Carte Tep

PROBLEME DE ELASTICITATE PLANĂ
MIHAI VRABIE SERGIU-ANDREI BĂETU
PROBLEME DE TEORIA ELASTICITĂȚII

ÎN COORDONATE CARTEZIENE
y x O z
H
MIHAI VRABIE SERGIU-ANDREI BĂETU

dx
dy
z b
O
L σy
τyx
σx τxy
σx
τxy
τyx 1
σy
R9
ISBN 978-606-582-133-0
COLECŢIA: REZISTENŢA MATERIALELOR ŞI TEORIA ELASTICITĂŢII EDITURA SOCIETĂŢII ACADEMICE „MATEI-TEIU BOTEZ“
IAŞI 2018
MIHAI VRABIE, SERGIU-ANDREI BĂETU
PROBLEME DE TEORIA ELASTICITĂŢII

ÎN COORDONATE CARTEZIENE
Editura Societăţii Academice “Matei - Teiu Botez”

Iaşi - 2018
Referenţi ştiinţifici:
Conf. univ. dr. ing. Vasile MURĂRAȘU
Universitatea Tehnică“ Gheorghe Asachi” din Iași
Conf. univ. dr. ing. Cristian PASTIA
Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

VRABIE, MIHAI
Probleme de teoria elasticităţii în coordonate carteziene / Mihai Vrabie,
Sergiu-Andrei Băetu. - Iaşi : Editura Societăţii Academice "Matei – Teiu
Botez", 2018
ISBN 978-606-582-133-0
I. Băetu, Sergiu-Andrei
53
Editura Societăţii Academice "Matei - Teiu Botez"

B-dul Dumitru Mangeron nr. 43
Director: Prof.univ.dr.ing. Constantin Ionescu,
e-mail:cionescu100@yahoo.com
CUPRINS
Prefață 3
Cuprins 5
1. ECUAȚIILE GENERALE ALE ELASTICITĂȚII
PLANE ȘI SOLUȚII 7
1.1. PROBLEMA ELASTICITĂȚII PLANE 7
1.2. ECUAȚIILE ELASTICITĂȚII PLANE 10
1.3. REZOLVAREA PROBLEMELOR DE ELASTICITATE PLANĂ 14
1.3.1. Rezolvarea în tensiuni 15
1.3.2. Rezolvarea în deplasări 16
1.4. SOLUȚII ALE PROBLEMELOR DE ELASTICITATE PLANĂ 17
1.4.1. Soluție cu ajutorul funcției de potențial (Airy) 17
1.4.2. Soluții prin polinoame algebrice 20
1.4.3. Soluții prin serii trigonometrice (Fourier) 20
1.4.4. Soluții în diferențe finite 22
1.4.5. Soluții în cazul rezolvării în deplasări 27
2. PROBLEME REZOLVATE 31
2.1. ECUAȚII DE ECHILIBRU ȘI CONDIȚII PE CONTUR 31
2.2. PROBLEME CU REZOLVAREA ÎN TENSIUNI 50
2.2.1. Funcția de tensiune (Airy). Condiții pe contur folosind
interpretarea mecanică a funcției de tensiune și analogia de cadru 50
2.2.2. Soluții prin polinoame biarmonice 57
2.2.3. Soluții prin serii trigonometrice 103
2.2.4. Soluții în diferențe finite 117
2.3. PROBLEME CU REZOLVAREA ÎN DEPLASĂRI 166
Bibliografie 183
PROBLEME DE ELASTICITATE PLANĂ ÎN COORDONATE CARTEZIENE
PROBLEME DE ELASTICITATE PLANĂ ÎN

COORDONATE CARTEZIENE
1
1. ECUAŢIILE GENERALE ALE ELASTICITĂŢII

PLANE ŞI SOLUŢII
1.1. PROBLEMA ELASTICITĂŢII PLANE
Problema elasticităţii plane constă în determinarea stării de tensiune, a

stării de deformaţie şi a deplasărilor în corpurile deformabile, aflate în stare
plană de tensiune (SPT) sau în stare plană de deformaţie (SPD).
În cele ce urmează, sistemul de referinţă ales, pentru planul median al

corpurilor aflate în SPT sau SPD, se consideră cu planul xOy în planul
median, iar axa z este perpendiculară pe planul median al corpurilor
analizate.
Corpurile plane, de grosime uniformă şi mică în comparaţie cu

dimensiunile lor din planul median (b << L, H), rezemate şi încărcate în
planul median, se află în SPT. Acţiunile sunt aplicate pe contur, în planul
median sau uniform distribuite pe grosime (Fig. 1.1).
Ca exemple de corpuri aflate în stare plană de tensiune se pot

enumera: pereţii structurali plani, numiţi şi şaibe sau diafragme, planşeele
încărcate în planul lor (la acţiuni orizontale), pereţii elementelor chesonate
şi antretoazele înalte şi pereţii elementelor chesonate la poduri etc.
Răspunsul structural la acţiuni al unui corp aflat în SPT sau SPD este
caracterizat prin cunoaşterea, în orice punct al corpului, a tensorului
tensiunilor, T  , a tensorului deformaţiilor specifice, T  , şi a tensorului
(vectorului) deplasărilor, T  . În cazul SPT cei trei tensori au forma:
2
 1 
 x 2
 yx 0
  u 
  
T    v  (I.1)
1
T    x yx  ; T     xy y 0 ;

 xy y 2
 0  w 
 0  z 
 
Fig. 1. 1. Corp (element) în stare plană de tensiune: a) geometria, rezemarea şi încărcarea

corpului; b) tensiuni pe un element diferenţial de volum
Un corp se află în SPD, dacă în orice punct, deformaţiile sale nenule

sunt situate în acelaşi plan. Ca exemplu se poate considera o placă subţire,
aflată între două blocuri rigide, încărcate pe contur cu forţe situate în planul
median sau uniforme pe grosime (Fig. 1.2 a). Deformaţiile plăcii, în direcţia
normală la planul său median, sunt împiedicate şi placa se poate deforma
doar în planul median.
3
În condiţii similare se află orice corp (element sau structură) de

lungime mare, având secţiune transversală şi încărcare uniformă în direcţia
lungimii. Orice fâşie sub forma unei lamele subţiri, normală pe direcţia
lungimii, se află în SPD (Fig. 1.2 b). Deformaţiile unei astfel de fâşii se
produc în plane perpendiculare pe lungimea elementului, iar între două fâşii
învecinate nu există lunecări reciproce.
Fig. 1. 2. Corpuri aflate în SPD: a) placă subţire între două blocuri rigide; b) fâşie
(lamelă) dintr-un zid de sprijin sau baraj de greutate
Ca exemple de elemente structurale sau structuri aflate în SPD

menţionăm: ziduri de sprijin, baraje de greutate şi cu contraforţi, galerii şi
tuneluri hidrotehnice, sasuri pentru ecluze, conducte, aparate de reazem la
poduri, radiere lungi etc.
SPD este caracterizată, în orice punct, de următorii tensori:
 x  yx 0   1 
 x  yx
2 ; u 
T    xy  y 0  ; T     T     (I.2)
 0 0  z  1  y  v 
 2 
xy
4
În probleme de elasticitate plană (SPT sau SPD) trebuie determinate

un număr de 8 funcţii necunoscute:
- 3 funcţii ale tensiunilor  x ( x, y ),  y ( x, y ),  xy ( x, y )   yx ( x, y ) ;
- 3 funcţii ale deformaţiilor  x ( x, y ),  y ( x, y ),  xy ( x, y )   yx ( x, y ) ;
- 2 funcţii ale deplasărilor u  u( x, y), v  v( x, y) .
1.2. ECUAŢIILE ELASTICITĂŢII PLANE
Analiza aspectelor static, geometric (de deformaţie) şi fizic ale

problemei de rezolvat, conduce la stabilirea unor relaţii de legătură între
parametrii de răspuns necunoscuţi. Aceste relaţii, cunoscute sub numele de
ecuaţiile generale ale elasticităţii plane, sunt prezentate în continuare.
a) Aspectul static furnizează ecuaţiile diferenţiale de echilibru
 x  yx
 X 0
x y
(I.3)
 xy  y
 Y  0
x y
în care, X şi Y sunt componentele forţelor masice pe direcţiile axelor de

coordonate.
b) Aspectul geometric al problemei furnizează ecuaţiile geometrice

sau de deformaţie, care leagă deformaţiile specifice de derivatele
deplasărilor
u v u  v
x  ;  y  ;  xy   (I.4)
x y y x
5
c) Aspectul fizic conduce la ecuaţiile fizice sau constitutive, care

sunt stabilite în baza legii generalizate a lui Hooke, având două forme:
- forma directă
x 
1
E
 x  y 
 y   y  x 
1
(I.5.1)
E
 2 1   
 xy  xy   xy
G E
- forma inversă
x 
E
 x   y 
1  2
y 
E
 y   x  (I.5.2)
1  2
E
 xy   xy G   xy
21   
în care E, G, ν sunt constantele elastice ale materialului izotrop.
Folosind constantele lui Lamé,
E E
G ;  (I.5.3)
2 1   1  1  2 
forma inversă a legii lui Hooke se mai poate scrie
 x  2G x   v
 y  2G y   v (I.5.4)
 xy  G xy
în care, cu  v s-a notat deformaţia specifică volumică:
- pentru starea plană de tensiune

6
1  2
v  x   y   z  ( x   y ) (I.5.5)
1 
- pentru starea plană de deformaţie
v  x   y (I.5.6)
Observaţie
Ecuaţiile diferenţiale de echilibru şi ecuaţiile geometrice din SPT
rămân valabile şi în SPD, întrucât ele nu conţin constantele elastice ale
materialului. În schimb, ecuaţiile fizice capătă aceeaşi formă cu cele din
SPT, diferind numai semnificaţia constantelor elastice:
1
x 
E1
 x 1 y 
y 
1
E1
 y 1 x  (I.6)
2 1   1 
 xy   xy
E1
în care s-au făcut notaţiile
E 
E1  ; 1  (I.7)
1  2
1 
Numărul de ecuaţii independente, disponibile din analiza celor trei
aspecte ale problemei, este de opt. Prin urmare, orice problemă de
elasticitate plană este rezolvabilă, în principiu, numărul ecuaţiilor
disponibile fiind egal cu cel al necunoscutelor.
Totuşi, având în vedere că 5 dintre ecuaţiile disponibile sunt ecuaţii
diferenţiale, la integrarea acestora apar constante de integrare, pentru
determinarea cărora sunt necesare condiţii suplimentare (în analiza
matematică sunt numite condiţii la limită). Aceste condiţii suplimentare
necesare sunt date de ecuaţia de compatibilitate sau de continuitate a
deformaţiilor şi condiţiile pe contur.
7
Ecuaţia de compatibilitate (continuitate) a deformaţiilor leagă

deformaţiile specifice între ele şi are forma:
 2 x   y   xy
2 2
  (I.8)
y 2 x 2 xy
fiind ataşată ecuaţiilor geometrice, din care provine.
Condiţiile pe contur (numite şi de margine sau pe frontieră) se
pot exprima în două feluri:
- în tensiuni, atunci când sunt cunoscute încărcările pe contur;
- în deplasări, atunci când se cunosc deplasările pe contur.
Condiţiile pe contur, în tensiuni, exprimă legătura dintre forţele
distribuite pe suprafaţa corpului şi tensiunile din vecinătatea frontierei şi au
forma generală:
px   x l   xy m
(I.9.1)
p y   xy l   y m
În relaţiile (I.9.1) px, py, sunt componentele intensităţii forţei

exterioare, iar l, m sunt cosinusurile directoare ale normalei la contur în
punctul considerat (Fig. 1.3):
Fig. 1. 3. Ilustrarea condiţiilor pe contur: a) corp aflat în SPT; b) detaliu cu prisma

elementară detaşată în vecinătatea unui punct de pe contur
8
l  cos( n, x )  cos( ); m  cos( n, y )  sin( ) (I.9.2)

Dacă pentru intensităţile forţelor exterioare se folosesc componenta
normală la contur, pn, respectiv componenta tangentă, pt, atunci condiţiile pe
contur se scriu:
pn   x cos 2    y sin 2   2 xy sin  cos 
(I.9.3)
pt  ( x   y ) sin  cos    xy (cos 2   sin 2  )
Cazuri particulare
- margine paralelă cu axa Ox

 ; n  y; tx  py   y ; px   yx (I.9.4)
2
- margine paralelă cu axa Oy
  0; n  x; ty  px   x ; p y   xy (I.9.5)
Cunoaşterea deplasărilor pe frontiera corpului implică scrierea

condiţiilor de contur în deplasări. De exemplu, pe un contur încastrat,
condiţiile de contur vor fi:
u=v=0 (I.9.6)
1.3 REZOLVAREA PROBLEMELOR DE ELASTICITATE PLANĂ

Rezolvarea problemelor de elasticitate plană se poate face în
tensiuni (când se cunosc încărcările pe contur şi se adoptă ca necunoscute
de bază tensiunile); în deplasări (când se cunosc deplasările pe contur) sau,
eventual, adoptând o soluţie mixtă, care în final se rezolvă tot în deplasări
(necunoscutele fundamentale alese fiind cele două deplasări).
Procedeul general de rezolvare constă în eliminarea succesivă a
necunoscutelor suplimentare, astfel încât, în final se ajunge la un sistem de
trei ecuaţii, având ca necunoscute cele trei tensiuni, respectiv la un sistem de
două ecuaţii cu necunoscute deplasările u şi v.
9
1.3.1. Rezolvarea în tensiuni

Rezolvarea în tensiuni a unei probleme de elasticitate plană constă în
rezolvarea sistemului format din cele două ecuaţii diferenţiale de echilibru
(I.3), la care se adaugă ecuaţia de compatibilitate a deformaţiilor (I.8),
exprimată însă în tensiuni:
  x  yx
  X 0
 x y
  xy  y
  Y  0 (I.10)
  x  y
  X Y 
 2 ( x   y )  (1   )   
  x y 
unde cu 2   s-a notat operatorul de derivare parţială a lui Laplace

2 2
  2  2
2
(I.11)
x y
 1 
Pentru SPD, în ultima ecuaţie apare   în loc de (1 ) .
 1  
În cazul forţelor masice constante, sistemul (I.10) devine:
 x  yx
 x  y  X  0

  xy  y
  Y  0 (I.12)
 x y
 2 (   )  0
 x y

Sistemul (I.12) arată că, pentru corpurile simplu conexe, aflate în
SPT sau SPD, câmpul tensiunilor nu depinde de constantele elastice ale
materialelor. Această concluzie a permis dezvoltarea fotoelasticimetriei,
prin care, starea de tensiune se studiază pe modele, realizate din materiale
transparente, optic active, cu ajutorul luminii polarizate.
10
Prin integrarea sistemului de ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale

(I.10) sau, dacă forţele masice sunt constante, a sistemului (I.12), se obţin
funcţiile tensiunilor. Acestea trebuie să satisfacă şi condiţiile pe contur
(I.9.1), cu ajutorul cărora se introduc încărcările de pe frontieră şi se
particularizează soluţia generală la cazuri practice individuale.
Având tensiunile, cu ajutorul legii lui Hooke în forma directă (I.5.1),
se determină deformaţiile specifice, iar apoi, prin integrarea ecuaţiilor
geometrice, se determină deplasările.
1.3.2. Rezolvarea în deplasări
Rezolvarea în deplasări a unei probleme de elasticitate plană
conduce la rezolvarea sistemului:
 2u  2u  2 v 2(1   2 )
2  (1   )  (1   )  X 0
x 2 y 2 xy E
(I.13)
 2v  2v  2 u 2(1  2 )
2 2  (1  ) 2  (1   )  Y 0
y x xy E
În absenţa forţelor masice (care se pot lua în considerare separat),
acest sistem de ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale devine omogen:
 2u  2u  2v
2  (1   )  (1   ) 0
x 2 y 2 xy
(I.14)
 2v 2v  2u
2 2  (1  ) 2  (1  ) 0
y x xy
Condiţiile pe contur se pun în deplasări; de exemplu, pe un contur
încastrat, sub forma (I.9.6). În probleme mixte, pe laturile libere (încărcate
sau nu), se pun iniţial condiţii pe contur în tensiuni dar, ulterior, acestea se
transformă, folosind ecuaţiile fizice şi ecuaţiile geometrice, având forma
finală în deplasări:
11
E  u v  E  u v 
px  2 
  l    m
1   x y  2(1   )  y x 
(I.15)
E  u v  E  v u 
py    l  2 
 m
2(1   )  y x  1   y x 
Pentru starea plană de deformaţie, în toate relaţiile precedente, se
înlocuiesc E şi ν cu E1 şi ν1 din (I.7).
1.4. SOLUŢII ALE PROBLEMELOR DE ELASTICITATE PLANĂ

1.4.1. Soluţie cu ajutorul funcţiei de potenţial (Airy)
Pentru început se admite că forţele masice sunt nule sau se
neglijează, caz în care sistemul de ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale în
tensiuni, (I.12), devine omogen:
 x  yx
 x  y  0

  xy  y
  0 (I.16)
 x y
2 (   )  0
 x y

O soluţie a acestui sistem a fost dată de Airy, care a introdus funcţia
de tensiuni (sau potenţialul tensiunilor), F(x, y), care generează următoarele
tensiuni (acestea satisfac primele două ecuaţii din sistem):
2 F 2 F 2 F
x  ;   ;    (I.17)
y 2
y
x 2
xy
xy
Funcţia de tensiune (Airy), F(x, y), trebuie să satisfacă şi ecuaţia de
continuitate din (I.16), care, după introducerea tensiunilor din (I.17) devine:
4 F 4 F 4 F
2 2 2  4 0 (I.18)
x4 x y y
12
sau în formă compactă

 2 2 F ( x , y )  0 (I.19)
unde cu 22 s-a notat operatorul dublu laplacean
4 4 4
   4 2 2 2  4
2 2
(I.20)
x x y y
Orice funcţie, F(x,y), care satisface condiţia (I.18/I.19) este o funcţie
biarmonică şi poate fi aleasă ca funcţia de tensiuni (mai frecvent folosite
sunt polinoamele algebrice, funcţii trigonometrice, hiperbolice,
exponenţiale, logaritmice etc.).
Prin urmare, în acest caz, rezolvarea unei probleme de elasticitate
plană înseamnă determinarea funcţiei de tensiune F(x,y), care să satisfacă
ecuaţia (I.18) şi condiţiile pe contur. Ţinând cont de expresiile (I.17) ale
tensiunilor, aceste condiţii se scriu:
2 F 2F
px   xl   yx m  2 l  m
y xy
(I.21)
2F 2 F
py   xy l   y m   l 2 m
xy x
În cazul existenţei forţelor masice, considerate constante, ecuaţia de
continuitate rămâne sub forma (I.18), iar pentru expresiile tensiunilor se pot
folosi următoarele două variante (Ungureanu, 1988; Precupanu, 1982;
Murăraşu, 2015):
2 F 2 F 2 F
 x  2  Xx;  y  2  Yy;  xy   (I.22)
y x xy
sau
2 F 2 F 2F
x  ;  y  ;  xy    Xy  Yx (I.23)
y 2 x 2 xy
13
Interpretarea mecanică a funcţiei de tensiune conduce la concluzia

că potenţialul sau funcţia de tensiune, F(x,y), într-un punct al unui corp
solicitat, reprezintă momentul tuturor forţelor exterioare şi interioare, de-a
lungul unei linii, între o origine arbitrar aleasă pe frontiera corpului şi
punctul faţă de care se face momentul. De exemplu, referitor la şaiba din
Fig.1.4, se poate scrie
Fc = M c (I.24)
Fig. 1. 4. Element plan solicitat în SPT sau SPD
Folosind analogia de cadru, condiţiile de contur (I.9.1) sunt

echivalente cu a cunoaşte momentul încovoietor M şi forţa axială N (sau
forţa tăietoare V) în cadrul sau grinda de contur, care urmăreşte conturul
elementului, având aceleaşi rezemări şi încărcări:
 F   F 
Fcontur  M cadru ;    N cadru ;    Vcadru (I.25)
 n contur  s contur
unde cu n şi s s-au notat normala, respectiv tangenta la contur în punctul
considerat.
Prin urmare, dacă pentru un element aflat în SPT sau SPD sunt date
(cunoscute) forţele ce acţionează pe contur, soluţia problemei constă în
determinarea unei funcţii biarmonice, pentru care se cunosc valorile pe
14
contur ale funcţiei şi a derivatei sale în raport cu normala la contur (sau

valorile derivatei normale şi a derivatei tangenţiale).
1.4.2. Soluţii prin polinoame algebrice
Orice polinom algebric până la gradul trei este o funcţie biarmonică,
deci poate fi folosit ca soluţie a ecuaţiei (I.18); de asemenea, pot fi folosite
şi polinoame de ordin superior, cu anumite relaţii de condiţionare între
coeficienţi (Mazilu et. al. 1986).
Cu ajutorul polinoamelor (şi în particular a monoamelor) algebrice
se pot studia detaliat solicitările simple şi compuse. În literatura tehnică de
profil sunt studiate, cu ajutorul polinoamelor algebrice, probleme ca
încovoierea consolei cu forţă concentrată în capătul liber, barajul
triunghiular acţionat de presiune hidrostatică şi greutatea proprie etc. (Bia et.
al, 1983; Mazilu et al., 1986; Ungureanu, 1988).
1.4.3. Soluţii prin serii trigonometrice (Fourier)
Soluţiile prin polinoame sunt limitate la cazul încărcărilor continue
pe contur şi cu o variaţie relativ simplă. Pentru o serie de cazuri, în care
încărcările exterioare au caracter discontinuu, sunt periodice şi au un număr
finit de extreme pe o perioadă (îndeplinesc condiţiile Dirichlet), s-a recurs la
dezvoltarea lor în serii trigonometrice:
- încărcări simetrice în raport cu axa verticală Oy
p0 
p( x)    pn cos  n x (I.26)
2 n 1
în care coeficienţii p0 şi pn se scriu
l l
1 1
p0   p ( x) dx; pn   p( x) cos  n xdx; (I.27)
l l l l
- încărcări antisimetrice în raport cu axa Oy
15

p ( x)   pn sin  n x (I.28)
n 1
unde
l l
1 2
pn  
l l
p ( x) sin  n xdx   p ( x) sin  n xdx
l 0
(I.29)
În relaţiile precedente s-a folosit notaţia

n
n  (I.30)
l
intervalul [-l, l] fiind perioada funcţiei încărcării.
Pentru încărcări simetrice faţă de origine (funcţia încărcării pară) şi
care îşi fac echilibru pe lungimea unei perioade (Fig. 1.5), funcţia de
tensiune se alege sub forma unei serii Fourier ca şi încărcarea:

F ( x, y )   Yn ( y) cos  n x (I.31)
n 1
Fig. 1.5. Încărcare periodică simetrică faţă de origine

Funcţia de tensiune F(x, y), din relaţia (I.31) trebuie să satisfacă
ecuaţia de continuitate (I.18) şi, după prelucrări, se ajunge la ecuaţia
YnIV  2 n2YnII   n4Yn  0 (I.32)
Soluţia ecuaţiei (I.32) poate fi exprimată în variantele cu funcţii

exponenţiale sau cu funcţii hiperbolice, astfel că F(x, y) din (I.31) se scrie în
variantele (Ungureanu, 1988):
16
F ( x, y )    C1  C2 n y  e  n y   C3  C4 n y  e n y  cos  n x a )

n
F ( x, y )    A  B n y  cosh  n y   C  D n y  sinh  n y  cos  n x b )

n
(I.33)
Având funcţia de tensiuni, F(x, y), prin derivări se determină
tensiunile cu relaţiile (I.17).
Constantele de integrare A, B, C, D (sau C1, C2, C3, C4) se determină
din condiţii de contur pe frontierele superioară şi inferioară ale elementului.
Soluţiile prin serii Fourier simple au fost utilizate pentru studiul
stării de tensiune în grinzile - pereţi de înălţime finită sau infinită, având
diverse rezemări şi încărcări periodice.
1.4.4. Soluţii în diferenţe finite
În problema plană a elasticităţii, la care rezolvarea se face cu ajutorul
funcţiei lui Airy, prin metoda diferenţelor finite (MDF) se determină, cu un
anumit grad de aproximare, valorile funcţiei de tensiune într-un număr de
puncte dinainte stabilit. Aceste puncte se situează în nodurile unei reţele
bidimensionale, trasate pe suprafaţa mediană a elementului studiat. Pasul
reţelei în cele două direcţii (Δx, respectiv Δy), precum şi numerotarea
nodurilor sunt arătate în fig. 1.6.
17
Fig. 1.6. Reţea ortogonală dreptunghiulară – numerotarea nodurilor

