Sunteți pe pagina 1din 22

GIS- CURS 1

Sistemul reprezinta un ansamblu de elemente interconectate care actioneaza


impreuna in scopul realizarii unui anumit obiectiv.

Sistemul informational constituie ansamblul:

- Informatiilor
- Surselor
- Nivelelor consumatoare
- Canalelor de circulatie
- Procedurilor

G - GEOGRAFIE

I – INFORMATIE ( detalii topografice si atribute )

S – SISTEM

Componentele sistemului:

- Software ( pt a realiza hartile )


- Baza de date ( stocheaza si face leg dintre detalii)
- Unelte ( de analiza si editare)

Concluzii:
Un GIS este un sistem integrat , utilizat pt vizualizare , stocare a
detaliilor din teren si atributele lor .
Un GIS este un ansamblu tehnic si organizatoric de persoane ,
echipamente ( hardware ) , programe ( software ), algoritmi si proceduri care
asigua prelucrarea , gestiunea, manipularea , analiza , modelarea si
vizualizarea datelor spatiale in scopul rezolvarii unor probleme complexe de
planificare si management a teritoriului.
Harta analogica ( “clasica “) reprezinta o imagine conventionala a terenului
, in care puncte ( stalpi , copaci ), linii ( drumuri, cursuri de apa ) si poligoane
( cladiri , parcele ) indica pozitia si forma spatiala a obiectelor geografice ,
iar simboluri grafice si texte descriu aceste obiecte . Aceasta harta este statica
( o poza ) .
Pe aceasta harta , componentele sunt reprez :
- Pozitia este stabilita si poate fi determinata in raport de un caroiaj rectangular
sau kilometric .
- Atributele sunt exprimate prin inscriptii , culori sau semne conventionale.
- Relatiile spatiale sunt deduse prin examinarea pe harta a pozitiei relative a
doua sau mai multe entitati .
- Desi este o componenta care intereseaza in numeroase situatii , timpul nu
este de regula ,reprezentat pe hartile analogice decat, cel mult, ca data a
intocmirii sau editiei .

Harta digitala , poate fi vizualizata pe un computer , nu este atat de statica pt ca


unele harti digitale au unelte dinamice pt gasirea unui obiect , dar totusi este
limitata.

Harta GIS are o baza de date si unelte diverse pentru :

- Actualizarea cu date noi culese din teren


- Afisarea datelor in diverse moduri
- Analize spatiale a datelor pt a crea informatii noi

Particularitatea GIS, fata de alte sisteme informatice , consta in caracterul


geografic. Datele geografice sunt corelate cu o pozitie bine determinata de pe
suprafata pamantului. Are 4 componente:

- Pozitia
- Atributele
- Relatiile spatiale
- Timpul
Functiile unui GIS:

- Captarea si introducerea datelor geografice ( input) ( ridicari topografice ,


metode satelitare/ de teledetectie/ fotogrametrie )
- Prelucrarea datelor geografice ( pt un proiect GIS, datele trebuie transformate
sau prelucrate astfel incat sa fie compatibile cu sistemul respectiv )
- Managementul datelor geografice ( fisier sau in cadrul unui SGBD )
- Vizualizarea datelor geografice ( afisarea in diferite moduri )
- Interogarea si analiza datelor geografice ( analiza de vecinatate , analiza
overlay )

SURSE DE DATE

Pentru a realiza o harta GIS, putem utiliza o serie de resurse existente, care dpv
al calitatii sa corespunda cerintelor standardelor avand in vedere analiza ce
urmeaza.

Exista mai multe tipuri de date care pot fi clasificare astfel :

Surse de date primare , in functie de format :

- Primare : raster ( imagini satelitare , fotografii aeriene), vectoriala ( GPS,


ridicari topografice )
- Secundare : raster ( harti si fotografii scanate, MNT obtinut prin interpolarea
curbelor de nivel), vectorial(digitizarea hartilor pe suport de hartie , baze de
date ).

Hartile reprezinta instrumentul traditional de lucru pentru utilizatorii de date


geografice, fiind principalele forme de reprezentare codificata ( simbolica ) a
realitatiilor geografice care ne ofera o cantitate foarte mare de informatii.
Principalele avantaje ale hartilor sunt :

- Relativ usor de procurat


- Disponibile la anumite scari
- Numeroare tipuri de harti
- Ofera o perspectiva istorica
- Au standarde de reprezentare bine definite
- Datele sunt prezentate intr-un sistem de referinta geodezic

Acestea pot prezenta si o serie de dezavantaje :


- Sunt o reprezentare generalizata si simplificata a realitatii geografice
- Pot prezenta distorsiuni si erori , introduse in cartografiere

Fotografii aeriene si imagini satelitare

Tehnologiile de teledetectie permit achizitia si analiza datelor specifice.


Captarea de la distanta a datelor se face prin atmosfera sau prin spatiul cosmic ,
unde aparatura necesara este trimisa cu diferite aparate sau mijloace de zbor.

