Universitatea ”Ovidius” , Constanța

Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole

Specializare : Geografie
Anul : III

”Sinteze geografice privind Regiunea de dezvoltare Sud-Est”

-2013
Cuprins

I. Prezentare generală a regiunii

Cadrul geografic și istoric
Organizare administrativă
Caracteristici demografice generale

II. Particularități ale condițiilor de mediu natural

Rezervații și monumente ale naturii
Zone specifice regiunii
Resurse naturale

III. Potențialul demografic. Structuri demografice și comportamente demografice

IV. Profilul socio-economic al Regiunii de dezvoltare Sud-Est

4.1. Infrastructura în Regiunea Sud-Est
4.1.1. Infrastructura de transport
4.2.1. Reţele regionale de drumuri
4.3.1. Reţele regionale de căi ferate
4.4.1. Transportul naval
4.5.1. Transportul maritim
4.6.1. Transportul pe caile si canalele navigabile
4.7.1. Transportul aerian

4.2. Profilul afacerilor la nivel regional

4.3. Trăsăturile cheie ale sectorului productiv

4.3.1. Produsul intern brut
4.4.1. Formarea PIB-ului sectorial
4.5.1. Agricultura şi mediul rural
4.6.1. Dinamica unităţilor locale active
4.7.1. Procesul de integrare europeana şi cerinţele de competitivitate
4.8.1. Cercetarea – dezvoltarea
4.9.1.Infrastructura de transfer tehnologic şi inovare
4.10.1 Potenţial de dezvoltare

V. Strategia actuală de dezvoltare e Regiunii Sud-Est și Planul Național de dezvoltare

regională

Strategia de dezvoltare a Regiunii Sud-Est

Planul Național de dezvoltare regională ( Analiza Swot a Regiunii Sud-Est )
Legea nr.151 din 15 iulie 1998 privind dezvoltarea regională în România

Bibilografie

2
I. Prezentarea generală a Regiunii
1.1. Cadrul geografic şi istoric

Regiunea Sud-Est este situată în partea de sud-est a României şi se învecinează la nord cu

Regiunea Nord-Est, la vest cu Regiunea Centru, la sud-vest cu Regiunea Sud-Muntenia şi
Regiunea Bucureşti - Ilfov, la sud cu Bulgaria, la est cu Republica Moldova, Ucraina şi ţărmul
Mării Negre. Acoperind 35.762 km² sau 15 % din suprafaţa totală a ţării, regiunea este a doua ca
mărime din cele 8 regiuni ale Romaniei.
De-a lungul timpului, geţii, populaţia majoritară aDobrogei de Nord, au întreţinut legături
intense cu coloniştii (negustorii) eleni, stabiliţi aici încă din sec.VII-VI î.Hr., cu sciţii, celţii, cu
soldaţii din legiunile romane şi cu misionarii de pretutindeni. De asemenea, această zonă a
constituit drumul de trecere al grupurilor migratoare (bulgari, pecenegi, cumani, huni, slavi etc.)
venite din est către Balcani, în căutarea de noi teritorii. După mai multe stăpaniri succesive
(bizantină, bulgară, otomană), Dobrogea s-a unit în mod firesc cu România (1878).Noul stat,
aflat la confluenţa Imperiilor Otoman, Austro-Ungar şi Rus, cu vecini slavi pe trei părţi, aspira la
vest, în principal la Franţa, pentru modelele sale culturale, educaţionale şi administrative. În 1916
România a intrat în Primul Război Mondial, de partea Antantei. La sfârşitul războiului, Imperiile
Austro-Ungarşi Rus au dispărut; corpurile reprezentative create înTransilvania, Basarabia şi
Bucovina au ales unirea cu România, rezultând România Mare. În timpul celui de-al doilea
Război Mondial Româniaîşi schimbă alianţele odată cu sosirea la putere alui
Ion Antonescu. Se aliază cu Puterile Axei în octombrie 1940 şi intră în război de partea acestora
în iunie 1941, în scopul de a recupera măcar teritoriile răpite de URSS : Basarabia, Bucovina de
Nord şi Ţinutul Herţei. La data de 23 august 1944, Regele Mihai îşidă acordul pentru înlăturarea
prin forţă a mareşalului Antonescu când acesta refuză semnarea armistiţiuluicu Naţiunile Unite,
iar România trece de partea Aliaţilor. Participarea României la cel de-al doilea război mondial s-a
caracterizat aşadar prin două campanii: cea din est pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei,
pierdută, şi cea din vest pentru eliberarea Transilvaniei, câştigată. La încheierea războiului,pe
planul diplomatic doar participarea de partea Axei a fost luată în considerare, şi România a
semnat Tratatul de pace de la Paris (1946) ca stat duşman învins. Regiunea Sud-Est a fost afectată
alături de alte regiuni ale ţării de anumite lucrări şi planuri comuniste: Canalul Dunărea-Marea
Neagră, după un efort de aproape un deceniu, a fost dat în funcţiune. A fost început Canalul
Dunăre-Bucureşti. Lucrările la acest canal au fost abandonate în 1990. Au fost date în funcţiune
mai multe canale de irigaţii. S-au făcut eforturi pentru îmbunătăţirea sistemului de căi ferate prin
electrificarea mai multor linii principale şi prin crearea unui sistem modern de control al
circulaţiei. A crescut numărul de hidrocentrale, (cea mai importantă fiind cea de la Porţile de Fier
de pe Dunăre) şi a fost începută construirea centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă. Flota
maritimă a devenit una dintre cele mai mari din lume, dotată cu nave construite în mai multe
şantiere navale, cel mai important fiind cel de la Constanţa. A fost construit un nou port maritim,
Portul Constanţa Sud-Agigea. În ţară au fost construite mai multe uzine ale industriei
constructoare de maşini, chimice şi de prelucrare a petrolului.
În perioada 1990-2009 guvernele democratice alese s-au implicat într-un şir lung de
reforme, iar relaţiile externe ale ţării au evoluat. În 2002, România a fost invitată să adere la
Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. În acelaşi an, Uniunea Europeană a confirmat
sprijinul puternic faţă de scopul ţării de a adera în 2007. Astfel, România devine în anul 2004
membră a NATO, iar în anul 2007 aderă la Uniunea Europeană.

3
 La nivel regional schimbările istorice ale ţării au următoarele implicaţii: Regiunea Sud-
Est devine poarta de intrare în Uniunea Europeană pentru ţările ex-sovietice şi în acelaşi timp
regiunea noastră reprezintă un spaţiu strategic pentru NATO. Interesul Statelor Unite pentru
locaţiile din România este evident. Americanii sunt în special interesaţi de zona Constanţa. Aici
există excelente condiţii de amplasare a unei baze navale, portul fiind cel mai mare de la Marea
Neagră şi printre primele zece din lume. Lângă Constanţa, la Mihail Kogălniceanu, se află
aeroportul militar care a fost utilizat de trupele americane în timpul conflictului din Irak, acesta
beneficiind deinstalaţii foarte moderne, ca şi de o infrastructură realizată chiar de armata
americană, anul trecut. În plus, foarte aproape există o importantă bază de antrenament, utilizată
ocazional. În timpul războiului rece, baza respectivă, socotită cea mai mare din sud-estul
european, a fost folosită de trupe ale Tratatului de la Varşovia, inclusiv de trupele sovietice.
Formal, complexul militar de la Constanţa, de fapt zona dobrogeană, agreată de Pentagon,
constituie o bază NATO, dar şi un prim semnal dat României că teritoriul ei a fost deja inclus în
sistemul de apărare alAlianţei. În fapt, însă, baza respectivă va fi utilizată de forţele militare
americane. Nu este nici un secret că trupele americane au folosit şi până acum aeroportul şi portul
de la Constanţa, pentru trupele cantonate în Kosovo sau cele necesare războiului din Irak, însă
totul s-a desfăşurat pe baza acordului Parteneriatului strategic româno-american. De data aceasta,
însă, datele problemei sunt cu totul altele.

