Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Limbi și Literaturi Străine

Departamentul de Traducere și Interpretare

Lucrul individual
la literatura universală până în secolul XVII-lea
“Omul renașterii în comparație cu omul medieval”

Student: Gangan Cristina, grrupa: EG183TR

Profesor: Taraburcă Emilia

Chisinau 2019
 Introducere
Începând de la afirmația scriitorului și publicistului spaniol Camilo Jose Cela : “Literatura
este denunţarea timpurilor în care cineva trăieşte”,putem la rândul nostru afirma că literatura
niciodată nu-și va pierde valoarea, fiind un izvor nesecabil de cunoștințe și un tezaur istoric, prin
care s-au oglindit toate schimbările sociale, politice și culturale pe tot parcursul existenței omenirii.
Datorită adepților literaturii și artei scrisului, astăzi suntem norocoși de a ne cufunda in filele și
atmosfera vieții antice, medievale etc. Datorită textelor literare păstrate până în zilele noastre, putem
compara viața omului medieval, care opta spre o legătură tot mai strânsă cu Dumnezeu,crezând ca el
e atotputernicul atât pe pământ cât și în ceruri, și a omului renașterii, care este înzestrat cu o gândire
analitică și crede în posibilitățile sale de a se perfecționa continuu și că viața și viitorul e în propriile
mâini.

Desigur că viața omului medieval și a celui renascentist nu va fi la fel, acest fapt datorându-se
diferitor factori, și anume celor politici și religioși, care niciodată nu au fost neglijați , ci invers,
mereu având o influență aupra vieții sociale și la fel asupra literaturii.

Astfel, în perioada medievala, care se caracterizează prin nenumărate războaie și revolte populare,
biserica a avut o putere foarte mare. Influența clerului a fost nu doar de ordin spiritual, dar și
ideologic, chiar economic și politic. În prima perioada a literaturii medievale toate scrierile
conțineau texte religioase, personajele erau devotați lui Dumnezeu, iar toate acțiunile se învârteau în
jurul lui; se scriau foarte multe istorii ale vieții sfinților și se descriau diverse viziuni despre viața de
apoi, astfel motivând oamenii la o viața pură, în care desfrânarea și alte păcate nu se acceptă sau vor
urma pedepse dureroase în lumea de dincolo.

În perioada a doua a literaturii medievale în poemul epic medieval se reproduce modul de gândire,
tradițiile, obiceiurile, istoria, faptele de vitejie ale acelui timp.Unoeri în mod direct, dar cele mai
deseori indirect prin prisma miturilor și a personajelor mitologice. Deobicei, se descriau faptele de
glorie ale eroilor legendari. Cavalerismul devine foarte influent, transformându-se într-o adevărată
organizație cu regulamentul și idealurile sale de eroism, cinste, iubire. Cavalerul, care devine
personaj central în toate operele , își petrece viața în războaie, turniruri, petreceri și diverse ospețe.

Deși, Renașterea doar succede Evului Mediu, aceasta este o întreagă epocă care vine cu o
cultură și o civilizație nouă. Reprezentanții și revoluționiștii, care au pus bazele literaturii
renascentiste, sunt umaniștii. Ei sunt cei care au elaborat idei, concepte și fenomene noi. În felul
acesta umanismul este o mișcare culturală și intelectuală din perioada Renașterii. Acesta a venit cu o
1
nouă concepție despre existență și om, cu o redefinire a omului și a poziției lui în lume. Umanismul
este contrapus dogmatismului și scolasticii medievale. Aici omul este un adevărat microcosmos; o
unitate dialectică între psihic și fizic, între spiritual și intelectual; este o ființă complexă și
multiaspectuală.

În comparație cu societatea medievală, care se caracterizează ca luptătoare împotriva

dușmanului din exterior, se implică în consolidarea statalității și în luptele feudale, societatea
renascentistă pledează pentru afirmarea sa în toate aspectele vieții, promovând în primul rând
libertatea de a gândi.

Tematici
Prima diferență și în același timp trăsătură specifică atât a operelor medievale cât și a celor
renascentiste, sunt temele abordate și modul de percepție diferit a unor tematici comune.

