Curs - CBA 2020-2021

Curs 9.
STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT
ALCATUIREA STRUCTURILOR IN CADRE DIN BETON ARMAT
Structurile in cadre din beton armat se clasifica dupa urmatoarele criterii:
dupa alcatuirea structurii:

-cadre cu un singur nivel;
-cadre etajate;
-cadre multiplu etajate pentru constructii inalte;
dupa forma acoperisului:

-acoperis drept;
-acoperis inclinat sau poligonal;
-acoperis curb;
dupa alcatuirea barelor:

-bare cu sectiune constanta;
-bare cu sectiune variabila;
dupa modul de rezemare:

-articulate;
-incastrate;
dupa tipul betonului armat:

-beton armat obisnuit;
-beton armat cu armature rigida.
Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT
Eforturile care apar in barele unui cadru depind de:
-incarcarile care solicita structura;

-forma cadrului;
-dimensiunile si rigiditatile barelor;
-forma barelor (gruparea masei betonului in lungul barelor);
-realizarea incastrarilor si articulatiilor.
9.1 Cadre cu o singura deschidere

Rigla si stalpii cadrului au o sectiune constanta sau variabila in cazul solicitarilor mari, urmand diagrama
momentelor.
Rigla cadrului este legata monolit de placa, formand o sectine T.
Momentul de inertie al riglei ce intervine in calculul static se determina considerand sectiunea completa.
Colturile cadrelor:
•Sunt zonele cele mai solicitate
•Repartizarea eforturilor unitare depinde de conturul coltului.
•Odata cu trecerea de la rotunjit la unghi drept eforturile de compresiune de la partea inferioara cresc foarte
repede, axa neutra se deplaseaza spre unghiul intrand si eforturile de intindire au valorile maxime la o
oarecare distanta de la margine
Pentru asigurarea pantei rigla se executa uneori franta la mijloc, in zona momentelor maxime pozitive
Armatura de la partea superioara se dispune sub forma rotunjita. Etrierii vor impiedica
scoaterea armaturii superioare longitudinale din nod, ca efect al rezultantei eforturilor de compresiune.
Daca distanta intre doi etrieri este egala cu ae, iar raza de curbura φ, efortul de intindere
Ne ce apare in etrieri este:
Na fiind efortul de intindere in armatura longitudinala. Deoarece unghiul α/2 este mic se
poate lua , astfel ca relatia devine:
In cazul in care etrierii si armatura longitudinala sunt formati din acelasi otel, sectiunea etrierilor Ae
rezulta:
in care:
Ae este sectiunea armaturii
longitudinala intinse, in cm2;
n - numarul ramurilor etrierilor.

Prinderea stalpilor de fundatii
Articulatia cu bare vertical se calculeaza la

compresiune locala. De asemenea, se verifica la forfecare
sub actiunea fortei H.
Plasa de armatura de la partea inferioara a

stalpului si de la partea superioara a fundatiei se
calculeaza cu formula aproximativa:
in care Aa este sectiunea de armatura in cm2 pe fiecare

directie, iar N este forta de compresiune, in daN.
Impingerea orizontala a cadrului este preluata de frecarea

ce apare intre fundatie si teren.
Tirantii
Tirantii reduc impingerea

orizontala si micsoreaza momentele
incovoietoare in stalpi.
Se pot aseza sub nivelul pardoselii

sau la partea superioara a stalpilor
Cadrul cu tirant concentreaza

incarcarile, rezultand momente incovoietoare
mai mari in mijlocul deschiderii, insa rigla franta
si tirantul alcatuiesc o ferma capabila sa fie
supusa la solicitari importante in mijlocul
deschiderii
9.2 Cadre cu mai multe deschideri

Cadrele cu doua deschideri pot fi realizate in doua pante sub forma a doua cadre alaturate cu
o singura deschidere.
Cadrele cu doua pante sunt mai avantajoase deoarece permit o buna scurgere a apelor (se
evita un jgheab la mijloc). In acelasi timp, prin prevederea unui luminator se asigura ventilatia si iluminarea
halei in conditii corespunzatoare.
Cadrele cu doua deschideri se executa pana la deschiderea totala de 50m.
Se recomanda ingrosarea riglei pe reazemul intermediar
Este indicat sa se faca un stalp intermediar puternic si stalpi laterali elastici.

Cadrele cu trei deschideri se pot

realiza de asemenea in doua pante sau sub forma
de cadre alaturate cu o singura deschidere.
Daca traveea centrala este suprainaltata hala va
avea o ventilatie si o iluminare mai buna.
Raportul optim intre deschiderile

laterale si deschiderile centrale este 0,9.
Stalpii centrali se executa mai puternici

pentru a putea prelua incarcarile orizontale din vant,
cutremur, serpuirea podurilor rulante, contractie si
variatiile de temperatura.
Latimea maxima a halelor in cadre cu

trei deschideri este 90…100 m.
Latimea mare a cadrelor impune ca

stalpii exterior sa fie foarte elastici. In unele cazuri
sunt indicati chiar stalpi pendulari.

9.3 Structuri in cadre etajate
Structurile in cadre etajate sunt compuse din stalpi si

rigle ce formeaza sisteme spatiale. Sistemul structural este
determinat de tipul planseelor.
In cazul planseelor curente, stalpii si grinzile
principale ale planseelor alcatuiesc cadrele principale ale structurii
dispuse in directia transversala a constructiei, iar stalpii si nervurile
planseelor formeaza cadrele longitudinale.
In medie, deschiderile riglelor (distanta dintre stalpi)
sunt de 4,5…9,0m, iar inaltimile stalpilor (nivelurilor) de 2,5…5,0m.
In general structurile in cadre se calculeaza
neglijandu-se participarea zidariei de caramida. Constructia trebuie
executata conform ipotezelor calculului, adica peretii exterior vor fi
alcatuiti ca elemente de umplutura ce asigura numai izolarea
termica si acustica a cladirii fara a participa al preluarea eforturilor.
Daca insa cadrele vor fi impanate cu zidarie de
caramida se realizeaza o piesa comuna capabila sa preia in
ansamblu solicitarile, dimensiunile stalpilor pot fi reduse
corespunzator.
Cadrele umplute cu zidarie de caramida de
rezistenta, formeaza diafragme mixte, ce sporesc rezistenta
constructiei la forte orizontale.