Aerofotogramele reprezinta imagini statice , instantanee si obiective ale


suprafetei terestre. Simultaneitatea intregii imagini permite sa se poata aprecia
corect relatiile spatio-temporare dintre obiecte si procese , deoarece in timpul scurt
de expunere nu s-au produs schimbari care sa faca sa apara raporturi succesive in
diferite parti ale imaginii.

Aerofotogramele se prezinta cel mai frecvent sub forma de copii realizate pe


hartie fotografica, avand in general forma patrata , marimea fiind variata , insa cele
mai frecvente sunt cele de 23 pe 23cm, sau 18/18 cm. Mai rar apar 13/13 cm si
dreptunghiulare de 13/18cm. Cele mai utilizate sunt cele alb-negru dar exista si
color sau infrarosu. Acestea prezinta o serie de carcateristici fotografice si
geometrice precum:

- culoarea ( caracteristica aerof. color si depinde de factori precum culoarea


obiectelor din teren , caracteristicile materialului utilizat si conditiile de
fotografiere).
- tonul de gri ( pt cele alb-negru. Depinde de unele caract ale obiectului: de tipul
materialului , tipurile de ralizare a fotogramei , gradul de iluminare a obiectelor ,
puterea de reflexie (albedo) , culoarea naturala a obiectului).

-claritatea ( exprimata prin contururile netede ale obiectelor si detaliilor ).

-puterea de rezolutie ( este caracteristica ce arata limita celor mai fine detalii liniare
care pot fi detectate pe fotogramele aeriene. Se exprima prin numarul de linii albe
si negre care pot fi observate pe distanta de un mm. Pentru aerofot ft bune , puterea
de rezolutie ajunge si la 20 de linii pe mm .

Img satelitare sunt integistrate de senzorii instalati pe platforme satelitare si sunt


transmise prin sistem de unde radio, la statiile de sol. Acestea sunt in format digital,
in mai multe benzi spectrale. La primii sateliti LANDSAT, exista un nr de 4 benzi
spectrale , insa in prezent , dat evolutiei tehnologiilor, s-a ajuns pana la 8 benzi .

Fiecare tip de suprafata terestra , absoarbe o portiune din spectrul magnetic,


oferindu-i o semnatura spectrala / distincta , exprimata in radiatia electro-
magnetica. Cunoscandu-se semnatura spectrala a unui obiect sau a unui fenomen,
ea poate fi utilizata pt cunoasterea altor obiecte sau fenomene similare.

In domeniul GIS , sunt integistrati diferiti sateliti:

- Landsat
- Formosat
- Spot
- Geoai
- Geos

Bazele de date preexinstente constituie una dintre cele mai imp surse de date
pt GIS, iar in prezent exista numeroase baze de date online gratuite si date obtinute
din masuratori ( date topografice sau determinarile de pe GPS ).

Formatul de date vectorial

Datele vectoriale descriu lumea , suprafata sub forma unui spatiu determinat de
linii, puncte sau poligoane . Fiecare dintre acestea are atribute care se deosebesc de
celelalte .
Spre deosebire de datele raster, care stocheaza informatii continuu ( chiar si
acolo unde valorile lipsesc), datele vectoriale intregistreaza informatii discontinuu ,
doar acolo unde acestea exista.

Sunt stocate numai valorile care definesc punctele ce compun liniile sau
poligoanele, iar tot spatiul din afara acestora este inexistent.

Punctul reprezinta cel mai simplu mod de reprezentare a datelor vectoriale .


Acesta inmagazineaza valori abstracte, izolate , prin precizarea coordonatelor x ,y
si adesea z. Punctul reprez o abstractizare adimensionala ,nu are marime ,
reprezentand in mod normal o forma geografica prea mica pt a fi reprezentata
printr-o linie sau printr-un poligon.

Linia reprez un set ordonat de puncte , ce rezulta din insiruirea a cel putin 2
puncte. Linia este folosita pt reprezentarea elementelor geografice inguste care nu
pot fi repez printr-o suprafata ( rau, strada ).

Poligonul reprez o forma pt reprezentarea unei suprafete. Este definit de linii, care
scot in evidenta limitele sale.

Date raster in format analogic

- Genereaza un singur model numit model raster/matricial constand in


divizarea hartii intr-un nr de celule echidimensionale cu ajutorul unei retele
rectangulare cu linii paralele, fixe cu axele coordonatelor, fie cu meridianele
si paralele geografice.

Fiecarei celule raster ii corespunde o valoare sau caracteristica a terenului. Cand o


celula se suprapune peste mai multe caracteristici, atunci exista 2 metode:

a ) metoda punctului central

b) metoda suprafetei dominante

Datele raster si vector au avantaje si dezavantaje:

- Datele raster inmagazineaza valorile pt toate punctele dintr-o regiune , prin


urmare necesita un spatiu ft extins pt stocare.
- Datele raster sunt mai usor valorificate prin combinatii de acoperire cu altele,
dar sunt mai greu de reprezentat in format clasic.
- Datele vectoriale pot fi usor captate , reduse la scara si care usureaza
combinarea datelor vectoriale din diferitele straturi tematice provenite din
diferite surse.