Tema eroismului
Eroismul era o temă actuală în perioada medievală, astfel majoritatea textelor epice
glorificau faptele de vitejie ale cavalerilor/eroilor. O capodoperă a acestui gen este „Cântecul lui
Roland”(Chanson de Roland). Poemele se inspiră din fapte istorice reale: expediția din 778 a lui
Carol cel Mare împotriva arabilor din Spania, atunci când armata condusă de cavalerul Roland a fost
învinsă de către sarazini. Ca rezultat a acestei lupte vigilente în care Roland a luptat cu o armată care
o depășea pe a sa de câteva ori și din ultimele răsputeri a sunat din cornul magic pentru a cere ajutor
și a n-o lăsa pradă inamicilor, a fost considerat drept simbol al loialității vasalice și al vitejiei, puse
în serviciul patriei, al onoarei și devotamentului față de țară:
„Roland viteazul zace subt un pin
Cu fața către Spania întoarsă,
Încep prin minte amintiri ă-i treacă:
Tot ce cu vitejie cucerise
Si dulcea Franță, cei cu el de-i viță
Și Carolmagnul, care îl crescuse...
Și plânsul și suspinele-l înving...”

O altă epopee care oglindește eroismul și lupta dintre bine și rău este Beowulf. Acesta și-a
demonstrat curajul și iubirea față de patrie atunci când binevol s-a oferit sa lupte contra
înfricoșătorului monstru Grendel, mai apoi contra mamei sale care dorea sa se răzbune pentru
2
moartea fiului său cu orice preț. Devotamentul era vizibil, pentru că a făcut un pas destul de riscant,
privind moartea în ochi în luptă cu uriașii balauri, care doreau sa atace și să distrugă:
“volnic vitejii să vină, la vremi de război,
sprijin să-i deie supuşi; prin fapte de seamă,
un crai cîştiga-va cinstire în oricare clan.”

Nu pot fi neglijate nici baladele populare, cele mai cunoscute și până în prezent fiind despre Robin
Hood, războinicul bun, care împreună cu ceata sa trăia în pădure, pândea și jefuia pe cei bogați, mai
ales pe reprezentanții clerului și nu-i atingea, dimpotrivă, îi ajuta pe cei săraci. Iar principiul după
care trăia , reușea să obțină respectul luptătorilor săi și admirația oamenilor pe carwe îi ajuta era:
„Un lider este o persoană care știe calea, o urmează și o arată și altora.”

Tema dragostei
Tema dragostei a fost abordată atât in perioada medievală cât și în cea a Renașterii, dar
percepută și caracterizată diferit. În literatura cavalerească sau literatura medievală, tema dragostei
era interpretată într-un mod deosebit, aceata fiind un sentiment pur și celest, pentru care cavalerii
săvârșeau fapte eroice și pentru care luptau crâncen. Un exemplu poate servi iubirea lui Tristan și
Isolda, care a avut loc doar în viața de apoi. Chiar dacă mormintele lor au fost clădite pe părți opuse
a bisericii, copacii care creșteau pe mormintele lor se încleștau de parcă s-ar îmbrățișa și în acest
mod demonstrau că până nu trecuseră în neființă au trăit cele mai profund și frumos sentiment al
iubirii, căruia mereu se opunea cineva.

Tema dragostei în perioada Renașterii, nu a fost abordată de Boccacio în spirit medieval:

dragostea ideală, spirituală, platonică, ci ca dragoste pământească, fizică și senzuală. De aici se și
observă diferența de mentalitate a societăților din perioade diferite, care în Renaștere nu cunosc
limite și rușine, care savureaza plăcerea atăt spirituală cât și cea trupească. Dovada acestor trăsături
este opera ”Decameronul”, care prin stilul său satiric și ironic manifestă eliberarea găndului omului,
a omului căruia nu-i mai este frică să spună lucrurilor pe nume și care își permite să critice ceea ce
consideră necear de criticat, ceva inacceptabil in perioada medievală. La fel , această capodoperă a
lui Boccaccio a criticat pe deplin Clerul, abordând viciile ca: avariția, corupția, vanitatea, naivitatea
etc. În acest mod, Boccaccio reușește să reproducă adevărul vieții efemere, exprimând ”vocea
poporului”, care mereu era oprimată de politica bisericească impusă. Anume aici se observă
gândirea analitică a societății renascentiste, depășind concepția medievală , care promovează
ascetismul, supunerea și suferința și se pune în valoare omul și viața, știind de ciuma care acapara pe

3
zi ce trece tot mai multe suflete omenești, aceștia deveneau tot mai smeriți și se întărea dragostea de
viață. Pentru ei, comparativ cu oamenii medievali, nu există viață de apoi, de aceea ei nu sunt gata să
se supună unor dogme, dar dimpotrivă, să trăiască fiecare clipă a vieții sale.