Sistemele structurilor in cadre etajate obisnuite alcatuite din stalpi si rigle distribuite pe directiile
principale ale cladirii, transversal si longitudinal, sunt eficiente pana la inaltimi de 15 niveluri, dupa care
rezistenta structurii in special la forte laterale (vant, seism) nu mai poate fi asigurata, trebuie adoptate noi
sisteme structurale.
Structurile cladirilor din beton armat de mare inaltime trebuie examinate separandu-le in doua parti
principale: sistemele rezistente la incarcari gravitationale si sisteme rezistente la incarcari laterale (vant, seism).
Sistemele rezistente la incarcari gravitationale sunt formate din elemente orizontale de tipul
planseelor si din elemente vertical de tipul scheletelor cadre, pereti, grinzi-pereti, etc. Evident, sistemele
rezistente la incarcari orizontale si verticale sunt intim legate intre ele si in multe cazuri se contopesc, indeplinind
ambele functiuni.
Sistemele de plansee folosite la cladirile inalte depind in principal de destinatia cladirii si pot fi:
plansee cu placa si grinzi, plansee cu nervuri dese, plansee fara grinzi sau plansee din placi ce reazema direct
pe pereti portanti verticali.
• Sistemul de plansee cu placa si grinzi are placa cu grosimea 10…15cm si deschiderea 3…6m, iar
grinzile cu inaltimea relativ mare, 1/5…1/20 din deschidere, pentru limitarea sagetilor.
• Sistemul de planseu cu nervuri dese consta dintr-o placa subtire turnata odata cu grinzi relative inguste
la distant mica, dispuse pe o directie sau pe doua directii ortogonale. Sistemul se preteaza la deschideri
mijlocii si mari 7…14m, corespunzatoare constructiilor de birouri sau comerciale, are greutate proprie
relativ redusa, permite executarea unor goluri mici si introducerea in spatiul dintre grinzi a conductelor
pentru instalatii. Are insa dezavantajul ca nu se adapteaza unor forme nerectangulare in plan al cladirii.
• Sistemele de plansee fara grinzi sunt alcatuite din dale pline de grosime constanta ce reazema pe stalpi
cu sau fara placute de reazem, respectiv cu sau fara capitel. Dalele au grosimi de 15…25cm si
deschideri de 4,5…6m.

Tubul din cadre de beton armat reprezinta o

evolutie perfectionata a structurii in cadre conventionale.
Stalpii exterior perimetrali legati la fiecare nivel cu

grinzi inalte creeaza un efect de tub perforat (golurile ferstrelor).
Spre deosebire de tubul cu pereti plini care au o

comportare de consola la fortele laterale, la tubul cu peretii
perforati fortele laterale vor fi preluate partial sub forma de
moment de incovoiere al tubului, iar o alta parte prin distorsiunile
stalpilor si riglelor datorita fortei taietoare.
La structura tub din cadre, stalpii exterior sunt

asezati la 1,2…3,00m, in cazuri exceptionale 4,5m.
Riglele-buiandrugi ce leaga stalpii au inaltimea de

0,6…1,2m si latimea 0,25…0,90m.
Distanta intre stalpi este coordonata cu impartirea

spatiului interior.

Tubul din cadre poate fi calculat aproximativ inlocuind structura reala cu una echivalenta formata din doua bare cu
sectiune U. Pentru a obtine o buna aproximatie, latimea talpilor profilului U trebuie sa fie maximum ½ din latura tubului
paralela cu forta orizontala, sau cel mult 10% din inaltimea constructiei H. Fortele axiale in stalpi si fortele taietoare in
riglele de legatura se calculeaza din relatiile clasice ale teoriei grinzilor. Pentru momentul de inertie al tubului diafragmat
se va adopta o valoare echivalenta mai mare decat cea reala. Prin aceasta se va include efectul deformatiilor din forta
taietoare a diafragmei si deformatiile axiale ale stalpilor. Momentul de inertie echivalent al tubului diafragmat este dat de
relatia:
in care:
I este momentul de inertie real al tubului
diafragmat interior;
unde:
λf1-deformatia din forta taietoare la varful
tubului din cadre, calculate pentru
incarcarea unitara;
λf2-deformatia de incovoiere la varful
tubului din cadre, calculate pentru
incarcarea unitara.

La cladiri peste 70…90 niveluri este
necesara rigidizarea suplimentara a tubului
exterior pentru ca ansamblului sa i se asigure
o comportare de consola.
Rigidizarea poate fi efectuata
prevazand un sistem de diagonale in
exteriorul tubului perimetral, sau impartind
tubul cu diafragme transversale sau cu
diafragme in ambele directii, realizand asa-
zisul sistem de tub multicelular.
La structura tubulara cu peretii
perforati, sub efectul fortelor laterale fibrele
periferice au tendinta de deformare
independenta.
Deformatia tubului este formata din
deformatia cadrelor laterale la care se adauga
deformatia din efectul de rasturnare provocata
de intinderile si compresiunile din stalpii
laturilor frontale.
Efectul deplasarii poate fi atenuat prin
prevederea la intervale (20…40 niveluri) a
unor legaturi orizontale puternice sub forma
de etaje rigide, ce realizeaza coordonarea
deformatiilor pe verticala.
9.4. Calculul Static in Domeniul Elastic al Structurilor in Cadre

Ipoteze de calcul material elastic, omogen, izotrop
9.4.1. Metode Exacte de Calcul

9.4.1.1. Metoda Analitica
Formularea diferentiala generala a problemei incovoierii sistemelor de bare rezulta simplu din
particularizarea ecuatiilor problemei incovoierii placilor plane.
-ecuatia de echilibru static:
-ecuatia geometrica:
Sau
φ reprezentand rotirea, iar χ-curbura fibrei medii deformate;
-ecuatia fizica, exprimand legea lui Hooke:
Prin integrarea ecuatiilor in corcondanta cu conditiile de margine si cele intermediare se obtin eforturile si
deplasarile ce caracterizeaza problema
In cazul unei bare cu o singura deschidere

trebuie satisfacute numai conditiile de margine.
Solutille sunt de forma:
indicele q referindu-se la solutia particulara a

ecuatiilor neomogene avand, in cazul incarcarii uniform
repartizate iar indicele i la solutiile generale ale ecuatiilor
omogene.
In cazul grinzii simplu rezemate:
Ecuatia fizica devine
de unde
Aplicand principiul lucrului mecanic virtual:
Tratarii matematice prezentate ii corespunde

rezolvarea inginereasca intuitiva ce utilizeaza notiunea de
sistem de baza static determinat, actionat la incarcarea
exterioara q si de necunoscuta X1, ce rezulta din conditia
φB=0.
Metoda deplasarilor este duala metodei eforturilor, relatiile de dualitate putand fi formulate pe
baza urmatoarelor corespondente
metoda eforturilor metoda deplasarilor
•forta (efort, tensiune) •deplasare (deformatie)
•flexibilitate (raport intre deplasari si forte) •rigiditate (raport intre forte si deplasari)
•compatibilitatea geometrica •echilibru static

