Felul substantivelor

Criterii de clasificare ale substantivului:

După înțeles:
a) substantiv comun (un substantiv comun denumește obiecte de același fel): elev,
carte, ploaie, patrie, casă, etc.
b) substantiv propriu (un substantiv propriu denumește anumite obiecte spre a le
deosebi de altele): Georgescu, Brăila, Costel, Mureș, Luceafarul, etc.

După structură:
a) substantiv simplu (format dintr-un singur cuvânt): fată, patrie, școală, casă,
București, Gigel, Argeș, etc.
b) substantiv compus (format din două sau mai multe cuvinte): bunăvoință,
binefacere, câine-lup, Ștefan cel Mare, Câmpulung, Piatra Neamț, etc.

Genul substantivelor
a) substantiv masculin: un elev (singular) - doi elevi (plural);
b) substantiv feminin: o elevă (singular) - două eleve (plural);
c) substantiv neutru: un scaun (singular) - doua scaune (plural);

Substantivul epic are o singură formă pentru masculin cât si pentru feminin:
carabuș, elefant, țânțar, privighetoare, dihor, greier, vultur, lebădă, papagal, etc.

Substantivele mobile sunt substantivele nume de ființa care au o formă pentru

masculin si altă formă pentru feminin. De exemplu: profesor, muncitor (masculin) -
profesoară, muncitoare (feminin).

Procedeul cu ajutorul căruia putem forma substantive feminine din cele masculine și
invers se numește moțiune.

Numarul substantivelor
Substantivele au urmatoarele numere:
a) singular: frate, casă, tablou;
b) plural: frați, case, tablouri.

Substantivele defective de număr:

A. Substantive care au forme numai la singular (singularia tantum):
1) substantive comune:
- nume de materie: lapte, miere, unt, secară, mazăre, aur, tablă, lână, vatră;
- termeni de sport: fotbal, oină, șah;
- nume abstracte, care exprimă însușiri și stări fiziologice: cinste, curaj, bunătate,
lene, sete;
2) substantive proprii:
- nume de persoană: Gigel, Costel, Ioana;
- nume geografice: Banat, Olt, Bacău, Ceahlău.

B. Substantive care au forme numai la plural (pluralia tantum):

1) substantive comune: anale, șale, câlți, icre, tăiței, zori, ochelari, etc.
2) substantive proprii: Bucegi, Carpați, etc.

C. Substantive cu forme multiple de plural sau de singular

1) cu forme multiple de plural:
- sunt substantive cu același înțeles: coli - coale, boli - boale.
- cu înțeles diferit: cornuri (produse de panificație sau instrumente muzicale), coarne
(la animale), corni (la arbuști), capi (conducători sau șefi), capete (extremități ale
unor obiecte), capuri (termen din georgafie);
2) cu forme multiple de singular: pântec - pântece, foarfec - foarfece, oaspete -
oaspe.

Substantivul colectiv denumește o totalitate de obiecte de același fel: stol, grup,

oaste, studențime, brădet, pietriș, porumbiște, etc.

Substantivele care denumesc ființe și care prezintă cuvinte diferite pentru a indica cele
două sexe se numesc substantive heteronime.

bărbat – femeie, băiat – fată, bou – vacă, cocoș – găină

Substantivele care prezintă aceeași formă pentru a indica ambele sexe se numesc
substantive epicene și în general reprezintă nume de animale.

veveriță, elefant, fluture, dihor, rechin, bâtlan, privighetoare, papagal

Cazurile substantivelor
În limba română, substantivele pot avea unul din cinci cazuri:

Nominativ

În acest caz, substantivul va răspunde la întrebările: „cine?”, „ce?” și „care?”. Funcțiile

sintactice îndeplinite pot fi acelea de: subiect, nume predicativ și atribut.

Exemplu: Zăpada cade neîncetat. (caz nominativ, subiect) – Ce cade neîncetat?

Acuzativ

Substantivul în cazul acuzativ răspunde la următoarele întrebări: ce?, pe cine?, pe ce?,

cu cine?, cu ce?, la cine?, la ce?, despre cine?, despre ce?, lângă cine?, lângă ce?, de
la cine?, de la ce?, unde?, de unde?, până unde?, când?, cum?, care?, ce fel de?

Funcțiile sintactice îndeplinite de substantivele în cazul acuzativ pot fi acelea de:

complement direct, complement indirect, complement de agent, atribut
substantival prepozițional, nume predicativ, complement circumstanțial de loc,
complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de mod, precum
și complement circumstanțial de scop.

Exemple:

Am văzut-o pe Ioana la magazin. (complement direct, caz acuzativ) – Pe cine am văzut?

Cadoul este pentru Bogdan. (nume predicativ, caz acuzativ) – Pentru cine este cadoul?

