Conţinutul economic al finanţelor publice

Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii este necesară constituirea la dispoziţia
autorităţilor publice a unor importante fonduri de resurse financiare publice.
Aceste fonduri sunt constituite în cea mai mare parte pe seama produsului intern brut şi
sunt utilizate pentru satisfacerea nevoilor sociale, atât de interes naţional, cât şi local. Fondurile
la care ne referim se mobilizează aşadar pe baza unui transfer de valoare, de putere de cumpărare
de la persoanele fizice şi juridice la dispoziţia organelor administrative publice centrale şi locale.
În sens invers au loc transferuri de putere de cumpărare de la fondurile publice de resurse
financiare către diverşi beneficiari, persoane fizice şi juridice.
Se manifestă, deci, fluxuri de resurse financiar în dublu sens: la şi de la fondurile publice
de resurse financiare, fapt care generează anumite raporturi sau relaţii sociale între participanţii
la acest proces.
Prin urmare, poate astfel vorbi de două categorii de relaţii:
a) relaţiile care apar între participanţii la procesul de constituire a fondurilor de resurse
financiare publice (agenţii economici, persoane fizice autorizate, persoane fizice rezidente în
străinătate ce desfăşoară o activitate pe teritoriul naţional etc.), pe de o parte şi colectivitatea,
reprezentată de stat, pe de altă parte.
b) relaţiile care apar între colectivitatea reprezentată de stat, pe de o parte şi beneficiari
fondurilor băneşti constituie în economie (persoane fizice şi juridice) pe de altă parte.
Aceste relaţii sociale apărute în procesul constituirii şi repartizării fondurilor băneşti din
economie sunt prin natura lor relaţii economice legate indisolubil de repartiţia produsului intern
brut. În condiţiile existenţei producţiei de mărfuri şi a acţiunii legii valorii, cea mai mare parte a
repartiţiei produsului intern brut creat în economie se realizează prin intermediul banilor, iar
relaţiile economice amintite anterior îmbracă formă bănească.
Relaţiile financiare sau pe scurt finanţele reprezintă aşadar ansamblul relaţiilor
economico-sociale exprimate valoric sau care îmbracă o formă bănească apărute în procesul
distribuirii şi redistribuirii produsului intern brut în scopul constituirii şi repartizării fondurilor
publice de resurse financiare pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii.
Se impune o delimitare între sfera de cuprindere a relaţiilor financiare şi cea a relaţiilor
băneşti.
Între cele două categorii există un raport ca de la parte la întreg. Sfera relaţiilor
financiare, mai îngustă decât a relaţiilor băneşti, cuprinde numai acele relaţii băneşti care
exprimă un transfer de valoare, de putere de cumpărare nu şi pe cele care reflectă o schimbare a
formelor valorii.
În legătură cu apariţia relaţiilor financiare trebuie precizat că este necesară îndeplinirea
anumitor condiţii:
a) relaţiile să exprime un transfer de valoare, de putere de cumpărare la şi de la fondurile
financiare publice;
b) acest transfer de valoare să se efectueze de regulă fără contraprestaţie directă şi
imediată;
c) acest transfer de valoare, de putere de cumpărare să se realizeze uneori în condiţii de
rambursabilitate parţială.
În teoria şi practica financiară se apreciază că datorită condiţiilor specifice în care apar,
relaţiile financiare se diferenţiază în patru categorii:
- relaţii financiare clasice;
- relaţii de credit;
 - relaţii de asigurare;
- finanţele întreprinderii;
Atât în literatura de specialitate, cât şi în vorbirea curentă noţiunea de finanţe este
utilizată în dublu sens:
- în sens larg (atunci când se apreciază că aceasta înglobează toate cele patru categorii de
relaţii financiare amintite anterior);
- în sens restrâns (când în sfera de cuprindere a finanţelor se înscriu doar relaţiile
financiare clasice).