PRIMAVARA

Primăvara este unul din cele patru anotimpuri ale zonei temperate, marcând tranziția de la iarnă spre vară.
Din punct de vedere astronomic, marcarea începutului primăverii este, de cele mai multe ori, legată de
echivalența dintre durata temporală zilei și a nopții, timp al anului numit echinocțiu în astronomie. Astfel, în
emisfera nordică, echinocțiul de primăvară este datat astronomic în jur de 21 martie al fiecărui an, în timp
ce în emisfera sudică, același echinocțiu este în jurul datei de 23 septembrie. Simultan cu existența unui
echinocțiu într-una din cele două emisfere ale Terrei, echinocțiul "opus" marchează cealaltă emisferă.

Similar, terminarea primăverii și începutul verii astronomice este considerată a fi în jurul datei când ziua
devine maximă, iar noaptea minimă, timp al anului numit solstițiu de vară. Astfel, în emisfera nordică,
solstițiul de vară este datat în jurul datei de 21 iunie, respectiv în emisfera sudică, același solstițiu este
plasat temporal în jurul datei de 21 decembrie. Similar cu „antinomia” echinocțiilor de la începutul
primăverii, simultan cu existența unui solstițiu într-una din cele două emisfere ale Terrei, echinocțiul „opus”
marchează cealaltă emisferă.

În realitate, datorită condițiilor specifice geografice și climatice ale diferitelor locuri care aparțin zonelor
temperate, există foarte multe criterii care trebuie considerate pentru a marca anotimpul primăvară.
Aceste diferențieri specifice au marcat profund viața oamenilor din diferite zone ale planetei din punct de
vedere agricultural, existențial, filozofic și cultural. Întotdeauna, primăvara și echivalentul său conceptual,
filozofic și ideatic au însemnat dezghețul, topirea, trezirea la viață, reînnoirea și renașterea naturii, vieții și a
societății.

1
 VARA

În zonele cu climă temperată, vara este cel mai cald dintre cele patru anotimpuri. Solstițiul ce are
loc în timpul său se numește solstițiul de vară și marchează momentul în care, în emisfera respectivă, ziua
are cea mai mare durată. Data de început și de final al verii este aproximativă, și variază de la o cultură la
alta. În zonele polare aflate între pol și cercul polar, în preajma solstițiului are loc fenomenul de „nopți
albe”.

În cele mai multe țări, în această perioadă copiii sunt în vacanță. În unele țări vacanța începe la
mijlocul lunii mai, pe când în Anglia copiii încep vacanța abia în mijlocul lui iulie. Vacanța de vară în
Australia începe cu câteva zile înaintea Crăciunului și se termină în ultimele zile a lui ianuarie sau chiar
mijlocul lui februarie, depinzând de stat.

2
 TOAMNA

Toamna este unul din cele patru anotimpuri ale climei temperate. Este anotimpul care face
legătura între vară și iarnă.

În emisfera nordică toamna începe în jurul lunilor august sau septembrie, pe când în emisfera
sudică începutul toamnei este considerat în jurul lunii martie. În această perioadă frunzele foioaselor încep
să cadă. Acestea se îngălbenesc, treptat capătă o culoare roșiatică sau brună, după care cad. De aceea, în
America de Nord toamna este numită și fall însemnând cădere. Este anotimpul în care zilele devin din ce în
ce mai scurte și mai răcoroase, nopțile devin din ce în ce mai lungi și mai friguroase iar în unele țări
precipitațiile tind să crească treptat.

3
 IARNA

Iarna este unul din cele patru anotimpuri ale zonei temperate. Vremea este mai rece în perioada
iernii, fiind anotimpul cu cele mai mici temperaturi, zilele cele mai scurte și nopțile cele mai lungi.

Iarna astronomică de pe planeta noastră durează de la solstițiul de iarnă până la echinocțiul de

primăvară, adică în emisfera nordică din 22 decembrie până în 21 martie, iar în emisfera sudică din 22 iunie
până în 21 septembrie. În diferiți ani, aceste momente astronomice cad în momente diferite adică în zilele
specificate.