RIP Routing Information Protocol Bellman-Ford

*RIP's administrative distance is 120 for both RIPv1 and RIPv2

*RIPv2 sends routing updates via multicast address 224.0.0.9

*RIP automatically summarizes routing updates

*With RIP, a router sends its full routing table to all other connected routers every 30 seconds. Triggered
updates can also occur if a router goes down before the 30-second timer has expired.

*mesajul original poate fi diferit la sfârșit, trebuie sa aibă încredere in vecini 

*Authentication with an encrypted password for routing updates

* The protocol is limited to networks whose longest path (the network's diameter) is 15 hops
Router(config)# router rip
Router(config-router)# ver 2
Router(config-router)# no auto-summary
Router(config-router)# network 10.0.0.0
Router(config-router)# passive-interface Gi0/1 * no longer send RIP updates
out the Gi0/1 interface

 Send out routing updates.

 Listen for incoming routing updates.
 Include the network that the interface is on in any routing updates sent from the
router.

Alte comenzi:
R3(config)#ip route 0.0.0.0 0.0.0.0 50.50.50.1
R3(config)#router rip
R3(config-router)#default-information originate
* advertise that default route using RIP to other routers in the local
network.
(R1#show ip route rip
R* 0.0.0.0/0 [120/1] via 10.0.0.1, 00:00:04, GigabitEthernet0/0)
(*), indicating that the route is a candidate to be the default route.

show ip route r

show ip protocols

show running-config | begin router rip

debug ip rip

split horizon?
 OSPF Open Shortest Path First – cost ca masuratoare
Classless, Eficient (SPF algoritm pentru cea mai buna acle de rutare), Convergență Rapidă,
Accesibil(retele mari si mici), Securizat. Distanța administrativă (AD) este încrederea (sau preferința)
sursei rutei. OSPF are o distanță administrativă default de 110

Cele trei componente principale ale protocolului de rutare OSPF includ:

Structuri de Date

OSPF creează și menține trei baze de date.

 Baza de Date de Adiacență - Creează tabela vecinului

 Bază de Date Link-State (LSDB) - Creează tabela de topologie
 Baza de Date de Transmitere - Creează tabela de rutare

Mesajele Protocolului de Rutare

OSPF schimbă mesaje pentru a transmite informații despre rutare utilizând cinci tipuri de pachete.
Aceste pachete , așa cum se arată în Figura 2 , sunt:

Pachet Hello

Pachet de descriere a Bazei de Date

Pachet cerere Link-State

Pachet Actualizat Link-State

Pachet de confirmare Link-State (LSAck)

Aceste pachete sunt utilizate pentru a descoperi routerele vecine și de asemenea a schimba informații de
rută pentru a menține informații exact cu privire la rețea.
Algoritm (shortest path first)

CPU-ul procesează tabelele vecine și topologice utilizând algoritmul SPF a lui Dijkstra. Algoritmul SPF
este bazat pe costul cumulat pentru a ajunge la o destinație.

Algoritmul SPF creează arborele SPF prin a plasa fiecare router la rădăcina arborelui și calculează calea
cea mai scurtă pentru fiecare nod. Arborele PSF este apoi utilizat pentru a calcula rutele cele mai bune.
OSPF pune cele mai bune rute în baza de date de transmitere , care este folosit pentru a crea tabela de
rutare.

Operațiunea Link-State

Pentru a menține informația de rutare , routerele OSPF completează următorul proces generic de rutare
link-state pentru a ajunge la o stare de convergență.

1. Stabilește Adiacențe cu Vecinii (Figura 1) - Routerele activate OSPF trebuie să se recunoască întrele
ele pe rețea înainte de a putea face schimb de informații. Un router activat OSPF trimite pachete Hello
pe toate interfețele activate OSPF pentru a determina dacă vecinii sunt prezenți pe acele legături. Dacă
un vecin este prezent , router-ul activat OSPF încearcă să stabilească o adiacență vecină cu acel vecin.