Elementele de baza ale celor doua metode se prezinta comparative in modul urmator:
La metoda eforturilor La metoda deplasarilor
-Sistemul de baza se obtine prin eliminarea unor -Sistemul de baza se obtine prin eliminarea unor
eforturi (suprimand legaturi) pana ce se ajunge la deplasari (adaugand legaturi) pana ce se ajunge la un
un sistem cu rezolvare cunoscuta (obisnuit static sistem de rezolvare cunoscuta (obisnuit geometric
determinat) determinat)
-Necunoscutele problemei sunt eforturile din -Necunoscutele problemei sunt deplasarile blocate prin
legaturile suprimate, Xi. legaturile introduse, Zi.
-Ecuatiile de conditie exprima restabilirea -Ecuatiile de conditie exprima restabilirea conditiilor de
conditiilor de continuitate geometrica, violate prin echilibru static, violate prin trecerea la sistemul de baza:
trecerea la sistemul de baza: [R] {Z}={P}
[F] {X}={D}
Prin combinarea metodei eforturilor cu metoda deplasarilor se obtine metoda mixta.
9.4.1.1. Metode Numerice
In cazul curent al unui numar mare de necunoscute Xi, respectiv Zi, obtinerea unor expresii
analitice pentru eforturi, respectiv deplasari este greoaie, sau chiar practic imposibila.
Se prefera solutii numerice pentru fiecare problema sau grupe de probleme in parte.
[K] {U} = {P}
Calculul pe baza acestor metode necesita acceptarea unor ipoteze simplificatoare, ceea ce
face sa apara unele mici neconcordante (abateri) fata de situatia reala de eforturi din sistem.
9.4.2. Metode Aproximative de Calcul
Pentru un calcul static trebuie apreciata greutatea si rigiditatea barelor. Determinarea sectiunii
barelor se face prin metode aproximative (urmare a etapei de predimensionare). Dupa stabilirea
dimensiunilor optime se trece la calculul exact.
9.4.2.1. Metode aproximative de calcul pentru calcul cadrelor la incarcari verticale
In cazul cadrelor
ortogonale cu stalpi verticali si
incarcari verticale se produc
preponderent rotiri de noduri ,
deplasarile orizontale sunt
minime, pentru cadre simetrice
incarcate simetric deplasarile sunt
nule
Distributia eforturilor
depinde in mare masura de
rigiditatile stalpilor respectiv al
riglelor.
In vederea efectuarii calculelor pe baza metodelor aproximative se admit urmatoarele

simplificari:
-incarcarile concentrate nesimetrice pot fi deplasate pe rigle pe o distanta de maximum 1/20l
pentru realizarea simetriei de incarcare;
-incarcarile triunghiulare si trapezoidale ca si mai multe incarcari concentrate pot fi inlocuite cu

o incarcare uniform distribuita echivalenta;
-deschiderile neegale ale riglelor cu diferente pana la 10% pot fi considerate egale, luand
media deschiderilor;
-riglele inclinate pot fi considerate orizontale, daca inclinarile sunt mai mici de 1/9;
-in cazul barelor cu moment de inertie variabil se poate admite ca barele au moment de inertie
constant, daca raportul intre momentul de inertie pe reazem si momentul de inertie in camp Ir/Ic≤4,
respectiv raportul inaltimii sectiunii barei in camp si pe reazem este hc/hr≤1,6.
Metoda I
Se poate aplica la predimensionarea cadrelor etajate din beton armat supuse la incarcari
verticale.
Riglele se considera grinzi continue rezemate liber in dreptul nodurilor.
Stalpii se calculeaza la o incarcare centrica sporita fata de cea reala cu un coeficient η prin
care se tine seama de efectul momentelor incovoietoare la capetele stalpilor. Coeficientul η variaza functie
de pozitia stalpului in plan, nivelul considerat si distant intre stalpi (deschiderile riglelor).
Astfel:
•η=1,00 pentru stalpii centrali, in cazul riglelor cu deschideri egale;
•η=1,10…1,75 pentru stalpii centrali, in cazul riglelor cu deschideri neegale;
•η=1,20…2,20 pentru stalpii laterali;
•η=1,60…3,00 pentru stalpii laterali ai cadrelor marginale (stalpii de colt).


Metoda II
Se poate aplica pentru predimensionarea cadrelor etajate din beton armat, supuse la incarcari
vertical dominante.
Riglele se considera grinzi cu o singura deschidere dublu incastrate.
Metoda III
Din structura de baza

se extrage un nivel format din rigla
si stalpi adiacenti, considerate
incastrati in nivelul superior si
inferior.
Rigla este
considerata fixata orizontal cu un
reazem ce impiedica deplasarea
lateral a structurii.
Cadrul inlocuitor se
incarca cu incarcarile permanente
si combinatii ale incarcarilor utile,
astfel incat sa se obtina eforturile
maxime si minime in elementele
structurii.
Calculul cadrului
inlocuitor se face aplicand
metodele cunoscute sau se
folosesc formule directe
Metoda IV
Ca si la metodele prezentate anterior se
presupune ca sub actiunea incarcarilor verticale nodurile
cadrului sufera numai rotiri.
M3B; nodul 3 primeste rotirea θ3, iar nodul B
rotirea θB. Momentele incovoietoare ce apar la capetele
barelor sunt:
in care K=I/l este rigiditatea la incovoiere a barei.

Se scrie ecuatia de echilibru a momentelor
incovoietoare in nodul B:
sau:
rezultand:
este coeficientul de repartitie in nodul B.


Inlocuind in expresiile momentelor la
capetele barei B3 relatiile rotirii θB rezulta:
fiind rigiditatea modificata
Daca se face raportul expresiilor celor

doua moment incovoietoare se obtine:
In care
este coeficientul de transmisie.
Daca nodul B este fix θB=0, ϑB3=0 si

t3B=1/2, iar daca nodul B este o articulatie MB3=0, ϑB3=1
si t3B=0.
Cu coeficienti de repartitie si de transmisie determinati,
aplicand metoda aproximatiilor successive, se
calculeaza momentele in nodurile cadrelor inlocuitoare.

9.4.2.2. Metode aproximative de calcul pentru calcul cadrelor la incarcari orizontale
In cazul cadrelor ortogonale cu stalpi verticali si incarcari orizontale se produc preponderent deplasari
de noduri
Deformatele depind de rigiditatile stalpilor respectiv al riglelor.

