4.1.

Esența, însemnatatea și ansamblului procedeelor științifice a metodei de

bilanț
Metoda de bilanț este metoda principală a metodelor de coordonare și legătură
reciprocă a indicatorilor ce oglindesc esența fenomenelor și proceselor studiate. O
mare însemnătate o are folosirea metodei de bilanț în elaborarea planurilor și la
totalizarea activitații întreprinderii în toate ramurile economiei naționale.
Metoda de bilanț include un ansamblu de procedee dintre care deosebim:
1. Analiza economică a procesului sau fenomenului la etapa inițială de
dezvoltare - se folosește pentru determinarea tuturor datelor statistice, ce
caracterizează starea dinamică și legăturile reciproce a tuturor părților,
fenomenelor sau proceselor studiate.
2. Coordonarea și balansarea pe principiul dublei înregistrări a operațiunilor
economice - este o parte componentă a metodei de bilanț. Cu ajutorul acestui
procedeu se determină balansarea atît de fapt, cît și în prognoză a tuturor părților,
fenomenelor sau proceselor economice.
Schema oricărei balanțe – mijloacelor de producție, resurselor de muncă sau
financiare - este construită pe principiul balansării a 2 parți componente și
folosirea acestora, veniturilor și cheltuielilor, dublei înregistrări în contabilitate
etc.
3. Efectuarea calculului direct, care se folosește pe larg la prelucrarea
bilanțurilor cînd se efectuiază inventarierea mijloacelor de producție, resurselor de
muncă și financiare.
4. Determinarea coeficienților de bilanț - esența acestui procedeu contă în aceea
că că pe baza analizei experiențelor practice se elaborează coeficienți de legatură
reciprocă a diferitor parți, a fenomenelor compuse. În planificare se folosește
coeficientul de proporție dintre voluml de producție, resursele de muncă, obiectele
de muncă și obiectele de consum.
5. Întocmirea bilanțului interramural. Metoda de bilanț dintre ramuri dă
posibilitate să se vadă legatura dintre ramuri în economia națională. Structura
costurilor de producție, cheltuielilor activității operaționale și altor activități și
rentabilitatea ramurii date.
Bilanțul dintre ramuri se alcătuiește în două variante: forma naturală și valorică.