2. Schimb de Anunțuri Link-State (Figura 2) - DUpă ce adiacențele sunt realizate , routerele apoi schimbă
anunțurile link-state (LSAs). LSA-uri conțin starea și costul fiecărei legături direct conectate. Routerele
suprasolicită LSA-uri către vecinii adiacenți. Vecinii adiacenți ce primesc LSA-ul imediat suprasolicită LSA-
ul către alt vecin direct conectat , până când toate routerele din aceeași zonă au LSA-uri.
3. Construiți Tabelul de Topologie (Figura 3) - După ce LSA-urile au fost primite , router-ele activate OSPF
construiesc tabelul de topologie (LSDB) pe baza LSA-urilor primite. Baza de date are în cele din urmă
toate informațiile despre topologia rețelei.

4. Executați Algoritmul SPF (Figurile 4 și 5 ) - Router-ele apoi pot executa Algoritmul SPF. Echipamentele
din figură sunt utilizate pentru a indica execuția algoritmului SPF. Algoritmul SPF creează arborele SPF.

Conținutul arborelui SPF a lui R1 este afișat în Figura 6.

Din arborele SPF , căile cele mai bune sunt introduse în tabela de rutare. Deciziile de rutare sunt făcute
pe baza intrărilor din tabela de rutare.

OSPF poate fi implementat în două moduri:

 Single-Area OSPF - În Figura 1 , toate router-ele sunt într-o zonă numită zona backbone ( zona
0 ).
 Multiarea OSPF - În Figura 2 , OSPF este implementat utilizând mai multe zone , într-o manieră
ierarhică. Toate zonele trebuie să se conecteze la zona backbone (area 0). Routerele care
interconectează zonele sunt cunoscute ca Area Border Routers (ABR).
Cu multiarea OSPF , OSPF poate diviza un sistem autonom mare (AS) în zone mai mici , pentru a susține
rutare ierarhică. Cu rutarea ierarhică , rutarea încă are loc între zone , în timp ce operațiile de rutare
intensive , precum recalcularea bazei de date , sunt păstrate într-o zonă.

Incapsulare Mesajele OSPF

Mesajele OSPF transmise pe o legătura Ethernet conțin următoarele informații:
 Antetul Frame-ului Ethernet Data Link - Identifică adresele MAC destinație multicast 01-00-5E-
00-00-05 sau 01-00-5E-00-00-06. (Figura 1)
 Header-ul Pachetului IP - Identifică protocolul IPv4 field 89 care indică faptul că este un pachet
OSPF. Identifică , de asemenea , una sau două adrese OSPF multicast , 224.0.0.5 sau 224.0.0.6.
(Figura 2)
 Antetul Pachetului OSPF - Identifică tipul de pachet OSPF , router ID și ID-ul zonei. (Figura 3)
 Informațiile Pachetului OSPF de Tip Specific - Conține informații despre un tip de pachet OSPF
Conținutul diferă în funcție de tipul de pachet. În acest caz , este un header IPv4.
Tipuri de mesaje OSPF
OSPF utilizează pachete link-state (LSPs) pentru a stabili și menține adiacențele vecinilor și schimburi de
actualizări de rutare.
Figura arată cinci tipuri diferite ale LSP-urilor utilizate de către OSPF. Fiecare pachet are un scop specific
în procesul de rutare OSPF:
 Tipul 1 : Pachet Hello - Utilizat pentru a stabili și menține adiacența cu alte routere OSPF.
 Tipul 2 : Pachet Descriere Baze de Date ( DBD) - Conține o listă abreviată a LSDB-ului router-ului
emițător și este utilizat prin primirea router-elor și verificarea LSDB local. LSDB-ul trebuie să fie
identic pe toate router-ele link-state într-o zonă pentru a construi un arbore SPF precis.
 Tipul 3 : Pachet Link-State Request (LSR) - Routerele receptoare pot apoi să solicite mai multe
informații despre orice intrare în DBD prin trimiterea unui LSR.
 Tipul 4 : Pachet Actualizare Link-State (LSU) - Utilizat pentru a răspunde LSR-urilor și a anunța
informații noi. LSU-urile conțin șapte tipuri diferite de LSA-uri.
 Tipul 5 : Pachet Confirmare Link-State (LSAck) - Când un LSU este primit , router-ul trimite un
LSAck pentru a confirma primirea LSU. Câmpul de date LSAck este gol.
Pachet Hello
Tipul 1 de pachet OSPF este pachet Hello. Pachetele Hello sunt utilizate pentru a:
 Descoperi vecinii OSPF și a realiza adiacențe cu vecinii.
 Reclamă parametrilor pentru a stabili care două routere trebuie să fie de acord să devina vecini.
 Alegeți Designated Router (DR) și Backup Designated Router (BDR) pe rețele multiacces precum
Ethernet și Frame Relay. Legăturile punct-la-punct nu necesită DR sau BDR.
Intervalul default hello pe rețelele multiacces este de 10 secunde. Acest cronometru trebuie să fie
același pe toate routerele vecine; altfel , adiacența nu se stabilește.