Metodele aproximative se bazeaza pe admiterea unor
deformate aproximative, de forme simple.
Metoda I
In cazul incarcarilor vertical, preponderente, riglele rezulta
rigide in comparative cu stalpii.
unde

Metoda II
Riglele nu se mai considera indeformabile, admitandu-se ca toate nodurile
invecinate nodului B sufera aceeasi rotire θ ca si nodul B.
unde
cu
Se continua ca la metoda I, rigiditatile K

fiind inlocuite prin rigiditatile S, chiar si la primul nivel
unde incastrarea in fundatii cere de fapt θ=0.
Nu mai este necesara reducerea
momentelor in stalpii marginali.
Metoda I reprezinta de fapt un caz
particular al metodei II.
Astfel in cazul riglelor foarte rigide:
si
se transforma in:
Metoda III
Rezultate mai exacte se obtin daca
se renunta la ipoteza situarii
punctelor de moment nul ale stalpilor
la jumatatea inaltimii lor.
Se lucreaza pe cadrul inlocuitor,
presupunand moment nule la
mijloacele riglelor. Aceasta ipoteza
corespunde realitatii numai cand
cadrul este “proportionat”, adica la
fiecare nivel sunt respectate
proportiile.
In acest caz procedeul distorsiunilor conduce la

rezultate exacte.
Daca in plus cadrul este monoton pe verticala, cu
multe niveluri, se poate utilize o structura
inlocuitoare, riglele fiind inlocuite printr-un mediu
continuu. Comportarea acestei structuri se descrie
prin ecuatia diferentiala:
9.4.4. Calculul in domeniul plastic

Spre deosebire de stadiul elastic principiul suprapunerii efectelor nu este valabil, astfel ca trebuie
considerata actiunea simultana a incarcarilor V si H.
Mecanismele elementare, de grinda si etaj (notate cu 1 si 2) le corespund ecuatiile de echilibru din
figura, in ipoteza aceluiasi moment plastic Mp in rigla si stalpi.
Singura combinatie posibila a acestora este combinatia notata cu 3.
9.4.4. Calculul in domeniul plastic

Pentru o geometrie si incarcare data, mecanismului real de cedare ii corespunde incarcarea minima, deci valoarea
maxima a momentului plastic Mp.
Spre exemplu, cu l=6m, h=3m, V=3kN, H=1kN rezulta:
-pentru mecanismul 1: Mp=9/4 kNm;

Prin urmare, cedarea are loc in concordant

cu mecanismul 1.
Acest lucru rezulta si din diagrama

de capotare Vl/Mp – Hh/ Mp,
cu ρ= Mp=Vl/Hh=6.
Aceasta diagrama da o imagine
a modului de cedare in functie de parametrul ρ.
Metoda biografica de calcul postelastic necesita utilizarea unui calculator electronic numeric.
9.4.5. Calculul de ordinul II si de stabilitate

Cercetarile teoretice si experimentale privind comportarea stalpilor din beton armat solicitati la compresiune
excentrica permit urmatoarele aprecieri, functie de coeficientul de zveltete λ=lf/h:
-la stalpii scurti (λ≤10) efectele de ordin II sunt neglijabile, deci dependenta M-N este liniara (fig., dreapta a). Cedarea
are loc prin epuizarea capacitatii portante (punctul A);
-in cazul stalpilor zvelti (10< λ≤35) influenta deformatiilor asupra momentelor de incovoiere nu mai poate fi neglijata,
relatia M-N fiind reprezentata prin curba b din figura. Cedarea se produce tot prin rupere obisnuita, la intersectia curbei b cu curba
limita de interactiune in punctual B. Forta capabila se reduce fata de cazul anterior: N cap,b<Ncap,a, cu atat mai mult cu cat λ este mai
mare.
-stalpii foarte zvelti (λ>35) sunt caracterizati prin curba c, care devine tangenta la orizontala in punctul C’. Rezulta ca
in continuare momentul de ordinul doi MII creste indefinit la o valoare constanta a lui N si MI , deci se produce pierderea stabilitatii.
Teoretic cedarea are loc cand tangenta orizontala C’C atinge curba limita in C, definind forta axiala capabila N cap,c identica cu cea
critica Ncr,c.

9.4.5.1. Metode Numerice
Se opereaza cu matricele rigiditatilor geometrice tangente [kGt] sau secante [kGs] ce cuprind
efectul neliniaritatii geometrice.
Efectele de ordin II se amplifica in vecinatatea stadiului de cedare, pe de o parte prin cresterea

efortului axial, iar pe de alta parte prin scaderea modulului de rigiditate EI.
Rezulta ca pentru o verificare a stalpilor la compresiune excentrica, in starea limita de rezistenta,
este necesar sa se cunoasca valorile de calcul ale momentelor de ordinul II corespunzatoare acestei stari limita.
In cazul verificarilor de stabilitate matricele [kGt] si [kGs] pot fi simplificate luand in considerare
numai influenta deformatiilor axiale asupra eforturilor, astfel matricea [kGt] ia forma din figura.

9.4.5.2. Procedee practice de calcul
Functie de coeficientul η se utilizeaza:
-procedeul A, cand η ≤ 1,2, respectiv pentru calculele de predimensionare.

Nu se efectueaza un calcul de ordinul II, ci aceste efecte se apreciaza indirect prin lungimile de flambaj l f ale stalpilor izolati. Se
utilizeaza formula Perry-Timoshenko:
in care
si
modulul de elasticitate conventional in starea limita de rezistenta.

Celelalte notatii se refera la:
p, p’- procentele de armare corespunzatoare armaturilor Aa si A’a;
Md – momentele de incovoiere cu actiune de lunga durata;
-procedeul B, cand 1,2< η ≤1,5.
Reprezinta un calcul de ordinul II simplificat, ce admite in mod acoperitor ca toti stalpii ajung simultan in starea limita
de rezistenta avand valoarea lui Econv. determinata anterior

9.4.5.2.1. Cadre Parter
In conditiile procedeului A relatia anterioara devine:
cu λ= lf/h si Ab=bh.
Pentru stalpii de sectiune constanta, lungimile de flambaj lf se considera:
• lf=2l, cand capatul superior are deplasari si rotiri libere (stalpi articulati la partea superioara);
• lf=l, cand capatul superior are numai deplasari libere (stalpi incastrati la partea superioara).
In cazul stalpilor cu sectiune variabila in trepte, η se calculeaza pentru fiecare tronson cu relatia, utilizandu-se lungimile
de flambaj:
μ1 rezultand din tabele, in functie de modul de prindere a capatului superior al stalpului

si
cu

In procedeul B momentele de ordinul II se determina tinand seama de faptul ca cadrele parter au un singur grad de
libertate la deplasari laterale(fig.).
Pentru stalpii de sectiune constanta rezulta, la nivelul 1:
-in calculul de ordin I:
-in calculul de ordin II:
si ηi=MIIi/MIi .In cazul stalpilor cu capat superior articulat, rigiditatea la deplasarea relativa a capetelor este:
Daca se admite ca
si
rezulta
cu

In cazul stalpilor cu sectiune variabila in trepte, la nivelul 1:
rezultand η=MIIi/MIi.Analog se determina η la nivelul 0. Calculul rigiditatilor KII si al deplasarilor Δ0 este prezentat in lucrari de
specilitate.
Existenta unui planseu de acoperis rigid in planul sau permite luarea in considerare a conlucrarii spatiale a cadrelor,
lucru avantajos mai ales in halele cu pod rulant.