Ecuaţia diferenţială cu derivate parţiale de ordinul 4, care exprimă
continuitatea în raport cu funcţia de tensiune,
4 F 4F 4 F
 2  0 (I.34)
x4 x2 y 2 y 4
se transcrie în diferenţe finite, în nodurile interioare ale reţelei considerate,
aproximarea cu diferenţe finite conducând la ecuaţii algebrice.
Aproximarea derivatelor parţiale în raport cu variabila x, în nodul
„i”, prin diferenţe finite centrale, poate fi sintetizată grafic prin operatorii
sau „moleculele” de calcul din Fig. 1.7 (Bia et. al., 1983; Precupanu, 1982):
18
Fig. 1.7. Ilustrarea grafică a operatorilor de transcriere a derivatelor parţiale în raport cu

variabila x, în diferenţe finite centrale
Operatorii de transcriere în diferenţe finite pentru derivatele parţiale
în raport cu variabila y au un aspect similar, iar pentru derivatele parţiale
mixte sunt ilustraţi grafic în Fig.1.8.
Fig. 1.8. Ilustrarea grafică a operatorilor de transcriere a derivatelor parţiale mixte în

diferenţe finite centrale
Transpunerea în diferenţe finite centrale a ecuaţiei diferenţiale (I.34),
în nodul generic „i” al reţelei din Fig. 1.6, se face folosind operatorii
precedenţi şi, după unele prelucrări, are forma:
19
  1    1 
 6       8 Fi  4 1    Fi 1  Fi 1   1     F j  Fs   
        (I.35)
2  F j 1  2 F j 1  Fs 1  Fs 1     Fi  2  Fi  2    Fr  Ft   0
1

în care s-a introdus notaţia
2
 y 
   (I.36)
 x 
În cazul reţelei cu ochiuri pătrate rezultă Δx = Δy = Δ şi α = 1, astfel
încât ecuaţia (I.35) devine:
20 Fi  8  Fi 1  Fi 1  Fj  Fs   2  Fj 1  Fj 1  Fs 1  Fs 1  
(I.37)
 Fi  2  Fi  2  Fr  Ft  0
Schema de transcriere în diferenţe finite a operatorului dublu
laplacean este ilustrată în Fig. 1.9 pentru cazul reţelei cu pas diferit pe cele
două direcţii (Δx  Δy) şi în Fig. 1.10 pentru cazul reţelei cu ochiuri pătrate
(Δx = Δy = Δ).
Prin aplicarea operatorului de transcriere în diferenţe finite, în
nodurile reţelei din vecinătatea frontierei, sistemul de ecuaţii algebrice
obţinut va conţine valori ale funcţiei de tensiune din noduri situate pe contur
şi în exteriorul acestuia (evident, reţeaua de diferenţe finite se prelungeşte
fictiv şi în afara domeniului ocupat de elementul studiat).
În acest caz, folosind interpretarea mecanică a funcţiei de tensiune,
condiţiile pe contur se pot exprima sub forma analogiei de cadru, adică:
 F 
 F contur  M cadru ;    Ncadru (I.38)
 n contur
20
Fig. 1.9. Transcrierea în diferenţe finite a operatorului 22 în cazul Δx  Δy
Fig. 1.10. Transcrierea în diferenţe finite a operatorului 22 în cazul Δx=Δy=Δ
21
A doua condiţie, transcrisă în diferenţe finite în punctul de pe contur

(Fig. 1.11), permite găsirea valorii funcţiei de tensiune în punctul din
exterior:
Fext  Fint  2Nc (I.39)
Fig. 1.11. Detaliu de contur cu noduri ale reţelei de diferenţe finite
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii algebrice format (după

înlocuirea valorilor funcţiei de tensiune din puncte ale reţelei situate pe
contur sau în exterior), se obţin valorile funcţiei de tensiune în nodurile
situate în interiorul conturului elementului analizat.
Tensiunile se determină cu relaţiile (I.17), exprimate în diferenţe
finite. Pentru nodul generic „i” al reţelei din Fig.1.6, tensiunile se scriu:
  2 F  Fj  2 Fi  Fs
 xi   2  
 y i  y 
2
  2 F  Fi 1  2 Fi  Fi 1
 yi   2 
 (I.40)
 x i  x 
2
 2F  Fs 1  Fs 1  Fj 1  Fj 1
 xyi     
 xy i 4xy
22
În cazul reţelei pătrate expresiile tensiunilor se menţin, cu precizarea

că Δx = Δy = Δ.
Creşterea preciziei metodei poate fi realizată prin îndesirea reţelei,
până la obţinerea unor rezultate suficient de bune pentru necesităţi practice.
1.4.5. Soluţii în cazul rezolvării în deplasări

Rezolvarea în deplasări a unei probleme de elasticitate plană
conduce la sistemul (I.13) sau, neglijând forţele masice, la sistemul omogen
(I.14). În ultimul caz se poate adopta o soluţie cu o singură funcţie Φ(x,y)
generatoare a câmpului de deplasare (Ungureanu, 1988):
 2
u  1     ay  b
xy
(I.41)
 2 2 
v    2 2  (1   ) 2    ax  c
 x y 
în care a, b, c, d sunt constante ce caracterizează deplasarea de corp rigid.

Dacă se introduc deplasările u şi v din (I.41) în sistemul (I.14), prima
ecuaţie este identic satisfăcută, iar a doua devine:
4  4   4
 2  0 (I.42)
x4 x2y 2 y 4
ceea ce arată că funcţia generatoare a câmpului de deplasare, Φ(x, y), este o
funcţie biarmonică.
O rezolvare numerică aproximativă a sistemului (I.13/I.14) se poate
face prin metoda diferenţelor finite. Transpunerea derivatelor de ordinul 2 în
diferenţe finite este relativ simplă dacă deplasările pe contur sau pe mare
parte a acestuia sunt cunoscute. De exemplu, în nodul „i” al reţelei
dreptunghiulare trasate pe suprafaţa elementului din Fig.1.12, aflat în SPT,
rezultă:
23
ui 1  2ui  ui 1 u j  2ui  us
2  (1   ) 
 x   y 
2 2
vs 1  vs 1  v j 1  v j 1 2(1  2 )
 1     Xi  0
4xy E
(I.43)
v j  2vi  vs vi 1  2vi  vi 1
2  (1  ) 
 y   x 
2 2
us 1  us 1  u j 1  u j 1 2(1  2 )
 1     Yi  0
4xy E
Fig. 1.12. Element aflat în SPT: a) geometria, rezemarea şi încărcarea; b) reţeaua de

diferenţe finite cu achiuri dreptunghiulare
Valorile necunoscutelor din punctele situate pe frontiera elementului
se explicitează cu ajutorul condiţiilor pe contur.
Pe laturile libere (încărcate sau nu) aceste condiţii se exprimă în
tensiuni şi apoi, folosind expresiile (I.15), care conţin derivate ale
deplasărilor, se transpun în diferenţe finite. În final, după înlocuirea
condiţiilor de contur, se obţin două sisteme de ecuaţii de forma:
 AU    BV   C
(I.44)
 DU    E V   G
care conţin un număr de necunoscute egal cu numărul de ecuaţii.
24
 A ,  B  ,  D  ,  E  sunt matrici pătrate ale coeficienţilor necunoscutelor,
C şi G sunt vectori ai termenilor liberi (aceştia sunt nuli în cazul
particular al sistemului omogen (I.14) – când se neglijează forţele masice),

iar U  şi V  sunt vectori ai deplasărilor necunoscute.
Rezolvarea sistemului de ecuaţii (I.44) se face cu ajutorul

calculatorului, folosind programe specializate în calcule matematice
(Matlab, MathCAD, etc.).
25
2. PROBLEME REZOLVATE
2.1. ECUAŢII DE ECHILIBRU ŞI CONDIŢII PE CONTUR
P1. Fie grinda simplu rezemată din Fig. 2.1, încărcată cu o forţă
uniform distribuită de intensitate q pe toată lungimea l, având secţiunea
transversală dreptunghiulară, de înălţime h şi lăţime (grosime) egală cu
unitatea (b=1). Se cere să se arate că soluţiile elementare, obţinute cu teoria
simplificată a rezistenţei materialelor, verifică prima ecuaţie diferenţială de
echilibru a elasticităţii plane. Folosind apoi a doua ecuaţie diferenţială de
echilibru şi condiţiile pe contur, să se determine tensiunea σy. Calculele se
vor efectua literal.
Fig. 2.1. Grinda simplu rezemată - elemente geometrice şi încărcarea
Rezolvare
Pentru avantajele în rezolvare pe care le oferă simetria, sistemul de

referinţă se va alege cu originea O în centrul grinzii. De asemenea, legăturile
(rezemările) grinzii se înlocuiesc echivalent cu forţele din legături
(reacţiunile) corespunzătoare, aplicate pe capetele grinzii ca în Fig. 2.2.
26
Fig. 2.2. Punctul P(x,y) într-o secţiune curentă a grinzii
Într-o secţiune curentă, x, a grinzii se alege un punct oarecare,

P(x,y), în care se vor calcula tensiunile σx, σy şi τxy. Pentru aceasta sunt
necesare eforturile din secţiunea x:
= − + = − − =− ;
2 2 2
1
= + − + + = + − − =
2 2 2 2 2 2 2
= + − = − ;
2 2 2 2 4
Întrucât solicitarea grinzii este de încovoiere cu forfecare, tensiunile

normale σx în punctul P se calculează cu formula lui Navier:
2 4− 6
= ∙ = = −
1∙ℎ ℎ 4
12
Tensiunea normală σy = 0, ca urmare a ipotezelor simplificatoare
adoptate în Rezistenţa materialelor (se neglijează presiunile dintre straturi).
∙"
Tensiunea tangenţială τxy = τyx se determină cu formula lui Juravski:
! =
# ∙
27
în care, momentul static al părţii de secţiune care lunecă în raport cu axa

neutră z (partea haşurată din Fig. 2.2) se scrie
ℎ 1 ℎ ℎ 1 ℎ 1 ℎ
" =1∙ − $ + − %= − − = −
2 2 2 2 2 2 2 4
Întrucât lăţimea secţiunii este constantă, rezultă b(y) = 1 şi:
1 ℎ
− ∙ − 6 ℎ
2 4
! = =− − =!
1∙ℎ ℎ 4
1 ∙ 12
Ecuaţiile diferenţiale de echilibru ale elasticităţii plane (neglijând

forţele masice) se scriu:
& &!
+ =0
& &
&! &
+ =0
& &
Efectuând derivatele corespunzătoare:
& 6 12
= −2 =−
& ℎ ℎ
&! 6 12
=− −2 =
& ℎ ℎ
şi înlocuindu-le în prima ecuaţie diferenţială de echilibru, aceasta este

satisfăcută.
Cea de-a doua ecuaţie diferenţială de echilibru nu este satisfăcută,

deoarece s-a presupus σy = 0! Prin urmare, pentru ca echilibrul să fie
asigurat trebuie ca σy ≠ 0 şi, din a doua ecuaţie de echilibru, rezultă:
& &! 6 ℎ
=− = −
& & ℎ 4
28
Se integrează această relaţie în raport cu y pentru a obţine pe σy:
&! 6 ℎ
=( − ) + *+ =( − ) + *+ =
& ℎ 4
6 ℎ 6
= − + *+
4ℎ 3ℎ
După simplificări rezultă:
3 2
= − + *+
2ℎ ℎ
Constanta de integrare (care poate fi o funcţie de x, întrucât
integrarea s-a făcut în raport cu variabila y) rezultă din condiţii pe contur şi
anume:
- pe faţa inferioară a grinzii (pentru y = h/2) ⟹ σy = 0, deci
ℎ 3 ℎ 2 ℎ 3
= = − + *+ = 0 ⟹ *+ =− + =−
2 2ℎ 2 ℎ 8 4 4 2
Expresia finală a tensiunii σy are forma:
2 3
=− + −
ℎ 2ℎ 2
având o variaţie cubică pe înălţimea secţiunii cu valorile
ℎ 2 ℎ 3 ℎ 3
=− =− − + − − = − − =−
2 ℎ 8 2ℎ 2 2 4 4 2
ℎ
=0 =− , = =0
2 2
Distribuţiile tensiunilor pe înălţimea secţiunii sunt arătate în Fig. 2.3.
29
Fig. 2.3. Diagramele de variaţie ale tensiunilor în secţiunea curentă x
P2. Fie grinda în consolă din Fig. 2.4, încărcată cu o forţă liniar
distribuită de intensitate q pe toată lungimea l, având secţiunea transversală
dreptunghiulară, de înălţime h şi lăţime (grosime) egală cu unitatea (b = 1).
Se cere să se arate că soluţiile elementare, obţinute cu teoria simplificată a
rezistenţei materialelor, verifică prima ecuaţie diferenţială de echilibru a
elasticităţii plane. Folosind apoi a doua ecuaţie diferenţială de echilibru şi
condiţiile pe contur, să se determine tensiunea σy. Calculele se vor efectua
literal.
Fig. 2.4. Grinda în consolă - elemente geometrice şi încărcarea
30
Rezolvare
Intensitatea qx a încărcării dintr-o secţiune curentă se poate exprima

în funcţie de intensitatea maximă q, folosind asemănări de triunghiuri
dreptunghice:
= ⟹ =
Eforturile din secţiunea curentă x se scriu:
1
=− =−
2 2
1 1 1 1
=− =− =−
2 3 2 3 6
Grinda este solicitată la încovoiere cu forfecare, eforturile având

variaţii de gradul 2 (Vy), respectiv 3 (Mz) în lungul axei x.
Caracteristicile geometrice ale secţiunii, necesare în calculul

tensiunilor, sunt cele deduse în problema P1:
1∙ℎ 1 ℎ
= ; " = − ; # =1
12 2 4
Tensiunile normale, σx, şi cele tangenţiale, τxy, din punctul P(x,y), se

calculează cu formulele Navier, respectiv Juravski:
− 6 2
= ∙ = =−
1∙ℎ ℎ
12
1 ℎ
∙" − 2 2 4 − 3 ℎ
! = = =− − =!
# ∙ 1∙ℎ ℎ 4
1 ∙ 12
31
Derivatele parţiale ale tensiunilor:
& 6 &! 6
=− ; =
& ℎ & ℎ
arată că prima ecuaţie diferenţială de echilibru a elasticităţii plane este

satisfăcută:
& &!
+ =0
& &
Întrucât în Rezistenţa materialelor s-a făcut ipoteza σy = 0, a doua
ecuaţie de echilibru a elasticităţii plane nu este verificată, ceea ce arată că σy
ar trebui să fie nenul; el se deduce din această ecuaţie, prin integrare
&! & & &! 6 ℎ

+ =0 ⟹ =− = −
& & & & ℎ 4
6 ℎ 6 ℎ 6
=( − ) + *+ = − + *+
ℎ 4 4ℎ ℎ 3
După simplificări rezultă

3 2
= − + *+
2ℎ ℎ
Constanta de integrare C1 rezultă dintr-o condiţie de contur pe latura
inferioară a grinzii (y = h/2), unde tensiunea σy = 0; deci:
ℎ 3 ℎ 2 ℎ
= = − + *+ =0 ⟹
2 2ℎ2 ℎ 8
3 2
*+ =− + =− =−
4 4 4 2
În final, tensiunea σy are expresia:
2 3
=− + −
ℎ 2ℎ 2
32
sau, după scoaterea ca factor comun a fracţiei –

1
2
,
4 3
=− − +1
2 ℎ ℎ
Se calculează trei valori reprezentative pentru σy:
ℎ 4 ℎ 3 ℎ
=− =− 3 − − − + 14 = − =−
2 2 ℎ 8 ℎ 2
ℎ
=0 =− =− ; = =0
2 2 2
Diagramele de variaţie ale tensiunilor σx, σy şi τxy pe înălţimea h a
secţiunii sunt similare cu cele de la problema P1 (Fig. 2.3), cu observaţia că
σx are semnele invers (fibrele întinse sunt cele de la partea superioară).
P3. Pentru elementul structural plan din figura 2.5, să se exprime

condiţiile de contur.
Fig. 2.5. Geometria, încărcarea şi condiţii pe conturul elementului structural (s-au figurat
doar tensiunile nenule)
33
Rezolvare
Mai întâi să facem observaţia că elementul este în echilibru (forţele

exterioare se autoechilibrează), iar axa Oy este axă de simetrie. Pe contur, se
cunosc încărcările, motiv pentru care condiţiile de contur se exprimă în
tensiuni:
px   x l   yx m
p y   xy l   y m
iar l, m sunt cosinusurile directoare ale normalei la contur, 56. Astfel:

unde px, py sunt componentele după axe ale încărcării distribuite pe contur,
a) pe latura AB (y = 0)
 
l  cos n, x  cos 90  0
m  cos  n, y   cos180  1; px  0 şi p y  p
0   x  0   yx (1)  yx  0

  
deci înlocuind în relaţii  p   xy  0   y (1)  y   p

Similar se poate proceda şi pe celelalte laturi; dar întrucât laturile

elementului sunt paralele cu axele de coordonate, condiţiile pe contur se pot
exprima direct din echilibrul unor elemente diferenţiale izolate pe contur
(Fig. 2.5). Astfel:
- pe latura AC x  1,5a  şi pe latura BF x  1,5a  
 y
 x   px   px ( y )    1   p0 ,  xy  0;
 a
- pe latura CD  y  a, x   1,5a;  0,5a    y  0,  yx   pt ;
- pe latura EF  y  a, x  0,5a; 1,5a    y  0,  yx  p t ;
- pe latura GH  y  2a    y  3 p,  yx  0;
- pe latura DG  x  0, 5a, y   a, 2a  şi pe latura EH
34
 x  0, 5a , y   a , 2 a    x  0,  xy  0.
P4. Se consideră un baraj de greutate din beton, cu profil triunghiular,

având paramentul din amonte înclinat cu unghiul β (Fig. 2.6). Să se exprime
condiţiile pe contur în două ipoteze de încărcare:
a) ipoteza lac gol;
b) ipoteza lac plin (fără subpresiune).
Fig. 2.6. Baraj de greutate în 2 ipoteze de încărcare:
a) ipoteza lac gol; b) ipoteza lac plin
Rezolvare
a) Ipoteza lac gol

Pentru simplitate, se alege originea sistemului de referinţă la
coronamentul barajului, axa Oy fiind dirijată în jos.
În această ipoteză de încărcare, barajul este acţionat doar de greutatea

proprie, materialul constitutiv având greutatea specifică γb.
Pe paramentul din amonte (OA), pentru x = 0, întrucât componentele

încărcării sunt nule  p x  0, p y  0 , condiţiile de contur se scriu:
35
 x  0,  xy  0.
Pe paramentul din aval (OC), de ecuaţie x  y  tan  , componentele

încărcării exterioare sunt px  0, p y  0 , iar cosinusurile directoare ale
normalei la contur se scriu:
 
   
l  cos n, x  cos  , m  cos n, y  cos       sin 
 2
Prin urmare, condiţiile de contur (1.1) devin:
px   xl   yx m   x cos    yx (  sin  )  0
p y   xy l   y m   xy cos    y (  sin  )  0
Pe latura AC (pentru y = H), care este încastrată, condiţiile de contur se

exprimă în deplasări: u = 0; v = 0.
b) Ipoteza lac plin

În această ipoteză de încărcare, asupra barajului acţionează, pe lângă
greutatea proprie, şi presiunea hidrostatică. Aceasta este normală pe
paramentul amonte şi variază liniar cu adâncimea, astfel că la o adâncime
oarecare y, componentele încărcării pe paramentul amonte sunt:
px  px ( y )   a y , py  0
Condiţiile pe contur se scriu:
- pe marginea OA  x  0    x   a y ,  xy  0 ;
- pe marginea OC  x  y  tan   , rămân valabile condiţiile de contur

din ipoteza lac gol, ca şi pentru latura AC.
P5. Expresiile tensiunilor într-o secţiune curentă a barajului de

greutate din Fig. 2.6 se scriu sub forma unor funcţii liniare:
=7 +) ; =8 +# ; ! = −# − 7 − 9: = − # + 9: −7
36
unde a, b, c, d sunt constante. Să se determine aceste constante folosind

condiţiile de contur şi apoi să se deseneze diagramele de variaţie ale
tensiunilor.
Rezolvare
Ipoteza lac gol (Fig. 2.6a)
Condiţiile de contur pe latura OA (x = 0) se scriu:

=0 → ) =0 → )=0 =
;
! = 0 → −7 = 0 → 7 = 0
Pe latura înclinată OC, având ecuaţia x = y·tanβ, condiţiile de

contur, determinate la problema P4, se scriu:
7>?@ − ! ?A5@ = 0=
;
! 7>?@ − ?A5@ = 0
Înlocuind expresiile tensiunilor, în care x = ytanβ, c = 0, d = 0 →
# + 9: B85@?A5@ = 0 → # = −9:
9:
− 8 B85@ − 9: ?A5@ = 0 → 8 =
B85@
9:
În final, expresiile tensiunilor se scriu:
= 0; = − 9: ; ! =0
B85@
Ipoteza lac plin (Fig. 2.6b)
Condiţiile de contur se scriu:
- pe latura OA (x = 0)
= 7 ∙ 0 + ) = −9C → ) = −9C
! = − # + 9: ∙ 0 − 7 = 0 → 7 = 0
- pe latura OC (x = y·tanβ)
37
7>?@ − ! ?A5@ = 0=
; →
! 7>?@ − ?A5@ = 0
−9C 7>?@ + # + 9: B85@?A5@ = 0 =

;
− # + 9: B85@7>?@ − 8 B85@ + # ?A5@ = 0
Cele două condiţii se împart la 7>?@ ≠ 0 şi devin:
−9C + # + 9: B85 @ = 0 =
;
− # + 9: B85@ − 8B85@ + # B85@ = 0
9C
Din prima ecuaţie rezultă constanta b:
#= − 9:
B85 @
Din a doua ecuaţie, în care se înlocuieşte b şi se simplifică B85@,
9C 9C 9: 9C
rezultă:
− 9: + 9: + 8B85@ + − 9: = 0 → 8 = −2
B85 @ B85 @ B85@ B85 @
9: 9C 9C
Expresiile finale ale tensiunilor vor fi:
= −9C ; = −2 + − 9:
B85@ B85 @ B85 @
9C
! =− ∙
B85 @
Reprezentarea grafică a variaţiei tensiunilor într-o secţiune oarecare
≠ 0 şi aceasta s-a reprezentat cu linie întreruptă pe acelaşi

la cota y, în ipoteza lac plin, se prezintă în Fig. 2.7. În ipoteza lac gol numai
tensiunea
desen din Fig. 2.7.
38
Fig. 2.7. Distribuţiile tensiunilor într-o secţiune curentă a barajului de greutate
P6. Se consideră un element structural plan, fixat pe conturul COAB

