8 - Articulatoarele

ARTICULATOARELE NEADAPTABILE
Descriere
– cel mai simplu tip disponibil
– Singura poziţie redată corect = IM
-> deschiderea, propulsia, lateralitatea nu sunt reproduse în acelaşi mod ca şi la pacient.
– Traiectoriile de deschidere şi de închidere nu sunt cele ale pacientului (distanţa intercondiliană nu es similară)

Modelele trebuie montate cu dinţii în contact în poziţia ocluzală dorită.

– modelele ţinute împreună cu dinţii în contact şi plasate la distanţă egală de componentele max şi mand ale aparat.
– gips de fixare între modelul mandibular şi componenta mandibulară a articulatorului şi se ţin strâns apăsate.
– Modelul maxilar fixat în acelaşi mod de braţul superior al articulatorului.
– Priză → modelele separate şi simpla balama readuce modelele în poziţia menţinută de a lungul montării.
– ! Axa de rotaţie balama de închidere a gurii pacientului nu corespunde cu axa balama a aparatului.
=> Dacă între arcade e plasată o ceară de înregistrare cu grosime mare care determină o poziţie depărtată a
arcadelor ulterior va apare o modificare a poziţiei de IM prin apropierea braţelor articulatorului.

Avantaje
– preţul scăzut
– timpul scurt necesar pentru montarea modelelor:
- procedeul de montare este uşor
- nu sunt necesare înregistrarea altor date de la pacient în vederea montăriinim.

Dezavatajele
– reproduce doar poziţia de contact în IM restaurările realizate
-> nu corespund în cazul realizării mişcărilor excentrice
– mult timp necesar în ajustarea restaurării intraoral => lipsă de eficienţă bani- timp;
– retuşări masive va rezulta -> morfologie şi relaţii ocluzale de proastă calitate.

ARTICULATOARELE SEMIADAPTABILE
Descriere
– Uzual are 3 tipuri de reglări care duc în final la o redare apropiată a mişcărilor condiliene ale fiecărui pacient
– În acest fel se poate reproduce aproape cu exactitate:
- poziţia de contact ocluzal-IM
- contactele dentare din mişcările excentrice
– ARCON
- reproduc realitatea anatomica
-> pantele de ghidaj corespunzătoare foselor glenoide sunt ataşate la braţul superior al articulatorului.
-> mandibule = bratul inferior
- Sferele condiliene sunt solidare cu ramura inferioara a articulatorului.
- Utilizeaza arcuri faciale cu sprijin nazal si olive auriculare care adopta o axa balama conventionala situata la
8mm inaintea conductului auditiv extern.
- indicatie: protezelor fixate
- usurinta de manipulare in labo (permite separarea ramurii sup de cea inf pentru realizarea lucrarii)
- Ex.: SAM, FAG.
– NON-ARCON
- nu reproduc realitatea anatomica
-> condilii sunt pe braţul superior şi pantele de ghidaj la nivelul braţului inferior.
- Sferele condiliene sunt solidare de bratul superior.
- Utilizeaza arcuri faciale cu stilete cutanate pentru localizarea axei balama si un varf suborbitar.
- indicatie: protezelor mobilizabile partiale si totale
- cele 2 brate nu sunt demontabile => faciliteaza tehicile de rodaj al ocluziei protezelor cu paste abrazive.

Reglările articulatoarelor semiadaptabile se referă la:

1. Înclinarea condiliană
– Unghiul după care condilii mandibulari alunecă de-a lungul eminenţei articulare poate influenţa puternic gradul de
înclinare a versantelor cuspidiene şi adâncimea foselor dinţilor laterali.
– SA : se poate modifica angulaţia condiliană ca să o poată imita pe cea a pacientului.
=> restaurările realizate în acest mod pot fi realizate cu o adâncime a foselor şi o înclinare a pantelor cuspidiene în
armonie cu condiţia ocluzală existentă a pacientului.
 2. Mişcarea de translaţie laterală (unghiul Bennett)
– În laterotruzie sau lateralitate condilul orbitant realizează o mişcare de coborâre, înaintare şi medializare,
realizând un unghi cu planul sagital denumit unghiul Bennett (condilul efectuează o mişcare sinusoidală)
– Acest unghi are un efect asupra lărgimii foselor centrale ale dinţilor laterali.
– SA : mişcarea Bennett a condilului orbitant să fie doar în linie dreaptă din IM până în poziţia laterotruzivă maximă,
→ Ghidajul condilian = ajustarea articulatorului prin care se reglează unghiul sub care coboară din RC spre poziţia
de lateralitate sau protruzie.

3. Distanţa intercondiliană
– Are efect asupra căilor de mişcare propulsivă sau laterotruzivă ale dinţilor posteriori.
– SA : permite reglarea distanţei intercondiliene la nivelul articulator (ea să aproximeze destul de exact distanţa)
=> realizarea unei restaurări cu o morfologie care este în armonie cu mişcările excentrice ale mandibulei.

Procedee asociate necesare

1. Arcul facial de transfer.
- Rolul primar : monta modelul maxilar corect în articulator.
- Elementele compomenete :
cadru principal cu butoni auriculari
furcheta de înregistrare a dinţilor maxilari
suport pentru fixare la nivelul feţei.
- Arcul facial foloseşte 3 puncte de referinţă pentru localizarea modelului pe articulator.
2 post : axa balama a fiecărui condil
→ Cele mai multe articulatoare nu localizează exact axa balama a pacientului ci se bazează pe
nişte puncte predeterminate care s-au demonstrat a fi foarte aproape de axele balama.
1 ant : punct arbitrar ales de compania producătoare
→ des : baza nasului
- După determinarea acestor puncte posterioare se măsoară distanţa intercondiliană prin măsurarea lăţimii capului
pacientului între aceste puncte din care ulterior se scade o dimensiune standard care compensează distanţa laterală
între punctul posterior şi centrul de rotaţie al fiecărui condil.
- Măsurătoarea găsită este ulterior transferată prin intermediul arcului facial la nivelul articulatorului unde arcul se
fixează la valoarea dată şi modelul maxilar poate fi astfel montat pe braţul superior al A.
- nb: ASA foloseşte o axă balama arbitrară sau medie.

2. Înregistrare interocluzală
- trebuie să găsim poziţia mandibularo-maxilară pentru a fixa modelul mandibular pe articulator
- Poziţia de IM este deseori folosită pentru că este uşor de găsit.
→ rulou de ceară caldă aplicat pe arcada pacientului + dinţii în contact complet.
→ Apoi ceara e plasată între cele două modele
→ Articulator montate în IM => nu mai permite nici o mişcare posterioară a condililor săi
=> pentru pacienţii long centric, nu mai permite depistarea RC pe articulator.
- Poziţia de RC pt terapii şi analize ocluzale sau restaurări importante
→ Deseori e o poziţie ocluzală instabilă => tb se realizeze o înregistrare interocluzală care să stabilizeze
-> Înregistrarea cu ceară a RC se face la o DV mai mare decât DV ce corespunde IM (nu tb perforat)
- când se transferă o axă balama aproximativă o metodă de minimalizare a erorilor este scăderea grosimii cerii de
înregistrare cu ulterioare ajustări în cavitatea orală.
3. Înregistrări interocluzale excentrice
- necesare pentru reglaj mişcările condiliene de lateralitate ale pacientului.
- se plasează o plăcuţă de ceară încălzită pe dinţii post, pacientul deschide uşor gura şi face o lateralitate.
→ În această poziţie pacientul apropie dinţii dar nu găureşte total plăcuţa de ceară
→ pacientul nu trebuie să facă o excursie a mandibulei mai mare de 3-5mm pentru a nu depăşi vărfurile
cuspidiene ale dinţilor superiori cu vârfurile cuspidiene ale dinţilor inferiori
→ În cazul în care se face o mişcare mai amplă se va înregistra un unghi Bennett mai mic decât cel real
=> proteze cu fose prea înguste ce vor determina apariţia interferenţelor în mişcările laterotruzive.
- ceara aplicată pe modele şi dinţii modelelor sunt aduşi în contact
→ se reglează înclinarea condiliană şi unghiul Bennett pentru a putea reda această mişcare condiliană.
- Se reglează articulatorul folosind 3 înregistrări în ceară: laterotruzivă stângă, dreaptă şi protruzivă.
- Se poate realiza şi o ajustare a ghidajelor dentare prin reglarea platoului incizal.