1.2. Organizare administrativă

Regiunea Sud-Est cuprinde 6 judeţe: Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea, Vrancea.
La nivelul fiecărui judeţ structurile autorităţii locale sunt reprezentate de consilii judetene,
consilii locale, municipale, orăşeneşti şi comunale. Localităţile sunt structurate astfel: 11
municipii, 24 oraşe şi 354 comune având 1.447 sate. Cel mai mare municipiu este Constanţa cu o
populaţie (1 iulie 2007) de 304.279 locuitori, urmat de Galaţi 293.523 locuitori, Brăila 215.316
locuitori, Buzău 134.619 locuitori, Focşani 99.907 locuitori şi Tulcea cu 92.379 locuitori.

1.3. Caracteristici demografice generale

Regiunea Sud-Est are o populaţie de 2.830.430 locuitori la 1 iulie 2007, însemnând 13,14 %
din populaţia
ţării, cu o densitate de 79,1 loc/kmp, sub media peţară care este de 90,3 loc/kmp. Densitatea
cea mai mare este întalnită în judeţul Galaţi (137,6 loc/kmp), iar cea mai mică în judeţul
Tulcea (29,5 loc/kmp).

II. Particularități ale condițiilor de mediu natural.

Regiunea Sud Est aparţine provinciei fizico-geografice a Europei răsăritene, sub-

provincia ponto-danubiană şi are graniţe naturale formate de râul Prut, fluviul Dunărea, precum şi
Marea Neagră. Această regiune cuprinde aproape toate formele de relief: Lunca Dunării, Câmpia
Bărăganului în centru şi Câmpia Covurlului în nord, Podişul Dobrogea în est şi sud. În partea de

4
nord a podişului Dobrogei se află Munţii Măcinului, iar partea de nord-vest a regiunii cuprinde o
parte a Carpaţilor de Curbură şi a Subcarpaţilor de Curbură. Totodată regiunea este străbătută de
fluviul Dunărea, cuprinde Delta Dunării şi este mărginită la est de întreg litoralul românesc al
Mării Negre (245 km).
În această regiune, clima este temperat-continentală cu ierni geroase în est şi mai
moderate în sud. Zona Câmpiei Române are de regulă veri caniculare şi ierni blânde. În partea de
est, influenţată de briza marină care amană răcirea sau încălzirea aerului, sunt toamne lungi şi
primăveri tarzii.

2.1. Rezervații și monumente ale naturii

Natura a fost extrem de generoasa cu locuitorii din aceasta regiune si le-a oferit o bogatie
inestimabila prin locuri unice atat in romania cat si in lume. Toate acestea sunt acum parcuri si
rezervatii naturale, in care salbaticia se ingemaneaza cu feericul si formeaza un tot unitar greu de
exprimat in cuvinte. Iata si cateva dintre cele mai importante:

Braila

·    Padurea Viisoara-rezervatie forestiera de 1.700 ha ce cuprinde exemplare de stejar brumariu

dezvoltate aici, in plina stepa, datorita conditiilor climaterice optime;
·    Insula Mica a Brailei-rezervatie complexa de 5.336 ha, unde sunt intalnite multe specii rare si
unde cuibaresc numeroase pasari.

Galati

·    Dunele fluviale de la Hanu Conachi, rezervatie complexa care se intinde pe nisipurile din
Câmpia Tecuciului, in sudul comunei Liesti, importanta pentru ca aici exista un numar mare de
elemente de flora si fauna unice in Moldova si extrem de rare in restul tarii;
·    Padurea-parc Gârboavele-rezervatie forestiera ce cuprinde stejari seculari, salcâmi;
·    Padurea Breana, rezervatie forestiera de stejari, la adapostul carora cresc bujori salbatici.

Tulcea

·    Rosca-Buhaiova-Hrecisca-rezervatie faunistica in depresiunea Matita, intre grindurile Letea si

Chilia, are o suprafata de 15.400 ha. Aici se cuibareste in fiecare primavara cea mai mare colonie
de pelicani din Europa. Vegetatia luxurianta mai gazduieste si colonii de egrete, lopatari si starci
galbeni;
·    Perisor-Zatoane-rezervatie faunistica in estul depresiunii Dranov. Pe o suprafata de 14.200 ha
se cuibaresc cele mai numeroase lebede precum si pelicanul cret, cormoranul. Nucleul rezervatiei
este format din lacurile Zatonul Mare si Zatonul Mic;
·    Periteasca-Leahova-rezervatie faunistica in complexul lagunar Razim-Sinoe (3.900 ha) unde

5
se intalneste cea mai populara regiune cu pasari de coasta. Cuprinde o serie de grinduri nisipoase
si lacurile Leahova Mare si Mica, Periteasca, Pahane si Cosna;
·    Padurea Letea-rezervatie forestiera pe grindul cu acelasi nume. Este caracterizata prin
abundenta plantelor agatatoare care se incolacesc pe arbori, dand aspectul unei paduri tropicale.
·    Padurea Caraorman-rezervatie forestiera, se aseamana cu Letea, adapostind numeroase
elemente tropicale, raritati pe glob;
·    Padurea "Valea Fagilor"-Luncavita, (in Muntii Macin, langa Isaccea), o insula relictara de
fagi.

Constanta

·    Dunele litorale-Agigea, (la 8 km sud de Constanta), rezervatie naturala de dune marine
reprezentata de un platou de 8-10 m format din depunerea continua a nisipului. Rezervatie
floristica in cadrul careia se dezvolta cca 120 de specii de plante caracteristice litoralului
romanesc al Marii Negre;
·    Canalele-Harsova, rezervatie geologica si paleontologica, unde traieste un sarpe urias de tip
piton;
·    Padurea-Hagieni, rezervatie forestiera intre Hagieni si Albesti. Datorita frumusetii peisajului
si a curiozitatilor sale floristice si faunistice: broasca testoasa uriasa, numeroase specii de
paienjeni, este un punct de atractie pentru numerosi vizitatori;

Buzau

·   Vulcanii noroiosi"-de la Paclele Mari si Paclele Mici (la 12 km de Berca), una dintre cele mai
interesante rezervatii mixte (geologica si botanica) din Romania (30 ha). Acest fenomen natural
spectaculos este rar intalnit in lume. Turistii sunt impresionati de peisajul ciudat pe care il
formeaza numerosii vulcani in miniatura, prin craterele carora gazele din adancuri aduc noroi sub
forma unei paste fluide de culoare alb-gri sau brun-cenusie. Aceasta "lava" vascoasa provine din
dizolvarea marnelor si argilelor intalnite in cale de apa antrenata spre suprafata de presiunea
gazelor. In jurul "vulcanilor" se dezvolta o vegetatie care s-a adaptat la salinitatea ridicata de aici.

