Sunteți pe pagina 1din 5

Franța (în franceză [la] France, pronunție franceză: Pronunție audio /fʁɑ̃ s/), oficial Republica Franceză (în

franceză République française, Pronunție în franceză: /ʁepyblik fʁɑ̃ sɛz/), este o republică constituțională
unitară având un regim semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în
Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea. Capitala sa
este orașul Paris, limba oficială este franceza iar moneda este euro. Deviza națională este „Libertate,
egalitate, fraternitate” (în franceză Liberté, Égalité, Fraternité), iar drapelul Franței este format din trei
benzi verticale colorate, respectiv în albastru, alb, roșu. Imnul național este La Marseillaise.

În timpul epocii fierului, zona ce reprezintă astăzi Franța a fost locuită de gali, un popor celtic. Roma a
anexat zona în anul 51 î.Hr. și a deținut regiunea până în anul 486, când francii (un popor germanic) au
cucerit regiunea și au format Regatul Franței. Franța a devenit o mare putere europeană în Evul Mediu,
în urma victoriei din războiul de o sută de ani (1337-1453). În perioada renașterii, cultura franceză a
înflorit, iar Franța a pus bazele unui imperiu colonial global, care urma ulterior să devină al doilea cel mai
mare din lume.[6] Secolul al XVI-lea a fost dominat de către războaie civile și religioase, între catolici și
protestanți (hughenoți). Sub Ludovic al XIV-lea, Franța a devenit puterea culturală, politică și militară
dominantă a Europei.[7] În secolul al XVIII-lea, Revoluția franceză a răsturnat monarhia absolută, a
dezvoltat una dintre cele mai vechi republici din istoria modernă și a elaborat Declarația Drepturilor
Omului și ale Cetățeanului, care exprimă idealurile unei națiuni inclusiv în ziua de astăzi.

În secolul al XIX-lea, Napoleon I a preluat puterea și a creat Primul Imperiu Francez, care prin războaiele
napoleoniene a schimbat istoria Europei continentale. După prăbușirea imperiului, Franța a trecut
printr-o perioadă tumultuoasă, având o succesiune de guverne ce a dus într-un final în 1870 la
înființarea celei de-a Treia Republici Franceze. Franța a fost un participant major în Primul Război
Mondial, din care a ieșit victorioasă, și a fost una dintre Puterile Aliate în Al Doilea Război Mondial, dar a
intrat sub ocupația puterilor Axei în 1940. În urma eliberării, în 1944, a fost creată A Patra Republică
Franceză, ulterior dizolvată în cursul Războiului din Algeria. A Cincea Republică, condusă de Charles de
Gaulle, a fost înființată în 1958 și există până în ziua de astăzi. Algeria și aproape toate celelalte colonii
au devenit independente în anii 1960, dar au păstrat legături economice și militare cu Franța.

Franța este o putere nucleară, este unul dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate
al Națiunilor Unite și membru NATO. De asemenea, Franța este membră a G7, G20, a zonei euro, a
spațiului Schengen și găzduiește sediile Consiliului Europei, Parlamentului European și UNESCO. Franța
joacă un rol important în istoria mondială prin intermediul influenței exercitate de cultura sa, de limba
sa și de valorile democratice, seculare și republicane pe care le-a promovat în ultimele două secole.

Franța este a doua putere economică europeană și a cincea putere economică mondială. Economia sa
de tip capitalist o face să fie unul dintre liderii mondiali în sectoarele agroalimentar, aeronautic(fr), al
automobilelor, al produselor de lux(fr), al turismului(fr) și în cel al energiei nucleare(fr), aceasta în ciuda
unor politici de intervenționism(fr) destul de puternice(fr).
Cu 66,6 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2014,[a][I 1] Franța este o țară dezvoltată, cu un indice al
dezvoltării umane foarte ridicat.[8]