şi liber pe latura orizontală BC. Un corp rigid imprimă acestei laturi (BC) o
deplasare liniară ca în Fig. 2.8. Se cere să se scrie condiţiile pe conturul
elementului.
39
Fig. 2.8. Element structural plan, fixat pe conturul COAB
Rezolvare
Deoarece pe toate laturile elementului se cunosc deplasările, condiţiile

pe contur se vor exprima în deplasări:
 pe latura OC  x  0  u  v  0;
 pe latura AB  x  L  u  v  0;
 pe latura OA  y  0  u  v  0;
 pe latura CB  y  H   u  0, v  v( x), unde
2v 0 x  L 2v ( L  x ) L 
v( x)  pentru x  0,  şi v( x)  0 pentru x   , L .
L  2 L 2 
P7. Să se exprime condiţiile de contur pentru elementul structural
plan din figura 2.9, fixat pe laturile AB, OC şi încărcat pe latura BC cu o
forţă verticală distribuită liniar.
40
Fig. 2.9. Element structural plan având condiţii mixte pe contur
Rezolvare
Pe laturile orizontale, cunoscându-se forţele exterioare, condiţiile de
contur se vor exprima în tensiuni:
- pe latura neîncărcată OA  y  0   y  0,  yx  0;
px
- pe latura CB  y  H    y   p( x)   ,  yx  0.
L
Pe laturile verticale, fixate, condiţiile se exprimă în deplasări:
- pe laturile OC  x  0 , respectiv AB  x  L  u  0, v  0.
P8. Să se exprime condiţiile de contur pentru elementele structurale

prezentate în figurile 2.10 a şi 2.10 b.
Rezolvare
a) Pentru elementul din fig. 2.10 a, condiţiile de contur sunt mixte:
 în lungul laturilor elementului, cu excepţia punctelor de rezemare A

şi B, condiţiile de contur se pot exprima în tensiuni; astfel:
- pe latura CD  y  h / 2   y   p,  yx  0 ;
41
- pe latura AB  y  h / 2  , cu excepţia punctelor A şi B

  y  0,  yx  0 ;
- pe latura AC  x  0   x  0,  xy  0 ;
- pe latura BD  x  l    x  0,  xy  0 .
Fig. 2.10. Grindă simplu rezemată: a) pe latura inferioară AB; b) pe axa barei OE
 condiţii de rezemare punctuale
- în punctul A  x  0, y   h / 2  u  v  0 ;
- în punctul B  x  l , y   h / 2  v  0 .
b) Pentru elementul din fig. 2.10 b, condiţiile de contur în tensiuni se

scriu similar:
- pe latura CD  y  h / 2   y   p,  yx  0 ;
- pe latura AB  y  h / 2   y  0,  yx  0 ;
- pe latura AC  x  0 , cu excepţia punctului O   x  0,  xy  0 ;
- pe latura BD x  l  , cu excepţia punctului E   x  0,  xy  0 .
În schimb, condiţiile de rezemare punctuale se modifică după cum

urmează:
42
- în punctul O  x  0, y  0  u  v  0 ;
- în punctul E x  l , y  0  v  0 .
Observaţii:
1) În teoria simplificată a barelor, cele două moduri de rezemare,
indicate în fig. 2.10 a şi 2.10 b, sunt echivalente din punct de vedere static.
Rezultatele nu sunt influenţate de faptul că punctele de rezemare sunt chiar
pe axa elementului (O şi E – fig. 2.10 b) sau pe faţa inferioară AB (fig. 2.10
a), deoarece elementul structural este idealizat şi reprezentat prin axa sa.
2) În realitate, valorile tensiunilor, deformaţiilor şi deplasărilor sunt

influenţate sensibil de modul detaliat de rezemare. Astfel, în cazul din fig.
2.10 a, punctele de pe axa OE a elementului se pot deplasa liber, deplasările
fiind cunoscute (blocate) în punctele A şi B de pe marginea inferioară. La
elementul din fig. 2.10 b sunt cunoscute (blocate) deplasările punctelor O şi
E de pe axă, în timp ce deplasările punctelor A şi B sunt libere.
3) Având în vedere că local, în zonele adiacente punctelor de
rezemare, se produc concentrări de tensiuni (perturbarea stării de tensiuni şi
deformaţii, conform principiului lui Saint-Venant), rezultă că acestea pot fi
surprinse în mod corect doar cu metodele teoriei elasticităţii, prin impunerea
condiţiilor de contur în mod detaliat.
43
2.2. PROBLEME CU REZOLVAREA ÎN TENSIUNI

2.2.1. Funcţia de tensiune (Airy). Condiţii pe contur folosind
interpretarea mecanică şi analogia de cadru
P1. Fie o grindă de lungime l, înălţime h şi lăţime egală cu unitatea,
acţionată la capete de forţe distribuite liniar, care se reduc la cupluri
(Fig.2.8a). Să se determine funcţia de tensiune care guvernează solicitarea
grinzii (încovoiere pură) folosind interpretarea mecanică.
Fig. 2. 5. Grindă solicitată la încovoiere pură: a) elemente geometrice şi încărcarea; b)

interpretarea mecanică a funcţiei de tensiune
Rezolvare
Interpretarea mecanică a funcţiei de tensiune conduce la concluzia că
funcţia de tensiune (potenţialul), F(x,y), într-un punct, reprezintă momentul
tuturor forţelor exterioare şi interioare, de-a lungul unei linii, între o origine
arbitrară şi punctul faţă de care se face momentul.
Se alege originea pe frontiera elementului, în punctul A (situat pe
axa de simetrie Oy); se parcurge frontiera în sens antiorar până în B, apoi se
face o secţiune incompletă până în C (Fig. 2.8b). Pe secţiunea BC apar
44
tensiuni normale σx care, la solicitarea de încovoiere pură, se calculează cu

relaţia lui Navier:
ℎ 6
E
= = ∙ = ∙ =
FC FC
1∙ℎ 2 ℎ
12
12
G
= ∙ =
G
ℎ
Funcţia de tensiune F(x,y) în punctul C(x,y) este egală cu momentul
tensiunilor de pe secţiunea BC faţă de punctul C:
ℎ 1 ℎ 1 ℎ
HG , = = G
− ∙1∙ − + E
− G
∙ − ∙1∙
G
2 2 2 2 2
2 ℎ 6 ℎ 6 2 ℎ 6 ℎ
∙ − = − + 1− − = − ∙
3 2 ℎ 2 3ℎ ℎ 2 ℎ 2
1 2 6 ℎ
∙ + − = − I + 1J
ℎ 3 3ℎ 3ℎ 2 ℎ
După efectuarea unor operaţii, funcţia de tensiune în punctul C rezultă:
2 3ℎ ℎ
HG , = = − +
G
ℎ ℎ 4 4
Soluţia este riguros valabilă dacă M provine din încărcări distribuite

liniar pe capetele barei.
Ca verificare, se calculează tensiunile generate de funcţia de tensiune

găsită:
& H 12 & H & H

= = ; = = 0; ! =−
& ℎ & & &
Se constată că acestea sunt tensiunile la solicitarea de încovoiere

pură.
45
KL
P2. Să se determine valorile pe contur ale funcţiei de tensiune F(x,y)
KM
şi ale derivatei normale la grinda perete din Fig. 2.9a, folosind simetria şi
antisimetria.
Fig. 2.9. Element structural plan (şaibă sau grindă perete): a) geometria, rezemarea şi
încărcarea; b) cadrul înlocuitor (de contur)
Rezolvare
Folosind analogia de cadru, condiţiile de contur din elasticitatea

plană sunt echivalente cu a cunoaşte momentul încovoietor M şi forţa axială
N în cadrul de contur, care urmăreşte frontiera grinzii perete, având aceleaşi
rezemări şi încărcări (Fig. 2.9b):
&H
FOPQRST = MOVWTS ; = NOVWTS
&5 XYMZ[\
Alegerea unei origini arbitrare A pe frontiera elementului analizat

este echivalentă cu a considera cadrul secţionat în punctul respectiv (deci
cadrul înlocuitor este static determinat). Reazemele s-au înlocuit cu
reacţiunile corespunzătoare.
Folosind avantajele simetriei geometrice, de rezemare şi de

încărcare, s-au calculat valorile eforturilor pentru o jumătate de cadru:
46
NAB = 0; NBC = -qL/2; NCD = 0; MA = 0;
L L L qL L L L qL
M^ = − ∙ = = M^` ; Ma = − − c + ∙ =−
2 4 8 8 2 2 4 2
Observaţie: Momentul încovoietor se consideră pozitiv dacă întinde
fibrele din interiorul cadrului de contur.
Diagramele de variaţie ale eforturilor se prezintă în Fig. 2.10.
Fig. 2.10. Diagrame de eforturi: a) forţa axială; b) momentul încovoietor
KL
P3. Să se determine valorile pe contur ale funcţiei de tensiune F(x,y)
KM
şi ale derivatei normale la grinda perete din Fig. 2.11, folosind simetria
şi antisimetria.
Rezolvare
Datorită simetriei geometrice şi de încărcare, fiecare linie de contur

se poate reprezenta ca o grindă dublu încastrată, cu încărcările aferente (Fig.
2.12). Diagramele N şi M de pe grinda de contur se repetă pe fiecare latură a
conturului şi astfel rezultă diagramele pe cadrul de contur (Fig. 2.13).
47
Fig. 2.11. Şaibă autoechilibrată
Fig. 2.12. Grinda de contur şi diagramele N şi M aferente
48
Fig. 2.13. Diagramele N şi M pe cadrul de contur
P4. Idem P2 pentru şaiba din Fig.2.14a.
49
Fig. 2.14. a) Şaibă încărcată cu o forţă oarecare P; b) cadrul de contur încărcat simetric;
c) cadrul de contur încărcat antisimetric
Pentru a exersa modul de utilizare a simetriei şi antisimetriei,

încărcarea P de pe şaiba dată se aplică pe cadrul de contur asociat în două
scheme de încărcare distincte: schema de încărcare simetrică din Fig. 2.14b,
la care se adaugă schema de încărcare antisimetrică din Fig. 2.14c.
Pentru schema din Fig. 2.14b rezultă reacţiuni nule, iar diagramele N
şi M sunt prezentate în Fig. 2.15.
50
Fig. 2.15. Schema simetrică şi diagrame de eforturi
Similar, pentru schema de încărcare din Fig. 2.14c rezultă RHA = P

şi, din egalitatea RB·3a = P·4a, se găseşte RVA = RB = 4·P /3. Diagramele N
şi M se prezintă în Fig. 2.16.
Fig. 2.16. Schema antisimetrică şi diagrame de eforturi
Diagramele finale se prezintă în Fig. 2.17.
Fig. 2.17. Cadrul de contur şi diagramele N şi M finale
51
Observaţie: Evident, cerinţele problemei puteau fi rezolvate imediat

conform schemei din Fig. 2.17, dar scopul propus a fost acela de a exersa
modul de folosire al simetriei şi antisimetriei.
2.2.2. Soluţii prin polinoame biarmonice

P1. Se consideră monomul H , =8 , pentru care se cere:
a) să se verifice dacă satisface ecuaţia de continuitate (I.18);

b) să se determine tensiunile pe care le generează F(x,y);
c) cu ajutorul condiţiilor la limită să se afle încărcările corespunzătoare

pe conturul elementului plan (şaibă sau grindă), având lungimea L,
înălţimea h şi grosimea egală cu unitatea (=1), raportat la sistemul de
referinţă din Fig. 2.18.
Fig. 2.18. Element structural plan (şaibă sau grindă)
Rezolvare
a) Condiţia de continuitate (I.18) se scrie:
&dH &dH &dH

+2 + d=0
& d & & &
Se efectuează derivatele din (I.18)
&H & H & H &dH

= 28 ; = 28 ; = = 0;
& & & & d
52
&H & H & H &dH

=8 ; = = = 0;
& & & & d
& H & H &dH

= 28 ; = 28; = 0;
& & & & & &
H ,
Întrucât toate derivatele parţiale de ordinul 4 din (I.18) sunt nule, funcţia
satisface condiţia de continuitate.
b) Orice funcţie care satisface condiţia de continuitate (I.18) este

funcţie biarmonică şi poate fi aleasă ca funcţie de tensiune (potenţial
al tensiunilor). Polinomul dat, generează următoarele tensiuni (fără
luarea în considerare a forţelor masice):
& H & H & H

= = 0; = = 28 ; ! =− = −28
& & & &
! , variază liniar în lungul grinzii (Fig. 2.19).

Tensiunile variază liniar pe înălţimea grinzii, iar cele tangenţiale,
c) Condiţiile la limită (I.9.1) se scriu:

e = + ! f = −28 f =
;
e =! + f = −28 + 28 f = −28 − f
Pe capătul din stânga al grinzii (x = 0), cosinusurile directoare ale

normalei la contur sunt:
j = cos 180° = −1=
= cos 56,
;
f = cos 56,j = cos 90° = 0
e =0
şi componentele încărcării sunt nule ;e = 0=
53
Fig. 2.19. Distribuţiile tensiunilor şi !
Pe capătul din dreapta (x = L) rezultă

j = cos 0° = 1
= cos 56, =
;
f = cos 56,j = cos 270° = 0
e =0
iar componentele încărcării vor |i ;e = −28c=
Pe latura superioară a grinzii (y = h/2) avem
; = cos 90 ° = 0 =
°
f = cos 0 = 1
e = −28 =
şi componentele încărcării devin ;
e = 8ℎ
Pe latura inferioară (y = -h/2), cosinusurile directoare ale normalei sunt
; = cos 270° = 0 =
f = cos 180° = −1
şi componentele încărcării distribuite devin
e = −28 −1 = 28
~ ℎ =
e = 28 − −1 = 8ℎ
2
Încărcarea pe conturul elementului analizat este ilustrată în Fig. 2.20.
54
Fig. 2.20. Încărcările pe conturul elementului analizat
P2. Se consideră monomul H , =8 , pentru care se cere:
a) Să se verifice dacă satisface ecuaţia de continuitate (I.18);
b) Să se determine expresiile tensiunilor pe care le generează F(x,y);

c) Cu ajutorul condiţiilor la limită să se afle încărcările corespunzătoare
pe conturul elementului plan (şaibă sau grindă), având lungimea L,
înălţimea h şi grosimea egală cu unitatea (=1), raportat la sistemul de
referinţă din Fig. 2.18.
Rezolvare
a) Pentru ca monomul dat să fie potenţial al tensiunilor (adică să

genereze o stare de tensiune), el trebuie să fie o funcţie biarmonică,
ceea ce revine la verificarea condiţia de continuitate (I.18):
55
&dH &dH &dH

+ 2 + =0 I. 18
& d & & & d
Se efectuează derivatele din (I.18)
&H & H & H &dH

=8 ; = = = 0;
& & & & d
&H & H & H &dH
= 38 ; = 68 ; = 68 ; = 0;
& & & & d
& H & H &dH

= 38 ; = = 0;
& & & & & &
condiţia de continuitate este identic satisfăcută şi polinomul H ,

Toate derivatele parţiale de ordinul 4 din (I.18) sunt nule; prin urmare
este
funcţie biarmonică.
b) Tensiuni generate de H , (fără luarea în considerare a forţelor

masice) se scriu:
& H & H & H

= = 68 ; = = 0; ! =− = −38
& & & &
secţiunii grinzii, iar tensiunile tangenţiale, ! , variază parabolic pe

Tensiunile variază liniar, atât în lungul grinzii cât şi pe înălţimea
înălţimea secţiunii (Fig. 2.21).
56
Fig. 2.21. Distribuţiile tensiunilor şi !
c) Condiţiile la limită, având forma generală (I.9.1), devin:
e = + ! f = 68 − 38 f=
•
e =! + f = −38
Pe marginea superioară a grinzii (y = h/2), cosinusurile directoare ale

j = cos 90° = 0 =
= cos 56,
;
j = cos 0° = 1
f = cos 56,
şi componentele încărcării devin
ℎ 38ℎ
~e = −38 4
∙1 =−
4 =
e =0
Pe marginea inferioară (y = -h/2), cosinusurile directoare ale

normalei sunt:
; = cos 270° = 0 =
°
f = cos 180 = −1
astfel că
ℎ 38ℎ
~e = −38 4
−1 =
4 =
e =0
Pe capătul din stânga al grinzii, (x = 0), cosinusurile directoare ale

j = cos 180° = −1=
= cos 56,
;
f = cos 56,j = cos 90° = 0
şi componentele încărcării sunt:

e =0
; =
e = −38 −1 = 38
57
Pe capătul din dreapta (x = L) rezultă:

j = cos 0° = 1
= cos 56,
; =
f = cos 56,j = cos 270° = 0
iar componentele încărcării vor fi:

e = 68c
; =
e = −38
Încărcările pe conturul elementului analizat sunt ilustrate în Fig.2.22.
P3. Se consideră polinomul
8 7
H , = +# +
2 6
pentru care se cere:
a) Să se verifice dacă este funcţie de tensiune;
b) Să se determine expresiile tensiunilor;
c) Să se deseneze variaţiile tensiunilor pe secţiuni caracteristice

considerând elementul plan din figura 2.23;
d) Folosind condiţiile la limită să se determine încărcările pe contur;
e) Să se determine semnificaţiile constantelor a, b, c.

58
Fig. 2.23. Element structural plan
Rezolvare
Se foloseşte rezolvarea în tensiuni, ceea ce revine la rezolvarea

sistemului de ecuaţii (I.16) ( în care s-au neglijat forţele masice):
& &!
⎧ + =0
⎪ & &
&! & I. 16 =
⎨ & + & =0
⎪
⎩∇ ‡ + ˆ = 0
O soluţie a acestui sistem a fost dată de Airy, care a propus folosirea
unei funcţii de tensiuni F(x,y). Aceasta poate fi polinom algebric, funcţie
ortogonală trigonometrică, hiperbolică, exponenţială, logaritmică, etc.
a) Pentru ca un polinom algebric să genereze tensiuni el trebuie să
fie funcţie biarmonică, adică să satisfacă ecuaţia:
&dH &dH &dH

∇ ∇ F x, y = 0 ⟹ + 2 + =0 I. 18
& d & & & d
Se efectuează derivatele parţiale
&H & H & H &dH

= 8 +# ; = 8; = = 0;
& & & & d
&H 7 & H & H &dH
=# + ; =7 ; = 7; = 0;
& 2 & & & d
59
& H & H &dH

= #; = = 0;
& & & & & &
Ecuaţia de continuitate (I.18) este identic satisfăcută, deci polinomul

dat este funcţie biarmonică.
b) Funcţia biarmonică F(x,y) generează tensiunile:
& H & H & H

= =7 ; = = 8; ! =− = −#
& & & &
şi !
c) Tensiunile variază liniar pe înălţimea elementului, iar
tensiunile sunt constante în orice secţiune (Fig. 2.24).
Fig. 2.24. Distribuţiile tensiunilor în secţiuni caracteristice
d) Încărcările pe contur se determină din condiţiile la limită din

elasticitatea plană, care se scriu:
e = + ! f = 7 − #f =
;
e =! + f = −# + 8f
- pe latura superioară (y = +h/2)

j = cos 90° = 0=
= cos 56, e = −#
; ⟹ ;e = 8 =
f = cos 56,j = cos 0° = 1
60
- pe latura inferioară (y = -h/2)

j = cos 270° = 0
= cos 56, e = +# =
; = ⟹ ;
j = cos 180° = −1
f = cos 56, e = −8
- pe latura din dreapta x = +L/2

ℎ 7ℎ
⎧ = ⟹e =
j = cos 0° = 1
= cos 56, ⎪e =7 ‹ 2 2 =
; = ⟹ ℎ 7ℎ =
j = cos 270° = 0
f = cos 56, ⎨ = − ⟹ e = −
⎪ 2 2
⎩e = −#
- pe latura din stânga x = -L/2
ℎ 7ℎ
⎧ = ⟹e =−
j = cos 180° = −1 =
= cos 56, ⎪e = −7 ‹ 2 2 =
; ⟹ ℎ 7ℎ =
f = cos 56,j = cos 90° = 0 ⎨ =− ⟹e =
⎪ 2 2
⎩e = #
.
Încărcările pe conturul elementului se prezintă în Fig. 2.25
61
Fig. 2.25. Încărcările pe frontiera elementului
e) Solicitarea elementului plan din Fig. 2.25 este întindere în direcţia

y, încovoiere în jurul axei z şi forfecare (lunecare). Înlocuind încărcările
distribuite pe contur cu rezultatele lor globale (eforturile Nx, Vx, Vy, Mz ca
în Fig. 2.26), tensiunile se pot scrie ca în Rezistenţa materialelor şi se
compară cu expresiile din Teoria elasticităţii:
Fig. 2.26. Rezultantele globale ale încărcărilor distribuite (eforturi)
- la întindere centrică pe direcţia axei y

Œ
= ; Ž5)• • = 1 ∙ c
•
62
Comparând cu expresia = 8 rezultă:
Œ Œ
8= =
• c
- la încovoiere în jurul axei z:
12 1∙ℎ
= =7 ⟹ 7= = ; unde = ;
ℎ 12
- la forfecare, dacă ! = constant rezultă:
! = = ?8Ž ! = = ⟺ ! = −#
• 1∙ℎ • 1∙c
⟹ #=− =− ?8Ž #=− =−

• ℎ • c
P4. Aceleaşi cerinţe ca la problema P3 pentru polinomul
8 #
H , = + +7
2 6
Rezolvare
a Se efectuează derivatele parţiale de ordinul 4:
&H & H & H &dH

=7 ; = = = 0;
& & & & d
&H # & H & H &dH
=8 + +7 ; =8+# ; = #; = 0;
& 2 & & & d
& H & H &dH

= 7; = = 0;
& & & & & &
Ecuaţia de continuitate (I.18) este identic satisfăcută, deci polinomul
dat este funcţie biarmonică şi poate fi impusă ca funcţie de tensiuni.
b) Funcţia biarmonică F(x,y) generează tensiunile:
63
& H & H & H

= =8+# ; = = 0; ! =− = −7
& & & &
c) Tensiunea variază liniar pe înălţimea secţiunii, iar ! este
constantă (Fig. 2.27)
Fig. 2.27. Variaţia tensiunilor şi !
d) Încărcările pe frontiera elementului se determină din condiţiile de

contur din elasticitatea plană, care se scriu:
e = +! f = 8+# − 7f=
•
e =! + f = −7
- pe latura superioară (y = +h/2)
ℎ
j = cos 90° = 0=
= cos 56, e = 8+#∙ ∙ 0 − 7 ∙ 1 = −7 =
; ⟹ ~ 2
f = cos 56,j = cos 0° = 1
e = −7 ∙ 0 = 0
- pe latura inferioară (y = -h/2)

j = cos 270° = 0 =
= cos 56, e = +7
; ⟹ ;e = 0 =
j = cos 180° = −1
f = cos 56,
- pe capătul din dreapta x = +L/2
j = cos 0° = 1
= cos 56, = ⟹ ;e = 8 + # ∙ 1 − 7 ∙ 0 = 8 + # =
;
j = cos 270 = 0
f = cos 56, ° e = −7 ∙ 1 = −7
- pe capătul din stânga x = -L/2

64
j = cos 180° = −1 =
= cos 56,
;
f = cos 56,j = cos 90° = 0
e = 8 + # −1 − 7 ∙ 0 = −8 − # =
⟹;
e = −7 ∙ −1 = +7
Încărcările distribuite pe conturul elementului sunt ilustrate în Fig. 2.28.
e) Prin reducerea încărcărilor la centrul de greutate al feţelor

elementului se obţin rezultantele lor globale din Fig.2.29 (echivalente cu
eforturile Nx = N, Vx, Vy, Mz).
Solicitarea elementului este compusă: întindere cu încovoiere (întindere
excentrică) şi forfecare. Se scriu expresiile tensiunilor date în teoria
simplificată a Rezistenţei materialelor şi se egalează cu cele din Teoria
elasticităţii:
- la întindere excentrică pe direcţia axei x
Œ 1∙ℎ
= ‘
+ ’
= + ; unde • = 1 ∙ ℎ şi =
• 12
65
Fig. 2.29. Rezultantele globale ale încărcărilor distribuite
Comparând cu expresia =8+# rezultă:
Œ Œ 12
8= = ; #= =
• ℎ ℎ
- la forfecare, dacă ! = constant rezultă:
! = = = −7 sau ! = = = −7
• 1∙ℎ • 1∙c
⟹ 7=− =− sau 7=− =−