Prioritatea default pentru toate router-ele OSPF este de 1 , dar poate fi setată manual de la 0 la 255. Cu
cât este valorea mai mare , cu atât mai mult router-ul devine DR pe legătura.

Intervalul mort al router-ului este de patru ori mai mare decât intervalul Hello. Acest cronometru
trebuie să fie același pe toate routerele vecine; altfel , adiacența nu se stabilește.

OSPF Hello sunt transmie unei adrese multicast 224.0.0.5 în IPv4 și FF02::5 în IPv6 (toate router-ele
OSPF) la fiecare :
 10 secunde (default pe rețele multiacces și punct-la-punct)
 30 secunde (default pentru rețele non-broadcast multiacces [NBMA]; de exemplu, Frame Relay)

Intervalul mort este o perioadă în care router-ul așteaptă să primească pachet Hello înainte de a declara
vecinul ieșit din funcțiune. Dacă intervalul mort expiră înainte ca router-ele să primească pachet Hello ,
OSPF scoate acel vecin din LSDB. Router-ul suprasolicită LSDB cu informații despre vecinul picat pe toate
interfețele activate OSPF.
Cisco utilizează un timp default de patru ori cât intervalul Hello:
 40 secunde (default pe rețelele multiacces și punct-la-punct)
 120 secunde (default pe rețelele NBMA ; de exemplu , Frame Relay)

Când OSPF este activat pe o interfață , router-l trebuie să determine dacă mai există un alt vecin OSPF
pe legătura. Pentru a realiza aceasta , router-ul înaintează un pachet Hello , care conține router ID-ul
său, pe toate interfețele activate OSPF. ID-ul Router-ului OSPF este utilizat pentru procesul OSPF să
identifice unic fiecare router într-o zonă OSPF. Un router ID este o adresă IP atribuită unui router specific
între colegii OSPF.
Când un router vecin activat OSPF primește un pachet Hello cu un router ID care nu este în lista vecină ,
router-ul receptor încearcă să realizeze o adiacență cu router-ul de inițiere.

DR si BDR Designated Router/Backup Designated Router - id-ul cel mai mare

De ce este necesară alegerea DR și BDR ?
Rețelele multiacces pot crea două provocări pentru OSPF în ceea ce privește suprasolicitarea LSA-urilor:
 Crearea mai multe adiacențe - Rețelele Ethernet ar putea inter-conecta mai multe routere OSPF
pe o legătura obișnuită. Crearea adiacențelor cu fiecare router nu este necesară sau de dorit.
Aceasta ar duce la un număr excesiv de LSA-uri schimbate între routerele de pe aceeași rețea.
 Supraîncărcarea extensivă a LSA-urilor. - Router-ele link-state suprasolicită LSA-urile lor ori de
câte ori OSPF este inițiat , sau când există schimbăr în topologie. Suprasolicitarea poate deveni
excesivă.
Pentu a înțelege problema cu mai multe adiacențe , trebuie să studiați formula:
Pentru orice număr de routere (desemnat ca n) pe o rețea multiacces , există n (n – 1) / 2 adiacențe.
Soluția pentru gestionarea numărului de adiacențe și suprasolicitarea LSA-urilor pe o rețea multiacces
este DR. Pe rețelele multiacces , OSPF alege un DR pentru a colectare și distribuție de LSA-uri trimise și
primite. Un BDR este de asemenea ales în cazul în care DR eșuează. Toate celelalte routere devin
DROTHERs. Un DROTHER este un router care nu este nici DR nici BDR.
OSPFv2 este activat utilizând comanda router ospf process-id în modul de configurare globală. Valoarea
process-id reprezintă un număr dintre 1 și 65,535 și este selectat de către administratorul de rețea.
Valorea process-id este semnificativă pe plan local , ceea ce înseamnă ca nu trebuie să aibă aceeași
valoare pe celelalte router-ele OSPF pentru a realiza relaii de adiacență cu acei vecini.