”Hamlet” este drama care la fel arată nu cea mai frumoasă parte a iubirii. Shakespeare
supune personajul principal la dureri spirituale și mentale, fiindu-i omorât tatăl, iar acest fapt
înnebunindu-l și astfel nu-i permitatea să se focuseze pe propria viață, uitând de tot ce cândva îl
făcea fericit – Ofelia. Într-un final, când omorul fusese dezlegat și era gata să iubeascp din plin, era
prea târziu, iubirea plecându-i în neființă din același motiv – înnebunise de moartea tatălui său
omorât întâmplător de Hamlet.
Hamlet a fost personajul ideal renascentist, care era mereu în căutarea liniștii lăuntrice, debusolat și
turmentat de tot ce se întâmplă în juru-i, mereu adresându-și întrebări și deseori trăind niște
sentimente înfricoșător de profunde și dureroase:
”Un fel de luptă se dădea în mine...
Nici nu puteam să dorm; mă chinuiam
Ca-m fiare, răzvrătiții...”

”...cât de grea mi-e inima”

”...sufăr de-o amarnică tristețe”

Raportul literatura medievala – renascentistă

Pornind de la afirmația dramaturgului latin Terențiu: ”Sunt om și nimic din ce este omenesc nu-mi
este străin”, putem susține ideea că umaniștii au pledat pentru libertatea creatoare, pentru renunțarea
la tot felul de dogme și prejudecăți. Au creat idealul ”omului universal”, care este în același timp om
al culturii, om al științelor și om de stat.

Dacă în perioada medievală se punea accent pe ascetism, lipsuri, umilință, atunci Renașterea
dimpotrivă aduce ca valoare demnitatea omului, credinșa în posibilitățile lui, dragostea și bucuria de
viață.

Dacă în perioada medievală se spunea ”Cunoaște-l pe Dumnezeu”, în Renaștere îndemnul va

fi ”Cunoaște-te pe tine însuți.” Tot în Renaștere a fot readus la viață (în condiții noi) îndemnul
anticilor ”Bucură-te de viață.”

4
 Dacă în Evul Mediu accentul se punea pe viața de apoi (suferințele îndurate de viața de aici
vor fi răsplătite prin fericirea veșnică în viața de apoi), în Renștere accentul se punea pe viața
efemeră în toate manifestările sale, inclusiv în cele materiale, care de asemenea pot oferi multe
satisfacții și plăceri.

Dacă în Evul Mediu se aprecia meditația, contemplarea, atunci în Renaștere o atenție mai
mare se acordă activismului uman (implicării omului în toate sferele vieții).

Trăsături ale omului medieval/renascentist

Trăsături ale omului medieval:

 Curajos
 Patriot
 Devotat
 Cinstit
 Demn
 Loial
 Fidel
 Credincios
 Înțelept
Trăsături ale omului renascentist:
 Rațional
 Ambițios
 Liber
 Curios
 Activ
 Optimist
 Încrezut
 Multilateral

5
 Concluzie
Nu apar dubii referitor la afirmația Amitei Bhose: ”Literatura este creația unei societăți întregi și ca
atare reprezintă mentalitatea unui întreg popor”, deoarece prin prisma capodoperelor create de
”meșteșugarii” literaturii a fost vizibilă schimbarea gândurilor și percepțiilor omenești din
perioadele istorice și culturale. De la un om supus religiei și impus de a studia nimic pe lângă
teologie, s-a creat o ființă-microcosmos, gata de orice schimbări și așteptându-se la totul și în același
timp la nimic, altfel spus trăind clipa din plin, eliberându-se de dogme și prejudecăți, care
reprezentau sensul vieții unui om medieval.

Nu poate rămâne nemenționată perioada de tranzicție dintre Evul Mediu și Renșterea, adica
prerenașterea, care a fost podul de trecere a unei vieți dăruite doar lui Dumnezeu și a unei vieți
dăruite ție însuți și lumii înconjuratoare.

În Lucrarea sa ”Divina comedie”, Dante a reprodus o călătorie care a început din întuneric și a ajuns
la lumină, care a început de la reproducerea durerii, suferinței, păcatului și a ajuns până la descrierea
credinței și fericirii. A considerat că acest drum se parcurge prin asumarea păcatelor, purificarea
spirituală, dezicerea de patimi,prin apelul la rațiune, prin căutarea echilibrului și a armoniei.

Dante a fost convins că acesta ete drumul pe care trebuie și poate să-l parcurgă fiecare om, să
iasă din întuneric și să ajungă spre lumină: ”Fiecare om are dreptul la fericire.”Anume acesta și este
mesajul umanist al operei lui Dante, consideratultimul poet al Evului Mediu și primul poet al
Renașterii.

6
 Cuprins
Introducere.......................................................................................................................................................1
Tematici.............................................................................................................................................................2
Tema eroismului............................................................................................................................................2
Tema dragostei..............................................................................................................................................3
Raportul literatura medievala – renascentistă..................................................................................................4
Trăsături ale omului medieval/renascentist......................................................................................................5
Concluzie...........................................................................................................................................................6