Avantaje şi dezavantaje
- necesită ajustări introorale minime de aceea este un aparat excelent în realizarea tratamentelor dentare de rutină
- necesită un timp mai lung de transfer a informaţiilor din cavitatea orală pe articulator, timp care ulterior este
câştigat în cadrul adaptării intraoarle
- preţul mai crescut.
ARTICULATOARELE COMPLET ADAPTABILE
Descriere
– cel mai sofisticat
– numeroase ajustări => capabil să repete cel mai precis mişcările condiliene depstate la fiecare pacient
1. Înclinarea condiliană
Unghiul sub care coboară condilul în cursul mişcărilor de lateralitate şi propulsie poate fi modificat.
ACA e,capabil să redea atât unghiul dar şi curba traiectoriei mişcării condiliene.
2.Mişcarea de translaţie laterală (unghiul Bennett)
Redarea caracteristicilor exacte ale mişcării sinusoidale ale condililor în lateralitate, (vs ASA : plană)
3. Mişcarea de rotaţie condiliană
În laterotruzivă condilul pivontant (de partea lucrătoare) face o mişcare de rotaţie pură şi mişcă uşor lateral.
Această alunecare laterală poate avea o componentă superioară, inferioară, spre înainte sau spre înapoi, ceea ce
influenţează adâncimea foselor, înălţimea cuspidiană, direcţia crestelor marginale şi a şanţurilor.
ACA pot fi programate să reproducă această mişcare condiliană a condilului pivotant al pacientului.
4. Distanţa intercondiliană
ACA pot să ajusteze la mm distanţa intercondiliană => sa nu existe interferenţe în mişcările excentrice.

Procedee asociate necesare

1. Localizare exactă a axei balama
-> se realizează prin folosirea locatorul de axă balama
– se ataşează atât la dinţii max şi la cei mand şi care se prelungeşte extraoral până în regiunea condiliană.
– Se ataşează pe braţul sup al aparatului o plăcuţă gradată milimetric care se plasează în regiunea auriculară.
– Un stilet inscriptor se ataşează de dinţii mandibulari şi se plasează pe hârtia gradată.
– Apoi pacientul face mişcări de deschidere uşoară de axă balama şi stiletul se ajustează până nu se mai mişcă ci
doar face mişcări de rotaţie în jurul unui punct.
– => se determină exact centrul axei balama şi se marchează acest punct printr-un marcaj la piele

2. Înregistrare pantografică
– pantograful alcătuit din:
- componentă ataşată la dinţii mand şi care poate susţine 6 plăcuţe de înregistrare
Există 2 plăcuţe de înregistrare în dreptul fiecărui condil
Una înregistrează mişcarea condilului în plan orizontal
Cealaltă în acelaşi timp o înregistrează în plan vertical.
Există de 2 placuţe ant care 4 înregistrează mişcările laterale ale mand în plan orizontal.
- componentă ataşată la dinţii max şi care poate susţine 6 stilete inscriptoare
– În mişcări plăcuţele se mişcă în timp ce stiletele sunt staţionare.şi se înregistrează traseele mişărilor mand
– Cand dispozitivul este ataşat la dinţi, aceştia nu mai intră în contact decât într-o mică zonă frontală
=> ce se va inscripţiona în timpul mişcărilor mand e determinat doar de alunecarea condililor în cav glenoidă.
– Cu acest aparat se înregistrează 3 mişcări limtă mandibulare: protruzivă, laterotruzivă dreaptă şi stângă.
– După înregistrarea traseelor pantograful este luat de la pacient şi transferat pe articulator.
– 2 roluri:
- acţionează ca un arc facial şi transferă poziţia max faţă de articulator la o distanţă corectă faţă de condili
- conţine toate info necesare pentru ajustarea articulatorului la mişcările precise ale pacientului
– Articulatorul este ajustat sistematic şi metodic până când fiecare stilet va trece din nou peste înregistrarea care
reprezintă de fapt traseul condilian. În momentul în care toate 6 stiletele refac traseele înregistrate atunci
începe şi reglarea ACA.