OSPF Router ID
Fiecare router necesită un router ID pentru a participa într-un domeniu OSPF. ID-ul router-ului poate fi
definit de către administrator sau atribuit automat de către router. ID-ul router-ului este utilizat de către
un router activat OSPF pentru a:
 Identificați în mod unic router-ul - ID-ul router-ului este utilizat de către alte routere pentru a
identifica în mod unic fiecare router din domeniul OSPF și toate pachetele care originează de la
ele.
 Participați la alegerea DR-ului. - Într-un mediu LAN multiacces , alegerea DR-ului are loc în timp
ce se realizează rețeaua OSPF. Când legăturile OSPF devin active , dispozitivul de rutare
configurat cu prioritatea cea mai mare este ales ca DR. Presupunând că nu există nici o prioritate
configurată , sau există o egalitate , apoi router-ul cu cel mai mare router ID este ales ca DR.
Dispozitivul de rutare cu al doilea router ID ca mărime este ales ca BDR.
Dar cum determine router-ul ID-ul router-ului ? Așa cum este ilustrat în figură , router-ele Cisco
derivează acest router ID pe baza a unu din cele trei criterii , în următoarea ordine preferențială:
 ID-ul router-ului este configurat explicit utilizând comanda OSPF router-id rid în modul de
configurare al router-ului. Valoarea rid este o valoare de oricare 32-biți exprimată ca o adresă
IPv4. Această metodă este recomandată pentru a atribui ID-ul router-ului.
 Dacă ID-ul router-ului nu este configurat explicit , router-ul alege cea mai mare adresă IPv4 a
oricărei interfețe de loopback. Aceasta este cea mai bună alternativă în atribuirea ID-ului router-
ului.
 În cazul în care nu există interfețe de loopback configurate , atunci router-ul alege cea mai mare
și activă adresă Ipv4 pentru oricare din interfețele sale fizice. Această este cea mai puțin
recomandată metodă pentru că este mai dificil pentru administratori să distingă între routere
specifice.
Dacă router-ul utilizează cea mai mare adresă IPv4 pentru router ID , interfața nu trebuie activată OSPF.
Aceasta înseamnă că adresa interfeței nu trebuie inclusă în una dintre comenzile network pentru ca
router-ul să utilizeze acea adresă IP ca router ID. Singura cerință este ca interfața să fie activă și să fie în
stare activă.
Notă:ID-ul router-ului arată ca o adresă IP , dar nu este rutabilă , așadar , nu este inclusă în tabela de
rutare , cu excepția faptului că procesul de rutare OSPF alege o interfață (fizica sau de loopback) care
este definită în mod corespunzător de către comanda network

 Rutare link-state
 Cu cât avem mai multe rutere cu atât algoritmul Dijkstra rulează mai încet (Soluție: împărțirea
unui domeniu OSPF în mai multe. Toate ariile trebuie să aibă conectivitate la aria 0)

Tipuri de routere

 Internal router – un ruter ce face parte dintr-o singură arie

 Backbone router – ruter intern din aria 0
 ABR(Area Border Router) – ruter ce face legătura între 2 arii .ABR-ul are sincronizate bazele de
date din ambele arii
 ASBR (Autonomous System Border Router) – ruter ce introduce rute externe în OSPF e.g. pe care
s-a dat comanda redistribute
R1(config)#router ospf 1
R1(router-config)#network 77.22.2.4 0.0.0.3 area 0
R1(router-config)#router-id 1.1.1.1

R1#show ip ospf neighbor – verificare vecini

R1#show ip route ospf –verificare id ospf si router
R1#show ip protocols – verificare setari protocol ospf
R1#show ip ospf interface brief - verificare interfete ospf