9.4.5.2.1. Cadre Etajate
Atat in procedeul A cat si in procedeul B se admite ca in mod acoperitor sa se determine valorile coeficientilor η in ipoteza
de incarcare din figura a (incarcari orizontale + eforturi axiale in stalpi din incarcarile verticale maxime).
Cu acesti coeficienti se multiplica momentele maxime rezultate din suprapunerea celor mai defavorabile ipoteze de
incarcare. Calculul poate fi condus pe cadrul inlocuitor din figura b. La fiecare nivel I rigiditatea stalpului s i este egala cu suma
rigiditatilor stalpilor cadrului real, iar rigiditatea riglei ri – cu dublul rigiditatilor riglelor cadrului real.
In procedeul A lungimile de flambaj lf=μl ale stalpilor rezulta din tabele in functie de rapoartele rigiditatilor elementelor
cadrului inlocuitor:
In procedeul B apeleaza la un
calcul de Ordinul II al structurii
inlcuitoare conform cu fig.b.
9.5. STRUCTURI IN CADRE DE BETON ARMAT PREFABRICAT
9.5.1. INTRODUCERE
Tehnologia structurilor în cadre de beton armat prefabricat este folosită la nivel mondial de mai bine de un jumatate de secol,
având și în prezent o răspândire puternică și de succes.
Experiența cutremurelor la care au fost supuse aceste tipuri de structuri, au arătat în cele mai multe cazuri o comportare bună
chiar și în cazul structurilor amplasate în zone cu seismicitate ridicată, cu condiția obligatorie de a fi bine proiectate și executate.
 Structurile proiectate în zone seismice au prevederi suplimentare față de structurile obișnuite proiectate doar pentru
acțiuni gravitaționale sau din vânt.
 In realizarea structurilor în cadre de beton armat prefabricat sunt o serie de factori de importanță majoră, printre aceștia
amintim:
-Experiența constructorilor și proiectanților din regiunea respectivă;
-Forțe interne diferite în fiecare etapă de construcție;
-Capacitate mare de ridicare a macaralelor;
-Toleranțe mici la execuția elemntelor;
-Distanțele de la care este necesar transportul din poligoane în care sunt turnate până pe șantier, greutate și gabarite de transport
mari.
9.5.2. Avantajele și dezavantajele folosiri elemntelor prefabricate de beton în realizarea structurilor de rezistență
Ca și avantaje a folosirii elemntelor prefabricate de beton armat în structuri de rezistență putem enumera urmatoarele:
- Rapiditatea de executie a structurilor prefabricate;

- Calitatea ridicată a elemntelor prefabricate care rezultă din faptul că în atelier condițiile de execuție și de control al calități sunt mai
ridicate;
- Utilizarea unor materiale superiore din punct de vedere calitativ;
- Reducerea timpului de lucru în șantier și reducerea numărului de oameni de care este nevoie;
- Reducerea necesarului de cofraje și de eșafodaje pe șantier;
- Posibilitatea reduceri distrugerilor în timpul cutremurelor deoarece structurile din beton armat prefabricat au arătat doar deplasări și
fisuri reduse;
Ca și dezavantaje a folosirii elementelor prefabricate de beton armat în structuri de rezisteță putem enumera urmatoarele:
- Costuri ridicate pentru dezvoltarea unor îmbinări între elemntele prefabricate, care să reziste acțiunilor seismice și să asigure
integritatea structurii;
-Tehnologia de execuție necesită o calificare ridicată a constructorilor, care de cele mai multe ori sunt reținuți când vine vorba de
structuri prefabricate;
-Nivelul scăzut de calitate a îmbinărilor executate de constructori care în timpul unor cutremure au avut urmări catastrofale;
-Toleranțe mici de execuție la fel ca și în cazul structurilor metalice.
9.5.3. Structuri in cadre parter
In principal exista trei moduri de realizare a structurilor in cadre parter si anume:

- Cadre parter alcatuite din elemente liniare
- Cadre intregi cu stalpi si grinzi realizate ca si un singur element
- Cadre din elemente reprezentand fragmente de cadre.
9.5.3.1. Structuri in cadre parter din elemente unidirectionale
Structurile halelor cel mai des folosite sunt alcatuite din elemente liniare. Aceste sisteme constructive se pot grupa in urmatoarele
categorii:
- Structuri cu stalpi, grinzi transversale si elemente de acoperis

- Structuri cu stalpi, grinzi transversale, pane si elemente de acoperis
- Structuri cu stalpi, grinzi longitudinale si elemente de acoperis
- Structuri cu stalpi, grinzi longitudinale, grinzi transversale intermediare si in dreptul stalpilor si elemente de acoperis
Structurile in cadre parter , ca si alcatuire statica se pot realiza in doua moduri:
- Cadre cu stalpi incastrati in fundatii si articulati la partea superioara

- Cadre cu stalpi incastrati la ambele capete, in fundatii si in grinzile cu zavrele ale acoperisului.
9.5.3.2. Structuri in cadre din

elemente spatiale bidirectionale
Tendinta de extindere a deschiderilor

halelor industriale peste 24 m, a impus
realizarea unor structuri din retele de grinzi
plane.
Spre deosebire de structurile formate din
placi, pane si grinzi la care elementele
lucreaza pe o directie, producandu-se
concentrari de eforturi, in cazul structurilor
cu retele de grinzi plane, datorita
distributiei incarcarilor pe doua directii
rezulta o reducere a eforturilor. Structurile
de tipul halelor prefabricate parter cu
acoperisuri bidirectionale din retele de
grinzi reticulare din beton precomprimat,
imita in asamblu geometria halelor
metalice cu acoperisuri spatiale.
9.5.4. Structuri in cadre de beton armat prefabricat multietajate
Structurile în cadre de beton armat sunt folosite în special la construcții la care este nevoie de o libertate mai mare în ceea ce privește
utilizarea spațiului interior, respectiv a tipului de fațadă care se dorește a fi utilizat.
Structurile în cadre de beton armat prefabricat se pot clasifica în două mari categorii, după cum urmează:
Structuri în cadre cu îmbinări grindă-stâlp articulate, cu stâlpi încastrați la nivelul fundatiilor. Pentru acest sistem de obicei stâlpi se
realizează dintr-o singură bucată. În norma Americană ASCE 7-10 din 2010, acest sistem se proiectează ca și stâlp tip consolă.
Structuri în cadre cu imbinări grindă-stâlp care preiau moment încovoietor. Pentru acest sistem proiectarea se face ca și pentru
structurile monolite.
9.5.4.1. Structuri în cadre cu îmbinări grindă-stâlp articulate și stâlpi tip consolă