• ℎ • c
P5. Să se rezolve cerinţele de la problema P1 referitor la funcţiile de

potenţial:
F1(x, y) = ax3 ; F2(x, y) = ax2 y
P6. Se consideră o grindă (şaibă) dreptunghiulară, având lungimea

L, înălţimea h, grosimea egală cu unitatea şi greutatea specifică a
materialului constitutiv γm (Fig. 2.30). Se dau expresiile tensiunilor într-un
punct al grinzii (Mazilu et. al., 1986).
66
69F c 3
= − − 9F −4
ℎ 4 5 ℎ
9F 39F
= 1−4 ; ! =− 1−4
2 ℎ 2 ℎ
şi se cere:
a) să se verifice dacă satisfac ecuaţiile de echilibru ale elasticităţii

plane;
b) să se verifice condiţiile pe contur (la capete sub formă globală);
c) să se compare distribuţiile de tensiuni cu cele date de Rezistenţa

materialelor.
Fig.2.30. Geometria şi încărcarea grinzii
Rezolvare
a) Grinda este încărcată doar cu greutatea proprie, care este o forţă

masică (de volum) având componentele pe axe
X = 0; Y = γm
Întrucât se dă (se admite) o stare de tensiune în interiorul elementului,
care să verifice condiţiile pe contur, se va folosi metoda inversă, urmând să
se verifice dacă sunt îndeplinite ecuaţiile elasticităţii (Ungureanu, 1988,
pag.135).
67
Ecuaţiile de echilibru ale elasticităţii plane au forma (I.3):
⎧& + &! +”=0

⎪& &
I. 3 =
⎨&! + & +• =0
⎪ & &
⎩
Se efectuează derivatele tensiunilor,
& 69F 129F &! 39F 129F
= −2 =− ; =− I−8 J =
& ℎ ℎ & 2 ℎ ℎ
&! 39F & 9F 9F 4 ∙ 3 9F 69F
=− 1−4 ; = − = −
& 2 ℎ & 2 2 ℎ 2 ℎ
care introduse în ecuaţiile de echilibru (I.3) le verifică:

129F 129F
− + +0=0
ℎ ℎ
39F 129F 9F 69F
− + + − + 9F = 0
2 2ℎ 2 ℎ
b) Condiţiile de contur pe marginile paralele cu axa x se scriu:
e =! ; e =
- pe marginea inferioară (y = h/2), respectiv superioară (y = -h/2),

rezultă:
39F 4 ℎ ℎ
e =! =− 1− ± =0
2 ℎ 4 2
9F 4 ℎ ℎ
e = = 1− ± =0
2 ℎ 4 2
Întrucât aceste margini sunt neîncărcate (e = 0, e = 0), condiţiile

se verifică.
Pe capetele = ±c/2 condiţiile de contur nu se pot pune punctual

ci doar global, sub forma unor relaţii de echivalenţă dintre eforturi şi
68
tensiuni. Cele două forţe de pe capete sunt reacţiunile din reazeme, produse
de încărcarea cu greutatea proprie:
9F •c 9F 1ℎc 9F ℎc
= = = = =
E
2̃ 2 2 2
Relaţiile de echivalenţă pe laturile = ±c/2 se scriu:
( )• = Œ = 0; ( )• = = 0; ( ! )• = ≠0
Se verifică, pe rând, aceste relaţii pe latura x = L/2:
69F c c 3
( )• = ( 3 − − 9F −4 4 )•
ℎ 4 4 5 ℎ
)• = 1 ∙ ) , integrala precedentă devine:

Ţinând cont că în prima paranteză rotundă rezultatul este zero, iar
™/
3 3 4
( −9F −4 ) = −9F − |š™/ =
™/
š™/ 5 ℎ 5 2 ℎ 4
39F ℎ ℎ 9F ℎ d
ℎ d
=− − − + 3 − − 4=0
10 4 2 ℎ 2 2
A doua relaţie de echivalenţă devine:
69F c c 3
( )• = ( 3 − − 9F −4 4 )• =
ℎ 4 4 5 ℎ
™/
39F 49F 39F 49F œ ™/
= ( − + d
) = − + | =
š™/ 5 ℎ 5 3 ℎ 5 š™/
9F ℎ ℎ 49F ℎœ ℎ œ 9F ℎ 49F ℎœ
=− 3 − − 4+ 3 − − 4=− + =0
5 8 2 5ℎ 32 2 5 4 5ℎ 16
Ultima relaţie de echivalenţă se scrie:

™/
39F c 39F c 39F
(! )• = ( − 1−4 ) = − + |š™/ =
™/
š™/ 2 ℎ 2 5 ℎ 3
69
39F c ℎ ℎ 9F c ℎ ℎ 39F cℎ 9F cℎ
=− • − − ž+ 3 − − 4=− + =
4 2 2 ℎ 8 2 4 4
9F cℎ
=− =− =
2 E
Evident, condiţiile de contur, exprimate global prin relaţii de echivalenţă

între eforturi şi tensiuni, se verifică similar şi pe capătul din stânga al grinzii
(x = -L/2).
c) Se determină tensiunile într-un punct oarecare P(x,y), situat în
cadranul I (Fig. 2.31), prin metodele Rezistenţei materialelor.
Fig. 2.31. Secţiunea curentă x şi un punct P(x,y)
Se calculează mai întâi eforturile în secţiunea x:

9F ℎc c
= − 9F 1ℎ + = −9F ℎ
2 2
9F ℎc c c 1 c
= + − 9F 1ℎ + + =
2 2 2 2 2
9F ℎ c c 9F ℎ c c 9F ℎ c
= + $c − + %= + − = −
2 2 2 2 2 2 2 4
Caracteristicile geometrice necesare în calculul tensiunilor:
1ℎ 1 ℎ
= ; " = − ; # =1
12 2 4
70
Tensiunea în punctul P(x,y) se calculează cu formula lui Navier:
9F ℎ c
− 69F c
2 4
= = = −
1∙ℎ ℎ 4
12
Tensiunea tangenţială ! se determină cu formula lui Juravski:
1 ℎ
" −9F ℎ 2 4 − 69F ℎ
! = = =− − =
# 1∙ ℎ ℎ 4
1∙
12
39F 4
=− 1−
2 ℎ
= 0 (se neglijează presiunile dintre straturi).

În Rezistenţa materialelor, ca o consecinţă a ipotezei lui Bernoulli, se
admite
Pentru o mai uşoară comparaţie se înscriu în Tabelul 2.1 tensiunile

obţinute în RM, alături de cele propuse în TE.
Tabelul 2.1. Comparaţie între tensiuni
Tensiunea Expresia tensiunii în:
RM TE
69F c 69F c 3
− − − 9F −4 =
ℎ 4 ℎ 4 5 ℎ
= Ÿ’
+∆
9F
1−4
2 ℎ
0
! 39F 4 39F
− 1− − 1−4
2 ℎ 2 ℎ
Din Tabelul 2.1 se constată că tensiunea din RM necesită o
(corecţia ∆
corecţie pentru a satisface ecuaţiile elasticităţii. Termenul suplimentar
) este un polinom de gradul 3 în y:
71
3
∆ = −9F −4
5 ℎ
mijloacele mai perfecţionate ale TE, iar tensiunea !

Tensiunea , ignorată în RM, nu poate fi obţinută decât cu
are aceeaşi expresie,
atât în RM cât şi în TE. Graficele de variaţie ale tensiunilor pe înălţimea
secţiunii se prezintă comparativ în Fig.2.32 (cu linie continuă în TE şi cu
linie întreruptă în RM).
Fig. 2.32. Variaţia tensiunilor pe înălţimea secţiunii
P7. O grindă dreptunghiulară, având lungimea L, înălţimea h şi

grosimea egală cu unitate, este supusă la încovoiere sub acţiunea unei forţe
uniform distribuite de intensitate q, echilibrată de forţele qL/2, aplicate pe
capete. Grinda este raportată la sistemul de referinţă din Fig. 2.33.
Fiind dată funcţia de tensiune
8 # 7 )
H , = + + + −
2 2 6 6 5
se cere:
a) Să se verifice dacă este funcţie biarmonică;
72
,! ;
b) Să se precizeze expresiile tensiunilor ,

c) Cu ajutorul condiţiilor pe contur, să se determine constantele a, b, c, d;
d) Să se compare tensiunile din TE cu cele obţinute în RM.
Fig. 2.33. Geometria, încărcarea şi sistemul de referinţă al grinzii
Rezolvare
Problema se rezolvă folosind metoda directă, care constă în alegerea

unei funcţii de tensiune, conţinând un număr de parametri arbitrari, ce
urmează să fie determinaţi cu ajutorul condiţiilor pe contur (Ungureanu,
1988, pag.135).
a) Pentru ca un polinom algebric să fie funcţie de tensiune el trebuie să

fie funcţie biarmonică, adică să verifice ecuaţia de continuitate
(I.18):
&dH &dH &dH

+ 2 + =0 I. 18
& d & & & d
Se efectuează derivatele parţiale de ordinul 4 ale polinomului dat:
&H ) & H ) & H &dH

= 8 +# + ; =8+# + ; = d = 0;
& 3 & 3 & &
&H # 7 ) )
= + + − d
;
& 2 2 2 6
73
& H 2) & H &dH

=7 +) − ; =7+) − 2) ; = −4) ;
& 3 & & d
& H &dH
=#+) ; = 2)
& & & &
Se introduc derivatele în ecuaţia (I.18) şi rezultă
0 + 2 ∙ 2) − 4) = 0
adică polinomul dat H , este funcţie biarmonică.
b) Expresiile tensiunilor generate de H , sunt:
& H 2) 2)
= =7 +) − = 7+) − ;
& 3 3
& H ) & H
= = 8+# + ; ! =− = −# − )
& 3 & &
c) Constantele a, b, c, d se determină din condiţii pe contur:
- pe latura inferioară a grinzii (y = h/2), unde e = 0 şi e = 0, rezultă
ℎ )ℎ
⎧e = ! =0 → −# − )
=0 → #=−
4 4 =
⎨ ℎ )ℎ
⎩e = =0 → 8+# +
2 3 8
=0 →
)ℎ ℎ )ℎ )ℎ )ℎ )ℎ
8+ − + =0 → 8= − =
4 2 24 8 24 12
- pe latura superioară (y = -h/2), unde e = 0 şi e = , rezultă
⎧ ℎ )ℎ
⎪e = −! =0 → # +) −
2
=0 → #=−
4 =
⎨ ℎ ) ℎ
⎪ e =− = → 8+# − + − =− →
⎩ 2 3 2
ℎ )ℎ ℎ )ℎ )ℎ ℎ )ℎ
8−# − =− → 8=# + − = − + −
2 24 2 24 4 2 24
74
)ℎ )ℎ )ℎ
8=− − − =− −
8 24 12
S-a ajuns la sistemul:
)ℎ
⎧8 =
12 =
⎨ )ℎ
⎩8 = − −
12
Dacă se adună cele două ecuaţii rezultă:
28 = − → 8=−
2
În continuare se determină d şi b:
128 12 6 6
)= = I− J = − → )=−
ℎ ℎ 2 ℎ ℎ
)ℎ 6 ℎ 3 3
#=− =− − = → #=
4 ℎ 4 2ℎ 2ℎ
Pentru a găsi constanta „c”, trebuie puse condiţii globale pe capetele

grinzii, condiţii care implică tensiunea .
Astfel, pe feţele x = ±L/2 se scriu condiţiile de echivalenţă:
( )• = Œ = 0; ( )• = = 0; (! )• = ≠0
Întrucât elementul de arie )• = 1 ∙ ) , prima relaţie de echivalenţă

se scrie:
™/
2)
( )• = ( 7 +) − ) =
š™/ 3
2) d ™/
= 7 +) − | =0
2 2 3 4 š™/
75
Condiţia este identic satisfăcută deoarece variabila y este la puteri pare. Este
necesar, prin urmare, să se folosească a doua condiţie de echivalenţă:
™/
2)
( )• = ( 7 +) − d
) =
š™/ 3
2) œ ™
= 7 +) − | =
3 3 3 5 š™
7 ℎ ℎ ) ℎ ℎ 2) ℎœ ℎ œ
= 3 − − 4+ 3 − − 4− 3 − − 4=0
3 8 2 3 8 2 15 32 2
După efectuarea calculelor, condiţia se scrie:
ℎ )c ℎ )ℎœ )c )ℎ
7 + − =0 → 7+ − =0
3 4 ∙ 12 120 4 10
din care se determină constanta c
ℎ c 6 ℎ c 3 3 c
7=) − =− − =− +
10 4 ℎ 10 4 5ℎ 2ℎ
d) Înlocuind constantele a, b, c, d în expresiile tensiunilor, acestea

devin:
2) 6 ℎ c 6 2 6
= 7+) − = 3− − − 4 − −
3 ℎ 10 4 ℎ 3 ℎ
6 ℎ c 4
=− − + +
ℎ 10 4 ℎ
) 3 1 6
=8+# + =− + + −
3 2 2ℎ 3 ℎ
3 2
=− + −
2 2ℎ ℎ
3 6
! = −# − ) → ! =− +
2ℎ ℎ
76
Tensiunile dintr-un punct oarecare al grinzii din Fig. 2.33 s-au

determinat în problema P1 din capitolul 2.1, folosind teoria simplificată a
6 c 6 ℎ
Rezistenţei materialelor, şi au expresiile:
= − ; = 0; ! =− −
ℎ 4 ℎ 4
Se prelucrează expresiile tensiunilor din TE pentru a pune în
evidenţă modificările faţă de expresiile din RM:
6 c 6 ℎ 4
= − − + →
ℎ 4 ℎ 10 ℎ
6 c 3
= − − −4 = Ÿ’
+∆
ℎ 4 ℎ 5 ℎ
Ca şi la grinda acţionată de greutatea proprie (problema P6), s-a pus
în evidenţă o corecţie ∆ , care se aduce la tensiunea Ÿ’
:
3
∆ =− −4
ℎ 5 ℎ
Tensiunea ! din TE se poate pune sub forma:
3 6 6 ℎ
! =− + =− −
2ℎ ℎ ℎ 4
identică cu expresia din RM.
Tensiunile , neglijate în Rezistenţa materialelor, s-au obţinut în
Teoria elasticităţii, având o variaţie de gradul 3 în y.
Distribuţiile tensiunilor, pe înălţimea unei secţiuni curente, se
prezintă în Fig. 2.34.
77
Fig. 2.34. Distribuţiile tensiunilor pe înălţimea secţiunii
P8. Fie un nod de cadru stâlp marginal-riglă, cu dimensiunile

specificate în Fig. 2.35, acţionat de o forţă Q transmisă prin riglă
(Caracostea, 1977, pag.439).
Se consideră că starea de tensiune din nod (zona haşurată ABCD)

este generată de funcţia următoare:
¡
H , = [ #− − #− d
+
16#ℎ
+ 8# − 3ℎ #− + 2ℎ ]
Se cere să se verifice dacă F(x,y) satisface condiţia de continuitate,

să se determine starea de tensiune din nod şi să se deseneze distribuţiile de
tensiuni în lungul axelor şi pe conturul nodului.
78
Œ=¡
⎧
⎪ ¡#
=
ℎ =
⎨
⎪ = ¡#
⎩ ℎ
Fig. 2.35. Nod de cadru stâlp marginal-grindă
Rezolvare
Funcţia de tensiune dată se poate scrie, mai compact, în forma:
¡ #− ¡
H , = [ − #− + 8# − 3ℎ ] +
16#ℎ 8#
Se verifică dacă F(x,y) satisface condiţia de continuitate (I.18), scop
în care se efectuează derivatele parţiale (se lucrează mai comod cu forma
iniţială a lui F(x,y)):
&H ¡
= [−2 # − +4 #− −
& 16#ℎ
−2 # − 8# − 3ℎ + 4ℎ ];
& H ¡
= [2 − 12 # − + 2 8# − 3ℎ + 4ℎ ];
& 16#ℎ
& H ¡ &dH 24¡ 3¡
= [24 # − ]; =− =− ;
& 16#ℎ & d 16#ℎ 2#ℎ
&H ¡
= [3 #− − #− d
+ 8# − 3ℎ #− ];
& 16#ℎ
& H ¡ & H 3¡ # − &dH

= [6 # − ]; = ; = 0;
& 16#ℎ & 8#ℎ & d
79
& H 3¡ # − &dH 3¡
=− ; = ;
& & 4#ℎ & & 4#ℎ
Înlocuind derivatele din condiţia (I.18), rezultă:
&dH &dH &dH 3¡ 3¡

+2 + d=− +2 +0 =0
& d & & & 2#ℎ 4#ℎ
Prin urmare, F(x,y) este o funcţie biarmonică şi generează tensiunile:
& H 3¡ # −
= = ;
& 8#ℎ
& H ¡
= = [ + 2# − 3ℎ − 6 + 12# + 2ℎ ];
& 8#ℎ
& H ¡ #−
! =− = [3 −2 #− + 8# − 3ℎ ]
& & 8#ℎ
Pe marginea exterioară a nodului (pentru x = -b), tensiunile sunt:

3¡# ¡
= ; = [ − 16# + 3ℎ + 2ℎ ];
2ℎ 8#ℎ
3¡
! = −ℎ
4ℎ
În axul stâlpului (pentru x=0), tensiunile devin:
3¡# ¡
= ; = [ + 2# − 3ℎ + 2ℎ ];
2ℎ 8#ℎ
3¡
! = + 2# − ℎ
8ℎ
La interfaţa stâlp-grindă (pentru x = b), tensiunile vor fi:
¡
= 0; = [ + 8# − 3ℎ + 2ℎ ]; ! =0
8#ℎ
Pentru reprezentarea variaţiei în secţiunile verticale menţionate, se
dau valori lui (y = -h; 0; +h) şi rezultă tensiunile din Tabel 2.2.
80
Tabel 2.2. Valorile tensiunilor în secţiuni caracteristice
!
¡ 2¡#
x y
3¡# +
− 2# ℎ
2ℎ
-h 0
¡ 3¡
−
-b 0 0 4# 4ℎ
3¡# 2¡#
−
2ℎ ℎ
h 0
3¡# ¡ ¡# 3¡#
− −
8ℎ 2# 4ℎ 4ℎ
-h
¡ 3¡# 3¡
−
4# 4ℎ 8ℎ
0 0 0
3¡# ¡# 3¡#
8ℎ 4ℎ 4ℎ
h
¡ ¡#
−
2# ℎ
-h 0 0
¡
4#
b 0 0 0
¡#
ℎ
h 0 0
Pentru o reprezentare mai comodă (necesară, mai ales, în cazul

tensiunii ), se calculează valori particulare cu b = 0,25m; h = 0,3m şi Q =
1kN. Valorile numerice ale tensiunilor din Tabelul 2.2 (în kN/m2) devin cele
din Tabelul 2.3.
Tabel 2.3. Valorile numerice ale tensiunilor
x y !
-0,30 -4,167 7,556 0

-0,25
0 0 1,000 -2,500
81
0,30 4,167 -5,556 0
-0,30 -1,042 1,306 1,736
0 0 0 1,000 0,486
0,30 1,042 0,694 1,736
-0,30 0 -0,778 0
0,25 0 0 1,000 0
0,30 0 2,778 0
Distribuţiile tensiunilor în lungul axelor şi pe conturul nodului sunt

prezentate în Fig. 2.36.
82
Fig. 2.36. Distribuţiile tensiunilor în lungul axelor şi pe conturul nodului
P9. Se consideră o grindă dreptunghiulară, de grosime constantă (în

particular b = 1), solicitată la încovoiere pură (Fig.2.37).
)
H , =
6
Pentru funcţia de tensiune se alege monomul
şi se cere:
a) Să se analizeze starea de tensiunea din grindă;
83
b) Să se determine deplasările u(x,y) şi v(x,y);
c) Să se verifice ipoteza secţiunilor plane (Bernoulli).
Rezemarea grinzii la capete se consideră punctuală, în puncte situate

pe axa barei.
Fig. 2.37. Geometria, rezemarea şi încărcările grinzii
Rezolvare
a) Monomul H , face parte din polinomul omogen de gradul trei
8 # 7 )
H , = + + + ,
6 2 2 6
care este funcţie biarmonică, întrucât are derivatele de ordinul patru nule.
Tensiunile pe care le generează monomul dat sunt:
& H & H & H

= =) ; = = 0; ! =− =0
& & & &
specifice solicitării de încovoiere pură.
Într-o secţiune curentă a grinzii, x = constant, tensiunile variază

liniar pe înălţime, fiind nule la mijloc (Fig.2.37).
care este utilizată, de altfel, pentru determinarea constantei ) :

Se confirmă astfel formula lui Navier din rezistenţa materialelor,
12 12
¤¥
= Ÿ’
→ ) = = → ) =
ℎ ℎ
84
Cu ) astfel determinat, funcţia de tensiune devine:
) 12 2
H , = = =
6 6ℎ ℎ
(y = ±h/2), sunt identic satisfăcute ( = 0; ! = 0).