·    Rezervatiile Academiei-Manzalesti (34 de pesteri, 25-200 m in sare, Pestera 6 fiind cea mai
lunga din lume-1.337 m);
·   Focul Viu"-Slanic, monument al naturii nu departe de comuna Lopatari, unde se poate vedea o
flacara de pana la 0,5 m inaltandu-se in bataia vantului, un fenomen natural datorat emanentei
continue de gaze din pamant;
·    Manzalesti (cu mesteacan alb si fauna diversa: scrumbie, broasca testoasa de uscat,
cameleon);

Vrancea

·   Focul Viu"-Andriesu de Jos, rezervatie geologica pe cursul superior al raului Milcov, ce consta
in emanatii de gaze naturale, care tasnesc prin crapaturile scoartei terestre si apoi se aprind
spontan, formand flacari de 30-50 cm inaltime (ziua se observa mai greu);
·    Padurea-Dalhauti (la 15 km de Focsani), rezervatie ce include copaci de dimensiuni si varste
apeciabile: fag, gorun, frasin;
·    Padurea Cenaru-Andriesul de Jos, rezervatie forestiera ce adaposteste exemplare gigantice de

6
fag, brad si tisa;
·    Rezervatia-Reghiu Scruntaru (la 32 km de Focsani), rezervatie complexa, cu unele portiuni ce
au aspectul unei cetati medievale in ruina, impresioneaza prin numeroasele cascade, dar si prin
bogatia floristica si peisajul deosebit de frumos.

2.2. Zone specifice ale regiunii

Zona Câmpiei Bărăganului, în care se includ suprafeţe din judeţele Buzău, Brăila şi
Vrancea, este caracterizată din punct de vedere fizico-geografic de o seismicitate foarte ridicată,
precipitaţii reduse, risc de inundaţii, potenţial forestier scăzut.
Element pozitiv poate fi faptul că terenul arabil are o pondere ridicată din totalul terenului
agricol.

Dobrogea de Nord acoperită în exclusivitate de Judeţul Tulcea este o zonă specială

datorită, în primul rând, condiţiilor fizico-geografice şi anume Delta Dunării – declarată în 1990
rezervaţie a mediului înconjurător, ecologică şi a păsărilor fiind sub protecţie UNESCO – şi Parc
Naţional Munţii Măcinului pentru conservarea speciilor rare, de floră şi faună specifice
intersecţiei arealelor mediteranean, balcanic, caucazian.
Rezervaţia Biosferei cuprinde 5.800 km2, reprezentând 53% din suprafaţa judeţului de 8.498,8
km2, iar parcul naţional se întinde pe o suprafaţă de 11.321 ha reprezentând singura arie protejată
din România unde pădurile de stepă sud-mediteraneene şi balcanice sunt prezente împreună şi se
află într-o stare bună de conservare.

Dobrogea de Sud Est prezintă influențe climatice specifice Mării Negre.

Dobrogea Centrală și de Sud-Vest prezintă precipitații reduse.

Delta Dunării și aria mai largă a județului Tulcea reprezintă o zonă spercială datorită în
primul rând condițiilor fizico-geografice. Ca element pozitiv poate fi menționat potențialul
forestier ridicat.

2.3. Resurse naturale

Din perspectiva bogăţiilor subsolului, regiunea dispune de petrol (zăcăminte de hidrocarburi de la
Berca, Sărata – Monteoru, Pâclele, Oprişeneşti, Ianca), gaze naturale în judeţele Brăila şi Buzău
şi, de asemenea, în platforma continentală a Mării Negre. Alte resurse naturale ale regiunii sunt:
granitul în Munţii Măcinului, piatra de var în Podişul Dobrogei, minereu de fier, pirita de cupru,
sulfuri complexe de plumb şi zinc, cuarţ, granit, marmură şi varietăţi de piatră de var, caolin,
baritină din dealurile Tulcei, depozitele de loess, sarea în Buzău. O categorie aparte a bogăţiilor
de subsol o constituie apele sulfuroase, feruginoase, clorusodice (Brăila, Buzău, Constanţa).
Platforma continentală a Mării Negre conţine rezerve semnificative de minerale şi hidrocarburi,
exploatate cu echipamente de foraj marin, produse în România. Rezerve de hidrocarburi lichide şi
gazoase mai sunt şi in judeţele Brăila, Vrancea şi Galaţi. Singurul depozit de petrol la suprafaţă
din Europa se află în zonele Berca şi Monteoru din judeţul Buzău.

7
III. POTENŢIALUL DEMOGRAFIC. STRUCTURI DEMOGRAFICE ŞI
COMPORTAMENTE DEMOGRAFICE

Transformările economice şi sociale care au avut loc în România începând din anii `90 au
determinat schimbări importante în evoluţia fenomenelor demografice, în numărul şi structura
populaţiei. Populaţia României a scăzut continuu, cauzele acestui fenomen fiind multiple,
începând de la o scădere a ratei naşterilor, combinată cu o mărire a ratei deceselor, emigrare etc.
În Regiunea Sud-Est se află trei din primele 10 oraşe ale ţării după numărul de locuitori la 1 iulie
2007 şi anume: Constanţa, Galaţi şi Brăila. Populaţia din mediul rural reprezenta în anul 2007,
44,71 % din totalul populaţiei regiunii. În trei judeţe ale Regiunii (Constanţa, Galaţi si Brăila) se
observă o concentrare a populaţiei în mediul urban, datorită industrializării şi oportunităţilor de
angajare oferite în ultimii ani.
Structura pe sexe a populaţiei din regiune arată schimbări uşoare, dar semnificative. În
mediul urban reducerea populaţiei s-a înregistrat în rândul bărbaţilor (753.378 persoane în 2007,
faţă de 758.251 persoane de sex masculin, în 2006). Acelaşi fenomen s-a produs şi în mediul
rural, 634.580 persoane faţă de 633.902 persoane. Preponderenţa populaţiei de sex feminin se
remarcă în toate judeţele regiunii. Cele mai importante scăderi ale populaţiei masculine s-au
înregistrat în judeţele Buzău şi Galaţi. Cea mai importantă scădere a numărului populaţiei s-a
înregistrat în judeţul Galaţi, de aproximativ 30.000 persoane. În judeţul Vrancea s-a înregistrat o
creştere a numărului populaţiei totale, cu 1.399 persoane, comparativ cu anul 2000, dar s-a
înregistrat o scădere faţă de anul 2005 de 404 persoane.
Un alt fenomen social ce se constată în ultimii ani în regiune este migraţia demografică,
în special a populaţiei tinere şi mature (19-49 ani), din mediul rural în mediul urban, motivaţi de
condiţiile de viată şi de muncă oferite de centrele urbane, fapt ce conduce la îmbătrânirea
populaţiei în mediul rural. Un sold pozitiv de migraţie internă, în totalul populaţiei, îl
înregistrează judeţul Vrancea: 83 persoane (ceea ce înseamnă că au sosit mai multe persoane
decăt au plecat). Din punct de vedere al distribuţiei pe cele două medii rezidenţiale, în anul 2007,
între judeţele Regiunii Sud-Est se disting diferenţe notabile: judeţe ca Brăila, Constanţa, Galaţi,
cu populaţie rezidentă preponderent în mediul urban şi judeţe ca Buzău, Tulcea şi Vrancea, cu
populaţie rezidentă preponderent în mediul rural.
Se poate observa că în ultimii 8 ani populaţia din mediu rural a scăzut continuu, aceasta
ajungând în anul 2007 la nivelul anului 2000. Cauzele acestui fenomen pot fi multiple, de la
scăderea natalităţii până la fenomenul migraţiei interne sau internaţionale.
Conform studiilor realizate de Institutul Naţional de Statistică, arată că evoluţia fenomenelor
demografice din Romania şi implicit din regiune, în ultimele decenii s-a reflectat în mod pregnant
şi în schimbările intervenite în structura pe vârste a populaţiei, cu implicaţii atât pe plan
demografic cât şi social-economic. Astfel, populaţia din mediul rural este mai îmbătrânită, are o
vârstă medie mai mare decât cea urbană, în special datorită populaţiei feminine rurale.
Modificările structurale survenite în ultimii ani se înscriu în tendinţa, de lungă durată, de
accentuare a gradului de îmbătrânire demografică a populaţiei, proces tipic populaţiilor europene.
Efectele procesului de îmbătrânire demografică asupra desfăşurării vieţii economice şi sociale,
cât şi asupra evoluţiilor demografice viitoare, se resimt încă din anul 2005, când în populaţia în
vârstă de muncă (15-64 ani) au intrat generaţii reduse numeric născute după anul 1990.