Georeferentierea
Notiuni introductive
Proiectia si sistemul de coordonate

Faptul ca Pamantul are o forma neregulata , apx sferica, face ca definirea unui
sistem de coordonate sa fie destul de complexa.Acesta trebuie sa fie pe o sfera sau
un elipsoid, determinand un sistem de coordonate geografice ( lat,long ), fie pe o
proiectie a suprafetei terestre care poate fi desfasurata in plan si pe care se poate
defini un sistem de coordonate carteziene ( x,y,z)

Forma Pamantului este aproximata printr-un modelel matematic reprez printr un


elipsoid. Se considera ca , dat miscarii de rotatie a Pam , in jurul axei polilor, forma
sa este mai bombata la ecuator si mai turtita la poli, adica in sectiune nu apare ca
un cerc ci ca o elipsa.

Elipsoidul este forma tridimensionala , obtinuta prin rotirea undei elipse in jurul
axei sale mari. De-a lungul timpului s-a elaborat o varietate de elipsoizi care
asigurau cea mai buna potrivire cu suprafata reala , terestra in diferite regiuni ale
lumii. Acestia au primit denumiri in functie de denumiri , de obicei si de
inventatori.( Clark , Bessel, Krassowski )

Un alt model de reprezentare a suprafetei terestre este geoidul. Acesta este o


forma geometrica, tridimensionala , complexa ce reprezinta o suprafata de
echipotential gravitational . El poate fi asimilat suprafetei Oc.Planetar , neafectata
de procese dinamice ( curenti, valuri, maree ), supusa doar gravitatiei. Deoarece
este o suprafata pe care gravitatia se mentine constanta , geoidul onduleaza in
functie de variatiile de masa ale litosferei.

Aproximarea formei Pam printr-un elipsoid, este suficienta pt pozitionarea


orizontala , insa pt det altitudinii se foloseste suprafata geoidului.

Poiectia

Indiferent cum este reprezentat, Pam are o forma circulara .Deoarece hartile sunt
reprezentari in plan, este nevoie ca suprafata Pam sa fie desfasurata. Daca acest
lucru se face direct , vor rezulta deformari .De aceea s-a recurs la proiectarea
suprafetei aproximativ sferice a Pamantului , pe o supraf desfasurabila precum
cilindrul , conul , planul.

Prin analogie, daca s-ar introduce globul terestru intr-un cilindru, proiectia sa ar
fi umbra pe acel cilindru , determinata de lumina ce vine de la un bec din centrul
globului.

Datum-ul

Un datum este un set de constante care specifica sistemul de coordonate folosit


pt determinarea coordonatelor punctelor de pe suprafata terestra. Cand se foloseste
pt calcularea coordonatelor orizontale , setul de constante descrie datele geodezice
fundamentale de referinta, coordonatele punctului fundamental al retelei de
triangulatie si elipsoidul ( lungimea semiaxei mari si turtirea = raportul dintre
diferenta dintre cele 2 axe si axa mare a elipsoidului ).

Cand se fol pt masurarea altitudinii, datum-ul se refera la un plan vertical de


referinta. In acest caz, problema este destul de complexa pt ca un nivel de referinta
aplicabil pt intreaga suprafata terestra este greu de definit. S-a considerat nivelul
marii ca nivel de referinta insa acesta variaza in functie de conditiile climatice
locare, maree si de alti factori.

De aceea, multi ani , statele considerau nivelul de baza pt altitudini, nivelul marii
cea mai apropiata . Mai recent , odata cu extinderea sistemelor de navigatie prin
satelit , aceasta problema s-a rezolvat prin raportarea la suprafata geoidului
EGM96 ( Earth Gravitation Model ). Folosit in sistemul de referinta VGS 84,
elaborat de departamentul de aparare SUA.

Sistemul de coordonate

Odata stabilite proiectia si datum-ul , pozitia unui punct pe suprafata terestra se


descrie prin raportare la un sistem de coordonate . Acesta poate fi :

- Cartezian ( raportarea se face un unitati de lungime , fata de 2 axe


perpendiculare ox,oy, iar coordonatele se noteaza cu x cele care se determina
pe aza ox ( paralela cu ec) si y cele care se det pe axa oy ( perpend pe ox )) .
- Geografic ( raportarea se face in unitati de masura de unghiuri fata de centrul
elipsoidului . Coordonatele de noteaza ca latitudine ( valoare unghiului dintre
vertical punctului dat si planul ecuatorului) si longitudine(val unghiului
dintre planul meridianului punctului dat si planul merid Greeenwich )).

Sistemul de coordonate se reprez pe harti printr-un caroiaj . Liniile acestui caroiaj


sunt un reper bun pt georeferentiere

Sisteme de coordonate care se aplica in Romania

Sist de coord geograf, fol pt reprezentari generale de regula bidactice ( atlase) ,


elem de pe harti se descriu prin lat si long.