3. Înregistrare interocluzală a RC
– Pentru a putea analiza toate mişcările se înregistrează RC.
– axa balama e înregistrată corect
-> faptul că se va folosi o înregistrare cu dinţii uşor depărtaţi (dimensiune verticală uşor mai mare) nu are nici o
importanţă doarece axa balama a pacientului este identică cu cea a articulatorului
=> traseul de închidere va fi acelaşi
– Când este necesar să realizăm restauraţii care să crească DVO acestea nu se vor adapta intraoral dacă drumul de
deschidere-închidere al gurii nu este identic între articulator şi pacient.
Avantaje şi dezavantaje
- duplica mişcările mandibulare -> restaurările se vor adapta precis şi vor avea nevoie de corecturi minore
- dezavantajul e timpul lung de transfer al informaţiilor şi costul extrem de crescut.
SELECTAREA UNUI ARTICULATOR
1. recunoaştere caracteristicilor ocluzale ale pacientului
2. amplitudinea procedeelor restaurative: cu cât sunt mai complicate se preferă un aparat mai sofisticat
-> realizarea unei singure coroane nu justifică timpul şi costul folosirii unui aparat sofisticat
3. înţelegerea limitelor fiecărui articulator
- articulatorul neadaptabil este cel mai simplu şi poate fi folosit în cazul unei restaurări unitare la pacienţi
fără probleme ocluzale, dar probabil vor fi necesare retuşări în gura pacientului
- ASA indicăt pt : coroanelor unidentare la pacienţi cu anumite pb de ghidaj şi în cazul punţilor dentare
- ACA e indicat în reconstrucţii complexe ale întregii guri ţi care necesită modificări de DVO
4. Priceperea operatorilor:
un articulator este atât de precis cât este persoana care îl mânuieşte

INDICATIILE GENERALE ALE ARTICULATOARELOR:

A. Analiza preprotetica
- Montarea se face in RC pentru a vizualiza totalitatea rapoartelor interarcadice
- Montarea in ASA permite completarea examenului clinic de ocluzie
Se confirma:
0. tipul de angrenare
1. stilul de ocluzie
2. analiza contactelor premature si a interferentelor si necesitatatea unei ajustari ocluzale preprotetice
3. vizualizarea linguala a rapoartelor cuspid-fosa si cuspid-ambrazura -> stabilitatea ocluziei
4. se pot realiza prototipurile protezelor prin ceri diagnostice (wax-up)
5. construirea unei curbe Spee ideale
6. constructia unui plan de tratament global

B. Tratamentul protetic
Proteza totala
Reglarea ocluziei complet balansate justifica montarea sistematica pe articulator si programarea cea mai fina.
Proteza partiala mobilizabila si proteza fixa
- Cand se schimba pozitia de reconstructie intermax deoarece se pierd referintele dentare existente
- Cand se realizeaza restaurari a mai multor dinti din ghidajul ant sau in cazul restaurarilor totale uni- sau bimax
- Cand exista un ghidaj ant nefunctional care necesita reglarea functiilor de grup propulsive sau de grup lateral.