Condiţiile de contur pe marginile inferioară şi superioară ale grinzii
La capetele grinzii, pentru (x = ±L/2), se pune condiţia ! = 0,

precum şi două condiţii globale de echivalenţă între eforturi şi tensiuni:
™/ ™/
12 12 ¦/
( )• = ( ) =( ) = |š¦/ =
š™/ š™/ ℎ ℎ 2
6 ℎ ℎ
= − =0=Œ
ℎ 2 2
™/ ™/
12 12
( )• = ( ) =( |š¦/ =
¦/
) =
š™/ š™/ ℎ ℎ 3
4 ℎ ℎ 4 2ℎ
= 3 − − 4= =
ℎ 8 8 ℎ 8
În lucrarea (Ungureanu, 1988, pag. 146) se precizează că „Soluţia

obţinută este riguros exactă, numai dacă momentele M aplicate (pe capetele
grinzii) rezultă dintr-un sistem de forţe distribuite liniar pe înălţime, ca şi
tensiunile de pe o secţiune curentă. În caz contrar, conform principiului
lui Saint-Venant, soluţia este corectă numai la distanţe mai mari decât h de
capete.”
b) Deplasările u(x,y) şi v(x,y) se obţin prin integrarea ecuaţiilor
geometrice ale elasticităţii plane (I.4):
u v u  v
x  ;  y  ;  xy   (I.4)
x y y x
Deformaţiile specifice se obţin din forma directă a legii generalizate a

lui Hooke (I.5.1), în care se înlocuiesc tensiunile:
85
 12 M
x 
1
E
  x  y   x 
E Eh3
y

 y   y  x    x  
1 12 M
y
E E Eh3
 2 1   
 xy  xy   xy  0
G E
Se integrează primele două ecuaţii geometrice din (I.4):
12 12
Ž = ( § ) + *+ =( ) + *+ = + *+
¨ℎ ¨ℎ
12ª 6ª
© = (§ ) + * = (− ) +* =− +*
¨ℎ ¨ℎ
Constantele de integrare rezultă din condiţii la limită. Astfel, din
condiţia de simetrie a deplasărilor u faţă de mijlocul grinzii rezultă:
- pentru x = 0 → u=0 → *+ =0
şi deplasarea u devine
12
Ž= =
¨ℎ ¨
Deplasările u şi v trebuie să satisfacă şi condiţia
&Ž &©
9 = + =0 → + *«
& & ¨
astfel că
*« =−
¨
Integrând ultima relaţie rezultă
* = (− ) +* =− +*
¨ 2¨
care se introduce în expresia lui v
86
ª
©=− +* −
2¨ 2¨
Constanta *
pentru (x = ± L/2) şi y = 0, deplasarea v este nulă:
se deduce din condiţia că în punctele A şi B, deci
c c
0=− ± +* −0 → * =
2¨ 2 2¨ 4
În final, expresia deplasării v se scrie:
c
©= − −ª
2¨ 4
Punctele situate pe axa barei se deplasează cu cantitatea
c
© =0 = −
2¨ 4
deplasarea maximă fiind la mijlocul grinzii
c
©FC = © =0 =
8¨
c) Conform ipotezei lui Bernoulli „secţiunile plane şi normale pe axa
barei, înainte de deformare, rămân plane şi normale pe axa barei şi
după deformare” (Ungureanu şi Vrabie, 1999, pag. 111).
Pentru a verifica această ipoteză se analizează deplasarea unei secţiuni

transversale, care înainte de deformarea barei are ecuaţia
x = x0,
iar după deformarea barei devine
∗
= +Ž = +
- -
¨ -
Rezultatul obţinut este ecuaţia unei drepte având panta
f = tan® =
¨ -
87
Pe de altă parte, panta axei deformate a barei se scrie
&© ) c
tan¯ = | = 3 − 4=−
& °-
) 2¨ 4 ¨
Întrucât produsul
tan® ∙ tan¯ = −1
rezultă că planul secţiunii după deformare este perpendicular pe axa
deformată a barei, adică ipoteza lui Bernaulli este verificată.
P10. Se consideră un baraj de greutate din beton, având profilul

triunghiular, cu paramentul amonte vertical şi paramentul aval înclinat cu
unghiul β faţă de verticală. Barajul este acţionat de greutatea proprie şi
presiunea apei, fără subpresiune pe talpă (Fig.2.38). Se cere:
a) Să se scrie expresiile tensiunilor generate într-o secţiune curentă x de

polinomul omogen de gradul trei:
8 # 7 )
H , = + + +
6 2 2 6
b) Folosind condiţiile pe contur, să se determine constantele a, b, c, d;
c) Să se scrie expresiile finale ale tensiunilor din secţiunea x şi să se

reprezinte grafic (atât în ipoteza lac plin, cât şi în ipoteza lac gol);
d) Să se compare aceste tensiuni cu cele date de Rezistenţa

materialelor;
e) Să se dimensioneze barajul dacă se cunosc H=30m, γb=25kN/m3,

γa=10kN/m3; σoteren = Rcteren = 10 daN/cm2
88
Fig. 2.38. Geometria şi încărcarea barajului în ipoteza lac plin
Rezolvare
a) Polinomul omogen de gradul trei este funcţie biarmonică, întrucât

satisface condiţia (I.18)
&dH &dH &dH

∇ ∇ F x, y = 0 ⟹ +2 + d=0 . 18
& d & & &
În prezenţa forţelor masice constante, având componentele X = γb; Y

= 0, polinomul dat generează tensiunile:
& H & H
= =7 +) ; = =8 +# ;
& &
& H
! =− − ” − • = −# − 7 − γ² y
& &
b) Condiţiile pe contur se scriu în forma generală:
e = +! f = 7 +) − # + 7 + γ² y f =
•
e =! + f = − # + 7 + γ² y + 8 + # f
- pe paramentul amonte (y = 0), unde l = cos90◦ = 0; m = cos180◦ = -1,

89
condiţiile pe contur devin:

0 = −# −1 → # = 0 =
;
γV = 8 −1 → 8 = −γV
- pe paramentul aval, de ecuaţie y = xtanβ, cosinusurile directoare ale
j = cos 270° − @ = −?A5@; f = cos 56,
= cos 56, j = cosβ
şi condiţiile pe contur se scriu:

0 = 7 + ) tan @ −?A5@ − 7 + γ² tan @ cosβ =
;
0 = 7 + γ² tan @ −?A5@ + −γV x cosβ
După unele simplificări şi prelucrări, sistemul precedent devine:
27?A5@ + ) tan @?A5@ = −γ² ?A5@ =
;
7 tan @?A5@ = γV cosβ − γ² tan @?A5@
din care rezultă
γV γ² 2γV
7= − γ² ; )= −
tan @ tan @ tan @
c) Expresiile finale ale tensiunilor sunt:
- în ipoteza lac plin

γV γ² 2γV
= − γ² + − ; = −γV ;
tan @ tan @ tan @
γV γV
! =− − γ² − γ² y = −
tan @ tan @
- în ipoteza lac gol (γV = 0)

γ²
= −γ² + ; = 0; ! =0
tan @
Valorile extreme ale tensiunilor, în ipoteza lac plin, rezultă:
- la paramentul amonte (y=0)
90
γV
CF
= − γ² ; CF
= −γV ; ! CF = 0
tan @
γV γV
- la paramentul aval (y = xtanβ)
C´
=− ; C´
= −γV ; ! C´ = −
tan @ tan @
CF
Observaţie: Pentru valori β<32,31◦, tensiunea devine pozitivă,
ceea ce nu poate fi acceptat la baraje din beton! De altfel, prima condiţie din
= 0.
care se face dimensionarea unui baraj de greutate este ca, la piciorul amonte
CF
al barajului, să fie îndeplinită condiţia
În ipoteza lac gol tensiunile şi ! sunt nule, iar valorile extreme

ale tensiunii vor fi:
CF
= −γ² ; C´
=0
Distribuţiile tensiunilor într-o secţiune curentă x, sunt arătate în Fig.
2.39a (pentru ipoteza de încărcare lac plin), respectiv Fig. 2.39b (în ipoteza
lac gol).
91
Fig. 2.39. Distribuţiile tensiunilor într-o secţiune curentă: a) în ipoteza lac plin; b) în
ipoteza lac gol
d) În teoria simplificată a rezistenţei materialelor, pentru a determina

tensiunile trebuie, mai întâi, să stabilim eforturile şi solicitarea la
care este supusă secţiunea. Folosind soluţia din Fig. 2.40a, se
parcurg următoarele etape de calcul:
- Evaluarea acţiunilor
1 9: tan @
˜ = 9: = 9: ∙ tan @ ∙ 1 =
:
2 2
1 9C
H= 9 ∙ ∙1=
2 C 2
Excentricităţile acestor forţe în raport cu centrul de greutate O*, al
secţiunii curente x, sunt:
92
tan @ tan @ tan @

•µ = − = ; •L =
2 3 6 3
- Calculul eforturilor
Reducând forţele situate deasupra secţiunii x la punctul O*, se obţin

eforturile
9: tan @ 9C
Œ = −˜ = − ; =H= ;
2 2
9C 9: tan @ tan @
= H•L − ˜•µ = ∙ − ∙ =
2 3 2 6
9C 9: tan @ 9: tan @
= − = 9C −
6 12 6 2
93
Fig. 2.40. Verificări prin metodele Rezistenţei materialelor: a) încărcări aferente

şi tensiuni într-o secţiune curentă, x; b) distribuţia tensiunilor σx în cazul dimensionării
barajului
- Solicitarea secţiunii este compresiune cu încovoiere plană dreaptă

(încovoiere cu forfecare). Dacă efectul forţei tăietoare se tratează separat,
solicitarea dată de N şi Mz poate fi echivalată cu solicitarea excentrică.
- Calculul tensiunilor într-un punct de coordonate (x,y*)
Tensiunile normale σx la solicitarea de compresiune cu încovoiere

se determină prin suprapunere de efecte:
9:
tan @ 9 tan @
Œ 9C − :
2 6 2
=− ± ∗
=− ±¶ · ∗
• 1 ∙ tan @ 1 ∙ tan @
12
unde, conform Fig. 2.40, variabila auxiliară y* se scrie
tan @
∗
= −
2
Se alege semnul + în faţa parantezei pătrate (astfel ca momentul Mz
să producă compresiune în amonte!) şi, după înlocuirea lui y* şi efectuarea
calculelor (reduceri de termeni asemenea, simplificări, grupări convenabile
etc.) se obţine:
9C 9: 29C
= − 9: + −
tan @ tan @ tan @
expresie care coincide cu cea obţinută în teoria elasticităţii.
Forţa tăietoare produce tensiuni tangenţiale τxy, care se calculează cu

formula lui Juravski:
9C
" " ∗
2
∗
! = =
1∙ 1 ∙ tan @
1∙ 12
Momentul static, " ∗
, al părţii de secţiune haşurate în Fig. 2.40 se scrie:
94
1 1
" ∗
=1∙I − ∗
J$ ∗
+ I − ∗
J% = 3 − ∗ 4
2 2 2 2 4
cu care τxy devine
9C 1
2 2$ 4 − %
∗
39C
! = = 3 − ∗ 4
∙ tan @ tan @ 4
12
= ± , şi cu valoarea maximă
Tensiunea τxy are o variaţie parabolică (diferită de cea din TE), cu
∗
valori nule la extremităţile secţiunii, pentru
pentru ∗
= 0:
39C 39C tan @ 39C

! = = =
FC
4 tan @ 4 tan @ 4 tan @
Pentru tensiunea σy nu se poate obţine o expresie decât cu mijloacele
Teoriei elasticităţii (Mazilu et. al., 1986; pag. 45).
Diagramele de variaţie ale tensiunilor σx şi τxy sunt arătate în Fig. 2.40.
e) Dimensionarea barajului înseamnă găsirea lăţimii la bază, B. Aceasta

se determină astfel încât să fie îndeplinite următoarele două condiţii
(Ungureanu & Vrabie, 2004):
- la baza barajului, în amonte, presiunea de contact cu terenul să fie nulă;
- presiunea maximă pe teren, în valoare absolută, să nu depăşească

presiunea admisibilă.
Prima condiţie se scrie:

Œ
= =0 → − + =0
FC CF
• ¸
în care, conform Fig. 2.40b,
1
Œ = ˜ = 9: = ¹º ∙ 1 ∙ 9: ; = H•L − ˜•µ =
:
2
95
1 ¹ 1 º 9C ¹ 9: ¹º
= 9C ¹ ∙ ¹ ∙ 1 ∙ − 9: º¹ ∙ 1 ∙ = −
2 3 2 6 6 12
1∙º ¹ º
• = 1 ∙ º; ¸ = ; •L = ; •µ =
6 3 6
1 9C ¹ 9 ¹º
º¹9: − :
−2 + 6 12 = 0
º º
6
Se simplifică prin H şi se efectuează operaţiile
9: ¹ 9: ¹
− + 9C − =0 → 9C = 9: →
2 º 2 º
9C 10
º = ¹» = 30» = 18,97f ≅ 19f
9: 25
Se verifică presiunea maximă pe teren:
Œ 9: ¹ 9C ¹ 9: ¹ 9C ¹
= =− − =− − + =−
F½M C´
• ¸ 2 º 2 º
9C ¹ 10 ∙ 30 ¾Œ )8Œ
| |FC = | C´ | = = ≅ 748 = 7,48 < ZÀ\ÀM
=
º 19 f 7f -
)8Œ
= 10
7f
2.2.3. Soluţii prin serii trigonimetrice
P1. Să se dezvolte în serie Fourier de sinus (funcţie impară) forţa

uniform distribuită ce încarcă grinda simplu rezemată din Fig. 2.41
(Ungureanu, 1988).
96
Fig. 2.41. Grinda simplu rezemată încărcată cu forţa uniform distribuită
Rezolvare
Forţele aplicate unor elemente de construcţii pot fi dezvoltate în serii

Fourier dacă sunt periodice sau pot fi periodicizate. Astfel, forţa dată în Fig.
2.41 poate fi periodicizată ca funcţie impară, dacă p(-x) = -p(x), adică este
antisimetrică faţă de origine.
În cazul funcţiilor impare, dezvoltarea în serie Fourier are forma

(I.28):
 
n x
p( x )   pn sin  n x   pn sin (I.28)
n 1 n 1 l
MÁ
2
unde s-a notat αn = .
Coeficienţii pn rezultă din proprietatea de ortogonalitate şi se

calculează cu expresia (I.29):
n x n x n x 
l l
1 2 2p l l
pn   p ( x ) sin dx   p sin dx   cos  
l l l l 0 l l  n l  0
2p 2p 4p
  cos n  cos 0     2   , n  1, 2,5...
n n n
Dezvoltarea în serie Fourier a încărcării date se scrie:
4p 
1 n x
p( x) 

 n sin
n 1 l
, n  1, 2,5...
P2. Să se dezvolte în serie Fourier de sinus forţa uniform distribuită

parţial ce încarcă grinda simplu rezemată din Fig. 2.42. Să se particularizeze
97
dezvoltarea pentru forţa uniform distribuită pe deschiderea l a grinzii (Bia

s.a., 1983).
Fig. 2.42. Forţă uniform distribuită parţial
Rezolvare
Pentru a dezvolta în serie Fourier de sinus, se extinde domeniul şi

încărcarea dată ca în Fig. 2.43, alegând originea la începutul intervalului. Se
obţine astfel o dezvoltare a forţei p(x) ca funcţie impară.
Fig. 2.43. Extinderea domeniului şi a încărcării
În acest caz, coeficientul seriei încărcării se scrie:

d c d c
n x n x n x
l
2 2 2p
pn   p ( x ) sin dx   p sin dx   sin dx 
l 0 l l d c l l d c l
2p  l  n x d c
2p  n ( d  c) n (d  c) 
   cos   cos  cos 
l  n  l d c n  l l 
2p  n (d  c) n (d  c )  4 p n d n c
  cos  cos  sin sin
n  l l  n l l
98
Observaţie: S-a folosit formula trigonometrică

cos      cos      2 sin  sin 
Dezvoltarea în serie Fourier a încărcării se scrie:
4p 
1 n c n d n x
p( x ) 

 n sin
n 1 l
sin
l
sin
l
Dacă în expresia precedentă se face c = d = l/2, se obţine

particularizarea dezvoltării pentru forţa uniform distribuită pe deschiderea l
a grinzii:
4p 
1 n l n l n x 4 p  1 n x
p ( x)  
 n1 n
sin
2l
sin
2l
sin
l
 
 n 1,3.. n
sin
l
P3. Considerând cazul mai general al unei probleme de elasticitate

plană, funcţia de tensiune se poate lua de forma:

n x  * n x
F ( x, y )   Yn ( y ) cos   Yn ( y ) sin
n 1 l n 1 l
Se cere să se stabilească forma funcţiilor Yn ( y ) şi Yn* ( y )

(Ungureanu, 1988).
Rezolvare
Funcţia de tensiune, F(x,y), trebuie să fie funcţie biarmonică, adică

să satisfacă ecuaţia (I.18) (ecuaţia de continuitate):
4 F 4F 4 F
 2  0
x 4 x 2 y 2 y 4
Pentru simplitate, se notează nπ/l = αn, cu care F(x,y) se scrie:

 
F ( x, y )   Yn ( y ) cos  n x   Yn* ( y ) sin  n x
n 1 n 1
99
Se fac derivatele lui F(x, y):

F
  Yn  n ( sin  n x )   Yn* n cos  n x
x n n
2 F
  Yn  n2 ( cos  n x)   Yn* n2 ( sin  n x )
x 2
n n
3F
  Yn  n3 sin  n x   Yn* n3 ( cos  n x )
x3 n n
4 F
  Yn  n4 cos  n x   Yn* n4 sin  n x
x 4
n n
F
  Yn' cos  n x    Yn*  sin  n x
'
y n n
2 F
y 2
  Yn
''
cos  n x    Yn  sin n x
* ''
n n
3F
  Yn''' cos  n x   Yn*  sin  n x
'''
y 3
n n
4F
  YnIV cos  n x   Yn*  sin  n x
IV
y 4
n n
3 F   2F 
 2    Yn n ( cos  n x )   Yn   n ( sin  n x )
* '
 ' 2 2
x y y  x  n
2
n
4F  2  2 F 
  Yn'' n2 ( cos  n x )   Yn*   n2 ( sin  n x )
''
 2  2 
x y
2 2
y  x  n n
Se introduc derivatele în ecuaţia de continuitate
100
 
Y  cos  n x   Yn* n4 sin  n x  2   Yn'' n2 cos  n x    Yn*   n2 sin  n x  
4 ''
n n
n n  n n 
  YnIV cos  n x    Yn*  sin  n x  0

IV
n n
Se prelucrează ecuaţia precedentă prin grupări convenabile de

termeni şi scoaterea în factor comun, astfel că se ajunge la forma:
 
 Y  2 n2Yn''   n4Yn  cos  n x   Yn*   2 n2 Yn*    n4Yn*  sin  n x  0

IV IV ''
n 1
n
n 1
 
în care, parantezele pătrate trebuie să se anuleze
YnIV  2 n2Yn''   n4Yn  0

 * IV
Yn   2 n  Yn    n Yn  0
2 * '' 4 *
Soluţiile celor două ecuaţii din sistemul precedent sunt de forma:
Yn ( y )  An ch n y  Bn sh n y  Cn ych n y  Dn ysh n y

Yn* ( y )  An*ch n y  Bn* sh n y  Cn* ych n y  Dn* ysh n y
Prin urmare, funcţia de tensiune se poate scrie:


F ( x, y )    An ch n y  Bn sh n y  Cn ych n y  Dn ysh n y  cos  n x 
n 1

   An*ch n y  Bn* sh n y  Cn* ych n y  Dn* ysh n y  sin  n x
n 1
P4. Se consideră o grindă perete continuă, încărcată cu o forţă

uniform distribuită pe marginea superioară şi având reazeme punctuale
echidistante pe marginea inferioară (Fig. 2.44).
101
Fig. 2.44. Grinda perete continuă: geometrie, acţiuni şi reacţiuni
Expresiile tensiunilor, pentru cazul particular H = L = 2l, sunt

deduse în (Mazilu et. al, 1986) şi au forma:

 x  2 p  e  ny
1   n y  cos  n x
n 1

 y  2 p  e  ny
1   n y  cos  n x  p
n 1

 xy  2 p  e  y n y sin  n x
n
n 1
n
în care s-a notat  n 
l
Se cere să se traseze diagramele tensiunilor pentru:
a) σx în secţiunea de la mijlocul deschiderii şi pe reazem;
b) σy în secţiunile orizontale y = H/4 şi y = H/2;
c) τxy într-o secţiune verticală din vecinătatea reazemului.

Rezolvare
a) Variaţia tensiunilor σx în secţiunea x = l (mijlocul deschiderii)
102
Pentru aceasta se calculează:
 n x   nl  n ; cos  n x  cos n  ( 1) n
În continuare se alege un pas de 0,2l şi se dau valori lui y pe

înălţimea secţiunii H = 2l: y = 0; 0,2l; 0,4l;…2l.
Pentru fiecare dintre aceste valori ale lui y se calculează sumele

(folosind 10 termeni pentru n), şi apoi valoarea lui σx. De exemplu, pentru y
= 0 rezultă
10
 x  2 p  e 0 1  0  (1) n  p
n 1
Pentru y = 0,2l, tensiunea σx devine

10
 x  2 p  e 0,62832n 1  0, 62832n  (1) n  0, 418 p
n 1
Pentru o mai buna înţelegere, modul de calcul al sumei din expresia

lui σx se prezintă tabelar (Tabelul 2.2).
Tabelul 2.2. Calculul tensiunii σx la cota y = 0,2l (în secţiunea x = l)
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7)

n
n (-1)n e-0,62832n 1-0,62832n (2)·(3)·(4)  (2)  (3)  (4)
i1
σx/p
1 -1 0.533487 0.371680 -0.198287 -0.198287 0.396573

2 1 0.284609 -0.256640 -0.073042 -0.271329 0.542657
3 -1 0.151835 -0.884960 0.134368 -0.136961 0.273921
4 1 0.081002 -1.513280 -0.122579 -0.259539 0.519079
5 -1 0.043214 -2.141600 0.092546 -0.166993 0.333986
6 1 0.023054 -2.769920 -0.063857 -0.230851 0.461701
7 -1 0.012299 -3.398240 0.041795 -0.189056 0.378112
8 1 0.006561 -4.026560 -0.026420 -0.215475 0.430951
103
9 -1 0.003500 -4.654880 0.016294 -0.199182 0.398363

10 1 0.001867 -5.283200 -0.009866 -0.209047 0.418095
11 -1 0.000996 -5.911520 0.005889 -0.203158 0.406316
12 1 0.000531 -6.539840 -0.003476 -0.206634 0.413268
13 -1 0.000284 -7.168160 0.002032 -0.204602 0.409203
14 1 0.000151 -7.796480 -0.001179 -0.205781 0.411562
15 -1 0.000081 -8.424800 0.000680 -0.205101 0.410202
16 1 0.000043 -9.053120 -0.000390 -0.205491 0.410981
Observaţie: În tabel s-au folosit 16 termeni pentru sumă, dar

valoarea obţinută, σx = 0,411p, diferă cu doar 1,7% faţă de valoarea σx =
0,418p, obţinută cu primii 10 termeni ai sumei. Ca urmare, celelalte valori
ale tensiunilor sunt calculate limitând suma la primii 10 termeni.
În tabelul 2.3 se prezintă valorile tensiunii σx în secţiunea x = l,

calculate cu 10 termeni ai seriei, pentru diverse valori ale lui y.
Reprezentarea grafică este ilustrată în Fig. 2.45.
Tabel 2.3. Valori σx pe înălţimea secţiunii x = l (Mazilu et. al, 1986)
y/l 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2 1,4 2
σx/p 1 0,418 0,008 -0,168 -0,198 -0,167 -0,122 -0,082 -0,020
În secţiunea de reazem (x = 0), expresia lui σx devine


 x  2 p  e ny
1   n y 
n 1
deoarece cos  n x  cos 0  1
Pentru y = 0 (marginea inferioară) rezultă:
104

 x  2 p  e 0 1  0   2 p
n 1
La cota y = 0,2l tensiunea σx se scrie:


 x  2 p  e 0,62832 n 1  0, 62832n  1
n 1
Calculul efectiv este detaliat în Tabelul 2.4.
Tabelul 2.4. Calculul tensiunii σx la cota y = 0,2l (în secţiunea x = 0)
(1) (2) (3) (4) (5) (6)

n
n e-0,62832n 1-0,62832n (2)·(3)  (2)  (3)
i1
σx/p
1 0.533487 0.371680 0.198287 0.198287 -0.396573

2 0.284609 -0.256640 -0.073042 0.125245 -0.250489
3 0.151835 -0.884960 -0.134368 -0.009123 0.018247
4 0.081002 -1.513280 -0.122579 -0.131702 0.263405
5 0.043214 -2.141600 -0.092546 -0.224249 0.448497
6 0.023054 -2.769920 -0.063857 -0.288106 0.576212
7 0.012299 -3.398240 -0.041795 -0.329901 0.659802
8 0.006561 -4.026560 -0.026420 -0.356321 0.712641
9 0.003500 -4.654880 -0.016294 -0.372614 0.745229
10 0.001867 -5.283200 -0.009866 -0.382480 0.764961
11 0.000996 -5.911520 -0.005889 -0.388370 0.776739
12 0.000531 -6.539840 -0.003476 -0.391845 0.783691
13 0.000284 -7.168160 -0.002032 -0.393878 0.787756
14 0.000151 -7.796480 -0.001179 -0.395057 0.790115
15 0.000081 -8.424800 -0.000680 -0.395737 0.791474
16 0.000043 -9.053120 -0.000390 -0.396127 0.792254
105
Rezultatul obţinut cu 16 termeni ai seriei este σx = 0,792p, care este

cu doar 3,16% mai mare faţă de valoarea σx = 0,765p, obţinută cu primii 10
termeni ai seriei.
La cota y = l (jumătatea înălţimii grinzii), tensiunea din secţiunea de

reazem (x = 0) se scrie:

 x  2 p  e  n 1  n 
n 1
Calculul efectiv este detaliat în tabelul 2.5.
Tabelul 2.5. Calculul tensiunii σx la cota y = l
e n 1  n  
n e-nπ 1- nπ  e  1  n 
n 1
n
σx/p
1 0.043214 -2.141593 -0.092547 -0.092547 0.185093

2 0.001867 -5.283185 -0.009866 -0.102413 0.204825
3 0.000081 -8.424778 -0.000680 -0.103093 0.206185
4 3.487E-06 -11.566371 -0.000040 -0.103133 0.206266
Valoarea obţinută cu primii 4 termeni ai seriei este σx = 0,206p. Graficul

de variaţie al tensiunii σx în secţiunea de reazem se prezintă în aceeaşi Fig.
2.45.
b) În secţiunea orizontală y = H/4 = 2l/4 = l/2, expresia tensiunii σy se

scrie:
n
   n
 n x
 y   p  2 p e 2
1 
 cos 
n 1 
 2 2

n x
  p  2 p  e 1,5708 n 1  1,5708n  cos
n 1 2
106
Se dau valori lui x în intervalul (0…l) şi se calculează tensiunile σy

procedând analog ca la σx. De exemplu, pentru x = 0 se obţine valoarea
maximă, întrucât cos 0 = 1:

 y   p  2 p  e 1,5708n 1  1, 5708n 
n 1
Calculul este detaliat în Tabelul 2.6.
Tabelul 2.6. Calculul tensiunii σy pe linia orizontală y = l/2, pentru x = 0
(1) (2) (3) (4) (5) (6)
e 1,5708n 1  1,5708n  
n e-1,5708n 1+1,5708n e
n 1
1,5708 n
1  1, 5708n  σy/p
1 0.2078788 2.5708000 0.5344149 0.5344149 -2.0688297