Sist de coord Gaus-Kruger Pulkovo 1942 , este un sistem preluat de la fosta


URSS si introdus in Romania in 1951. Proiectia se numeste Gaus-Kruger si este
ortografica, cilindrica si transversala , adica razele de proiectie sunt paralele iar
cilindrul este expus orizontal , perpendiculat pe axa de rotatie a Pamantului . Pt a se
evita distorsiunile , s-a impartit supraf terestra in 60 de fuse geografice , din 6 in 6
grade de longitudine. Astfel exista 60 de cilindrii de proiectie, fiecare tangent la
meridianul central al fusului si 60 de sist de coord diferite.
Pe ter tarii noastre se suprapun 2 fuse /zone , ( zona 4 intre merid de 18 si 24
grade long estica si zona 5 intre merid de 24 si 30 de grade long estica) .

In hartile realiz in acest siste, cotele se raporteaza la nivelul Marii Baltice .

Un alt sist din Rom este Sist Stereo70/ Dealul Piscului 1970. Acest sistem a fost
utilizat incepand cu 1973 si este si in prezent oficial ,Sist National de Referinta.
Acesta se bazeaza pe proiectia stereo70, care este o proiectie stereografica , diferita
de cea anterioara , adica suprafata de proiectie este un plan care intersecteaza
suprafagta terestra curbata in regiunea tarii noastre. Din intersectie , rezulta un cerc
cu centrul apx in centrul tarii, la intersectia paralelei de 46 grade lat nordica , cu
merid de 25 gr long estica. In privinta datum-ului , exista cateva incertitudini legate
de denumire . Acestea provin probabil din faptul ca implementarea datum-ului
anterior (Pulkovo 1942) , in tarile satelit ale URSS, s-a realizat sub denum de S42.

In Rom, s-a renuntat la acest sist si s-a adoptat noua proiectie Stereo70, cu un
datum bazat tot pe elipsoidul Krasowski dar cu punctul fundam in observatorul
astonomic militar. Problema este ca acest nou datum apare azi cu den de S42. Acest
sistem a fost folosit la elaborarea planurilor topografice de baza la scarile 1: 2000,
la 5000 si la 10000 , precum si la hartile cadastrale 1:50000. De asemenea acest sist
este fol pt reprezentare ortofotoplanurilor la diferite scari disponibile in fontului
national. Pe hatile realiz din acest sistem , cotele sunt raportate la niv Marii Negre.

Sist UTM/ VGS84 , a fost introdus in Rom dup 1899 si in prez capata o
importanta din ce in ce mai mare , mai ales dupa integrarea Rom in Nato si UE,
intrucat acest sist este unul de referinta la nivel mondial si este folosit printre altele
pt schimbul de date intre institutii din state diferite. Proiectia nu difera ft mult de
Gaus-K. Se mentine impartirea in fuse de cate 6 grade, diferenta constand in faptul
ca cilindrul de proiectie intersecteaza suprafata terestra la latitudinile de 80 de
grade sud si 84 de grade nord. Datum-ul VGS84 se bazeaza pe elipsoidul VGS84.

In tara noastra , acest sist s-a folosit pt elaborarea hartii topo , la scara 1: 100000
editia 1996.
Georeferentierea plantelor scanate

Georeferentierea unei imagini presupune alinierea acesteia la un sistem de coord


definit. Matematic, georeref este o operatie de translatie si/ sau rotatie a sist de
coordonate al imaginii ( care numeroteaza coloanele si liniile de pixeli incepand cu
cel din stanga sus ) fata de sist de coordonate in care se realizeaza georefer.
Problema se rezuma la rezolvarea unor sisteme de ecuatii si aflarea unor coeficienti
care se aplica fiecarui pixel al imaginii pt a-l face sa corespunda unei anumite
pozitii geografice , definita printr o pereche de coordonate matematice sau
geografice. Concret, utilizatorul ofera ca imput , puncte de pe imagine ale caror
coordonate le cunoastem iar programul aplica un altgoritm in functie de nr de
puncte introduse ( nr minim necesar este 3 ).

Selectarea punctelor de control se poate face in 2 feluri. Fie le alege utilizatorul,


direct de pe harta in cazul in care are la dispozitie puncte de coord cunoscute , fie
se fol de imagini sau harti deja georeferentiate si identifica elemente comune pe
harta negeoreferentiata.

Tipuri de baze de date :

O baza de data consta in mai multe liste, pt a caror accesare este necesar sa existe
un anumit tip de structura. Exista in acest sens, 3 tipuri de structuri:

a.Ierarhica
b.Tip retea
c.Relationala
 Str. Ierarhica se bazeaza pe structura arborescenta, in care fiecare entitate
poate avea mai mult succesori ( enitati dependente) dar nu poate avea decat
un singur predecesor ( entitate de care depinde/ mama ).
 Str tip retea este cea in care o entitate poate avea mai multi predecesori si
mai multi succesori.
 Str relationala este larg utilizata in prezent , principala sa calitate fiind
accesibilitatea modelului conceptual , toate datele fiind stocate in tablouri
bidimensionale oragnizate pe randuri si coloane , denumite relatii. Baza de
date relationala reprezinta o multime structurata de date accesibile prin
calculator , care pot satisface in timp minim si intr-o maniera selectiva, mai
multi utilizatori. Pt gestiunea bazelor de date relationale exista mai multe
aplicatii specializate, denumite „sisteme de gestiune a bazelor de date
„ (SGBD) .

