NOTIUNI DE ECOLOGIE

Ubicvitatea bacteriilor (răspândirea universală): este un concept de bază al microbiologiei.

Saprofite (sapros = putred, phyton = plantă): specii de microbi care se dezvoltă pe corpurile vegetale sau
animale moarte hrănindu-se cu materie organică în descompunere.
Simbioză: interacţiune intimă de lungă durată între 2 organisme.
Relaţii de mutualism: cooperare reciproc avantajoasă.
Relaţii de comensalism: un simbiont are un beneficiu din asociere fără a-i provoca daune celuilalt.
Relaţii de parazitism: unul din simbionţi trăieşte şi se hrăneşte pe seama celuilalt aducându-i daune.
 parazitismul: - permanent / temporar;
 organismele parazite: - monoxene / heteroxene.
MICROBIOTE
Contaminarea: simpla prezenţă a microorganismelor pe suprafeţele organismului gazdă.
Colonizarea: procesul de multiplicare a acestora fără a determina însă nici un fel de reacţii; este
condiţionată de existenţa unor condiţii favorabile de mediu, eficienţa apărării antiinfecţioase locale,
prezenţa unor factori nocivi.
Microbiota indigenă: microorganismele prezente în mod obişnuit în organismul indivizilor sănătoşi; la om
este variată şi extrem de abundentă (de 10 ori mai mare decât cel al celulelor umane).
Flora rezidentă (autohtonă): microorganismele care colonizează suprafeţele sau cavităţile organismului
uman persistând perioade lungi de timp.
Flora flotantă (allohtonă): microorganismele tranzitorii.
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
Procesul epidemiologic al bolilor infecţioase transmisibile:
Sursa de infecţie: bolnavi sau purtători de germeni.
Căile de transmitere:
- directe: contactul agentului cu tegumentul sau mucoasele prin atingere, contact sexual, sărut,
muşcătură, transplacentar)
- indirecte: aer, apă, alimente, vectori, sol, obiecte, instalaţii tehnico-sanitare, mâini murdare,
parenteral, etc.
- Receptivitatea unei populaţii: depinde de structura pe vârste, nivelul de imunizare, intervenţia
unor factori favorizanţi (profesie, mod de alimentaţie, tradiţii).
Bolile contagioase: boli infecţioase cu risc crescut de transmitere de la o gazdă la alta.
Modalităţi de manifestare a bolilor infecţioase:
- sporadic: număr mic de cazuri, pe un teritoriu relativ întins, la anumite intervale de timp, fără
legătură între ele;
- endemic: prezenţa relativ constantă a bolii într-o anumită regiune, dar cu frecvenţă redusă şi fără
legătură între cazuri;
- epidemic: număr mare de cazuri, într-o perioadă scurtă de timp, cu legătură certă între ele,
grupate în focare;
 - pandemic: număr mare de cazuri, legate între ele, într-o anumită perioadă de timp, pe un teritoriu
foarte vast - un continent sau chiar tot globul.
O problemă actuală – infecţiile nosocomiale (infecţiile de spital).
GERMENI DE IMPORTANTA MEDICALA
Din punct de vedere al potenţialului patogen:
- germeni nepatogeni: nu produc boli; în general, saprofiţi ai mediului extern ce nu se pot adapta la
condiţiile unei gazde vii;
- germeni condiţionat patogeni (“oportunişti”): produc boli doar în cazul unei deficienţe a apărării
locale sau generale a gazdei sau a unei mutaţii care exacerbează patogenitatea microbului; sunt
saprofiţi sau componenţi ai florei normale;
- germeni accidental patogeni: sunt puţin invazivi, fiind implicaţi în boli doar dacă ajung în locaţii
unde se pot sustrage factorilor apărării antiinfecţioase specifice sau nespecifice; în general,
aparţin microbiotelor indigene;
- germeni patogeni: au echipament de patogenitate ce le permite să invadeze organismul şi să
producă procese morbide.

CLASIFICAREA INFECTIILOR
Infecţie: constă în ansamblul proceselor care au loc într-un organism viu ca urmare a interacţiunii cu un
microb patogen.
După originea germenilor implicaţi: exogene / endogene.
În funcţie de spectrul de gazdă al microbilor implicaţi: antroponoze / zoonoze / antropozoonoze.
După mecanismul patogen: infecţii / toxiinfecţii.
După modul de producere: primare / secundare.
După numărul de germeni implicaţi: simple / mixte.
După intensitatea manifestărilor clinice: uşoare / medii / severe.
După evoluţie: acute / subacute / cronice.
FORME EVOLUTIVE
1. Infecţiile subclinice: sunt asimptomatice sau se asociază cu manifestări clinice minore.
Infecţii inaparente: agentul infecţios şi răspunsul imun sunt decelabile paraclinic; urmate de imunitate;
Infecţii latente: germenul rămâne viabil în organism multă vreme (anitoată viaţa)  este decelabil
paraclinic;
Boli subclinice: boli evolutive, conduc treptat la apariţia unor tulburări funcţionale şi leziuni organice;
Portajul de germeni: se realizează de către persoane aparent sănătoase ce au în organism germeni viabili,
capabili de multiplicare, pe care îi elimină continuu sau intermitent în mediul extern.
2. Infecţiile clinic manifeste:
Infecţii locale: germenii rămân la poarta de intrare, unde se multiplică şi îşi exercită efectele nocive;
Infecţii regionale: cuprind zonele din vecinătatea porţii de intrare, mai ales vasele şi ganglionii limfatici;
Infecţii generalizate (sistemice): se caracterizează prin larga diseminare în ţesuturile organismului a
microbilor pătrunşi printr-o poartă de intrare sau existenţi într-un focar.
Un caz particular = infecţia de focar - infecţie cronicizată, cu simptomatologie locală minimă dar cu
acuze la distanţă.
INFECTII SISTEMICE
Infecţiile sistemice pot fi:
• Boli ciclice - au evoluţie regulată, stadială:
- incubaţie: din momentul infectării  apariţia semnelor de boală;
- debut: primele manifestări clinice, frecvent nespecifice;
- perioadă de stare: semnele şi simptomele specifice bolii;
- convalescenţă: refacerea organismului şi instalarea imunităţii specifice în cazul evoluţiei
favorabile.
• Septicemii: prezenţa persistentă a germenilor în sânge; are o evoluţie neregulată, de obicei severă; se
caracterizează prin:
- poarta de intrare;
- focarul septic primar;
- bacteriemie iniţială;
- metastaze septice în diverse organe.