2 0.0432136 4.1416000 0.1789734 0.7133883 -2.4267766
3 0.0089832 5.7124000 0.0513156 0.7647039 -2.5294078
4 0.0018674 7.2832000 0.0136008 0.7783046 -2.5566093
5 0.0003882 8.8540000 0.0034371 0.7817417 -2.5634835
6 0.0000807 10.4248000 0.0008413 0.7825830 -2.5651660
7 0.0000168 11.9956000 0.0002012 0.7827842 -2.5655684
S-a obţinut σy = -2,566p, folosind seria cu 7 termeni.
Pentru x = 0,2l expresia lui σy devine:


 y   p  2 p  e1,5708n 1  1,5708n  cos 0, 62832n
n 1
Tot cu 7 termeni în serie se obţine valoarea σy = -1,912p.
Sinteza unor rezultate se prezintă în Tabelul 2.7.
Tabelul 2.7. Valorile σy în secţiunea orizontală y = H/4 (Mazilu et. al, 1986)
107
x/l 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1
σx/p 1 -2,566 -0,973 -0,466 -0,262 -0,208
În secţiunea orizontală y = H/2 = 2l/2 = l, expresia tensiunii σy se

scrie:

n
 y   p  2 p  e  n 1  n  cos x
n 1 l
Valoarea maximă se obţine pe verticala reazemului (pentru x = 0):


 y   p  2 p  e 3,1416 n 1  3,1416n 
n 1
Calculul efectiv este detaliat în Tabelul 2.8.
Tabelul 2.8. Calculul tensiunii σy pe linia orizontală y = l, pentru x = 0
e n 1  n  
n e-nπ 1+ nπ  e  1  n 
n1
n
σy/p
1 0.043214 4.141593 0.178974 0.178974 -1.357949

2 0.001867 7.283185 0.013601 0.192575 -1.385151
3 8.06995E-05 10.424778 0.000841275 0.193417 -1.386833
4 3.48734E-06 13.566371 4.73106E-05 0.193464 -1.386928
5 1.50702E-07 16.707963 2.51792E-06 0.193466 -1.386933
Prin urmare, în punctul de coordonate (x = 0; y = l) rezultă valoarea

σy = -1,387p.
Alura diagramei de variaţie a tensiunii σy pe linia orizontală de la cota y

= l este arătată în Fig. 2.45.
c) Pe verticala reazemului (secţiunea x = 0), rezultă sin 0 = 0 şi

tensiunea τxy trebuie calculată într-o secţiune infinit vecină cu
108
verticala reazemului. Alura diagramei de variaţie este parabolică

(Fig. 2.45).
Fig. 2.45. Diagrame de variaţie ale tensiunilor σx (scara: p =2cm), σy (scara: p =1cm) şi τxy
109
2.2.4. Soluţii în diferenţe finite

P1. Se consideră grinda perete cu dimensiunile, rezemările şi încărcările
din Fig. 2.46, la care se cer:
a) valorile tensiunilor , , ! şi distribuţiile lor în secţiuni

caracteristice;
b) verificarea echilibrului grinzii perete în secţiunile centrale (verticală
şi orizontală);
, ! );
c) tensiunile principale şi direcţiile lor în nodurile reţelei de diferenţe
finite (în care s-au calculat şi valorile ,
d) deformaţiile specifice în aceleaşi noduri.

Date numerice: p = 100 daN/m, a = 2 m, b = 0,2 m, E = 2,5·105
daN/cm2,
ν = 0,2.
Fig. 2.46. Geometria, rezemarea şi încărcarea grinzii perete
110
Rezolvare
a) Se va utiliza metoda diferenţelor finite, al cărei algoritm impune
parcurgerea mai multor etape, după cum urmează:
i. Calculul reacţiunilor distribuite
ec e ∙ 68
Â •½ = 0 ⟹ 2e« 8 − ec = 0 ⟹ e« = = = 3e = 300)8Œ/f
28 28
ii. Trasarea şi numerotarea nodurilor reţelei de diferenţe finite pe
suprafaţa grinzii perete, cu folosirea avantajelor simetriei.
Dacă este posibil, pasul reţelei ortogonale se alege identic în ambele

direcţii.
Δ =Δ =Δ=a
Se începe numerotarea cu nodurile interioare, se continuă cu cele de
pe contur şi, în final, se extinde reţeaua (fictiv) cu un pas şi în afara grinzii
perete (Fig. 2.47).
Fig. 2.47. Trasarea şi numerotarea nodurilor reţelei de diferenţe finite
iii. Transcrierea în diferenţe finite centrale (doar în nodurile interioare 1,

2, 3 ale reţelei) a ecuaţiei de continuitate (I.34):
111
&dH &dH &dH

∇ ∇ F x, y = 0 ⟹ + 2 + =0 I. 34
& d & & & d
Folosind operatorii de transcriere în diferenţe finite centrale a

derivatelor parţiale de ordinul 4 din ecuaţia (I.34), se ajunge la operatorul
din Fig. 2.48:
Fig. 2.48. Operatorul de transcriere în diferenţe finite centrale a ecuaţiei de continuitate

(I.34)
Aplicând operatorul din Fig. 2.48 într-un nod generic (i, j) al unei
reţele pătrate cu pasul Δ (Fig. 2.49), se obţine:
112
Fig. 2.49. Reţea generică de diferenţe finite cu ochiuri pătrate
Nodul i, j : 20FÆ,Ç − 8‡FÆ,ÇÈ+ + FÆ,Çš+ + FÆš+,Ç + FÆÈ+,Ç ˆ + 2‡FÆÈ+,Çš+ +

FÆš+,Çš+ + FÆš+,ÇÈ+ + FÆÈ+,ÇÈ+ + FÆÈ ,Ç + FÆ,Çš + FÆš ,Ç + FÆ,ÇÈ = 0
În cazul problemei date vom obţine:
Nod 1: 20F+ − 8 F + FÉ + FÊ + F+- + 2 Fœ + FË + FÌ + F++ + F +

F+œ + F+Ê + F + =0
Nod 2: 20F − 8 F + Fœ + F+ + F++ + 2 Fd + FÉ + F+- + F+ +F +

F+d + FÊ + F =0
Nod 3: 20F − 8 2F + Fd + F+ + 2 2Fœ + 2F++ + 2F+ + F+ + F =

0
În ecuaţiile algebrice obţinute apar şi valori ale funcţiei de tensiune în
noduri situate pe conturul sau în afara grinzii perete. Aceste necunoscute
suplimentare pot fi scrise în funcţie de necunoscutele F1, F2 şi F3, folosind
exprimarea condiţiilor pe contur prin interpretarea mecanică a funcţiei de
tensiune. În acest sens, se foloseşte aşa numita analogie de cadru, înlocuind
conturul grinzii perete cu un cadru cu bare de rigiditate constantă, având
113
aceleaşi rezemări şi încărcări ca şi grinda perete. Cadrul înlocuitor se

consideră secţionat, deci este static determinat.
iv. Exprimarea condiţiilor pe contur, folosind analogia de cadru, se face

cu relaţiile (I.39)
&H
FOPQRST = MOVWTS ; = NOVWTS I. 39
&5 XYMZ[\
Pentru obţinerea unor diagrame de eforturi cât mai simple, cadrul

înlocuitor se va secţiona pe axa de simetrie, în partea opusă încărcării (Fig.
2.50).
Fig. 2.50. Cadrul înlocuitor
Se începe calculul valorilor momentului încovoietor din secţiunea

făcută pe cadru (nodul 12), considerat ca origine:
a
M+ = M++ = M+- = 0; MÌ = −3pa = −1,5pa = −600 daNm
2
a a
MÊ = MË = MÌ = −600 daNm; MÉ = 3pa − pa = pa = 400 daNm
2 2
Mœ = 3pa ∙ 1,5a − 2pa ∙ a = 2,5pa = 1000 daNm
Md = 3pa ∙ 2,5a − 3pa ∙ 1,5a = 3pa = 1200 daNm

Diagrama de moment încovoietor (reprezentată pe jumătate de
cadru) se prezintă în Fig. 2.51.
114
Fig. 2.51. Diagrama de moment încovoietor
Din prima condiţie (I.39), folosind diagrama M rezultă:
Fd = Md = 1200 daNm; Fœ = Mœ = 1000 daNm;
FÉ = MÉ = 400 daNm; FË = MË = −600 daNm;
FÊ = MÊ = −600 daNm; FÌ = MÌ = −600 daNm;
F+- = M+- = 0; F++ = M++ = 0; F+ = M+ = 0.

Pentru a trasa diagrama N (Fig. 2.52), se calculează valorile:
N+ šÌ = 0; NÌšË = −3pa = −3 ∙ 100 ∙ 2 = −600daN; NËšd = 0
Fig. 2.52. Diagrama de forţă axială pe cadrul înlocuitor
Se transpune în diferenţe finite a doua condiţie de contur din (I.39) şi

rezultă:
&H FÍÎR − FÆQR
= = NOVWTS ⟹ FÍÎR = FÆQR + 2∆NOVWTS
&5 XYMZ[\ 2∆
115
Întrucât pe barele 7 – 4 şi 9 - 12 avem NOVWTS = 0 ⟹ FÍÎR = FÆQR , deci:
F+ = F ; F+d = F ; F+œ = F+ ; F+É = FÊ = F - = −600 daNm;
F + = F+ ; F =F ; F =F ;
F+Ë = FÉ + 2∆NË = 400 + 2 ∙ 2 ∙ −600 = −2000 daNm;
F+Ê = F+ + 2∆NÊ = F+ + 2 ∙ 2 ∙ −600 = F+ − 2400 daNm;
F+Ì = F+- + 2∆NÌ = 0 + 2 ∙ 2 ∙ −600 = −2400 daNm.

v. Rezolvarea sistemului de ecuaţii
Nod 1: 20F+ − 8=F − 8 ∙ 400 − 8 ∙ −600 − 8 ∙ 0 + 2 ∙ 1000 +=

Se înlocuiesc valorile precedente în sistemul de ecuaţii algebrice obţinut:
+2 ∙ −600 + 2 ∙ −600 + 2 ∙ 0 + F + F+ + F+ − 2400 + F+ = 0
Nod 2: 20F − 8=F = − 8 ∙ 1000 − 8F+ − 8 ∙ 0 + 2 ∙ 1200 + 2 ∙ 400 + 2 ∙

0 + 2 ∙ 0 + F + F − 600 + F = 0
Nod 3: 20F − 8=F = − 8 ∙ 1200 − 8F − 8 ∙ 0 + 2 ∙ 2 ∙ 1000 + 2 ∙ 2 ∙ 0 +

+F+ + F + F+ + F = 0
După reducerea termenilor asemenea sistemul devine:
23F+ − 8F + F = 1200
Ï −8F + + 23F − 8F = 5400
=
2F+ − 16F + 22F = 5600
Se calculează determinanţii:
23 −8 1 1200 −8 1
D = Ñ−8 23 −8Ñ = 7496; D+ = Ñ5400 23 −8Ñ = 1547200;
2 −16 22 5600 −16 22
23 1200 1 23 −8 1200
D = Ñ−8 5400 −8Ñ = 3899200; D = Ñ−8 23 5400Ñ
2 5600 22 2 −16 5600
= 4603200;
cu care soluţiile sistemului rezultă

116
D+ 1547200
F+ = = = 206,4 daNm;
D 7496
D 3899200
F = = = 520,17 daNm;
D 7496
D 4603200
F = = = 614,09 daNm.
D 7496
vi. Calculul tensiunilor, într-un punct generic (i, j) al reţelei din Fig.
2.49, se face cu relaţiile:
& H & H & H

= ;‡ ˆ = ; ‡! ˆ =−
½,Ò
& ½,Ò
½,Ò & ½,Ò
½,Ò & & ½,Ò
Folosind operatorii de transcriere în diferenţe finite a derivatelor

parţiale (vezi paragraful 1.4.4), se obţin tensiunile:
Nodul 1:
FÉ − 2F+ + F+- 400 − 2 ∙ 206,4 )8Œ
⎧ = = = −3,2
⎪ ∆ 2 f
FÊ − 2F+ + F −600 − 2 ∙ 206,4 + 520,17 )8Œ =
= = = −123,16
⎨ ∆ 2 f
⎪ F − F + F − F 1000 − −600 − 600 )8Œ
! = − = − = −62,5
œ Ë Ì ++
⎩ 4∆ 4∙2 f
Nodul 2:
Fœ − 2F + F++ 1000 − 2 ∙ 520,17 )8Œ
⎧ = = = −10,085
⎪ ∆ 2 f
F+ − 2F + F 206,4 − 2 ∙ 520,17 + 614,09 )8Œ =
= = = −54,96
⎨ ∆ 2 f
⎪ F − F + F − F 1200 − 400 )8Œ
⎩! =− =− = −50
d É +- +
4∆ 4∙2 f
Nodul 3:
117
Fd − 2F + F+ 1200 − 2 ∙ 614,09 )8Œ

⎧ = = = −7,045
⎪ ∆ 2 f
F − 2F + F 2 ∙ 520,17 − 614,09 )8Œ =
⎨ = = = −46,96
⎪ ∆ 2 f
⎩ ! = 0 pe axa de simetrie
Nodul 4:
F+ − 2Fd + F 2 614,09 − 1200 )8Œ
⎧ = = = −292,955
⎪ ∆ 2 f
2 Fœ − Fd 2 1000 − 1200 )8Œ =
⎨ = = = −100 = −e
⎪ ∆ 2 f
⎩! =0
Nodul 5:
F+d − 2Fœ + F 2 520,17 − 1000 )8Œ
⎧ = = = −239,915
⎪ ∆ 2 f
FÉ − 2Fœ + Fd 400 − 2 ∙ 1000 + 1200 )8Œ =
⎨ = = = −100 = −e
⎪ ∆ 2 f
⎩ ! = 0
Nodul 6:
F+œ − 2FÉ + F+ 2 206,4 − 400 )8Œ
⎧ = = = −96,8
⎪ ∆ 2 f
FË − 2FÉ + Fœ −600 − 2 ∙ 400 + 1000 )8Œ =
⎨ = = = −100 = −e
⎪ ∆ 2 f
⎩ ! = 0
Nodul 7:
F+É − 2FË + FÊ 2 −600 + 600
⎧ = = =0
⎪ ∆ 2
F+Ë − 2FË + FÉ −2000 − 2 −600 + 400 )8Œ =
⎨ = = = −100 = −e
⎪ ∆ 2 f
⎩! = 0
Nodul 8:
118
FË − 2FÊ + FÌ −600 − 2 −600 + −600

⎧ = = =0
⎪ ∆ 2
F+Ê − 2FÊ + F+ 2 ∙ 206,4 − 2400 − 2 −600 )8Œ =
⎨ = = = −196,8
⎪ ∆ 2 f
⎩ ! = 0
Nodul 9:
FÊ − 2FÌ + F - −600 − 2 −600 + −600
⎧ = = =0
⎪ ∆ 2
F+Ì − 2FÌ + F+- −2400 − 2 −600 )8Œ =
⎨ = = = −300
⎪ ∆ 2 f
⎩ ! = 0
Nodul 10:
F+ − 2F+- + F + 2 ∙ 206,4 )8Œ
⎧ = = = 103,2
⎪ ∆ 2 f
FÌ − 2F+- + F++ −600 )8Œ =
⎨ = ∆
=
2
= −150
f
⎪
⎩! = 0
Nodul 11:
F − 2F++ + F 2 ∙ 520,17 )8Œ

= = = 260,085
~ ∆ 2 f =
= 0; ! = 0
Nodul 12:
F − 2F+ + F 2 ∙ 614,09 )8Œ

= = = 307,045 =
~ ∆ 2 f
= 0; ! = 0
Tensiunile obţinute sunt calculate pentru o grosime egală cu unitatea

(b = 1m). Pentru a obţine tensiunile reale, se împart valorile obţinute la
grosimea reală a grinzii perete (b = 0,2m) şi rezultă valorile din Tabelul 2.1
(în daN/m2).
Tabelul 2.1. Tensiuni în nodurile reţelei
119
!
Nod
1
-312.5 -615.80 -16

-250 -274.81 -50.425
2
0 -234.80 -35.225
3
0 -500 -1464.775
4
5
0 -500 -1199.575
120
6
0 -500 -484
0 -500 0
7
8
0 -984 0
9
0 -1500 0
10
0 -750 516
11
0 0 1300.425
12
0 0 1535.225
Fig. 2.53. Distribuţiile tensiunilor normale x, y şi tangenţiale τxy în secţiuni verticale ale
grinzii perete
121
b) Verificarea echilibrului general al grinzii perete
Conform teoremei echilibrului părţilor, dacă grinda perete în

ansamblul ei este în echilibru, atunci orice parte a sa trebuie să fie în
echilibru. Pentru scrierea condiţiilor de echilibru, distribuţia de tensiuni de
pe secţiune se înlocuieşte cu o distribuţie echivalentă, în trepte, considerând
valoarea dintr-un punct constantă pe suprafaţa aferentă (b·Δ sau b·Δ/2), ca
în Fig. 2.54.
Fig. 2.54. Distribuţia echivalentă, în trepte, a tensiunii x în secţiunea 6...10
Pentru partea de grindă perete din Fig. 2.54, se pot scrie următoarele ecuaţii de echilibru
(sau de echivalenţă între eforturi şi tensiuni):
∆ ∆
Â ”½ = 0 ?8Ž Œ = ( )• = 0 ⟹ É
∙ + +
∙∆+ +-
∙ =0
2 2
⟹ −484 ∙ 1 − 16 ∙ 2 + 516 ∙ 1 = 0
Pentru partea de grindă perete ilustrată în Fig. 2.55, se poate scrie:
p ∆ ∆
Â •½ = 0 ⟹ ∙ 3∆ − Ê
∙ − +
∙∆− ∙∆− ∙ =0
b 2 2
100
⟹ ∙ 3 ∙ 2 − 948 ∙ 1 − 615.79 ∙ 2 − 274.81 ∙ 2 − 234.8 ∙ 1 = 0
0.2
122
Fig. 2.55. Distribuţia echivalentă în trepte, a tensiunii σy în secţiunea 8...8
Comparaţie cu rezistenţa materialelor (în secţiunea centrală 4 – 3 - 12):
= e` · ∆ · 2.5∆ − e · 3∆ · 1.5∆= 3e∆ 2.5 − 1.5 = 3 · 100 · 2 =

= 1200 )8Œf
1·¹ 1 · 2∆
¸ = = = 2.667 f
6 6
1200 )8Œ
=± =± = ±450 e•5BÜŽ # = 1f
×ØÙ
×ÚÛ ¸ 2.667 f
450 )8Œ
Pentru o lăţime b = 0.2m ⟹ ×ØÙ = ± = ±2250
×ÚÛ 0.2 f
Diferenţele între rezultatele obţinute prin R.M. şi T.E. sunt ilustrate
în Fig. 2.56.
123
Fig. 2.56. Distribuţia tensiunilor σx în secţiunea centrală 4 – 3 – 12 (în R.M. şi T.E.)
c)Tensiunile principale şi direcţiile lor în nodurile reţelei
În cazul stării plane de tensiune, tensiunile principale dintr-un nod

oarecare „i” se calculează cu relaţia:
+ 1
= ± ß‡ − ˆ + 4!
+,
2 2
! !
iar direcţiile lor în acelaşi punct cu relaţiile:
tan à+ = ; tan à =
+− −
sau cu relaţia generală:

2!
tan 2à =
−
Nodul 1
−16 + −615.8 1
= ± á −16 + 615.8 + 4 −312.5
+,
2 2
)8Œ
= 117.22
= −315.9 ± 433.12 ⟹ ‹
+
f =
+,
)8Œ
= −749.02
f
124
−312.5
tan à+ = = −0.426 ⟹ à+ = arctan −0.426
117.22 + 615.8
= −23.06°
−312.5
tan à = = 2.35 ⟹ à = arctan 2.35 = 66.94°
−749.02 + 615.8
Fig. 2.57. Tensiunile principale şi direcţiile lor în nodul 1
Nodul 2
−50.425 + −274.81 1
= ± á −50.425 + 274.81 + 4 −250
+,
2 2
)8Œ
= 111.42
= −162.6 ± 274.02 ⟹ ‹
+
f =
+,
)8Œ
= −436.62
f
−250
tan à+ = = −0.647 ⟹ à+ = arctan −0.647
111.42 + 274.81
= −32.9°
−250
tan à = = 1.545 ⟹ à = arctan 1.545 = 57.1°
111.42 + 274.81
125
Deoarece tensiunea ! = 0, rezultă că în nodul interior 3 (Fig.

