\ionari ]i muncitori”.
Campania militar` din Ungaria „ne-a costat pierderi serioase”. Totalul lor se ridic` la 188 de
ofi\eri ]i 11.479 solda\i, din care 69 ofi\eri ]i 3.661 solda\i mor\i.
Între 12 ]i 16 noiembrie 1919, are loc evacuarea Budapestei. Retragerea s-a f`cut în ordine,
f`r` acte de ostilitate fa\` de popula\ie, iar predarea caz`rmilor ]i obiectivelor s-a f`cut cu documente
semnate de ambele p`r\i. Armata român` s-a retras pe linia provizorie de frontier`, a]teptându-se
hot`rârile Conferin\ei de Pace de la Paris. Dup` dou` luni de la retragere, la 4 iunie 1920, a avut loc
semnarea Tratatului de Pace de la Trianon.
Înf`ptuit` prin voin\a poporului român ]i garantat` prin sacrificiul fiilor s`i, Marea Unire va
fi recunoscut` de c`tre areopagul european de la Paris prin tratatele încheiate ]i semnate de
România, Austria ]i Ungaria ]i de c`tre alte state ale lumii. Se consfin\e]te astfel grani\a de vest a
României, fixat` ulterior pe teren de c`tre o comisie interna\ional` impar\ial`.
În concluzie unirea Basarabiei, Bucovinei ]i Transilvaniei cu România a fost hot`rât` la
Chi]in`u, Cern`u\i ]i Alba Iulia, prin voin\a liber exprimat` de românii din aceste teritorii. Actele de
unire sunt rezultatul îngem`n`rii tuturor for\elor poporului român – clasa politic`, \`r`nimea,
intelectualitatea, biserica, etc. În rândul for\elor care au preg`tit ]i realizat unirea un rol important l-a
avut armata.
Rolul armatei rezult` ]i din spusele marelui nostru istoric Nicolae Iorga, care aprecia c` dac`
armata ”nu ar fi realizat un cordon de baionete în jurul reprezentan\ilor na\iei, du]manii nu le-ar fi
îng`duit s` se pronun\e asupra unit`\ii na\ionale. Actele de unire au devenit fapt material ]i prin
ac\iunea biruitoare a osta]ului român, prin jertfa sa suprem` pe câmpul de b`t`lie, pentru
eliberarea fra\ilor din Ardeal, Basarabia ]i Bucovina”.

Col.(r.) Petru GUR`U