R1#clear ip ospf process – stergere procesul de rutare OSPF

R1(config)# passive-interface Ga 0/1 – prevenire transmitere mesaje de rutare
pe o interfata
R1(config)# passive-interface default – toate interfetele passive
R1(config)# no passive-interface serial 0/0/0 – reactivare

The router ospf process-id command is the beginning of any Cisco IOS OSPF configuration. It is used to
create or modify an existing OSPF routing process and enters the user into OSPF router configuration
mode. When configuring OSPF, process-id is used as an identifier of the local OSPF process; different
OSPF process IDs would be used on the same router if multiple independent OSPF processes were being
run on the same device. These OSPF process IDs are only locally significant and do not have to match
from one OSPF device to another (as opposed to EIGRPs Autonomous System (AS) identifiers).

The OSPF process-id is a numeric value local to the router. It does not have to match process-
ids on other routers. It is possible to run multiple OSPF processes on the same router or 3 layer
switch, for example WS-C3560X-48T-L, but is not recommended as it creates multiple database
instances that add extra overhead to the router.

They are there to keep life sane for the router itself in the case of more than one simultaneous processs.

They are locally significant only, and have no bearing on the structure of any OSPF packet or LSA update.
So you can have a separate process-id on every single router in your network if you so desire!

Cisco routers may have up to 32 simultaneous processes. A single interface can only belong to a single
process (although you can redistribute to "share").

So there often is reason to split things up. Keep in mind that one of the rules of OSPF is that EVERYONE
in an OSPF area must have an identical database. If you are peering with a business partner, you really
don't feel like sharing EVERYTHING with them. But perhaps you both know OPSF and no other protocol.

IGRP/EIGRP
EIGRP (Enhanced Interior Gateway Routing Protocol) este un protocol de rutare dezvoltat de
Cisco, pentru Cisco :D.

EIGRP este un protocol de rutare, creat de Cisco cu scopul de a deveni cel mai rapid si bun fata
de competitorul direct OSPF. Acesta face parte dintr-o categorie speciala numita “Advanced
(aka. Hybrid) Distance Vector” pentru ca imprumuta caracteristici atat de la protocoale de rutare
precum RIP (modul de invata al retelelelor – de la vecini , respectiv OSPF (relatia de adiacenta,
Hello-uri, packete de tip Update, etc.).

Algoritmul EIGRP-ului – DUAL

Algoritmul EIGRP-ului se numeste DUAL (Diffusing Update Algorithm) si are rolul de a stabili
cea mai buna cale catre o anumita retea Destinatie.

Exista cativa termeni specifici EIGRP care tin de starea unui Router, metrica si posibilitatea ca
un Router sa fie o cale de backup:

 S – Successor – next-hop-ul (calea principala) catre reteaua destinatie

 FS – Feasible Successor – un posibil succesor (aka. backup) pentru reteaua destinatie
 FD – Feasible Distance – metrica pana la reteaua destinatie
 RD – Reported Distance – metrica routerului vecin pana la reteaua destinatie
 FC – Feasibility Condition – conditia ca un router sa fie considerat backup. se face pe
baza metricii

Cum configurez EIGRP pe un Router Cisco ?

Cand vine vorba de configurarea protocolului de rutare EIGRP pe un Router Cisco, lucrurile sunt
destul de simple. Iata comenziile care trebuiesc date pentru un scenariu similar cu cel din figura
de mai jos:

R1(config)#router eigrp 12
R1(rtr-config)#network 10.0.0.0
R1(rtr-config)#network 77.22.1.0
R1(rtr-config)#no auto-summary

Dupa cum poti vedea, folosim acelasi AS number (12 in acest caz), iar comanda #network este
folosita pentru a specifica Routerului interfata pe care sa porneasca (“sa vorbeasca”) EIGRP.
Iar pe R2 configul va fi asemanator:

R2(config)#router eigrp 12
R1(rtr-config)#network 192.168.10.0
R2(rtr-config)#network 77.22.1.0
R2(rtr-config)#no auto-summary

Iar acum pentru verificare, avem la dispozitie urmatoarele comenzi:

R1#show ip route
R1#show ip eigrp neighbor

BGP
IS-IS