Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv are forme proprii doar la persoana a III-a:

1) cazul acuzativ: pe sine, se, s
2) cazul dativ: sie, sieși, își, și

Pentru persoana I și persoana a II-a, pronumele reflexiv împrumută formele contractate ale
pronumelui personal:
1) cazul acuzativ
a) persoana I: mă, m, ne, n
b) persoana a II-a: te, t, vă, v
2) cazul dativ
a) persoana I: îmi, mi, ne, ni
b) persoana a II-a: îți, ți, vă, vi, v

Din cauză că are aceeași formă, pronumele reflexiv poate fi ușor confundat cu cel personal.
1) când persoana verbului coincide cu cea a pronumelui => este pronume reflexiv (ex: Te-ai trezit
târziu)
2) când persoana verbului nu coincide cu cea a pronumelui => este pronume personal (ex: M-ai
trezit târziu)

În general, pronumele reflexiv este marcă a diatezei reflexive și se ia împreună cu verbul. În acest
caz pronumele reflexiv nu are funcție sintactică.
Excepție: când răspunde la întrebările pe cine? sau cui?, pronumele reflexiv capătă funcții
sintactice:
1) complement direct: S-a regăsit pe sine.
2) complement indirect (dativ): Și-a dat șieși o palmă.
3) complement circumstanțial de loc: L-a așezat lângă sine.
4) atribut pronominal (dativ posesiv): Maria și-a numărat banii.
5) atribut pronominal prepozițional: Lauda de sine nu miroase-a bine.

Model de analiză:

1) Și-a pus toate speranțele în el.

și- = pronume reflexiv, persoana a III-a, numărul singular, cazul dativ posesiv, funcția sintactică
de atribut pronominal
în el = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numărul singular, precedat de
prepoziția simplă “în”, cazul acuzativ, funcția sintactică de complement indirect

2) Te-ai trezit după mine.

te- = pronume reflexiv, persoana a II-a, numărul singular, cazul acuzativ, fără funcție sintactică
după mine = pronume personal, persoana I, numărul singular, precedat de prepoziția simplă
“după”, funcția sintactică de complement circumstanțial de timp.