8
 Regiunea Sud-Est se caracterizează printr-o mare diversitate etnică, lingvistică şi
religioasă. Datele de la recensământul populaţiei şi locuinţelor din 2002, arată că 4,8% din
populaţia Regiunii Sud-Est reprezintă minorităţi etnice.
Structura etnică la nivelul regiunii se prezintă astfel :
- etnia romă (1,7 % );
- comunitatea ruşilor lipoveni (0,9% ) - concentrată în judeţul Tulcea reprezentând 16.350
persoane din 25.464 persoane la nivelul regiunii;
- comunitatea grecilor (0,1% );
- comunitatea turcă (1%) – concentrată în judeţul Constanţa reprezentând 27.914 persoane
în acest judeţ faţă de 32.098 persoane la nivel regional;
- comunitatea tătară destul de numeroasă, concentrată la nivelul judeţului Constanţa, unde
au fost înregistraţi 23.230 persoane din 23.935 persoane la nivelul întregii ţări

Forta de muncă şi şomajul

Piaţa forţei de muncă

Piaţa forţei de muncă a avut şi are un rol hotărâtor în asigurarea creşterii economice şi a
productivităţii pe termen lung. Crearea condiţiilor pentru creşterea competenţelor profesionale, în
scopul asigurării unui proces de producţie performant, care să realizeze produse competitive,
capabile să facă faţă cerinţelor pieţei, devine o prioritate. Problemele cu care se confruntă
Regiunea Sud-Est, şi în egală măsură întreaga ţară, sunt legate, în special de scăderea populaţiei
totale, active şi ocupate. Scăderea numărului total al populaţiei, a avut repercursiuni majore şi
asupra pieţei forţei de muncă. În anul 2007, în regiune era un număr de 1.155.000 (persoane)
populaţie ocupată, ceea ce reprezenta 12,35 % din totalul la nivel naţional. La nivelul regiunii, se
remarcă o scădere accentuată în anii 2004 şi 2005 şi o creştere seminificativă în anul 2006, a
populaţiei ocupate.
În anul 2006, 26,8% din numărul populaţiei ocupate reprezentau persoane în vârstă de
45-54 ani. În anul 2007, numai 23,04% din numărul populaţiei ocupate reprezentau persoane în
vârstă de 45-54 ani şi 26,56% reprezentau persoane în vârstă de 25-34 ani.
Concluzia este că a crescut structura populaţiei ocupate cuprinsă în grupa de vârstă 25-34 ani,
care se situează la egalitate cu ponderea populaţiei ocupate în vârstă de 35-44 ani şi reprezintă
ponderea cea mai mare a populaţiei ocupate (în anul 2007).
Îmbătrânirea populaţiei poate genera ieşirea de pe piaţa forţei de muncă, a persoanelor ocupate în
domenii importante: domeniul cercetării, în care se observă o scădere vertiginoasă a numărului
de salariaţi, învăţământ pre-universitar, industrie etc., şi totodată nevoia de formare iniţială şi/sau
continuă în domenii slab dezvoltate în prezent: asistenţă medicală specifică vârstei a III-a,
activităţi de întreţinere şi profilactice, activităţi de socializare dedicate persoanelor vârstnice,
activităţi de tip «part time».
Activitatea economică a regiunii in ultimii ani se caracterizează prin intrarea în declin a
activităţilor industriale, generând lichidarea şi/sau restructurarea marilor întreprinderi (cu impact
negativ asupra şomajului) şi înfiinţarea de întreprinderi mici şi mijlocii. În ultimii ani, potrivit
datelor statistice la nivel regional, ponderea în economia regiunii o deţin micro-întreprinderile,
întreprinderile mici şi mijlocii. Majoritatea întreprinderilor mari activează în industria
prelucrătoare, construcţii, transport şi depozitare. Repartiţia numărului populaţiei ocupate pe
activităţi ale economiei naţionale la nivelul fiecărui judeţ din Regiunea Sud-Est, este evidenţiată
în următoarea ordine în funcţie de domeniile economiei: agricultură, industrie prelucrătoare,

9
comerţ. În continuare se constată că intervin particularităţi de la un judeţ la altul în ceea ce
priveşte ordinea domeniilor de activitate, în funcţie de numărul populaţiei ocupate.
Din analiza repartizării populaţiei ocupate civile la nivelul judeţelor regiunii, se constată
că agricultura joacă un rol important, având în vedere că acest domeniu ramâne o opţiune pentru
investiţii, iar mai mult de jumătate din terenurile fertile din Câmpia Bărăganului sunt situate în
regiunea noastră. Sunt de asemenea şi alte domenii ca industria prelucrătoare şi comerţul, care
deţin o pondere semnificativă a populaţiei ocupate civilă.
În perioada 2000-2007 se constată că activităţile care concentrează cea mai mare parte a
populaţiei ocupate sunt: „Agricultură”, „Industrie prelucrătoare”, „Comerţ”, „Transport,
depozitare şi comunicaţii”, „Construcţii”, „Învăţământ”, „Sănătate şi asistenţă socială”. La
nivelul anului 2007 agricultura deţine prima poziţie din punct de vedere structural, cu 30,48%, în
timp ce activitatea industrială reuneşte numai 22,94%, din totalul populaţiei ocupate (industria
prelucrătoare fiind activitatea dominantă şi concentrând prin procentul deţinut de 20,17%
majoritatea persoanelor ocupate în industrie). În ultimii patru ani, se înregistrează o creşte
semnificativă a numărului populaţiei ocupate în „Construcţii”, comparativ cu perioada 2000-2003
(când a cunoscut o stagnare). La această creştere au contribuit şi investiţiile realizate de
investitorii străini la şantierele navale din regiune.
Trebuie susţinut, în continuare, efortul de dezvoltare al sectorului „Servicii”, capabil să
genereze noi locuri de muncă în contextul dezvoltării durabile. Chiar dacă se constată o creştere a
populaţiei ocupate în sectorul „Servicii” şi o scădere accentuată a populaţiei ocupate în
„Agricultură” şi în „Industrie”, agricultura concentrează cea mai mare parte a populaţiei ocupate.