Pentru structurile prefabricate( în special pentru cele la care grinzile sunt pretensionate este bine ca îmbinările grindă-stâlp să fie
proiectate pentru a permite rotiri, din cauza urmatoarelor motive:
Îmbinările grindă-stâlp care preiau moment încovoietor pot rezulta destul de complexe și cu costuri mai ridicate.
Elementele pretensionate au un comportament satisfăcător în condiții nelimitate
Restrângerea schimbărilor de volum, care pot să apară în îmbinările rigide poate provoca o performanță insuficientă.
Pentru sistemele de cadre cu îmbinări articulate grindă-stâlp, îmbinarea grinzilor este realizată prin simpla rezemare a acestora pe
capul stâlpilor sau pe console. Pentru acest sistem forțele laterale sunt preluate în totalitate de stâlpi, care lucrează ca și o consolă
încastrată la nivelul fundațiilor , conform figurilor urmatoare.
9.5.4.2. Structuri în cadre cu îmbinări rezistente la moment încovoietor

Sistemele de structuri în cadre de beton armat prefabricat, cu îmbinări rezistente la moment încovoietor, sunt realizate din elemente
prefabricate, semifabricate sau ansambluri prefabricate de noduri grindă-stâlp.
Încărcările laterale sunt preluate prin deformarea elementelor cadrului. În cazul îmbinărilor între elemente prefabricate problema
principală este de a se realiza îmbinări care să fie sustenabile din punct de vedere economic și din punct de vedere al nivelului de
complexitate a îmbinărilor, și care să asigure un nivel ridicat de rigiditate, ductilitate și stabilitate.
Elementele tip gindă sunt în cele mai multe cazuri îmbinate la fața locului în șantier pe sistem monolit, sau în lungul lor. Poziția
îmbinărilor este de obicei înafara zonelor în care se așteaptă apariția articulațiilor plastice.
Stâlpi de beton armat prefabricați sunt de obicei îmbinați la partea inferioară la nivelul fundațiilor sau la jumătatea înălțimi dintre
etaje.
În figura de mai jos este prezentat modul de deformare al structurilor în cadre de beton armat prefabricat rezistente la moment
încovoietor și distribuția momentelor încovoietoare pe structură.
Cadrele care preau moment încovoietor de pe două direcții trebuie să posede un grad ridicat de deformare în zona de apariție a
articulațiilor plastice de la baza stâlpului și din zona de îmbinare grindă-stâlp, sub efectul încărcărilor seismice. Aceste tipuri de cadre
este obligatoriu a se proiecta și detalia pentru a avea o capacitate mare de deformare neliniară.
Cadrele ce sunt proiectate pentru a avea un comportament inelastic sub efectul forțelor laterale provenite din cutremur, se pot grupa
în două categori și anume:
• Sisteme cu îmbinări ductile
• Sisteme echivalente cu cadrele monolite
Sistemele echivalente cu cadre monolite tind să prezinte aceleași

caracteristici în ceea ce privește rezistența, ductilitatea și disiparea de
energie seismică, ca și cadrele de beton armat monolit.
Norma Americană ACI 318 [8], prezintă în capitolele 21.8.2 și 21.8.3,
cadre care se comportă din punct de vedere a deplasărilor ca și cadrele
monolite.
În figura urmatoare sunt prezentate diferite tipuri de configurații de
elemente pentru cadrele de beton armat prefabricat.
Ansamblurile realizate din elemente prefabricate de diferite forme sunt
folosite pentru a forma cadre rezistente la moment încovoietor. Aceste
cadre pot să aibă diferite forme, care depind în principal de geometria
specifică fiecărei clădiri și de necesitățile tehnice și tehnologice în ceea
ce privește execuția, transportul și montajul lor în șantier. Se pot
produce ansamble prefabricate care să acopere 1, 2 sau 3 etaje ale
clădiri dintr-un singur element.
Pentru toate tipurile de ansamble prefabricate, elementele orizontale
(grinzile) vor depăși întodeauna zona plastică potențială în care pot să
apară articulațiile plastice. În conformitate cu EC 8 [2], lungimea critică
în care poate să apară atriculația plastică este de 1,0 hg, unde hg este
9.5.4.2. 1. Tipuri de îmbinări pentru structuri în cadre de beton armat prefabricat, rezistente la moment
încovoietor echivalente cu cadrele monolite
•Primul sistem prezentat este format din: stâlpi prefabricați, grinzi prefabricate în forma de T întors, predala și suprabetonare. Acest
sistem este folosit la scară largă în Noua Zeelandă și în Japonia.
Pentru a acoperi momentul inferior dezvoltat în nod, barele longitudinale din grindă de la partea inferioară se ancorează în miezul de
beton turnat monolit din nod. Pentru acoperirea momentului superior, se monteză armatură la partea superioară a grinzilor la fața
locului în șantier, armaturile sunt poziționate în suprabetonare.
•Al doilea sistem prezentat

este format din stalpi
prefabricați, grinzi din beton
armat precomprimat, în formă
de U, fâșii cu goluri și
suprabetonare monolită.
Grinda precomprimată tip U
este astfel dimensionată ca în
faza de construcție să poată să
prea încărcarea sa proprie,
greutatea predalelor
prefabricate și greutatea
suprabetonări.
În figurile de mai jos sunt
prezentate câteva detalii cu
privire la acest sistem.
•Al treilea sistem de structură în cadre de beton

armat, rezistent la moment încovoietor este alcătuit
din: stalpi de beton armat prefabricat. Grinzi de beton
armat prefabricat care se montează pe capul
stâlpului, (grinzile sunt continue pe secțiunea
stalpului și se continuă de o parte și de alta a stâlpului
astfel în cât să depășească zonele plastice potențiale
din grindă). Predale de beton armat prefabricat și
Acest sistem de structură face parte din categoria
structurilor cu îmbinări rigide, la care îmbinările
elementelor prefabricate sunt poziționate departe de
zonele plastice potențiale. Articulațiile plastice sunt
de așteptat să se producă la interfața dintre grindă și
stâlp, iar pentru acest sistem principiul de proiectare
este de avea grinzile elementul slab și stâlpi
elementul puternic. Lungimea grinzilor de o parte și
alta a stalpului masurat de la fața stâlpului trebuie să
fie de cel puțin 2,5 ori înălțimea grinzi.
•Al patrulea sistem de structură în cadre de beton armat