Componentele unui SGBD:

A. Componenta structurala : descrie forma in care datele pot fi stocate .


Principala sa caracteristica o reprezinta organizarea datelor in tabele
bidimensionale pe linii si coloane. Plecand de la acest concept , sunt stabilite
mai multe proprietati ale modelului ( toate coloanele trebuie sa aiba denumiri
distincte, toate valorile undei coloane trebuie sa apartina aceluiasi domeniu,
fiecare celula poate stoca o singura valoare, ordinea coloanelor nu este
semnificativa, fiecare rand din tabel trebuie sa fie distinct, in orice tabel pot
exista celule cu valori nule).
B. Componenta de manipulare : include mai multi operatori destinati prelucrarii
datelor formand calculul relational. Exista 3 opreatori relationali
fundamentali: SELECT ( creaza dintr-un tabel dat , pe baza unui criteriu, un
tabel nou care reprezinta o submultime a randurilor tabelului initial),
PROJECT(extrage dintr-un tabel dat, o submultime formata dintr-o serie de
coloane specificate), JOIN( leaga temporar 3 tabele distincte, pe baza undei
coloane comune , formand un tabel unic si care contine toate randurile si
coloanele celor 2 tabele din care a provenit ) .
C. Componenta de identitate : se refera la corectitudinea datelor socate intr-o
baza de date . Ea contine 2 reguli: integritatea entitatii conform careia ,
fiecare rand al unui tabel trebuie sa aiba o valoare unica si valida, in coloana
sau combinatia de coloane care constituie cheia primara si integritatea
referintei care , fiecare rand al tabelului sa contina in coloana
corespunzatoare cheii straine , o valoare care sa se regaseasca in unul dintre
randurile tablelului cu care este legat.

Pasii

a. Identificarea surselor de date pe care le va utiliza si gestiona GIS-ul .


b. Stabilirea modului in care fiecare set de date va fi utilizat pt editare ,
modelare si analiza, reprezentare si vizualizare.
c. Sabilirea scarii de reprezentare
d. Definirea structurii tabelare a bazei de date
e. Definirea referintei spatiale si a unei serii de reguli de integridate pt datele
utilizate.
f. Proiectarea propriu-zisa a bazelor de date
g. Vizualizarea hartilor realizate
h. Intretinerea bazelor de date
i. Testarea si corectarea bazei de date pt a creste acuratetea datelor virtuale

Intr-un SGBD sunt posibile:

a. Exploatarea tabelara a datelor


b. Sortarea inregistrarilor
c. Ajustarea tabelului
d. Selectarea interactiva de intregistrari( individuala sau in grup)
e. Obtinerea unor valori statistice

Modelul numeric al terenului ( MDC)

Necesitatea acoperirii cu date omogene a unui spatiu complet din cadrul unui
proiect GIS, imposibilitatea de a colecta din teren datele necesare unei analize
spatiale de tip GIS si preturile foarte mare alea anumitor informatii au
determinat apelareaa tot mai frecventa la metode de spatializare a informatiei.
Aceste metode reprezinta extinderea informatiilor sporlanice existente conform
unor algoritmi la intregul spatiu al arealului de studiere , obtinand in acest fel ,
informatii in orice punct al arealului resprectiv.

Prin spatializare, intreg arealul studiat va beneficia in mod uniform de date si


informatii, alcatuind o suprafata sau un camp de intormatii continue.

In aceasta categorie sunt incluse operatiile spatiale realizabile prin metoda


interpolarii care are ca rezultat realizarea modelului numeric al terenului cu
derivatul model digital de enevatie ( mde ) si trasarea izoliniilor ( curbe de
nivel ) , dar si metodele de analiza a morfologiei mde , metode de filtrare sau
influentare a variabilitatii datelor care lucreaza cu structura de tip raster.

In cazul analizei GIS, trebuie avut in vedere faptul ca exista o diferenta clara
intre suprafata terestra reala si reprezentarea ei digitala , atat modelul raster cat
si cel vectorial, nu pot reda cu fidelitatea realitatea din teren .

Din aceasta cauza, pt acelasi teritoriu se pot utiliza mai multe metode ,
alegerea acestora facandu-se in functie de scopul urmarit si de volumul datelor.

Termenul de „mnt „ a fost folosit pt primda data in 1958 , de catre Miller ,


care l-a definit : „o reprezentare statistica a suprafetei continue a terenului ,
utilizand un nr mare de puncte ale caror coordonate orizontale x,y , impreuna cu
altitudine (z) sunt cunoscute ca reprezentare realiata intr-un sistem de
coordonate arbitrar „ .

