ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA FINANȚE
DEPARTAMENTUL INVESTIȚII ȘI ACTIVITATE BANCARĂ

Vadim GUȚU

EVOLUȚIA REZERVEI VALUTARE A REPUBLICII

MOLDOVA ÎN PERIOADA 9 LUNI ALE ANULUI 2019
TENDINȚE,FACTORI,PERSPECTIVE

REFERAT
la disciplina universitară
„Operatiuni Bancare”

Autor
Student gr,FB-182,
învățământ cu frecvență la zi
VADIM Guțu
___________
(semnătura)

Conducător ștințific
conf.univ.,dr. BERDILĂ Ana
___________
(semnătura)

Chișinau-2020
 CUPRINS

I. Introducere ......................................................................................................
II. Etapele procesului de acordare a creditului ..............................................
 Introducere

În sens larg comercial, creditarea bancară poate fi definită ca direcţia activităţii bancare, ce se
bazează pe interacţiunea dintre bancă şi debitor, care vizează circulaţia împrumutului bănesc de
la bancă de către debitor în baza principiilor de rambursabilitate, scadenţă şi dobândă şi
corespunde nevoilor de credit ale debitorului.
Printre trăsăturile caracteristice ce identifică, în mod clar, operaţiunile şi procesele ce se referă la
activitatea de creditare a băncilor, putem enumera:
 creditorul întotdeauna este banca,
 relaţiile dintre subiecţi se bazează pe principii de piaţă;
 mişcarea de valoare îmbracă întotdeauna formă monetară;
 reglementarea administrativă a întregului proces .
. Băncile au un mecanism de creditare destul de complex. Procesul are loc în mai multe etape
interdependente, iar din punct de vedere al clientului, creditarea începe prin depunerea dosarului
şi se termină prin închiderea dosarului de credit sau valorificarea garanţiilor constituite la credite.
. Decizia băncilor de a acorda un împrumut depinde de gradul riscului de credit. În practica
bancară, se utilizează principiile „prudenţei” şi „diferenţierii”. Aceste repere urmăresc atingerea
unui grad înalt de credibilitate, necesar pentru a menţine relaţia bancă-clie
. Cu toate că, în procesul de creditare, banca apare într-o postură privilegiată, atât debitorul, cât şi
creditorul (banca) au drepturi şi obligaţii reciproce. Ei sunt antrenaţi într-o relaţie partenerială,
absolut benevolă şi de interes pentru ambele
 Etapele procesului de acordare a creditului

Etapa I – Analiza prealabilă a pieţei şi elaborarea strategiei de creditare (strategiei

operaţiunilor de creditare). Fiecare bancă trebuie să aibă elaborată o strategie de dezvoltare a
operaţiunilor de creditare clară şi concise
1. Analiza situaţiei actuale pe piaţa creditului (locală şi internaţională), a resurselor băncii şi
stării lor în momentul realizării strategiei;
2. Analiza SWOT a băncii;
3. Organizarea grupurilor de lucru pentru definirea obiectivelor – toate departamentele băncii
trebuie reprezentate în interiorul acestor grupuri de lucru;
4. Definirea obiectivelor sau a perspectivelor de dezvoltare;
5. Realizarea planului de acţiuni;
6. Redactarea strategiei;
7. Înmânarea documentului spre consultarea factorilor de decizie;
8. Aprobarea documentului de către factorii cu puterea de decizie corespunzătoare şi asumarea
angajamentelor pentru îndeplinirea obiectivelor.

Etapa II – Elaborarea politicii de creditare. Pentru a depăşi deficienţele sistemice şi