prefabricat, rezistent la moment încovoietor este alcătuit din:
stâlpi de beton prefabricați cu lungimea elementelor mare, care
să acopere cel puțin 2-3 etaj, stâlpi sunt prevazuți cu console la
fiecare nivel. Grinzi în forma de T sau L întors. Predale
prefabricate, fâșii cu goluri sau elemente dublu T și
Pentru acest sistem structural încarcările gravitaționale sunt
preluate de consolele stâlpilor, spre deosebire de alte tipuri de
îmbinări la care încărcările gravitaționale sau mai bine zis forța
tăietoare este preluată de elementele din îmbinare efectiv.
Stâlpi au la nivelul barelor de la partea superioară din grindă o
zonă ne turnată prin care se vor introduce barele pentru
preluarea momentului încovoietor superior de pe grindă.
Segmentul de stâlp ne turnat va avea înălțimea de 10-15 cm,
urmând a se betona o dată cu suprabetonarea monolită. Pentru
realizarea continuități la partea inferioară a grinzilor, la partea
superioară a consolelor se va îngloba o tablă groasă de care se
va suda piesa metalică înglobată în grindă la partea inferioară.
•Al cincilea sistem de structură în cadre de beton armat prefabricat, rezistent

la moment încovoietor este alcătuit din: stalpi de beton armat prefabricat în
care la partea superioară a lor, în dreptul grinzilor sunt prevazute bucle de oțel
beton pentru a se putea realiza monolitizarea cu grinzile prevabricate. Grinzi
de beton armat prefabricat prevazute la partea inferioară cu bare de oțel
beton care ies din elementul prefabricat, pentru a se putea realiza
transmiterea momentului încovoietor inferior. Predale prefabricate sau fâșii cu
goluri. Monolitizare îmbinare și suprabetonare monolită placă.
Pentru o mai bună preluare a forței tăietoare, suprafața laterală a stâlpului în
dreptul monolitizări și capătul grinzi, se profilează. Lungimea zonei de
monolitizare între grindă și stâlp trebuie să fie cel puțin egală cu înălțimea
grinzilor. Pentru monolitizare se folosește beton armat cu fibre pentru a se
îmbunătăți capacitatea de deformare a barelor și rezistența la forță tăietoare a
îmbinări.
În cazul acestui sistem structural stâlpi se pot realiza dintr-o singură bucată
pentru mai multe etaje, dar numai în cazul în care structura este amplasată
într-o zona cu seismicitate scăzută, sau se pot realiza pentru un singur etaj.
Pentru cei cu înălțimea pe un singur etaj, îmbinarea acestora se va face la
jumătatea etajului respectiv, în zona unde solicitările sunt mai reduse.
•Un alt tip de nod de cadru

prefabricat, rigid este și cel
din figura urmatoare. În
cazul acestuia preluarea
momentului încovoietor de la
partea inferioară a grinzilor
se realizează prin sudarea în
șantier a placutelor metalice
înglobate pe consola
stâlpului, respectiv la partea
inferioară a grinzilor
prefabricate. Momentul
încovoietor de la partea
superioară a grinzilor este
preluat de barele de
armătură dispuse în
suprabetonare, bare care se
vor monta în piesele metalice
de cuplare înglobate în stâlp.
A. FUNDATII IZOLATE PENTRU STALPI DE BETON ARMAT MONOLIT

1. Generalitati
Fundatiile izolate se prevad ca sisteme de fundare sub stalpi. In functie de materialul din care este executat stalpul,
acestea pot fi:
- Fundatii tip talpa de beton simplu sub stalpi
- Fundatii tip talpa de beton armat sub stalpi
- Fundatii tip bloc de beton simplu si cuzinet din beton armat
In general, forma suprafetei in plan a fundatiei urmareste forma suprafetei talpii stalpului. In cazul in care stalpul este
incarcat numai cu sarcini verticale, sectiunea talpii stalpului este patrata, urmand ca si suprafata talpii fundatiei sa
aiba forma patrata.
In cazul in care suprafata in plan a talpii stalpului este circulara sau poligonala, se recomanda executarea talpii
fundatiei de sectiune patrata, forma economica circulara sau poligonala ducand la dificultati tehnologice de executie.
Pentru sectiuni ale stalpului de forma dreptunghiulara se recomanda ca si talpa fundatiei sa aiba forma
dreptunghiulara. Se recomanda ca raportul laturilor stalpului sa fie egal cu raportul laturilor fundatiei.
1.1 Fundatii tip talpa de beton simplu

Pentru stalpi de beton simplu, pot fi folosite fundatii de suprafata de beton simplu. Se recomanda folosirea unui
beton de clasa minim C8/10. Fundatiile se aleg cu sectiune prismatica, ca si in figura de mai jos.
Suprafata in plan a talpii fundatiei se stabileste folosind metoda prescriptiva. Valoarea presiunii acceptabile pentru
terenul de fundare se determina din valoarea presiunii conventionale de baza ( cu corectiile de adancime si latime)
sau cu valoarea presiunii plastice.
Nu se impune verificarea starii limita de exploatare ( SLS- deformatii)
Conditiile care trebuie respectate in cazul calculului terenului de fundare pe baza presiunilor conventionale sunt date
in tabelul de mai jos:
1.2 Fundatii tip bloc si cuzinet

Fundatia tip bloc si cuzinet de beton armat necesita executarea unui cofraj in care se toarna cuzinetul, intrerupand
operatia de betonare. De asemenea se recomanda prevederea unei talpi de beton armat superioare drepte,
eliminand astfel operatia de tesire a fetei superioare a talpii.
Armarea cuzinetului
Armatura de rezistenta de la baza cuzinetului se determina pentru preluarea momentului incovoietor determinat in sectiunile
din jurul stalpului, prin incarcarea suprafetei talpii cuzinetului cu diagrama de presiuni pe talpa cuzinetului din incarcarile
exterioare.
Armatura de la partea superioara a cuzinetului, marca 3, asigura legatura dintre cuzinet si blocul de beton simplu
Daca pe suprafata talpii cuzinetului apar numai tensiuni de compresiune, nu este necesar calculul si dispunerea acestei armaturi
de ancoraj. In cazul in care pe suprafata talpii cuzinetului apar si tensiuni de intindere, pentru preluarea acestora se impune
prevederea acestei armaturi de ancoraj.
1.3 Fundatii tip talpa de beton armat