Termenul MNT include, pe langa datele de alt , o serie de elem suplimentare


cum ar fi : discontinuitati(creste, abrupturi) , valori ale pantelor, ale orientarii
versantilor, ale vizibilitatii din anumite puncte ale terenului.

O forma specifica a MNT , este modelul digital de elevatie ( MDE ) , unde


variabila caracteristica este data de alt , astfel MDE este definit ca „un model
numeric al suprafetei terestre , ce descrie altitudinea reliefului prin intermediul
valorilor altitudinale , ale unui set de puncte esantion, sub forma unei matrici
dispuse dupa o retea de celule cu o forma rectangulara.

MDE repres punctul de plecare , atat pt clacularea unor elem morfometrice


ale reliefului si realizarea hartilor tematice digitale , cat si pt analiza spatiala si
modelarea matematica.

MDE se poate realiza in principiu prin 2 metode :

1. Pornind de la o harta topografica , prin culegerea datelor altimetrice sub


forma vectoriala de tip punct sau linie , prin digitizare .
2. Pe baza imaginilor aeriene sau satelitare , prin sereoscopie , interferometrie
radar sau radioclinometrie.

In cadrul sistemelor infromatice , MDE-urile pot fi reprezentate in mod vectorial


( unde curbele de nivel vectorizate sunt reprezentate printr-o succesiune de curbe
care au o alt constanta si pot fi identificare printr-un sistem de coordonate) si in
mod raster ( printr-o retea de pixeli unde fiecare pixel reprezinta un punct fix,
identificabil printr-un sistem de coordonate si care are memorata altitudine )

Modelul digital de elevatie are in general multiple utilitati:

1. Vizualizarea configuratiei sprafetei studiate in vederea intelegerii


configuratiei de ansamblu al reliefului corelate cu elem structurii geologice ,
utilizatii terenurilor, cu anumite peisaje naturale sau antropice.
2. Determinarea si vizualizarea cartografica a unor elem morfometrice
(hipsometria, inclinarea pantelor , orientarea versantilor, umbrirea terenului ,
fragmentarea reliefului ).
3. Determinarea lungimilor si suprafetelor specifice unor elemente geografice si
de peisaj ( lungimea , latimea , suprafata bazinelor hidro, lungimea unor
segmente de rau , alt si raspandirea supraf de nivelare ).
4. Trasarea de profile cu diferite scari verticale pe diferite aliniamente , in
vederea determinarii si evidentierii unor fenomene si procese geografice si
geologice ( aspectul interfluviilor , prezenta inseorilor, aspectul vailor,
prezenta pragurilor glaciare si a rupturilor de panta ) .

Servicul geologic al Statelor Unite ( SGSU) , distribuie 4 tipuri de modele


digitale de elevatie ( MED ) cu anumite particul , derivate din harti topo la
scari diferite , obtinand astfel reprezentari MED cu latura de 7,5 min ; 15 min
si 30”1’.
Un prim model esste DTED, folosit pt modele standard , de tip raster al
altitudinii . Aceste produse ofera un minim de date pt aplicatii care necesita
informati despre alt, panta si configuratia de ansamblu al terenului.
Un alt model este SRTM , fiind un proiect internat , coordonat de NASA,
incepand in anul 2000, cand naveta spatiala Endeavour a petrecut 11 zile in
spatiu , fiind echipata cu un sistem radar special care sa-i permita realizarea
unui model al suprafetei uscatului. Rezolutia obtinuta este de 30m pt teritorul
SUA si 90m pt celelalte teritorii.
Modelul ASTER , cu o rezolutie de 30m ( mai buna) pt supraf terestra .
Modelul DGM , utilizat in Marea Brit sau GHM in Germania .
Exista si modele numerice ale inaltimii obiectelor de la supraf terenurilor
(arborii ) care poarta denumita DSM.

Realizarea modelului numeric al terenului

Pt generarea acestuia , este necesara parcurgerea unor etape care se refera la


modul de achizitie al datelor , la generalizarea propriu-zisa a modelului si la
alegerera structurii de reprezentare a datelor. Achizitia datelor reprez
procesul prin care se obtin date de la o sursa exterioara SIG-ului si
convertirea acestuia intr-un format digital specific GIS-ului. La achizitia
datelor , trebuie sa tinem cont de erorile existente in procesul de achizitie ,
erori care se vor regasi si in MNT si care vor compromite intregul proces de
analiza spatiala.
Achizitia datelor noi se poate face cu :
a. Aparate de masura in cadrul ridicarilor topo
b. Metode ale teledetectiei si aerofotogrametriei
c. GPS
d. Scanare laser
Achizitia datelor existente se face cu :
a. Scanare ( pt harti, schite )
b. Digitizare pe ecran
c. Manual

Dintre toate aceste metode , cele mai exacte sunt ridicarile topografice ( cu exceptia
zonelor ft accidentate ) , ridicarile GPS ( precizia depinde de performanta GPS-ului
si de semnal ), metoda stereoscopica si interpretarea imaginilor satelitare.