Şomajul

Numărul şomerilor înregistraţi din România a scăzut uşor la 367.838 de persoane, în

2007, de la 460.495 persoane în anul 2006, conform criteriilor Biroului Internaţional al Muncii
(BIM), conform datelor înregistrate de Institutul Naţional de Statistică.
Această tendinţă de scădere a şomajului în fiecare regiune este evidenţiată în graficul 13, unde
Regiunea Sud-Est se situează pe locul IV la nivel naţional. Scăderi spectaculoase s-au înregistrat
în regiunile SudVest Oltenia şi Centru. Schimbările structurale în economia Regiunii Sud-Est au
determinat scăderea şomajului. Astfel, se observă o scădere semnificativă a ratei şomajului în
regiune în 2004 faţă de 2003, care continuă şi în următorii ani. În Regiunea Sud-Est rata
şomajului a scăzut de la 8,1 % în 2003 la 4,4 % în 2007, regiunea situându-se în anul 2007 pe
locul IV la nivel naţional după numărul de şomeri înregistraţi. De asemenea, se observă o scădere
a ratei şomajului în 2007 faţă de ultimii ani, în toate judeţele regiunii, cu excepţia judetului
Buzău unde, după o scădere uşoară în 2004, nivelul şomajului a atins în 2005 din nou nivelul din
2003. La nivelul regiunii, cea mai mare rată a şomajului la sfârşitul anului 2007 s-a înregistrat în
judeţul Galaţi (5,7%). Din totalul şomerilor înregistraţi, aproximativ 46,23% reprezintă şomeri
de sex feminin, respectiv un număr de 22.416 persoane. În privinţa segmentelor de şomaj
specifice, ponderea femeilor în total şomeri precum şi a tinerilor în total şomeri la nivel regional
depăşesc valorile înregistrate la nivel naţional.
Şomajul afectează în principal persoanele cu nivel mediu de instruire şi mai puţin pe cele
cu studii superioare. Mişcările de pe piaţa forţei de muncă din Regiunea Sud-Est urmează
tendinţele globale fiind o consecinţă firească a evoluţiei economice inegale. Criza forţei de
muncă se resimte în regiune, în ţară, dar şi în Uniunea Europeană şi este înregistrată atât în
ocupaţiile cu grad ridicat de calificare şi competenţă cât şi în cele cu nivel scăzut de instruire.
Declinul demografic înregistrat în ultimii ani pare să contribue la accentuarea acestei crize.

10
Soluţia pare a fi adoptarea unei strategii concertate, prin care să se acţioneze simultan pe mai
multe planuri: economic, educaţional şi sanitar. Noua conjunctură internaţională impune
firmelor să devină competitive, să adopte strategii legate de schimbarea mentalităţii, a sistemului
de organizare şi de conducere a muncii, să ofere salarii mai atractive, să achiziţioneze tehnologii
performante. Acestea reprezintă, de fapt instrumentele prin care se poate crea nu doar o piaţă a
muncii stabilă, ci şi o dezvoltare economică durabilă.

Infrastructura de educaţie şi infrastructura socială

Educaţia

În ceea ce priveşte educaţia la nivelul regiunii, se constată existenţa instituţiilor de învăţământ de

toate gradele (preşcolar, primar şi gimnazial, liceal, profesional, postliceal, superior) aflate atât în
sector public cât şi privat, a centrelor de reeducare şi reorientare profesională, inclusiv a
instituţiilor de învăţământ special pentru copiii cu deficiente. Ceea ce este important şi trebuie să
se sublinieze este lipsa infrastructurii de învăţământ în unele zone rurale izolate. Prin urmare, în
aceste zone copiii familiilor sărace au acces limitat sau deloc în instituţiile de învăţământ.
La nivel regional, în anul şcolar 2007/2008 învăţământul public s-a desfăşurat în următoarele
unităţi:
- 259 grădiniţe (cu program normal, cu program prelungit şi cu program săptămânal);
- 636şcoli primare si gimnaziale (din care 633 şcoli în învăţămantul gimnazial);
- 178 unităţi de învaţămant liceal;
- 26 unităţi de învaţămant profesional;
- 14 unităţi de învaţămant postliceal;
- 7 universităţi cu 54 facultăţi.
Faţă de anul şcolar 2005-2006 se observă o scădere alarmantă a numărului de grădiniţe precum şi
a şcolilor primare şi gimnaziale.
În regiune învăţământul superior de stat este prezent prin numeroase facultăţi, principalele
centre universitare fiind la Constanţa şi Galaţi. La Constanţa sunt următoarele universităţi:
Universitatea “Ovidius”, Universitatea Maritimă, Academia Navală Militară "Mircea cel
Bătrân", iar în centrul universitar Galaţi funcţionează Universitatea “Dunărea de Jos” cu
numeroase facultăţi.

Produsul intern brut

Cu un PIB care reprezintă 11,17% (2006) din economia ţării, Regiunea Sud-Est se
situează pe locul 6, în timp ce, pe locuitor acest indicator se situează sub media naţională. Până
în 2003, productivitatea muncii din regiune deţinea o poziţie de mijloc între regiunile ţării, cu
valorile cele mai ridicate în judeţul Constanţa.
Regiunea de Dezvoltare Sud-Est a participat la realizarea PIB-ului României într-o
proporţie cuprinsă între 11,55 la începutul perioadei analizate, ajungând în 2006 la 11,17%.

Formarea PIB-ului sectorial

Specificul Regiunii Sud - Est îl reprezintă disparităţile dintre nodurile de concentrare a
activităţilor industriale şi terţiare (Brăila - Galaţi; Constanţa - Năvodari), centrele industriale
complexe, areale cu specific turistic (litoralul şi Delta) şi întinsele zone cu suprafeţe de culturi
agricole şi viticole (Buzău, Focşani). Ponderile principalelor sectoare de activitate la realizarea

11
produsului intern brut regional (PIB) au avut evoluţii diferite. Astfel, în anul 2002,
sectoarele„Construcţii”, „Transport, depozitare, comunicaţii” şi Tranzacţii imobiliare, închirieri şi
activităţi de servicii prestate în principal firmelor” au înregistrat creşteri ale ponderilor în PIB
regional faţă de anul 2000, în timp ce sectoarele „Comerţ”, „Hoteluri şi restaurante”,
„Agricultură, vânătoare şi silvicultură”, au înregistrat diminuări ale ponderilor în PIB regional. În
perioada 2003-2004 sectoarele Industrie”, „Hoteluri şi restaurante” şi „Tranzacţii imobiliare,
închirieri şi activităţi de servicii prestate în principal firmelor” cunosc o diminuare a ponderii în
PIB, în timp ce sectoarele „Agricultură, vânătoare şi silvicultură”, „Construcţii” şi „Comerţ”, au
înregistrat creşteri ale ponderilor în PIB regional.
La nivelul anilor 2005-2006 se remarcă o scădere accentuată a sectorului „Agricultură,
vânătoare şi silvicultură” faţă de nivelul anului 2004. Industria deţine cel mai mare procent din
PIB în fiecare an, iar ponderea aferentă anului 2006 (23,7%) este mai mare decât ponderea
aferentă anului 2004. Următorul sector cu pondere ridicată in PIB-ul regional al anului 2006 este
reprezentat de „Tranzacţii imobiliare închirieri şi activităţi de servicii prestate în principal
firmelor”(12,95%). „Construcţiile”, „Comerţul”, „Hotelurile şi restaurantele” înregistrează în
anul 2006 ponderi mai mari decât în anul 2004, cea mai mare creştere fiind cea aferentă
sectorului „Comerţ”(9,11% faţă de 6,83%). Se constată că evoluţia alternantă a valorii PIB-ului a
fost rezultatul direct al privatizării, cât şi al lichidării acelor întreprinderi de stat care s-au dovedit
lipsite de viabilitate economică, al efortului investiţional intern şi extern în restructurări,
modernizări şi retehnologizări şi, nu în ultimul rând, al mutaţiilor structurale majore din
economia naţională şi a regiunii.