+ şi
şi
2.59), ca şi în toate nodurile de pe contur 4....12, tensiunile sunt
egale cu tensiunile ( + având valoarea maximă şi având valoarea
minimă algebric).
e) Starea de deformaţie dintr-un punct este dată de tensorul spaţial
126
1̈
⎧§ = ‡ −ª ˆ
1 ⎪
⎡ §
2
9 0⎤ ⎪§ = 1̈ ‡
−ª ˆ
⎢ ⎥ =
âã = ⎢1 Ž5)•
9 § 0⎥ ⎨ ! 2 1+ª
⎢2 ⎥ 9 = = !
⎣ 0 0 § ⎦ ⎪ ˜ ¨
⎪ ª̈ ª
⎩ § = − ‡ + ˆ=− ‡§ + § ˆ
1−ª
Nodul 1
1̈ 1
§ = ‡ −ª ˆ= ‡−16 − 0.2 · −615.8 ˆ = 4.286 · 10š-Ê
2.5 · 10 Ì
1̈ 1
§ = ‡ −ª ˆ = ‡−615.8 − 0.2 · −16 ˆ = −2.45 · 10š-Ë
2.5 · 10Ì
2 1+ª 2 1 + 0.2
9 = ! = −312.5 = −3 · 10š-Ë
¨ 2.5 · 10Ì
ª 0.2
§ =− ‡§ + § ˆ = − 4.286 · 10š-Ê − 2.45 · 10š-Ë
1−ª 1 − 0.2
= 5.05 · 10š-Ê
1
⎡ § 9 0⎤
⎢ 2 ⎥
âã+ = ⎢1
9 § 0⎥
⎢2 ⎥
⎣ 0 0 § ⎦
4.286 · 10š-Ê −1.5 · 10š-Ë 0
= ê −1.5 · 10š-Ë −2.45 · 10š-Ë 0 ë
0 0 5.05 · 10 š-Ê
În mod similar se calculează deformaţiile liniare şi unghiulare în restul

nodurilor. Toate valorile deformaţiilor sunt centralizate în următorul tabel.
Nod εx εy εz γxy
127
4.286 · 10š-Ê −2.45 · 10š-Ë 5.05 · 10š-Ê −3 · 10š-Ë
1.8 · 10š-Ì −1.05 · 10š-Ë 2.58 · 10š-Ê −2.4 · 10š-Ë

1
4.7 · 10š-Ì −9.11 · 10š-Ê 2.16 · 10š-Ê

2
0
−5.46 · 10š-Ë −8.28 · 10š-Ê 1.57 · 10š-Ë

3
0
−4.4 · 10š-Ë −1.04 · 10š-Ë 1.36 · 10š-Ë

4
0
−1.53 · 10š-Ë −1.61 · 10š-Ë 7.85 · 10š-Ê

5
0
4 · 10š-Ê −2 · 10š-Ë 4 · 10š-Ê

6
0
7.87 · 10š-Ê −3.93 · 10š-Ë 7.87 · 10š-Ê

7
0
1.2 · 10š-Ë −6 · 10š-Ë 1.2 · 10š-Ë

8
0
2.66 · 10š-Ë −3.4 · 10š-Ë 1.882 · 10š-Ê

9
0
5.2 · 10š-Ë −1.04 · 10š-Ë −1.04 · 10š-Ë 0

10
6.14 · 10š-Ë −1.23 · 10š-Ë −1.23 · 10š-Ë 0

11
12
Deformaţiile specifice principale se calculează cu relaţiile:

1̈
⎧ §+ = + −ª
⎪
1̈ =
§ = −ª
⎨ +
⎪ ª̈
⎩§ = − + +
Nodul 1
1̈ 1
§+ = −ª = 117.22 − 0.2 · −749.02
+
2.5 · 10Ì
= 1.07 · 10š-Ë
1̈ 1
§ = −ª = −749.02 − 0.2 · 117.22 = −3.13 · 10š-Ë
+
2.5 · 10Ì
128
ª̈ 0.2
§ =− + =− 117.22 + −749.02 = 5.05 · 10š-Ê
+
2.5 · 10Ì
Nodul 2
1̈ 1
§+ = −ª = 111.42 − 0.2 · −436.62
+
2.5 · 10Ì
= 7.95 · 10š-Ê
1̈ 1
§ = −ª = −436.62 − 0.2 · 111.42 = −1.83 · 10š-Ë
+
2.5 · 10 Ì
ª̈ 0.2
§ =− + =− ‡111.42 + −436.62 ˆ = 2.6 · 10š-Ê
+
2.5 · 10Ì
şi şi
Deoarece în nodul interior 3 şi toate nodurile de pe contur 4....12 tensiunile
+
§+ , § şi § sunt egale cu deformaţiile § , § şi § .

sunt egale cu tensiunile rezultă că deformaţiile principale
P2. Se consideră o grindă perete de formă pătrată (Fig. 2.60a), simplu

rezemată pe reazeme punctuale şi încărcată cu o forţă uniform distribuită, de
intensitate p, pe marginea superioară. Se cere:
a) să se traseze distribuţiile de tensiuni , în secţiunea verticală

centrală;
b) să se traseze distribuţia tensiunilor ! într-o altă secţiune verticală;
c) să se verifice echilibrul grinzii perete;

d) să se calculeze tensiunile principale şi direcţiile lor în nodurile 9 şi
10 ale reţelei de diferenţe finite;
Deschiderea grinzii este L, înălţimea H = L şi grosimea egală cu unitatea

(b = 1). Calculele se vor efectua literal, funcţie de parametrii p şi L.
129
Fig. 2.60. Grinda perete: a) geometria, rezemarea şi încărcarea; b) reţeaua de diferenţe

finite
Rezolvare
paralele cu marginile, cu pasul Δ = Δ = Δ = L/6 (Fig. 2.60b).

a) Pe suprafaţa laterală a grinzii perete se trasează o reţea ortogonală de linii
Reţeaua se extinde (fictiv) cu un pas şi în afara grinzii perete, iar

numerotarea nodurilor se face în ordinea: noduri interioare; noduri pe contur
(frontieră); noduri exterioare. Existenţa unei axe de simetrie verticale
(simetrie totală: geometrică, de rezemare şi de încărcare) uşurează calculul,
deoarece acesta se poate efectua pentru o jumătate a grinzii perete.
Ecuaţia diferenţială I.34, cu derivate parţiale de ordinul 4, care

exprimă continuitatea în raport cu funcţia de tensiune,
&dH &dH &dH

∇ ∇ F x, y = 0 ⟹ +2 + d=0 I. 34
& d & & &
se transcrie în diferenţe finite, în nodurile interioare ale reţelei considerate,

folosind operatorul de transcriere din Fig. 1.10.
Pentru exemplificare, se prezintă aceste ecuaţii pentru punctele 1, 8
şi 15:
130
20F+ − 8 2F + Fd + F Ê + 2 2Fœ + 2F Ë + 2F + FË + F Ì =0
20FÊ − 8 Fœ + FË + FÌ + F++ + 2 Fd + FÉ + F+- + F+ + F + F+d +

FÊ + F =0
20F+œ − 8 F+ + F+d + F+Ê + F - + 2 F++ + F+Ë + F+Ì + F + + FÌ +

F+ + F Ê + Fd+ = 0
Valorile funcţiei de tensiune în punctele de pe contur şi din afara lui
se obţin din condiţiile la limită (I.38), rezultate din analogia de cadru:
&H
FOPQRST = MOVWTS ; = NOVWTS I. 38
&5 XYMZ[\
În acest scop se consideră conturul grinzii perete ca un cadru având

aceleaşi rezemări şi încărcări ca şi grinda perete. Cadrul de contur se
consideră secţionat pe rigla inferioară, în axa de simetrie, şi se construiesc
diagramele de moment încovoietor M şi de forţă axială N (Fig. 2.61 a, b, c).
Fig. 2.61. Analogia de cadru: a) cadrul de contur; b) diagrama M; c) diagrama N
Conform primei relaţii din (I.38) rezultă:
F+É = F+Ë = F+Ê = F+Ì = F - =F + =F =F =F d =F œ =
= M+É… œ =0
131
pL L L L pL pL 5pL
F =M = −p = − =
É É
2 6 6 12 12 72 72
pL L L L pL pL 2pL pL
F =M = ∙2 −p∙2 = − = =
Ë Ë
2 6 66 6 18 18 9
pL L L L pL pL pL
F =M = −p = − =
Ê Ê
2 2 24 4 8 8
Condiţia de egalitate dintre derivata normală la frontieră şi forţa
axială din cadrul de contur, exprimată în diferenţe finite, conduce la relaţia
(I.39):
FÍÎR = FÆQR + 2∆NOVWTS I. 39
Ţinând cont de numerotarea reţelei din Fig. 2.60b şi de diagrama de

forţă axială din Fig. 2.61c, rezultă:
F Ì = F+ ; F - =F ; F + =F ; F =F d = 0;
5pL L pL 7pL
F =F + 2∆N = +2 − =− ;
É œ
72 6 2 72
L pL pL
F = F + 2∆N =F +2 − =F − ;
d d
6 2 6
pL pL pL pL
F = FÉ − ;F = FÌ − ;F = F+ − ;F = F+œ − ;
œ
6 É
6 Ë
6 Ê
6
pL pL
F = F+Ê − =− ; Fd- = F + 2∆N+Ì = 0; Fd+ = F+œ ;
Ì
6 6 -
Fd = F+d ; Fd = F+ .
Înlocuind valorile funcţiei de tensiune din nodurile exterioare şi de
contur în sistemul de ecuaţii algebrice, după reducerea termenilor asemenea
şi efectuarea calculelor, se obţine forma finală a sistemului, cu necunoscute
F1...F15 (numai din nodurile interioare). În tabelul 2.2.. este redat sistemul de
ecuaţii obţinut, fiecare linie reprezentând coeficienţii de pe lângă
132
necunoscutele unei ecuaţii şi respectiv termenul liber (trecut în membrul

doi).
Se observă simetria sistemului faţă de diagonala principală (dacă

ecuaţiile 1, 4, 7, 10 şi 13 se înmulţesc cu 1/2) şi faptul că matricea
coeficienţilor necunoscutelor este o matrice de tip bandă.
Rezolvarea sistemului se poate face folosind pachetul de programe

pentru calcule matematice Mathcad, cu care se obţin valorile funcţiei de
tensiune în nodurile interioare ale reţelei:
F+ = 0,12108; F = 0,10816; F = 0,06852; Fd = 0,1105;
Fœ = 0,09977; FÉ = 0,06519; FË = 0,09139; FÊ = 0,08419;
FÌ = 0,05822; F+- = 0,06195; F++ = 0,05911; F+ = 0,04536;
F+ = 0,02555; F+d = 0,02607; F+œ = 0,02442,

valori care trebuie multiplicate cu factorul literal pL2.
, ,!
Cunoscând valorile funcţiei de tensiune F(x, y) în toate nodurile
particularizate în cazul reţelei cu ochiuri pătrate (Δ = Δ = Δ).

reţelei, se pot determina tensiunile folosind relaţiile (I.40),
Se calculează tensiunile şA în secţiunea verticală 28...16 şi se

trasează diagramele lor de variaţie.
Nodul 28:
& H F+ − 2F +F 2 F+ − F
= = = =
Ê Ì Ê
, Ê
& Ê
∆ ∆
2ec 0,12108 − 0,125
= = −0,28224e
c /36
& H F
− 2F Ê + F Ë 2 F Ë − F
= = = =
Ë Ê
, Ê
& Ê
∆ ∆
1 1
2ec I9 − 8J
= = −e
c /36
133
Nodul 1:
& H Fd − 2F+ + F 0,1105 − 2 ∙ 0,12108 + 0,125 ec
= = = =
Ê
,+
& ∆ c
36
+
= −0,23976e
& H F − 2F+ + F 2 0,10816 − 0,12108 ec

= = = = −0,93024e
,+
& ∆ c
36
+
Nodul 4:
& H FË − 2Fd + F+ 0,09139 − 2 ∙ 0,1105 + 0,12108 ec
= = = =
,d
& ∆ c
36
d
= −0,30708e
& H Fœ − 2Fd + Fœ 2 0,09977 − 0,1105 ec

= = = = −0,77256e
,d
& ∆ c
36
d
Nodul 7:
& H F+- − 2FË + Fd 0,06195 − 2 ∙ 0,09139 + 0,1105 ec
= = = =
,Ë
& ∆ c
36
Ë
= −0,37188e
& H FÊ − 2FË + FÊ 2 0,08419 − 0,09139 ec

= = = = −0,5184e
,Ë
& ∆ c
36
Ë
Nodul 10:
& H F+ − 2F+- + FË 0,02555 − 2 ∙ 0,06195 + 0,09139 ec
= = = =
,+-
& ∆ c
36
+-
= −0,25056e
& H F++ − 2F+- + F++ 2 0,05911 − 0,06195 ec

= = = = −0,20448e
,+-
& ∆ c
36
+-
Nodul 13:
134
& H F+É − 2F+ + F+- 0 − 2 ∙ 0,02555 + 0,06195 ec

= = = =
,+
& ∆ c
36
+
= 0,3906e
& H F+d − 2F+ + F+d 2 0,02607 − 0,02555 ec

= = = = −0,03744e
,+
& ∆ c
36
+
Nodul 16:
& H Fd − 2F+É + F+ 2 F+ − F+É 2 ∙ 0,02555ec
= = = = =
,+É
& ∆ ∆ c
36
+É
= 1,8396e
& H F+Ë − 2F+É + F+Ë

= = =0
,+É
& +É
∆
Diagramele de variaţie ale tensiunilor normale şA în secţiunea

centrală a grinzii perete se prezintă în Fig. 2.62 b, c.
b) Se calculează tensiunile tangenţiale ! în secţiunea verticală

26...18 (Fig. 2.62 a).
& H F −F +F −F F −F +F −F
! =− =− =− =0
- d d d
, É
& & 4∆ c
É 4 36
& H F −F + Fœ − F
! =− =− =
œ Ë
,
& & 4∆
0 − 0,1111 + 0,09977 − 0 ec
=− = 0,10197e
c
4
36
& H F − F + FÊ − F
! =− =− =
d
,É
& & É
4∆
0 − 0,10816 + 0,08419 − 0 ec
=− = 0,21573e
c
4 36
135
& H F − Fœ + F++ − F
! =− =− =
+
,Ì
& & Ì
4∆
0 − 0,09977 + 0,05911 − 0 ec
=− = 0,36594e
c
4
36
& H F − FÊ + F+d − F
! =− =− =
-
,+
& & +
4∆
0 − 0,08419 + 0,02607 − 0 ec
=− = 0,52308e
c
4 36
& H F − F++ + F+Ë − F+Ì

! =− =− =
+
,+œ
& & +œ
4∆
0 − 0,05911 + 0 − 0 ec
=− = 0,53199e
c
4 36
& H F − F+d + Fd − Fd- F − F+d + F+d − F

! =− =− =− =
- - -
,+Ê
& & 4∆ c
4
36
+Ê
=0
Diagramele de variaţie ale tensiunilor tangenţiale ! în secţiunea

26...18 se prezintă în Fig. 2.62 d.
136
; d) tensiunea !
Fig. 2.62. Distribuţii de tensiuni: a) reţeaua de diferenţe finite; b) tensiunea ;
c) tensiunea
c) Verificarea echilibrului grinzii perete
Corectitudinea tensiunilor calculate într-o anumită secţiune se

verifică folosind realţiile de echivalenţă dintre eforturi şi tensiuni. De
exemplu, în secţiunea verticală 28...16 rezultanta tensiunilor normale
trebuie să fie egală cu forţa axială din acea secţiune, adică:
( )• = Œ = 0
Pentru a obţine rezultanta tensiunilor se înlocuieşte distribuţia

obţinută cu o distribuţie echivalentă, în trepte, la care valoarea lui dintr-
un nod al reţelei se consideră constantă pe suprafaţa aferentă nodului (Fig.
2.63). Astfel integrala se transformă într-o sumă:
+É
∆
( )• = ( )• = ∙ ∙1+ ∙∆∙1+ ∙∆∙1+
Ê
, Ê
2 ,+ ,d
137
∆
∙∆∙1+ ∙∆∙1+ ∙∆∙1+ ∙ ∙1 =
,Ë ,+- ,+ ,+É
2
1
= −0,28224 ∙ − 0,23976 − 0,30708 − 0,37188 − 0,25056 + 0,3906
2
1
+ 1,8396 ∙ p∆ ∙ 1 = 0
2
Fig. 2.63. Distribuţii echivalente, în trepte, ale tensiunilor normale x şi y
Similar se verifică tensiunile dintr-o secţiune orizontală. De

exemplu, rezultanta tensiunilor din secţiunea orizontală 22…22 trebuie
să fie egală cu rezultanta încărcării de pe marginea superioară a grinzii şi de
sens contrar:
( )• = 2 ( )• = −pL
Ë
Se cunoaşte doar ,Ë = −0,5184p şi se mai calculează valorile:
138
& H FË − 2FÊ + FÌ 0,09139 − 2 ∙ 0,08419 + 0,05822 ec

= = = =
,Ê
& ∆ c
36
Ê
= −0,67572e
& H FÊ − 2FÌ + F 0,08419 − 2 ∙ 0,05822 + 0 ec

= = = =
,Ì
& ∆ c
36
Ì
= −1,161e
ec
& H FÌ − 2F + F FÌ + FÌ − 6
= = = =
É
,
& ∆ c
36
2 ∙ 0,05822 − 0,16667 ec
= = −1,80816e
c
36
Cu distribuţia echivalentă în trepte din Fig. 2.63, rezultanta
tensiunilor se scrie:
∆ ∆
2( )• = 2 ∙ ∙1+ ∙∆∙1+ ∙∆∙1+ ∙ ∙1 =
Ë
,Ë
2 ,Ê ,Ì ,
2
1 1 L
= −2p∆ 0,5184 ∙ + 0,67572 + 1,161 + 1,80816 ∙ = −2p ∙ 3 =
2 2 6
= −pL
Rezultanta tensiunilor ! din secţiunea verticală 26…18 ar trebui să

fie egală cu minus forţa tăietoare din secţiune, adică:
pL pL 2pL pL
( ! )• = V = − + p∆= − + =− =− = −0,333pL
E
2 6 6 3
Procedând similar ca la tensiunile normale, rezultă:

+Ê
∆
( ! )• = ( ! )• = ! ∙ ∙1+! ∙∆∙1+! ∙∆∙1+
É
, É
2 , ,É
∆
! ∙∆∙1+! ∙∆∙1+! ∙∆∙1+! ∙ ∙1=
,Ì ,+ ,+œ ,+Ê
2
139
1
= 0 ∙ + 0,10197 + 0,21573 + 0,36594 + 0,52308 + 0,53199 + 0
2
1 L
∙ p∆= p ∙ ∙ 1,73871 = 0,289785pL nu se veri|ică!
2 6
Observaţie
Pentru verificarea tensiunilor tangenţiale, reţeaua de diferenţe finite

trebuie să fie mult mai rafinată (deasă), în timp ce verificarea tensiunilor
normale nu depinde de gradul de rafinare al reţelei!
d) Sunt calculate deja ,Ì şi ! ,Ì , dar este necesar şi ,Ì . Această

tensiune are valoarea:
& H F+ − 2FÌ + FÉ 0,04536 − 2 ∙ 0,05822 + 0,06519 ec
= = = =
,Ì
& ∆ c
36
Ì
= −0,21204e
!
Tensorul tensiunilor din punctul 9 este:
−0,21204 0,36594
[âï ] = ð! ñ =$ %e
Ì 0,36594 −1,161
Valorile tensiunilor principale se calculează cu relaţia:
+ 1
= ± ß‡ − ˆ + 4! =
+,
2 2
−0,21204 − 1,161 e e
= ± á −0,21204 + 1,161 + 4 ∙ 0,36594
2 2
= −0,0873e =
= −0,68652 ± 0,59920 e ⟹ ; +
+,
= −1,2857e
Direcţiile tensiunilor principale se pot calcula cu relaţiile:
! 0,36594
tan à+ = = = 0,34082
+− −0,0873 − −1,161
⟹ à+ = arctan 0,34082 = 18,82°
140
! 0,36594
tan à = = = −2,93456
− −1,2857 − −1,161
⟹ à = arctan −2,93456 = −71,18°

Reprezentarea convenţională a stării de tensiune din nodul 9 se
Fig. 2.64. Tensiuni în nodul 9: a) reprezentarea convenţionala a tensorului; b) tensiuni

principale şi direcţiile lor
Se calculează invarianţii tensorului [âï ]:
+ = + = −0,21204 − 1,161 e = −1,37304e
= −! = −0,21204e −1,161e − 0,36594e = 0,11227e
Se verifică invarianţii cu tensorul principal:
0 −0,0873 0
ðâïòó ñ = $ +
% =ð ñe
0 Ì 0 −1,2857
+ = + + = −0,0873 − 1,2857 e = −1,373e
= + = −0,0873e −1,2857e = 0,11224e

De asemenea, se constată că:
141
à6+ + |à6 | = 18,82° + 71,18° = 90°
!
Tensorul tensiunilor din punctul 10 este:
−0,251 0
[âï ] = ð! ñ =$ %e
+- 0 −0,204
Deoarece ! ,+- = 0 (punctul 10 fiind pe axa de simetrie a grinzii
>
perete), şi având în vedere că tensiunile principale se ordonează algebric
( + ), rezultă:
+ = = −0,204e; = = −0,251e.
P3. La grinda perete cu dimensiunile, rezemarea şi încărcarea din Fig.

2.65a se cer:
a) să se calculeze valorile tensiunilor , ,! în secţiunea verticală

centrală a grinzii perete şi să se deseneze diagramele lor de variaţie;
b) să se compare rezultatele cu cele date de Rezistenţa materialelor.
Calculele se vor efectua literal, funcţie de parametrii q şi l.
142
Fig. 2.65. Grinda perete: a) geometria, rezemarea şi încărcarea; b) reţeaua de diferenţe

finite
Rezolvare
a) Calculul reacţiunilor
1 1
Â =0 ⟹ ∙2 − ∙2 ∙ ∙2 = 0⟹ =
E
2 3 3
1 2 2
Â =0 ⟹ ∙2 − ∙2 ∙ ∙2 = 0⟹ =
E
2 3 3
- Trasarea şi numerotarea reţelei de diferenţe finite (Fig. 2.65b)
Se alege o reţea cu pasul Δ = Δ = Δ = , se numerotează nodurile

interioare şi de pe contur, după care se continuă cu nodurile exterioare,
reţeaua fiind extinsă fictiv cu un pas şi în afara grinzii perete.
- Transcrierea în diferenţe finite a ecuaţiei diferenţiale (I.34) se face

în nodurile interioare, folosind operatorul din Fig. 1.10:
143
20F+ − 8 F + F + Fœ + F++ + 2 Fd + FÉ + F+- + F+ +

+FÊ + F+ + F+d + F+Ê = 0 =
‹
20F − 8 F+ + FÉ + FÊ + F+- + 2 Fœ + FË + FÌ + F++ +
+F + F+œ + F+É + F+Ë = 0
- Necunoscutele suplimentare din sistemul de ecuaţii algebrice
obţinut se elimină folosind condiţiile pe contur (exprimate prin analogia de
cadru):
&H
FOPQRST = MOVWTS ; = NOVWTS
&5 XYMZ[\
Cadrul înlocuitor şi diagramele de moment încovoietor M şi de forţă

axială N sunt arătate în Fig. 2.66.
Fig. 2.66. Analogia de cadru: a) cadrul înlocuitor; b) diagrama M; c) diagrama N
Aplicând prima condiţie de contur, rezultă:
ql 1 q l ql ql 3ql ql
F =M = l− l = − = =
3 22 3 3 12 12 4
Fd = Fœ = FÉ = FË = FÊ = FÌ = F+- = F++ = F+ = Md…+ = 0
A doua condiţie de contur, transcrisă în diferenţe finite, devine:
144
FÍÎR = FÆQR + 2∆NOVWTS

În baza acestei condiţii se determină valorile funcţiei de tensiune din
punctele fictive exterioare:
F+ = F+ + 2∆N = F+ + 2∆ ∙ 0 = F+ ; F+É = F + 2∆NÊ = F ;

ql 2ql 2ql
F+d = F+ + 2∆Nœ = F+ + 2l − = F+ − ; F+œ = F − ;
3 3 3
2ql 4ql 4ql
F+Ë = F + 2∆N+- = F + 2l − =F − ; F+Ê = F+ − .
3 3 3
- Rezolvarea sistemului de ecuaţii algebrice
Se înlocuiesc valorile F cunoscute şi rezultă:
ql 2ql 4ql
⎧20F+ − 8F − 8 + F+ + F+ − + F+ − =0
4 3 3 =
⎨ ql 2ql 4ql
⎩ 20F − 8F+ + 4 + F − 3 + F + F − 3 = 0
După reducerea termenilor asemenea sistemul devine
23F+ − 8F = 4ql
~ 7ql =
−8F+ + 23F =
4
având soluţiile:
106 289
F+ = ql = 0,228ql ; F = ql = 0,155ql
465 1860
- Calculul tesiunilor în secţiunea verticală centrală
Nodul 1:
& H F − 2F+ + F 0,25 − 2 ∙ 0,228 + 0,155

= = = =
,+
& +
∆
= −0,051
145
& H Fœ − 2F+ + F++ 0 − 2 ∙ 0,228 + 0

= = = = −0,456
,+
& +
∆
& H F+ − Fd + FÉ − F+-
! =− =− =0
,+
& & +
4∆
Nodul 2:
& H F+ − 2F + FÊ 0,228 − 2 ∙ 0,155 + 0

= = =
,
& ∆
= −0,082
& H FÉ − 2F + F+- 0 − 2 ∙ 0,155 + 0

= = = = −0,31
,
& ∆
& H F++ − Fœ + FË − FÌ
! =− =− =0
,
& & 4∆
Nodul 3:
& H F+ − 2F + F+ 2 F+ − F 2 0,228 − 0,25

= = = = =
,
& ∆ ∆
= −0,044
& H Fd − 2F + F+ 0 − 2 ∙ 0,25 + 0
= = = = −0,5
,
& ∆
& H
! =− =0
,
& &
Nodul 8:
& H F − 2FÊ + F+É 2 F − FÊ 2 0,155 − 0

= = = = =
,Ê
& Ê
∆ ∆
= 0,31
146
& H FË − 2FÊ + FÌ & H

= = = 0; ! =− =0
,Ê
& Ê
∆ ,Ê
& & Ê
Distribuţia tensiunilor în secţiunea centrală a grinzii perete se

Fig. 2.67. Diagramele tensiunilor , ,! în secţiunea centrală 3-1-2-8
şi !
b) Dacă am aplica teoria simplificată a Rezistenţei materialelor, s-ar
putea calcula doar tensiunile (cu formulele Navier şi
Juravski). Valorile extreme ale acestor tensiuni rezultă:
ql
2q q
= =± =± 4 =± = ± = ±0,167q
×ØÙ,×ÚÛ õ,ö
¸ 3l 12 6
2
unde
ql 1H 1 3l 9l 3l
= ;¸ = = = =
4 6 6 6 2
147
ql 9l
∙" 12 ∙ 8 q
! = = = = 0,0417q
-
-
1∙ 9l 24
1∙ 4
unde
ql 1 q ql H H H 9l
= − ∙ ∙l = ; " =1∙ ∙ = = ;
3 2 2 12 -
2 4 8 8
1∙H 1 3l 27l 9l
= = = =
12 12 12 4
Diagramele tensiunilor şi ! , obţinute cu metodele Rezistenţei
materialelor sunt trasate cu linie întreruptă în Fig. 2.67, din care se observă
că diferă substanţial faţă de cele obţinute în Teoria elasticităţii (în plus,
tensiunea nici nu se poate calcula în RM).
P4. Analiza unui element structural plan aflat în stare plană de tensiune
prin M.D.F.
Se consideră grinda perete cu dimensiunile, rezemările şi încărcările din
Fig.1…40, la care se cer:
a) valorile tensiunilor σx, σy, τxy în nodurile reţelei de diferenţe finite şi
distribuţiile lor în secţiuni verticale (literal, funcţie de p sau q);
b) verificarea echilibrului grinzii perete în două secţiuni caracteristice;
c) tensiunile principale şi direcţiile lor în nodurile reţelei (se vor
reprezenta pe un element diferenţial izolat în jurul punctului);
d) deformaţiile specifice principale în aceleaşi puncte, cu următoarele
date numerice: e = = 55 , ¨ = 25 ∙ 10É Fù , ú = 0,2.