Digitizarea curbelor de nivel are o acuratete medie din cauza erorilor induse de
generalizarea elementelor hartii la scari mici , uniformizarea reliefului intre curbele
de nivel si lipsa unor informatii in cazul crestelor , abrupturilor si inseorilor.

Interpolarea ( vezi curs trecut )


Obtinerea informatiilor din suprafetelor primare prin analiza DEM

In analiza spatiala a supraf virtuale , create dupa realitatea din teren, sunt
utilizate 2 tipuri de atribute topo : primare ( generate direct de DTM) si
secundare ( care implica combinari ale atributelor primare generate anterior ).

Dintre atributele topo primare , cel mai des utilizate sunt hipsometria , panta sau
inclinarea versantilor , orientearea versantilor, densitatea si adancirea
fragmentarii reliefului, curbura.

Atributele secundare: repartitia arealelor si in altitudine a temperaturilor ,


precipitatiilor .

Harta hipsometrica (harta treptelor hipsometrice) , reda intr-o maniera


generalizata , formele de relief in ansambluri de niveluri hipsometrice care pot fi
alese in functie de diferite criterii. Avantajele realizarii acestor harti in format
digital, tin de posibilitatea efectuarii unor analize asupra hartii rezultate si de
integrarea acesteia in noile analize GIS.

Harta pantelor repez ungiul format intre un plan tangent si unul orizontal , intr-
un punct de pe suprafata terestra. Reprez un parametru merfometric ft imp in
analiza rel , inclinarea versatilor reflectand structura geologica , stadiile de
evolutie , caracterul modelarii trecute si actuale , cantitatea de radiatie solara
primita.Algoritmul pt calcularea oantelor este implementat in toate programele
de analiza GIS.

Expozitia versatilor fata de razele soarelui are un rol important in diferentierea


proceselor de modelare asupra carora actioneaza factorii radiativi . In sistemul
Gis , expozitia versantilor in format raster ne arata orientarea pantelor in raport
cu punctele cardinale. Valorile date celulelor sunt cuprinse intre 0 si 360 grade.

Densitatea fragmentarii reliefului reprezinta un important indice cantitativ pt


determinarea fizionomiei reliefului si factor conditionant pt dinamica si
frecventa proceselor de modelare.

Pentru realizarea practica a acestei harti , se parcurg cateva etape: realizare


DTM-uli, crearea si stabilirea dimensiunilor caroiajului , suprapunderea celor 2
teme , crearea/ importarea stratului vectorial ce reprez reateaua hidrografica,
transformarea retelei hidro vectoriale in raster de tip integer ( cu tabel de
atribute ) si apoi intersectarea celor 2 rastere.

Harta adancimii fragmetarii reliefului indica diferenta de nivel dintre alt max si
alt min , de pe o suprafata data. Ca si in cazul fragmentarii reliefului, crearea
acestei harti presupune parcurgerea etapelor : crearea modelului digital, crearea
caroiajului , crearea unui nou DTM care reflecta alt de maxime interpoland
suprafere de 1kmp, realizarea unui raster care reflecta alt minime , apoi
realizandu-se rasterul final.

Profilele morfo, in practica geografica sunt esentiale pt scoaterea in evid a unor


paricularitati: structura geologica, tipurile de pante etc. Toate aceste tipuri de
profile se realizeaza pornind de la profilul topografic.

Domeniul GIS in catrografierea turistica

Avand in vedere multitudinea de date existente , atat in format clasic cat


si digital , si usurinta cu care aceste date pot fi manipulate in mediul GIS,
sistemele informationale geografice sunt utilizate cu succes in realizarea
diferitelor harti turistice .

Indiferent de tipul hartii turistice avute in vedere , un proiect GiS in dom


cartografiei turistice , trebuie sa urmareasca in general , urmatorii pasi:

- Documentare ( zona de studiu , obiective turistice pe care dorim sa le afisam


pe harta )

- Realizarea proiectului ,care in functie de documentare poate fi mai elaborat


sau nu . In functie de disponibilitatea datelor privitoare la potentialul turistic ,
aceasta etapa poate fi mai simpla sau mai laborioasa. Astfel, in cazul in care
elem turistice se gasesc in baze de date online , acestea se downloadeaza si
se introduc in soft-ul in care lucram. In situatia in care nu exista astfel de
baze de date digitale , atunci ulitizatorul trebuie sa isi extraga de pe harti
analogice, in urma georeferentierii , toate elem de interes sau sa parcurca cu
un GPS , intreaga suprafata a teritoriului supus analizei , pentru a extrage
coordonatele principalelor obiective turistice care ulterior vor fi incarcate in
Gis. Tot in aceasta etapa , in cazul in care ne extragem noi datele ,
utilizatorul trebuie sa completeze in tabelul de atribute , detalii cu privire la
entitatile pe care acesta le cuprinde ( denumire, categoria de resurse turistice
etc)

- Simbolozarea datelor se face din proprietatile fisierului selectat si in functie


de coloana aleasa din tabelul de atribute ( se alege in functie de categoria din
care fac parte acestea ). Trebuie sa se tina cont de scara la care va fi printata
harta, astfel incat elem reprezentate sa fie vizibile .