Veniturile populaţiei

În anul 2007 veniturile totale ale populaţiei regiunii (528,32 lei lunar/persoană) se
situează mult sub media naţională (-8,55%). Se constată o creştere alarmantă a diferenţei dintre
cele două categorii de valori în ultimiii doi ani, procentul aferent anului 2005 fiind puţin sub
media naţională (-0,9%). Salariile contribuie cu 49,2% la formarea veniturilor totale ale
populaţiei regiunii.

IV. PROFILUL SOCIO-ECONOMIC AL REGIUNII DE DEZVOLTARE SUD-EST

Infrastructura în Regiunea Sud-Est

Infrastructura de transport
Coridoarele naţionale si internaţionale
Regiunea este străbătută de importante coridoare de transport care asigură legătura
centrelor urbane cu capitala ţării.
Principalele căi rutiere şi de cale ferată sunt: pe direcţia est-vest Bucureşti – Constanţa şi
Bucureşti Brăila-Galaţi şi Bucureşti-Buzău-Focşani (fie prin Ploiesti, fie prin Urziceni), care se
continuă spre nord, acestea asigurând legătura între principalele oraşe ale regiunii. România este
traversată de coridoarele IV (Berlin/Nurenberg-Praga-Budapesta-Arad-Bucureşti-Constanţa-
Istanbul-Salonic), VII (Dunărea, cu braţul Sulina şi Canalul Dunăre-Marea Neagră) şi

12
IX(Helsinki-St.Petersburg-Moscova-Pskov-Kiev-Ljubasevka-Chişinău-Bucureşti-Dimitrovgrad-
Alexandropolis).

Fig. 1 Coridoarele naţionale si

internaţionale

Unele drumurile naţionale continuă mari artere rutiere europene (codificate cu iniţiala E):
- E60, care străbate Franţa, Austria, Slovacia, Ungaria, intră în ţară prin Oradea, străbate
Regiunea de la vest la est si se opreste la Constanta;
- E85, care străbate Grecia, Bulgaria, intră în ţară prin Giurgiu, străbate partea de nord-vest a
Regiunii trecând prin Buzau şi Focşani;
- E87, care străbate Turcia, Bulgaria, intră în ţară prin Vama Veche, străbate Dobrogea de la sud
la nord, trecând prin Constanţa şi se opreşte la Tulcea;
- E70, care străbate Spania, Franţa, Italia, Croaţia, Serbia, intră în ţară prin Stamora Moraviţa şi
străbate Regiunea de la vest la est ajungând la Constanţa;
- E581, care străbate partea de nord a Regiunii pe linia Galaţi-Tecuci.

13
Reţeaua de drumuri naţionale si internaţionale din Romania

Fig. 2

În vederea îmbunătățirii accesului și a fluidizării traficului dintre regiune și țările cu care această
se învecinează, se pot dezvoltă o serie de proiecte de cooperare transfrontaliera între Regiunea de
Dezvoltare Sud-Est și regiuni învecinate din Ucraina, Republică Moldova și Bulgaria, proiecte
care vizează în special infrastructura de acces și care au că obiectiv final dezvoltarea durabilă a
regiunilor în ansamblul lor.

Reţele regionale de drumuri

În anul 2005, lungimea totală a rețelei de drumuri publice din România a fost de 79.904 km,
distribuția fiind relativ uniformă pe întreg teritoriul țării.
Rețeaua de drumuri a regiunii și densitatea rețelei în regiune și în fiecare județ al regiunii,
împreună cu principalele caracteristici ale condițiilor acestora sunt prezentate în următorul tabel:

Fig.3
Lungimea drumurilor publice din regiune era în anul 2005 de 10.856 km, ceea ce situează
regiunea pe locul IV la nivel naţional; din totalul drumurilor publice regionale erau modernizate
numai 19,4 %, regiunea ocupând ultimul loc la nivel naţional. Indicatorul foarte scăzut pentru

14
judeţul Tulcea nu este relevant pentru un judeţ din a cărui suprafaţă aproape jumătate o reprezinta
Delta Dunării.
La nivel regional problemele întampinate de reţeaua de drumuri sunt: calitatea slabă a drumurilor,
sistemul deficitar de iluminare si marcare stradală. Situaţia drumurilor in mediul rural este
critică,majoritatea localităţilor rurale neavand drumuri pietruite sau asfaltate.

Reţele regionale de căi ferate

În anul 2005, reţeaua de căi ferate din Romania avea 10.948 km de linii în exploatare, din care
1.750 km în Regiunea Sud-Est, conform tabelului de mai jos:

Liniile de cale ferată in exploatare la nivel regional la sfarşitul anului 2005, însumau
1.750 km, ceea ce situeaza regiunea pe locul II la nivel naţional şi pe locul IV din punct de vedere
al densităţii liniilor la 1.000 km. Doar 477 km de linie ferată sunt electrificate, regiunea aflându-
se din acest punct de vedere pe locul V la nivel naţional.
Încă din sec.XIX a fost realizată calea ferată care unea capitala ţării cu Moldova, iar gara Buzău
era un important nod feroviar, plecând linii ferate spre Brăila, Galaţi, Constanţa, Braşov, precum
şi o linie locală spre Nehoiu.
Cele mai importante noduri de cale ferată în regiune sunt: Făurei, Buzău si Barboşi, care asigură
tranzitul spre capitala ţării, spre Moldova şi Dobrogea. În regiune există două magistrale
feroviare: Bucureşti-Galaţi (prin Urziceni-Făurei-Brăila) şi Bucureşti-Mangalia (prin Feteşti-
Cernavodă-Constanţa), legându-se mai departe cu trasee internaţionale. Există două poduri peste
Dunăre, care fac legătura cu Dobrogea: Giurgeni-Vadul Oii şi Feteşti-Cernavodă, ultimul fiind
străbătut si de cale ferată. Principalele probleme care afecteaza căile ferate din regiune sunt legate
de condiţiile proaste în care se găsesc elementele rulante din punct de vedere tehnic cât şi a
condiţiilor de confort relativ scăzut al vagoanelor de transport persoane. Este necesar să se
îmbunătăţească cantitativ şi calitativ situaţia drumurilor de acces şi a căilor ferate spre centrele
economice majore şi de asemenea, legătura dintre acestea şi coridoarele de transport europene.

Transportul naval
Transportul naval al României cuprinde transportul maritim şi transportul pe căile şi
canalele navigabile. Transportul naval prezintă o multitudine de avantaje faţă de celelalte moduri

15
de transport: asigură transportul unor cantităţi mari de marfă la un singur voiaj, este mult mai
puţin poluant, costurile de transport pe apă sunt mai mici decât cele din transportul rutier şi
feroviar; amenajarea şi întreţinerea infrastructurii necesită costuri relativ reduse, constituie o
verigă importantă în dezvoltarea sistemului de transport combinat. Două elemente esentiale
favorizeaza desfăşurarea transporturilor pe apă: cursul Dunării şi vecinatatea Mării Negre. Pe
canalul navigabil dintre Sulina si Brăila pot intra nave maritime cu pescaj de până la 7 m. Pe
restul cursului pot circula doar vase cu pescaj de până la 2 m.