Cuprins

1 Geografia

1.1 Așezare și frontiere

1.2 Geologie, relief și hidrografie

1.3 Clima

1.4 Peisajele și mediul

1.5 Repartiția spațială a populației și a activităților sale

1.6 Axe de comunicație și de transport

2 Istoria

2.1 Preistorie, protoistorie și antichitate

2.2 Apariția, crizele și transformările Regatului Franței de-a lungul Evului Mediu

2.3 Renașterea și monarhia absolutistă (secolele al XVI-lea–al XVIII-lea)

2.4 Secolul revoluțiilor (1789 - începutul secolului al XX-lea)

2.5 Franța în cele două războaie mondiale

2.6 După eliberare

3 Politică și administrație

3.1 Organizarea puterilor

3.2 Împărțirea administrativ-teritorială și descentralizarea

3.3 Teritoriile de peste mări

3.4 Tendințe politice, partide și alegeri

3.5 Conducători actuali

3.6 Finanțele publice

3.7 Protecția socială

3.8 Apărarea
3.9 Apartenența la organizații internaționale

3.10 Politica externă și diplomația

3.11 Simboluri republicane

4 Populația și societatea

4.1 Demografie

4.2 Imigrația, populațiile străine și minoritățile vizibile

4.3 Familie, sexualitate și egalitatea sexelor

4.4 Limbi

4.5 Religia

4.6 Educația

4.7 Sănătate

4.8 Mass-media

4.9 Sport

4.10 Participare asociativă, sindicală și politică

5 Economia

5.1 Veniturile populației și dezvoltarea umană

5.2 Piața forței de muncă

5.3 Principalele sectoare de activitate

5.3.1 Agricultura și industria agroalimentară

5.3.2 Industria

5.3.3 Energie

5.3.4 Comerț și artizanat

5.3.5 Turismul

5.3.6 Cercetare

5.3.7 Finanțe și asigurări

5.4 Locul Franței în economia mondială

6 Patrimoniul cultural

6.1 Patrimoniul arhitectural

6.1.1 Incluse în patrimoniul mondial


6.1.2 Clădiri de interes istoric

6.2 Patrimoniu artistic și evenimente culturale

6.3 Îndelungata tradiție științifică

6.4 Gastronomie

6.5 Alinierea culturală internațională

7 Note și bibliografie

7.1 Note de completare

7.2 Referințe

7.3 Bibliografie

8 Legături externe

Geografia

Articol principal: Geografia Franței.

Așezare și frontiere

Hartă fizică simplificată a Franței metropolitane

Franța metropolitană se află la una dintre extremitățile vestice ale Europei. Are ieșire la Marea Nordului
către nord, la Canalul Mânecii către nord-vest, la Oceanul Atlantic către vest și la Marea Mediterană
către sud-est. Se învecinează cu Belgia și Luxemburg la nord-est, cu Germania și Elveția la est, cu Italia și
cu Monaco la sud-est, cu Spania și cu Andorra la sud-vest.

Dacă frontierele sudice ale țării corespund unor creste montane, frontierele nord-estice nu corespund,
aproape deloc, vreunor limite geografice fizice[b] sau lingvistice.[c]

Franța metropolitană cuprinde mai multe insule, cea mai mare fiind Corsica, multe fiind, însă, mici insule
de coastă. Metropola se încadrează între paralelele de 42°19'46" N și 51°5'47" N, și între meridianele de
4°46' V și 8°14'42" E.

Franța este formată, însă, și din numeroase teritorii aflate în afara continentului european, denumite în
vorbirea curentă „teritorii de peste mări” (în franceză territoires d’outre-mer, prescurtat „DOM-TOM”),
ceea ce face ca Franța să aibă teritorii în toate oceanele lumii cu excepția celui Arctic.
Aceste teritorii au diverse statute în cadrul organizării administrativ-teritoriale a Franței și sunt situate
astfel:

pe continentul sud-american: Guyana Franceză;

în Oceanul Atlantic: Saint-Pierre-et-Miquelon și, în Antile, la Guadelupa, Martinica, Saint-Martin și Saint-


Barthélemy;

în Oceanul Pacific: Polinezia Franceză, Noua Caledonie, Wallis și Futuna și Clipperton;

în Oceanul Indian: Réunion, Mayotte, Îles Éparses, I