MONTAREA MODELELOR IN ARTICULATORUL SEMIADAPTABIL SI PROGRAMAREA ASA

1. Realizarea amprentelor maxilare si mandibulare de o mare calitate a suprafetelor ocluzale.

– portamprente metalice de preferinta pline, alese in functie de largimea arcadei dentare si modificate in zonele
distale pentru precizia reproducerii ultimilor molari.
– Santurile ocluzale sunt intotdeauna umplute cu alginat cu degetul pentru a reproduce cu precizie zonele fosetelor
receptoare de contacte ocluzale;
– factorii care pot sa fie la orginea deformarilor amprentei:
* alginat iesit din garantie
* nerespectarea timpului de priza
* dezinsertie ezitanta a portamprentei
* desprinderea alginatului de metalul portamprentei
* turnarea tardiva a amrentei care favorizeaza deshidratarea amprentei (peste 15 min)
– urnarea modelului se face in 2 timpi
arcada dentara este turnata in gips extradur (Fujirock)
soclul putand fi turnat din gips obisnuit.
In cursul acestei etape trebuie sa fim atenti la:
* o preorientare a planului de ocluzie la 10 grade
* o inaltime usoara a soclului de 10-20mm
* netitatea soclarii
* supresia bulelor reziduale de gips din fundul fosetelor.
– se va realiza o dubla baza cu magnet a soclului
2. Montarea modelului maxilar la ramura superioara a ASA utilizand un arc facial pentru transferul relatiei
maxilar/axa balama terminala.
Pregatirea ASA
-suruburile de centraj blocate si sferele condiliene sa fie in pozitia lor cea mai posterioara
-Tija incisiva e scoasa si bratul superior este deschis
- bratul sup sprijinit de o tija similara tijei incisive dar care se monteaza pe partea ext a brat sup
-> mentine orizontal bratul sup cand e deschis
- Galeta de montaj este fixata pe bratul superior
Inregistrarea pozitiei maxilarului superior in gura
- scop: obtine inregistrarea pozitiei exacte a maxilarului superior in raport cu baza craniului care este reprezentata
de planul Frankfurt (trgus –punct suborbitar)
- furculita arcului facial este acoperita de ceara dura Moyco in dublu strat apoi incalzita
- furculita e centrata si pozitionata in gura, stabilitatea sa este controlata si pacientul o mentine
fie prin inchiderea gurii
fie cu mainile
- arcul facial este apoi aplicat la furculita
- olivele auriculare sunt pozitionate in conductul auditiv extern
- arcul facial este aliniat la planul Frankfurt ajutandu-ne de sprijinul nazal care este pozitionat pe arc
- se strang apoi suruburile de fixare
- se verifica:
– paralelismul bratleor laterale ale arcului cu frankfurt
– paralelismul bratului orizontal cu linia bipupilara
– situarea manerului furculitiei la nivel planului medio-sagital
- se indeparteaza arcul facial cu inregistrarea din gura
Transferul pe articulator:
- arcul facial este pozitionat cu ajutorul olivelor la nivelul condililor articulatorului si se strang suruburile de fixare
- se realizeaza o sustinere a furculitei din gips
- se pozitioneaza modelul maxilar pe furculita
- se gipseaza cu gips cu priza rapida prin coborarea bratului superior pana la contactul cu ramura orizontala a
arcului care vizualizeaza PAO
- transferul maxilarului pe bratul superior al ASA care este paralel cu planul Frankfurt materializat de arcul facial.
→ Relatia model maxilar/ axa balama este la fel ca a pacientului.
3. Inregistrarea unei relatii intermaxilare in gura
o ceara de inregistrare a RC pentru a observa ocluzia cu punct de plecare ORC;
o ceara de inregistrare a IM pentru reconstructii in PIM.

Se va face inregistrarea RC prin tehnica cerii decupate a lui Ramfjord.