Transportul maritim
Porturile romaneşti la Dunare se împart în două categorii: maritime (Constanţa, Mangalia
şi Midia) şi fluvial-maritime (Brăila, Galaţi, Tulcea şi Sulina), care au caracteristici tehnice ce
permit accesul navelor maritime. Portul Constanţa este al patrulea port maritim în Europa şi cel
mai mare la Marea Neagră, situat la intersecţia Coridoarelor de Transport Pan-European nr.IV si
VII – Dunărea prin Canalul Dunăre – Marea Neagră. Portul Constanţa asigura toate tipurile de
transport (rutier, ferat, maritim, aerian, transport prin oleoducte), fiind totodată dotat cu depozite
si terminale pentru toate tipurile de mărfuri, avand potenţial pentru de a deveni principala poartă
pentru Coridorul Europa-Asia.
O importanţă deosebită o are canalul Dunăre-Marea Neagră, care face parte din Coridorul
Fluvial European Rhin-Main-Dunare, asigurând legătura dintre porturile Rotterdam şi Constanţa.

Transportul pe caile si canalele navigabile

Fluviul Dunărea, cale navigabilă internaţională, pe sectorul românesc, de la intrarea în
ţară şi până la vărsarea în Marea Neagră prin Canalul Sulina, are o lungime de 1.075 km, dintre
care cca. 170 km, între Brăila şi Marea Neagră, asigurând condiţii tehnice pentru accesul navelor
maritime. Datorită regimului natural de scurgere al fluviului, se impun măsuri de îmbunătăţire a
condiţiilor de navigaţie pe Dunăre, care să asigure exploatarea eficientă în condiţii de siguranţă a
sectorului maritim al Dunării
precum şi asigurarea navigaţiei permanente pe Canalul Sulina prin refacerea şi apărarea
malurilor canalului şi implementarea unui sistem de măsurători topohidrografice şi semnalizare
pe sectorul românesc al Dunării. Pe căile navigabile interioare, România dispune de un număr de
30 de porturi şi puncte de încărcare amenajate. Dintre acestea, cele care fac parte din reţeaua
TEN sunt porturile Brăila, Galaţi, Tulcea şi Sulina fiind porturi fluvio-maritime. În 2005 traficul
portuar a fost de 81.342 mii tone.
Flota fluvială românească este compusa din 1482 nave propulsate şi nepropulsate. Mijloacele de
transport maritim erau compus in 2005 din 70 nave.

Transportul aerian
În regiune există patru aeroporturi: internaţional la Mihail Kogălniceanu situat la 24 km
de Constanţa, unul la Tulcea (care funcţionează în prezent numai pentru curse charter), un
aeroport utilitar la Tuzla (Constanţa) şi un aeroport utilitar la Buzău.
Problemele întampinate de transportul aerian sunt legate în special de lipsa dotărilor tehnice
necesare pentru efectuarea manevrelor aeriene în condiţii deosebite şi de servicii de întreţinere
tehnică a aparatelor aflate în dotare care nu se ridica la nivelul internaţional.
Aeroporturile au fost construite în perioada 1921-1972 şi reamenajate/reechipate gradual în
perioada 1962-2000, fiind in mare măsura necorespunzatoare cerinţelor impuse de zborul
anumitor tipuri de aeronave. În ultima perioadă, atât în sectorul aeroportuar cât şi în cel de
dirijare a traficului aerian (inclusiv de informare aeronautică ţi meteorologică) s-a realizat un

16
număr important de lucrări de reparaţii capitale (piste şi echipamente de balizaj), modernizări
servicii trafic (centre de control aerian în Constanţa) şi s-a achiziţionat o serie de mijloace si
echipamente pentru intreţinerea pistei şi servicii conexe.

Profilul afacerilor la nivel regional

Trăsăturile cheie ale sectorului productiv

Produsul intern brut

Cu un PIB care reprezintă 11,93% (2004) din economia ţării, Regiunea Sud-Est se
situează pe locul 6, în timp ce, pe locuitor acest indicator se situează sub media naţională. Până în
2003, productivitateamuncii deţinea o poziţie de mijloc între regiunile ţării, cu valorile cele mai
ridicate în judeţul Constanţa.
Regiunea de Dezvoltare Sud-Est a participat la realizarea PIB-ului României într-o proporţie
cuprinsă între 11,55%, respectiv 11,27% la începutul perioadei analizate ajungând în 2004 la
11,93%.

Formarea PIB-ului sectorial

Specificul Regiunii Sud - Est îl reprezintă disparităţile dintre nodurile de concentrare a
activităţilor industriale şi terţiare (Brăila - Galaţi; Constanţa - Năvodari), centrele industriale
complexe, areale cu specific turistic (litoralul şi Delta) şi întinsele zone cu suprafeŃe de culturi
agricole şi viticole (Buzău, Focşani).
Ponderile principalelor sectoare de activitate la realizarea produsului intern brut regional (PIB) au
avut evoluţii diferite. Astfel, începând cu perioada 2000-2002, sectoarele: Construcţii şi Industrie
au înregistrat creşteri ale ponderilor în PIB regional, în timp ce sectoarele: Comerţ, Hoteluri şi
restaurante, Agricultură, vânătoare şi silvicultură, au înregistrat diminuări ale ponderilor în PIB
regional.
În perioada 2003-2004 sectoarele: ConstrucŃii şi Industrie cunosc o diminuare a ponderii
în PIB, în timp ce sectoarele: Comerţ, Hoteluri şi restaurante, Agricultură, vânătoare şi
silvicultură au înregistrat creşteri ale ponderilor în PIB regional. Se constată că evoluţia
alternantă a valorii PIB-ului a fost rezultatul direct al privatizării, cât şi al lichidării acelor
întreprinderi de stat care s-au dovedit lipsite de viabilitate economică, al efortului
investiţional intern şi extern în restructurări, modernizări şi retehnologizări şi, nu în ultimul rând,
al mutaţiilor structurale majore din economia naŃională şi a regiunii.

Agricultura şi mediul rural

Prin tradiţie Regiunea Sud-Est este o zonă agricolă. Condiţiile pedoclimatice din regiune
favorizează cultivarea porumbului (în principal în nord), a grâului (în special în centrul regiunii),
a orzului, a plantelor industriale, a florii soarelui, mai ales în Constanţa (regiunea ocupa locul I la
nivel naţional).
Suprafaţa cultivată reprezintă peste 45% din total. La aceasta au contribuit şi lucrările de
îmbunătăţiri funciare executate în Balta Brăilei, în special asanări, ce au permis reintroducerea în
circuitul producţiei agricole o suprafaţă importantă de soluri aluvionare. Astfel, în regiunea Sud-
Est se află cea mai mare exploataţie agricolă din România.