Pentru cazul acuzativ există prepoziții specifice, care ajută la recunoașterea mai ușoară
a cazului, în funcție de prepoziția care însoțește substantivul. De obicei, aceste prepoziții
se regăsesc și în întrebările (mai sus menționate) ce corespund acuzativului.

Exemple de prepoziții: pentru, la, despre, de la

Genitiv

În cazul genitiv, substantivul răspunde la întrebările: „al cui? a cui? ai cui? ale cui?”.
Acestui caz îi corespunde o marcă gramaticală: articolul posesiv (al, ai, a, ale).

Totodată, un substantiv aflat în cazul genitiv poate îndeplini una dintre următoarele
funcții sintactice: atribut substantival genitival, atribut substantival prepozițional,
atribut substantival apozițional, nume predicativ, complement indirect,
complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de loc,
complement circumstanțial de mod, precum și pe aceea de complement
circumstanțial de scop.

Exemple:

Cartea Ancăi este interesantă. (atribut substantival genitival, caz genitiv) – A cui carte?
Prietenii mă așteaptă în spatele blocului. (complement circumstanțial de loc, caz genitiv)
– În spatele cui?

Observație: Substantivul se analizează, de regulă, împreună cu prepoziția sau

locuțiunea prepozițională. În cazul nostru, există un substantiv în cazul genitiv, însoțit de
locuțiunea prepozițională specifică acestui caz: „în spatele”.

Asemeni acuzativului, și cazului genitiv îi corespund prepoziții specifice, care ajută la

recunoașterea mai ușoară a acestuia, în funcție de prepoziția care însoțește
substantivul. De obicei, aceste prepoziții se regăsesc și în întrebările ce corespund
acuzativului.

Exemple de prepoziții: asupra, împotriva, înaintea, înapoia

Dativ

Substantivele în cazul dativ determină un verb, răspunzând la întrebarea „cui?”. Funcțiile

sintactice îndeplinite de substantivele în cazul dativ pot fi acelea de: atribut
substantival prepozițional, atribut apozițional, nume predicativ, complement
indirect, complement circumstanțial de mod, precum și complement
circumstanțial de cauză.

Exemplu: I-am dat Laurei informațiile cerute. (complement indirect, cazul dativ) – Cui am
dat informațiile cerute?

Cazul dativ are și el anumite prepoziții care îi corespund. Câteva exemple de prepoziții
specifice cazului dativ sunt: mulțumită, grație, potrivit, conform.

Vocativ

Substantivele la cazul vocativ nu îndeplinesc nicio funcție sintactică. Acestea pot

exprima fie o chemare, o strigare sau o invocare. Astfel, se atrage atenția asupra
intenției comunicării directe, despărțindu-se substantivul în vocativ de restul propoziției
prin virgulă. De obicei, substantivele în cazul vocativ sunt nume proprii.

Exemplu: Cristian, vino la masă! (caz vocativ, fără funcție sintactică)

Funcțiile sintactice ale substantivelor
Depinzând de cazurile acestuia, substantivul poate avea numeroase funcții sintactice:

Nominativ

Subiect: Alina este fericită.

Nume predicativ: Aceasta este Alina.

Atribut substantival apozițional: Prietena mea, Alina, își serbează ziua de naștere.

Acuzativ

Nume predicativ: Statueta este de piatră.

Complement direct (cu sau fără prepoziție): Pe Alina o amuză filmul. Am vizionat filmul.

Complement indirect: Am discutat despre Alina.

Complement circumstanțial

De mod: Am vorbit ca Alina.

De loc: Mergem la Alina.

De timp: Într-o dimineață am plecat la Alina.

De scop: Alina studiază pentru examen.

De cauză: Alina a înghețat de frig.

De agent: Povestea a fost scrisă de Alina.

Atribut substantival prepozițional: Povestea despre Alina mi-a trezit interesul.

Genitiv

Nume predicativ: Argumentele au fost contra Alinei.

Atribut substantival genitival: Păpușa Alinei are părul blond.

Atribut substantival prepozițional: Frunzele din fața casei trebuie adunate.

Atribut substantival apozițional: Cartea prietenei mele, a Alinei, este foarte interesantă.

Complement indirect: Alina luptă împotriva rasismului.

Complement circumstanțial

De loc: Alina s-a mutat în spatele casei părinților ei.

De timp: M-am trezit înaintea Alinei.

Dativ

Nume predicativ: Copilul devine asemenea Alinei.

Complement indirect: I-am cumpărat Alinei o carte.

Complement circumstanțial de mod: Copilul se comportă asemenea Alinei.

Atribut substantival prepozițional: Presupunerile împotriva Alinei s-au dovedit valide.

Vocativ

Nu are funcție sintactică! Exprimă o adresare directă, o chemare și de desparte de

restul enunțului prin virgulă.

Alina, fii atentă!