- se ramoleste o foaie dubla de ceara Moyco la flacara si se pliaza in doua pe modelul maxilar
- se preformeaza prin amprentarea pe modelul de gips maxilar
- se decupeaza la nivelul cuspizilor vestibulari
- se realizeaza o decupare la nielul celor 4 incisivi
- ceara e probata in gura, zonele sale laterale sunt ramolite si se va trece la conducerea mandibulei in RC
- indentatiile dintilor inferiori trebuie sa fie limitate la varfurile cuspidiene si nu trebuie sa gaureasca ceara
- ceara este racita si pastrata in apa rece pentru a nu se deforma.
Pentru fiecare miscare de lateralitate se vor inregistra 2 chei de ocluzie una pentru partea lucratoare si una pentr
cea nelucratoare.

4. Montarea modelului mandibular la ramura inferioara a articulatorului.

Pregatirea ASA
- modelul maxilar este fixat deja
- galeta mandibulara este fixata pe bratul inferior
- tija icisiva blocata la 3mm (RC) sau 0 (IM)
- suruburile de centraj blocate
- ASA este intors si se sprijina pe bratul superior

Gipsarea modelului mandibular

- modelul mandibular este tinut ferm pe ceara de RC interpusa intre cele 2 modele
- bratul inferior este coborat pentru a evalua cantitatea necesara de gips
- se aplica gipsul cu priza rapida pe soclul modelului mand si se coboara bratul inferior
-> modelul fiind mentinut pe intreaga priza a gipsului
Controlul RC
- pentru siguranta inregistrarii si montarii in ASA este sa avem 2 sau chiar 3 ceri de inregistrare a RC prin alte
metode, pentru control
- modelul mandibular este scos din articulator fiind cu magnet pe baza soclului
- articulatorul este tinut invers, se aplica pe modelul maxilar a doua ceara de ocluzie si se reaplica modelul
mandibular pentru montare
- reangrenarea bazei modelului poate fi:
- identica (aceeasi pozitie RC)
- decalata (in sens lateral sau sagital)
- in functie de aceste observatii se decide necesitatea reinregistrarii RC si reluarii montarii in ASA.
5. Programarea articulatorului

Programarea condiliana (determinantii posteriori)

– se realizeaza pe modelul maxilar un suport de inregistrare dintr-o dubla ceara Moyco cu decuparea realizata
la nivelul varfurilor cuspidiene
si in zona incisiva
– la nivelul articulatorului se realizeaza o cheie anterioara de ocluzie din ceara, prin realizarea unei propulsii in cap
la cap incisive a modelelor, dupa deschiderea suruburilor de centraj

– cu ajutorul acestei chei se fac exercitii cu pacientul de propulsie in capa la cap pe aceasta cheie anterioara
– dupa completa invatare se aplica in zonele laterale material de inregistrare si pacientul face miscarea de propulsie.
→ Dupa priza se obtin 2 chei de propulsie.

– aceste chei sunt aplicate apoi pe modelele de pe ASA si se va face o propulsie a ASA dupa aceste chei.
→ In functie de pozitia sferelor se va stabili inclinatia pantei condiliene.
– Pozitia sferelor condiliene se modifica ;
Se va roti cercul gradat pana cand acoperisul cav glenoide a ASA ajunge in contact cu sfera condiliana
Sfera gradata se va fixa in pozitia respectiva iar in fisa se noteaza panta gasita
se face D S
Intre cele doua parti, nu tb sa existe o diferenta mai mare de 10 grade

Unghiurile Bennett
- prin inregistrarea pozitiilor excentrice (1 ceara de protruzie si 2 ceri de lateralitate)
– acelasi protocol va fi si pentru programarea miscarii de lateralitate si a unghiului Bennett.
– la nivelul ASA aplicand aceste chie si realizand miscarea de lateralitate se observa traiectul sferelor si se va folosi
in functie de traiect aripioara cu inclinatia cea mai potrivita pentru miscare.
- prin inregistrari grafice (axiografia Quick de la Fag)

Programarea tablei incisive (determinantii anteriori)

- in cazul special al unei refaceri a ghidajului anterior