- Pregatirea layout-ului ( asezarea in pagina ) prin adaugarea hartii, titlul hartii,


legenda , directia nordului, sistemul de coordonate geografice , scara hartii pt
orientare .

Spectrul electromagnetic reprezinta o altcatuire complexa fizico-chimica , care


include o multitudine de categorii de radiatii vizibile / invizibile / microunde /
sunete sau ultrasunete.

Spectrul = o serie de zone , unde radiatia electromagnetica este delimitata pe


baza lungimii de unda.

Orice imagine satelitara , este compusa din benzi , fiecare banda reprezentand un
set de valori al unui fisier de date , pentru o portiune specifica a spectrului
electromagnetic de lumina reflectata sau de caldura omisa.

Satelitii Landsat , reprez cea mai accesibila sursa de date de teledetectie , ca


urmare a faptului ca intreaga arhiva de imaginii a fost desecretizata , fiind acum
accesibila publicului.

Satelitii Landsat , conform unei serii de particularitati legate de lungimea de unda


pe care o inregistreaza , rezolutia imaginii inregistrate si domeniul de aplicabilitate.
Banda unu , notata cu „B „( albastru ) , inregistreaza valori de unda cuprinse intre
0,45 - 0,53 micrometri , la o rezolutie spatiala de 30 m si poate fi utilizata in
interpretarea zonelor ocupate de apa dar si in identificarea diferitelor elemente
antropice .

Banda 2, „G” ( green ) , intre 0,52-0,60 microm , la o rezolutie de 30 m , poate fi


utilizata in identificarea unor elemente antropice .

Banda 3, R (red ) , 0,63- 0,69 microm, la 30 de m , poate fi utilizata in determinarea


tipurilor de vegetatii.

Banda 4 , NIR , 0,76-0,90 , poate fi utilizata in determinarea tipurilor de vegetatii


si identificare unor culturi .

Banda 5 Mir ( mediu infla rosu ) 1,55-1,75 microm , la 30 de m rezolutie ,

Banda 6 TIR ( termin i r ) 10,4-12,5 microm, la 90 de m rezolutie spatiala ,


utilizata pt analiza poluarii apelor si pt prezentarea proprietatilor termice ale
corpului la intervale de 2 grade c.

Banda 7 FIR ( far i r ) 2,08 – 2,35 microm , la 30 m rezolutie , ultilizat in studii


geologice .

Fiecare banda poate fi vizualizata ca o imagine distincta , dar nu se pot identificata


toate elementele din cadru.

Exista ft multe combinatii posibile ale acestor benzi, dar practic pot fi utile doar o
mica parte. Alegerea unor combinatii optime , depinde de specificul terenului , de
momentul preluarii scenei , de dimensiunea spatiala a elementelor , de inaltimea
soarelui pe cer.

Combinatia 3 2 1 ( rosu, verde , albastru ) :

- Nuantele de verde inchis/ violet sau chiar negru, arata prezenta padurilor de
conifere ( molid, brad )
- Albastrul deschis arata pajisti subalpine
- Albul arata asezari , gospodarii izolate sau drumuri
- Galben(auriu) arata lacuri
Combinatia 1 2 3 ( A V R )

- Nuanta verde inchis arata pad de conifere


- Verde deschis arata pad de foioase , pasuni si fanete
- Alb arata zapada, nori, partii de sky , asezari si gospodarii , calcar
- Cafeniu deschis arata solurile montane brune acide

Combinatia 7 4 2 ( infrarosu mediu – infrarosu apropiat - verde )

Combinatia 4 5 3 (infrarosu apropiat - infrarosu mediu- rosu )

- Portocaliu = paduri de foioase


- Verde = pad de conifere

Aceste combinatii de benzi permit clasificare imaginii satelitare pe categorii de


acoperire sau folosinta a terenului si obtinerea unor straturi tematice raster, ce pot fi
ulterior utilizare in mediul gis.

Exista soft-uri specializate care ajuta la clasificarea acestor imagini satelitare


( definiens ) , insa majoritatea soft-urilor gis prezinta capacitati de prelucrare a
acestor imagini satelitare.

Clasificarea imaginilor satelitare in vederea obtinerii unor harti tematice se poate


face prin 2 metode : a . clasificare nesupervizata , b. Clasificare supervizata.

 Clasificarea nesupervizata presupune atribuirea excluziv de catre soft ul


utilizat a unei categorii de acoperire a terenului pt fiecare pixel in parte , pe
baza valorilor radiatiei spectrale electromagnetice intregistrate in acel pixel si
a unei baze de date cu semnaturi spectrale , existente in candrul programului.
 Clasificarea supervizata presupune supervizarea de catre ulizitatori a
atribuirii unei categorii de acoperire a terenului pt fiecare pixel in parte .

Dupa aceea , urmeaza etrapolarea de carte program , la intreaga suprafata a


imaginii satelitare.