ø‘ ø‘
F
utiliza o reţea de diferenţe finite centrale cu pasul ∆ = ∆ = ∆= c/3.

Grosimea grinzii perete se consideră egală cu unitatea (b = 1). Se va
148
2.3. PROBLEME CU REZOLVAREA ÎN DEPLASĂRI
P1. Să se determine deplasările şi tensiunile în punctul central al

diafragmei din Fig. 2.68, ştiind că laturii BC i se imprimă o deplasare
orizontală, distribuită liniar în lungul ei (uB = - u0, uC = 0). Condiţiile de
rezemare pe celelalte laturi sunt: AD şi OC – laturi fixe, AB – latură cu
deplasări împiedicate după direcţia y, dar punctele ei pot glisa pe orizontală
după o lege liniară (uE = - u0/2).
Fig. 2.68. Element structural plan
Rezolvare
Cunoscând deplasările pe contur, se recunoaşte cea de a doua
problemă fundamentală a elasticităţii. Rezolvarea se va face în deplasări,
prin integrarea cu diferenţe finite a sistemului (I.14). Considerând o reţea de
discretizare cu un punct interior (Fig. 2.68) şi pasul λ pe ambele direcţii, în
punctul 1 sistemul (I.14) se scrie:
149
u F  2u1 2u1  u E 0
2  1     1    0
 2
 2
4 2
2v1 2v1 u B
2  1    1    0
 2
 2
4 2
sau, introducând datele iniţiale,
2  0,5u0  2u1   1   2u1  0,5u0   0

4v1  1    2v1  1    0, 25u0  0
de unde rezultă
1,5  0,5 1 
u1  u0 ; v1  0,125u0
6  2 3 
Tensiunile în punctul 1 se determină din legea lui Hooke (forma
inversă) şi vor fi:
E  u v  E  uF 0  E  0,5u0 
 x1  2 
   2 
  
1   x y 1 1   2 2  1   2  2 
E
 u0
4 1  2  
E  v u  E  u  E
 y1  2 
   2 
0  F    x1    u0
1    y x 1 1   2  4 1  2  
E  u v  E  u E  u G  v H  v F 
 xy1        
2(1  )  y x 1 2(1   )  2 2 
E  u0  Eu0
  
4 (1   )  2  8 (1   )
P2. Să se determine deplasările şi tensiunile în punctul central al

diafragmei din Fig. 2.69, ştiind că:
- laturii BC i se imprimă o deplasare orizontală, constantă, u0;
- latura AD admite o cedare orizontală, constantă, Δ0 (Δ0 < u0);
150
- pe laturile DC şi AB deplasările verticale sunt împiedicate, iar cele

orizontale sunt distribuite liniar în lungul laturilor
 u  0 
uE  uH  0 .
 2 
Date numerice: l = 1,2m; E = 2,1·106daN/cm2 ; ν = 0,3; u0 = 0,1cm;

Δ0 = 0,03cm.
Fig. 2.69. Dimensiuni, rezemări pe contur şi sistem de referinţă pentru elementul structural
plan
Rezolvare
Cu aceleaşi observaţii ca la problema precedentă, se scriu ecuaţiile
(I.14) în punctul 1 (pasul reţelei este λ = l/2):
151
uF  2u1  uG uH  2u1  uE 0
2  1    1   
0
 2
 2
4 2
2v 2v u  u A  (u D  u B )
2 2 1  1   2 1  1    C 0
  4 2
Deoarece uA = uD şi uB = uC, din ultima ecuaţie rezultă v1 = 0, ceea
ce înseamnă că punctele diafragmei se deplasează numai pe orizontală,
observaţie care era evidentă iniţial. Din prima ecuaţie se obţine:
u F  uG  0,5(1  )(uE  u H ) u0   0  0,5(1  )(u0   0 )

u1  
3  3 
În punctul 1 tensiunile vor fi:
E  u v  E  u F  uG  E  u 0   0 
 x1  2 
   2    
1   x y 1 1   2  1  2  2 
E  v u  E u u E u   0
 y1  2 
    F G   x1   0
1   y x 1 1  2
2 1  2
2
Cu datele numerice ale problemei se obţin valorile:
0,1  0, 03  0,5(1  0,3)(0,1  0, 03)

u1   0,1765cm;
3  0,3
2,1 106 0,1  0, 03
 x1    1346,15daN / cm 2 ;
1  0, 32
120
 y1  0,3  1346,15  403,85daN / cm 2 .
Observaţii
1. Ca urmare a simetriei faţă de linia orizontală G – 1 – F, tensiunea
tangenţială din punctul 1 este nulă:
E  u v  E  uE  u H vG  vF 
 xy1        0
2(1   )  y x 1 2(1   )  2 2 
2. Dacă latura AD ar fi fixă (Δ0 = 0), rezultă:
152
1  0, 5(1  ) E u E u
u1  u0 ;  x1    0 ;  y1    0,
3  1   2
2
1  2
2
sau, numeric:
1  0,5(1  0,3)
u1  0,1  0, 05cm;
3  0,3
2,1 106 0,1
 x1     1923daN / cm ;
1  0,32 120
 y1  0,3  1923  577 daN / cm 2 .
Se observă că deplasările devin mai mici, iar tensiunile mai mari,

ceea ce se justifică fizic.
3. Rezultatele numerice obţinute au un caracter orientativ, deoarece

reţeaua de discretizare conţine un singur punct interior. Pentru a obţine
valori mai exacte, este necesar să se repete calculul, folosind o reţea cu un
număr mai mare de puncte. Cu alte cuvinte, este necesară îndesirea sau
rafinarea reţelei de diferenţe finite.
P3. Să se determine deplasările şi tensiunile într-un punct din interiorul

elementului structural prezentat în Fig. 2.70a, ştiind că:
- laturii BC i se impune o deplasare orizontală liniară (uB = u0);
- laturii AB i se impune o deplasare verticală liniară (vB = v0);
- laturile AD şi DC sunt fixe.
Date numerice: l = 1m; E = 2,1·106 daN/cm2 ; ν = 0,3; u0 = 0,25cm; v0 =

0,1cm.
153
Fig. 2.70. Elementul structural plan analizat: a) geometría şi condiţiile pe contur;
b) reţeaua de diferenţe finite
Rezolvare
Folosind reţeaua de discretizare din Fig. 2.70 b, ecuaţiile (I.14) se
transcriu în diferenţe finite după cum urmează:
- în nodul 1
u2  2u1 2u1  u E v F
2  (1  )  (1   )
0
 2
 2
4 2
2v1  vE v  2v u
2  (1  ) 2 2 1  (1   ) F2  0
 2
 4
- în nodul 2
uG  2u2  u1 2u2  uF vE  vB
2  (1  )  (1  )
0
 2
 2
4 2
2v2  vF v  2v2  vG u u
2  (1  ) 1  (1   ) E 2 B  0
 2
 2
4
Condiţiile pe contur se exprimă în deplasări, conform Fig. 2.67a:
154
u0 u 2u v
u B   u0 , uG   , uE   0 , uF   0 , vB  v0 , vE  0 ,
2 3 3 3
2v0 v
vF  , vG  0
3 2
Înlocuind în sistemul de ecuaţii, după efectuarea unor calcule se ajunge la:
12(3  )u1  12u2  2(1  )u0  (1   )v0
12(3  )v1  6(1  )v2  (1  )u0  4v0
12u1  12(3  )u2  2(5  2 )u0  (1  )v0
6(1  )v1  12(3  )v2  (1  )u0  (11  3 )v0
Sistemul obţinut se poate reduce la două sisteme de două ecuaţii, cu

necunoscutele decuplate. Rezolvând sistemul format din prima şi a treia
ecuaţie, se obţin deplasările u:
2(8  6  2 )u0  (1  )(4  )v0

u1  
12[(3  )2  1]
4(8  6  2 )u0  (1  )(4  )v0

u2  
12[(3  )2  1]
Din celelalte două ecuaţii rezultă deplasările v:
(1  )(7  3 )u0  (35  22  3 2 )v0

v1 
6[4(3  )2  (1  )2 ]
(1  )(7  3 )u0  2(35  22  3 2 )v0

v2 
6[4(3  ) 2  (1  ) 2 ]
Tensiunile în nodul 1 se scriu:
E  u v  E  u2  0 0  vE 
 x1  2 
   2 
 
1    x y 1 1    2 2 
155
E  v u  E  0  vE u 0
 y1  2 
   2 
 2 
1    y x 1 1   2 2 
E  u v  E  0  u E v2  0 
 xy1        
2(1   )  y x 1 2(1   )  2 2 
După înlocuirea deplasărilor în expresiile tensiunilor rezultă:
E  4  35  25 2  4 3 
 x1   u0  v0 
3l (1  2 )  4(8  6   2 ) 
E  32  20  7 2   3 
 y1    u0  v0 
3l (1  2 )  4(8  6   2 ) 
E  77  40  3 2 
 xy1   u 0  v0 
6l (1   )  2(35  22  3 )
2

Cu valorile numerice ale problemei se obţin următoarele deplasări şi

tensiuni:
u1  0, 048cm; u2  0, 0897cm; v1  0, 0263cm; v 2  0,0448cm;

daN daN daN
 x1  2300,9 2
;  y1  1390, 27 2 ;  xy1  1035,39 2
cm cm cm
P4. Să se determine tensiunile în punctul central al grinzii perete din

Fig. 2.71, fixată pe trei laturi şi încărcată pe latura liberă BC cu o forţă
liniară de intensitate maximă p.
156
Fig. 2.71. Grinda perete: a) geometrie, rezemare, încărcare şi reţea de diferenţe

finite; b) tensiuni în punctul 1
Rezolvare
Se recunoaşte cea de-a treia problemă fundamentală a elasticităţii,
problema mixtă; pe o parte a conturului, BADC, se cunosc deplasările (u =
0, v = 0), iar în rest, pe latura BC, tensiunile (  x   p ( y );  xy  0 ):
Rezolvarea se va face în deplasări, integrând ecuaţiile Lamé (I.14) prin

metoda diferenţelor finite. Folosind reţeaua de discretizare din Fig. 2.71 a,
în punctul 1, ecuaţiile (I.14) se scriu:
ua  2u1 2u1 0
2  (1  )  (1   )
0
 2
 2
4 2
2v v  2v 0
2 2 1  (1   ) a 2 1  (1   ) 2  0
  4
Condiţiile de contur în punctul „a” sunt:
p E  u v  p
 xa    2 
  
2 1    x y  a 2
 u v  uC  uB va  v1
 xya  0  G    0   0  va  v1
 y x  a 2 
157
Introducând va = v1 în a doua ecuaţie de mai sus, rezultă v1 = 0, ceea

ce înseamnă că punctele grinzii se deplasează numai pe orizontală.
Explicitând prima condiţie de contur, avem:
E  ua  u1 v v  p E  ua  u1  p
2 
 C B   2  
1    2  2 1     2
de unde rezultă
p 1  2
ua  u1   
2 E
p 1  2
Notând  k
2 E
Relaţia precedentă devine: ua  u1  k
Introducînd această expresie în prima ecuaţie, se obţine:
k
2  u1  k   4u1  2(1  )u1  0  u1  
2 
sau, substituind k rezultă

p 1  2 
u1    
2 E 2 
Tensiunile în punctul 1 sunt:
E  u v  E  ua  0  E u
 x1  2 
   2 
  0    a 
1   x y 1 1   2  1  2 
2
E 1  p 1  2  p 1  2 p 1   2  p 3 
             
1   2  2
2
E 2  2 E 2 E  4 2 
E  v u  E  u 0 p 3 
 y1      2 
0  a       x1
1  2  y x 1 1    2  4 2 
158
E  u v  E  ue  u f va  vb 
 xy1        0
2(1   )  y x 1 2(1   )  2 2 
Tensiunile σ x1 şi σy1 fiind negative, rezultă că în acest punct avem o

stare de compresiune după două direcţii ortogonale (compresiune biaxială –
Fig. 2.71b).
În ceea ce priveşte precizia relaţiilor de calcul, a se vedea observaţia

3 de la problema P2.
P5. Se cere să se calculeze şi apoi să se deseneze diagramele

tensiunilor pe secţiunea transversală centrală a elementului structural din
Fig. 2.72. Calculele se vor efectua literal, funcţie de parametrii p şi ν.
Fig. 2.72. Element structural plan: a) geometrie, rezemare şi încărcare; b) reţea de

diferenţe finite
159
Rezolvare
La sublinierile iniţiale, de la problema precedentă, trebuie adaugată
observaţia că punctele de pe axa de simetrie a elementului se deplasează
numai pe verticală (ua = u1 = u2 = ub = 0). Ca urmare, prima ecuaţia din
(I.14) devine o identitate (0 ≡ 0) şi, în consecinţă, pe reţeaua de discretizare
din Fig. 2.72b, cu pasul λ = l/2, se scriu numai ecuaţiile:
va  2v1  v2 2v1 0
2  (1  )  0 (1)
 2
 2
4 2
v1  2v2  vb 2v2
2  (1  ) 00 (2)
 2
2
Condiţiile de contur pe laturile libere CD şi AB se scriu:
- în punctul a
E  v u  E  va  v1 
 ya   p      p    0   p (3)
1  2  y x  a 1  2   
 u v  v v
 yxa  0  G     0  0 D C  0  00  0
 y x a 2
- în punctul b
 v u   v2  vb 
 yb  0     0    0  0  vb  v2
 y x  b   
 u v  vB  v A
 yxb  0     0  0 0  00  0
 y x b 2
1  2
Din (3) rezultă: va  v1  p
E
160
1  2
Cu notaţia p  k  va  v1  k
E
Înlocuind va şi vb în ecuaţiile (1) şi (2), rezultă sistemul:
v1  k  2v1  v2 2v1
2  (1  ) 0
 2
2
v1  2v2  v2 2v2
2  (1  ) 0
 2
2
din care, după rezolvare, se obţin deplasările
2  (2  )(1  2 )
v1   k   p
3  4   2 E (3  4   2 )
1 1  2
v2   k  p
3  4  2 E (3  4   2 )
Tensiunile pe axa de simetrie a-1-2-b se scriu:
- în punctul a
E  u v  E  va  v1 
 xa       0  ;  ya   p
1  2  x y  a 1   2   
- în punctul 1
E  u v  E  va  v2 
 x1  2 
    0  ;
1   x y 1 1  2  2 
E  v u  E  va  v2 
 y1  2 
   2 
  0  ;
1   y x 1 1   2 
- în punctul 2
E  u v  E  v1  vb 
 x2  2 
    0  ;
1   x y  2 1  2  2 
E  v u  E  v1  vb 
 y2      2 
  0  ;
1  2  y  x  2 1    2 
161
- în punctul b
E  u v  E  v v 
 xb      2 
0  2 b ;  yb  0
1  2  x y  b 1     
Înlocuind valorile deplasărilor, se găsesc:
 xa   p;  ya   p;  xb  0;  yb  0;
 (4  5   2 ) 4  5   2
 x1   p;  y1   p;
2(3  4   2 ) 2(3  4   2 )
 (1  ) 1 
 x2   p;  y 2   p.
2(3  4   )
2
2(3  4   2 )
Tensiunile τxy sunt nule pe axa de simetrie.
Pentru valoarea ν = 0,3 (oţel), tensiunile obţinute în Teoria

elasticităţii sunt:
 xa  0,3 p;  x1  0, 205 p ;  x 2  0, 055 p;  xb  0;
 ya   p;  y1  0, 685 p;  y 2  0,185 p ;  yb  0;
Dacă am folosi teoria simplificată a barelor din Rezistenţa materialelor,

tensiunile σx într-un punct oarecare „i” al secţiunii se calculează cu formula
Mz
lui Navier  xi  yi , unde yi este distanţa de la axa neutră până la punct.
Iz
Momentul încovoietor şi momentul de inerţie au valorile:
 l  pl
2
1 h3 1  (3l / 2) 3 9l 3
Mz    ; Iz   
 2  24 12 12 32
Tensiunile în punctele 1 şi 2 vor fi:
Mz pl 2 32  l  p p
 x1  y1   3      ;  x2    0, 037 p
Iz 24 9l  4  27 27
iar în punctele a şi b se pot calcula cu expresia

162
Mz pl 2 6 p
 x b , a   x max,min        0,111 p
Wz 24 1   3l / 2  2
9
În Fig. 2.73a sunt reprezentate tensiunile σx obţinute în Teoria elasticităţii

(cu linie continuă), comparativ cu cele obţinute în Rezistenţa materialelor
(cu linie întreruptă), iar în Fig. 2.73b sunt reprezentate tensiunile σy.
Fig. 2.73. Diagramele tensiunilor în secţiunea centrală: a) tensiunile σx; b) tensiunile σy
Observaţii
1. Tensiunile σx obţinute în Rezistenţa materialelor diferă mult de cele
obţinute în Teoria elasticităţii, deoarece elementul analizat nu
îndeplineşte condiţia de grindă lungă, la care s-ar putea aplica
formula lui Navier.
2. În punctul b tensiunea σx calculată prin metoda diferenţelor finite

este nulă. Acest rezultat se datorează faptului că reţeaua de
discretizare aleasă este grosieră şi a rezultat vb = v2. O creştere a
preciziei este posibilă prin îndesirea reţelei.
3. În Rezistenţa materialelor, pentru grinzile lungi, tensiunile σy se

neglijează fiind mici. Rezultatele obţinute în Teoria elasticităţii arată
163
că, pentru elementul analizat, aceste tensiuni nu pot fi ignorate, ele

având valorile cele mai mari (în punctul a σya = -p = 3,33 σxa).
164

Carte Tep

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Tep

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROBLEME DE ELASTICITATE PLANĂ

MIHAI VRABIE SERGIU-ANDREI BĂETU

PROBLEME DE TEORIA ELASTICITĂȚII

MIHAI VRABIE SERGIU-ANDREI BĂETU

PROBLEME DE TEORIA ELASTICITĂŢII

Editura Societăţii Academice “Matei - Teiu Botez”

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Editura Societăţii Academice "Matei - Teiu Botez"

PROBLEME DE ELASTICITATE PLANĂ ÎN

1. ECUAŢIILE GENERALE ALE ELASTICITĂŢII

1.1. PROBLEMA ELASTICITĂŢII PLANE

Problema elasticităţii plane constă în determinarea stării de tensiune, a

În cele ce urmează, sistemul de referinţă ales, pentru planul median al

Corpurile plane, de grosime uniformă şi mică în comparaţie cu

Ca exemple de corpuri aflate în stare plană de tensiune se pot

(vectorului) deplasărilor, T  . În cazul SPT cei trei tensori au forma:

Fig. 1. 1. Corp (element) în stare plană de tensiune: a) geometria, rezemarea şi încărcarea

Un corp se află în SPD, dacă în orice punct, deformaţiile sale nenule

În condiţii similare se află orice corp (element sau structură) de

Ca exemple de elemente structurale sau structuri aflate în SPD

SPD este caracterizată, în orice punct, de următorii tensori:

În probleme de elasticitate plană (SPT sau SPD) trebuie determinate

- 3 funcţii ale tensiunilor  x ( x, y ),  y ( x, y ),  xy ( x, y )   yx ( x, y ) ;

- 3 funcţii ale deformaţiilor  x ( x, y ),  y ( x, y ),  xy ( x, y )   yx ( x, y ) ;

- 2 funcţii ale deplasărilor u  u( x, y), v  v( x, y) .

1.2. ECUAŢIILE ELASTICITĂŢII PLANE

Analiza aspectelor static, geometric (de deformaţie) şi fizic ale

a) Aspectul static furnizează ecuaţiile diferenţiale de echilibru

în care, X şi Y sunt componentele forţelor masice pe direcţiile axelor de

b) Aspectul geometric al problemei furnizează ecuaţiile geometrice

c) Aspectul fizic conduce la ecuaţiile fizice sau constitutive, care

în care E, G, ν sunt constantele elastice ale materialului izotrop.

Folosind constantele lui Lamé,

în care, cu  v s-a notat deformaţia specifică volumică:

- pentru starea plană de tensiune

Ecuaţia de compatibilitate (continuitate) a deformaţiilor leagă

În relaţiile (I.9.1) px, py, sunt componentele intensităţii forţei

Fig. 1. 3. Ilustrarea condiţiilor pe contur: a) corp aflat în SPT; b) detaliu cu prisma

l  cos( n, x )  cos( ); m  cos( n, y )  sin( ) (I.9.2)

Cunoaşterea deplasărilor pe frontiera corpului implică scrierea

1.3 REZOLVAREA PROBLEMELOR DE ELASTICITATE PLANĂ

1.3.1. Rezolvarea în tensiuni

unde cu 2   s-a notat operatorul de derivare parţială a lui Laplace

Prin integrarea sistemului de ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale

1.4. SOLUŢII ALE PROBLEMELOR DE ELASTICITATE PLANĂ

sau în formă compactă

unde cu 22 s-a notat operatorul dublu laplacean

Interpretarea mecanică a funcţiei de tensiune conduce la concluzia

Fig. 1. 4. Element plan solicitat în SPT sau SPD

Folosind analogia de cadru, condiţiile de contur (I.9.1) sunt

contur ale funcţiei şi a derivatei sale în raport cu normala la contur (sau

- încărcări antisimetrice în raport cu axa Oy

În relaţiile precedente s-a folosit notaţia

Fig. 1.5. Încărcare periodică simetrică faţă de origine

Soluţia ecuaţiei (I.32) poate fi exprimată în variantele cu funcţii

F ( x, y )    C1  C2 n y  e  n y   C3  C4 n y  e n y  cos  n x a )

F ( x, y )    A  B n y  cosh  n y   C  D n y  sinh  n y  cos  n x b )

Fig. 1.6. Reţea ortogonală dreptunghiulară – numerotarea nodurilor

Fig. 1.7. Ilustrarea grafică a operatorilor de transcriere a derivatelor parţiale în raport cu

Fig. 1.8. Ilustrarea grafică a operatorilor de transcriere a derivatelor parţiale mixte în

Fig. 1.9. Transcrierea în diferenţe finite a operatorului 22 în cazul Δx  Δy

Fig. 1.10. Transcrierea în diferenţe finite a operatorului 22 în cazul Δx=Δy=Δ

A doua condiţie, transcrisă în diferenţe finite în punctul de pe contur