procedurile care duc la creşterea pierderilor din activitatea de creditare, băncile trebuie să
conceapă şi să implementeze unele documente regulatorii de nivel intern şi să angajeze/
pregătească un personal cu un profesionalism ireproşabil, care să înţeleagă şi să respecte
disciplina acestor norme. Documentul de bază ce reglementează şi dirijează activitatea băncii în
domeniul creditării este politica de creditare.
În practica internaţională, inclusiv Republica Moldova, scopurile, principiile şi condiţiile
eliberării creditelor sunt formulate în politica de creditare. Politica de creditare este determinată
de obiectivele strategice de dezvoltare a băncii.
În baza politicii de creditare a băncii, se elaborează regulamente interioare pentru toate
subdiviziunile băncii – implicate în procesul de creditare şi chiar în fişele de post ale lucrătorilor
bancari, se descriu cu exactitate procedurile ce trebuie strict respectate în activitatea lor.
Politicile de creditare variază în timp şi în funcţie de ciclul economic, trebuie să fie actualizate
şi să devină adaptabilă la modificările mediului concurenţial şi economic.
 Etapa III – Analiza cererii de credit şi interviul cu potenţialul debitor/client. La această
etapă, se analizează domeniul de activitate al clientului, situaţia în ramura/domeniul lui de
activitate, la momentul adresării lui pentru credit şi, în perspectivă, furnizorii de bază ai lui,
cumpărătorii, statutul juridic al clientului, scopul creditului, se determină corespunderea
cerinţelor clientului cu prevederile actuale ale politicii de creditare a băncii, se decide asupra
tipului de credit, formei lui, termenului, surselor de rambursare a creditului şi plată a dobânzilor
ş.a.
Etapa IV – Evaluarea credibilităţii debitorului (clientului). La această etapă, se
investighează reputaţia clientului, istoria lui creditară. În baza analizei rulajelor conturilor
bancare a clientului, a documentaţiei financiare, şi altor documente se calculează corespunderea
mai multor indicatori financiari ce caracterizează activitatea clientului cu corespunderea la
cerinţele politicii de creditare a băncii.
Credibilitatea reprezintă capacitatea şi posibilitatea clientului de a rambursa creditul, adică
suma iniţială a lui + dobânda. Există mai multe metode de determinare a credibilităţii. Cea mai
răspândită este metoda celor 7 „C” (Character, Capacity + Cash, Capitalul, Condiţiile, Clienţii,
Concurenţa, Colateralul)
La etapele a III-a şi a IV-a ale procesului de creditare, activitatea personalului bancar este
însoţită de o examinare minuţioasă şi calcule analitice profunde în baza unui lot vast de
documentaţie, atât prezentate de client, cât şi colectate din alte surse din intenţia băncii.
Sursele de informare şi evaluare a clientului pot fi următoarele:
1) documentaţia primită nemijlocit de la clientul băncii,
2) documentaţia din arhivele băncii şi de la biroul istoriilor de credit,
3) informaţii primite de la persoanele ce întreţin relaţii de afaceri cu persoanele în cauză
(furnizori, cumpărători, alţi creditori ai clientului în cauză),
4) dările de seamă de la instituţiile particulare (note analitice, cercetări, dări de seamă,
rezultatele auditului etc.).
Informaţiile sunt utilizate pentru aprecierea credibilităţii clientului şi minimizării riscului
posibil determinat de acordarea creditului. Documentaţia de credit solicitată de la clienţi
compune un set întreg de acte, diferit sub aspectul conţinutului în funcţie de tipul clientului,
statutul său juridic, activitatea lui şi destinaţia creditului.
La această etapă, se execută şi evaluarea prealabilă a calităţii creditului.
Etapa V – Analiza riscului de credit şi consecinţelor posibile în cazul neîndeplinirii de către
debitor a obligaţiilor prevăzute de contractul de credit. Orice credit reprezintă o anticipare a
unor încasări viitoare. Din această perspectivă, orice credit comportă riscul că aceste încasări să
nu se realizeze deloc sau parţial. Acest risc – riscul de credit – mai este numit şi risc de
insolvabilitate al creditorului. Aprecierea justă a riscului de credit este, deci, de o importanţă
majoră pentru bancă.
Fiind mai uşor să prevenim, decât să vindecăm, pentru minimizarea expunerii la risc, cea mai
importantă etapa a procesului de creditare este selectarea cererilor de creditare. Principala
problemă în evaluarea externă a creditului este construirea unui model statistic pentru
cuantificarea probabilităţii de nerambursare, conform cu exigenţele BASEL II (la etapa actuală).
Din punct de vedere metodologic, modelarea riscului de credit presupune: (a) evaluarea
cuprinzătoare a caracteristicilor debitorului şi a facilităţii pe care doreşte să o acceseze; (b)
diferenţierea semnificativă a riscului, respectiv granularitatea scalei de notare (modele rating sau
scoring); (c) acurateţea rezonabilă şi consistenţa în timp a estimărilor cantitative privind riscul de
credit.
Etapa VI – Adoptarea deciziei de creditare. Practica demonstrează că majoritatea dificultăţilor
financiare ale unor bănci au fost generate de o fundamentare superficială sau incorectă
(interesată sau nu) a deciziilor în materia plasamentelor de natura creditului.
Luarea deciziei de acordare a creditului se atribuie autorităţilor de credit ale Băncii, stabilite în
conformitate cu prevederile din Politica de creditare a Băncii, după evaluarea şi analiza dosarului
de documente şi perfectarea concluziilor analizei financiare ataşate.
În această fază, comportamentul unei bănci poate fi prezentat astfel: un credit nu se acordă
decât dacă se poate estima că probabilitatea rambursării o depăşeşte pe cea a nerambursării.
Etapa VII – Pregătirea şi încheierea contractului de credit şi contractului de garantare a
creditului, eliberarea creditului. Etapa pregătirii şi încheierii contractului de credit şi
contractului de garantare a creditului este etapa finală de negocieri, imediat după care clientul
intră în posesia creditului.
Contractele de credit şi de garantare a creditului se încheie individual cu fiecare beneficiar de
credit şi confirmă perfectarea juridică a acordării creditului şi a tuturor condiţiilor valabile pe
parcursul derulării creditului, inclusiv pe parcursul valabilităţii contractului. În urma aprobării
creditului şi semnării contractului de credit, Banca acordă creditul în termenele şi în forma
stabilită în contract. Banca acordă credite numai acelor solicitanţi care, în urma analizei
performanţelor financiare, se conformează criteriilor de a fi clasificaţi la categoria de credite
Standard.
Etapa VIII – Controlul asupra respectării prevederilor contractului de credit şi
rambursării creditului – monitoringul creditului, închiderea dosarului de credit şi, după
caz, recuperarea garanţiilor.
Urmărirea modului de derulare a creditului începe odată cu aprobarea şi acordarea
împrumutului bancar şi durează până la rambursarea totală a acestuia împreună cu plata
dobânzilor şi a datoriilor ce rezultă din această activitate. Rambursarea creditului şi achitarea
dobânzii se efectuează în funcţie de condiţiile contractuale şi de graficul de rambursare.
Monitoringul creditar presupune evaluarea stării sau calităţii portofoliului de credite al băncii
pe tot parcursul procesului de creditare, precum şi lucrul cu creditele problematice. Esenţa
acestei etape constă în gestionarea riscului de credit. Din acest motiv, putem considera
monitoringul creditar drept o etapă principală a procesului de creditare.