Fundatiile tip talpa de beton armat pot fi:
- De forma prismatica, se alege daca suprafata in plan a talpii fundatiei este mai mica de un metru patrat.
- Sub forma de obelisc.
In general, pentru usurinta executiei blocul de beton se recomanda sa se adopte cu forma prismatica, fiind mai usor
de executat (prin turnare directa in cofraj sau in sapatura).
Pentru structurile in cadre de beton armat, Valoarea de calcul a actiunilor de la nivelul de incastrare a stalpilor in
fundatii se determina cu relatiile din SR EN 1990.
B. FUNDATII IZOLATE PENTRU STALPI DE BETON ARMAT PREFABRICATI

1. Generalitati
Fundatiile izolate pentru stalpi de beton armat prefabricat se realizeaza ca fundatii pahar. Pot fi realizate ca fundatii monolite sau
prefabricate. De asemenea ele se pot realiza ca elemente compuse: talpa de beton monolit si pahar prefabricat sau cu sectiunea
compusa din talpa de beton prefabricat si cuzinet tip pahar prefabricat.
Dimensiunile paharului trebuie sa fie suficiente pentru a permite turnarea corecta a paharului sub stalp si in jurul sau.
O alta solutie de fundare in cazul

stalpilor prefabricati, pleaca de la ideea
inlocuirii paharului sau a gulerului
prefabricat cu un cuzinet liniar,
independent, si prin evazarea bazei
stalpului cu doua console scurte, in
directia laturii mari a sectiunii stalpului in
forma unui T obtinandu-se o fundatie
dublu T.
C. FUNDATII CONTINUE DE BETON ARMAT SUB STALPI MONOLITI

1. Generalitati
Fundatiile continue sub stalpi se folosesc sub forma nunor grinzi de beton, pe care se fixeaza stalpii de beton armat monoliti sau
prefabricati. Ele pot fi realizate pe una sau doua directii ortogonale.
Fixarea stalpilor prefabricati se face fie prin prevederea unui pahar in corpul grinzii continue, fie prin fixarea prin suruburi de
ancoraj.
Fundatiile continue de beton armat se realizeaza ca grinzi cu sectiune constanta sau ca grinzi cu sectiune in forma de T.
D. FUNDATII TIP RADIER DE BETON ARMAT

1. Generalitati
Fundatiile tip radier general sunt realizate ca un planseu intors de beton armat dezvoltat pe intreaga suprafata construita.
Aceasta solutie de fundare este impusa de urmatoarele conditii:
- Terenuri de fundare, cu capacitate portanta scazuta care impun suprafete mari ale talpii fundatiei.
- Terenuri cu staratificatie neomogena, neuniforma, care vor produce tasari diferentiale importante.
- Terenuri cu nivel al apelor subterane ridicat, caz in care radierul este necesar pentru impermeabilizarea subsolului.
- Structura cu stalpi structurali desi, caz in care proiectarea unor fundatii izolate ar duce la atingerea sau suprapunerea lor.
- Necesitatea realizarii unei foarte bune rigidizari a infrastructurii.
Radierele generale se pot realiza in urmatoarele solutii:

- Radier general tip dala groasa, la care stalpi sunt rezemati direct pe acesta. Radierul poate fi cu grosime constanta sau cu
grosime variabila.
- Radier general tip ciuperca
- Radier tip dala groasa si grinzi pe una sau doua directii
- Radier tip dala groasa si grinzi intoarse
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL
EXEMPLU DE CALCUL

Limbă

Curs - CBA 2020-2021

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs - CBA 2020-2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 9.

STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

ALCATUIREA STRUCTURILOR IN CADRE DIN BETON ARMAT

Structurile in cadre din beton armat se clasifica dupa urmatoarele criterii:

dupa alcatuirea structurii:

dupa forma acoperisului:

dupa alcatuirea barelor:

dupa modul de rezemare:

dupa tipul betonului armat:

Eforturile care apar in barele unui cadru depind de:

-incarcarile care solicita structura;

9.1 Cadre cu o singura deschidere

poate lua , astfel ca relatia devine:

n - numarul ramurilor etrierilor.

Prinderea stalpilor de fundatii

Articulatia cu bare vertical se calculeaza la

Plasa de armatura de la partea inferioara a

in care Aa este sectiunea de armatura in cm2 pe fiecare

Impingerea orizontala a cadrului este preluata de frecarea

Tirantii reduc impingerea

Se pot aseza sub nivelul pardoselii

Cadrul cu tirant concentreaza

9.2 Cadre cu mai multe deschideri

Cadrele cu doua deschideri se executa pana la deschiderea totala de 50m.

Se recomanda ingrosarea riglei pe reazemul intermediar

Este indicat sa se faca un stalp intermediar puternic si stalpi laterali elastici.

9.2 Cadre cu mai multe deschideri

Cadrele cu trei deschideri se pot

Raportul optim intre deschiderile

Stalpii centrali se executa mai puternici

Latimea maxima a halelor in cadre cu

Latimea mare a cadrelor impune ca

9.2 Cadre cu mai multe deschideri

9.3 Structuri in cadre etajate

Structurile in cadre etajate sunt compuse din stalpi si

9.3 Structuri in cadre etajate

9.3 Structuri in cadre etajate

9.3 Structuri in cadre etajate

Tubul din cadre de beton armat reprezinta o

Stalpii exterior perimetrali legati la fiecare nivel cu

Spre deosebire de tubul cu pereti plini care au o

La structura tub din cadre, stalpii exterior sunt

Riglele-buiandrugi ce leaga stalpii au inaltimea de

Distanta intre stalpi este coordonata cu impartirea

9.3 Structuri in cadre etajate

9.3 Structuri in cadre etajate

9.4. Calculul Static in Domeniul Elastic al Structurilor in Cadre

9.4.1. Metode Exacte de Calcul

φ reprezentand rotirea, iar χ-curbura fibrei medii deformate;

-ecuatia fizica, exprimand legea lui Hooke:

In cazul unei bare cu o singura deschidere

indicele q referindu-se la solutia particulara a

Aplicand principiul lucrului mecanic virtual:

Tratarii matematice prezentate ii corespunde

metoda eforturilor metoda deplasarilor

•forta (efort, tensiune) •deplasare (deformatie)

•compatibilitatea geometrica •echilibru static

9.4.1.1. Metode Numerice

[K] {U} = {P}

9.4.2. Metode Aproximative de Calcul

9.4.2.1. Metode aproximative de calcul pentru calcul cadrelor la incarcari verticale

9.4.2.1. Metode aproximative de calcul pentru calcul cadrelor la incarcari verticale