17
În pofida potenŃialului agricol ridicat, capacitatea de prelucrare a produselor agricole nu este
foarte ridicată. Fragmentarea suprafeţelor arabile în porţiuni mici este un alt obstacol în calea
dezvoltăriiagriculturii. Potenţialul economic scăzut al micilor ferme şi managementul ineficient al
exploatărilor agricole au determinat subdezvoltarea sectorului de prelucrare a produselor agricole.
Agricultura deţine o pondere importanta în economia regiunii, 33,22% din populaţia
ocupată a regiunii fiind ocupată în acest sector. SuprafaŃa agricolă deţine 65,23% din suprafaţa
totală a regiunii. Sectorul privat deţine cea mai mare pondere a terenului agricol şi totodată
produce cea mai mare parte a producţiei agricole (92,3% din producţia agricolă totală a regiunii,
în 2005).
În anul 2005 producţia agricolă în regiune a înregistrat o valoare de 6980180 mii RON,
reprezentand 15% din producţia agricolă la nivel naţional. Componenta productiei agricole
regionale a fost similaracu cea nationala.
Valoarea totală a producţiei agricole situează regiunea în anul 2005, pe locul III la nivel
naţional.În anul 2005 producţia agricolă regională era în proporţie de 95% în proprietate
majoritar privată, situându-se peste valoarea procentuală corespunzatoare la nivel naţional (94
%).
Culturile agricole reprezintă o caracteristică principală a regiunii, regiunea ocupând în anul 2005,
primul loc în producţia de leguminoase pentru boabe, mazăre, plante textile, plante uleioase,
floareasoarelui, legume, tomate, struguri şi locul II la nivel naţional în producŃia de cereale
pentru boabe.
Regiunea Sud-Est se situează pe primul loc în ţară ceea ce priveşte suprafaţa viilor pe rod,
deţinând 41,2% din suprafaţa viticolă a ţării (numai judeţul Vrancea deţine peste 14% din
suprafaţa viticolă a ţării. Regiunea Sud-Est este recunoscută, atât pe plan intern cât şi pe plan
extern, prin calitatea vinurilor provenite din podgorii renumite, care se găsesc pe tot cuprinsul
regiunii: Panciu, Odobeşti,Pietroasele, Nicoreşti, Niculiţel, Murfatlar, ÎnsurăŃei. Producţia
animală obţinută reprezintă 12% din producţia naŃională. Numărul animalelor existent la
sfârşitul anului 2005 a fost de 328 mii capete bovine (locul V la nivel naţional), 823 mii capete
porcine (locul V la nivel naţional) şi 1276 mii capete ovine (locul II la nivel naţional).
În ceea ce priveşte zootehnia, regiunea ocupă primul loc la producţia de carne de ovine şi caprine
şi la producţia de lână, locul III la nivel naŃional la producţia de ouă şi carne de pasăre.Volumul
de lemn recoltat în anul 2005 în regiune era de 1.160,9 mii m³, reprezentând 7,4% din volumul de
materie lemnoasă exploatată la nivel naţional,
regiunea situându-se pe penultimul loc între regiuni. Suprafaţa agricolă a regiunii (2.332,8 mii
ha) reprezinta 15,8 % din suprafaţa agricolă a ţării, situânduse pe locul doi la nivel naţional, dupa
Regiunea Sud-Muntenia. Suprafaţa agricolă a regiunii reprezintă
65,2% din suprafaţa totală a acesteia.

Dinamica unităţilor locale active

La nivelul regiunii, în anul 2007, erau active 59783 firme, iar în ceea ce priveste tipul
activitatii CAEN, majoritatea îsi desfăşurau activitatea în comert (49,5%), pe locul doi plasându-
se,la distanţă mare, tranzacţii imobiliare (12,8%), industria prelucrătoare (10,7%),
transport,depozitare si comunicaţii (8,4%), construcţii (8,1%),hoteluri şi restaurante (5,3%) Se
constată ca pentru perioada 2002-2007, la nivelul regiunii s-a înregistrat o creştere a numărului
firmelor active pentru toate activitatile. Ponderea firmelor active din constructii, transport,
depozitare şi comunicaţii şi din tranzacţii imobiliare, din totalul firmelor active a crescut continuu
în perioada analizată. Se constată o scădere a ponderii firmelor active din comerţ si industrie
prelucrătoare.

18
Pe clase de marime, unităţile cu până la 10 angajaţi sunt majoritare, reprezentând, în
2007, 88,1% din totalul firmelor active. Se constată o scădere constantă a ponderii unităţilor
locale active cu peste 50 de angajaţi, în favoarea firmelor cu 10-49.
Numărul de personal din unităţile locale active din regiune a crescut în anul 2007 faţă de
anul 2006 cu peste 15000 persoane. Cea mai mare creştere, cu peste 8000 de persoane au
înregistrat-o, în acelasi interval de timp, unităţile locale active cu pâna la 10 angajaţi. Firmele cu
peste 250 de angajaţi au înregistrat o diminuare cu peste 4600 a numărului de angajaţi în perioada
analizată.

Procesul de integrare europeana si cerintele de competitivitate

Perioada 2007-2013 este marcată de procesul de integrare în UE. Din această perspectivă,
firmele din regiune se vor confrunta cu o presiune concurenţiala sporită pe piaţa internă şi pentru
a valorifica oportunităţile de participare pe piaţa UE. Noi firme şi investiţii de capital strain vor fi
atrase în regiune.
Dincolo de avantajul conjunctural (care se va reduce în timp) al preţului relativ scăzut al
forţei de muncă, competitivitatea firmelor va fi condiţionată într-o măsura din ce în ce mai mare
de creşterea valorii adăugate prin eforturi susţinute de inovare şi segmentare pentru cucerirea şi
păstrarea pieţei, cu accent pe tehnologie, calitate, design, marketing, tehnici de vânzare adecvate.
Nevoile de competitivitate ale firmelor vor conduce şi la dezvoltarea şi diversificarea
pieţei de servicii pentru afaceri (“business to business”): servicii de consultanţă, financiare,
comerciale etc., dar şi alte servicii pentru întreprinderi rezultate din externalizarea unor activităţi
auxiliare producţiei şi contractate cu firme specializate - de ex. de întreţinere şi reparaţii
(mentenanţă), service pentru produsele vândute, etc.

Cercetarea – dezvoltarea
Unul dintre factorii ce influenţează în mod direct competitivitatea este dezvoltarea
sectorului de cercetare-dezvoltare. Din păcate, sectorul de cercetare-dezvoltare are încă
insuficient de dezvoltate legături cu mediul economic, neavând o contribuţie semnificativă la
dezvoltarea economică regională. În viitor, odata cu dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere,
a clusterelor industriale si a clusterelor bazate pe cercetare, este necesară accelerarea procesului
de transfer tehnologic.
Regiunea Sud Est a cunoscut în perioada 2003 – 2006 o uşoară creştere a
numărului total de salariaţi din activităţile de cercetare-dezvoltare dar şi a numărului de salariaţi
din cercetare-dezvoltare ce revin la 10000 persoane ocupate civile. Cu toate acestea, numărul de
salariaţi din cercetare-dezvoltare reprezintă doar 4,9% din totalul la nivel naţional iar totalul
cheltuielilor angajate în acest sector la nivelul regiunii reprezintă 3,5% din totalul cheltuielilor la
nivel naţional.
Analiza datelor arată că cercetarea din România este extrem de centralizată, 52% din numărul
cercetătorilor si 61,1% din fondurile destinate domeniului fiind concentrate în capitală. La nivelul
Regiunii Sud Est, ea este concentrată în judeţele Galaţi si Constanţa, care însumează cca. 87%
din numărul de cercetători, respectiv 75% din totalul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare la nivel
regional. Aceasta distribuie se justific într-o anumită masură prin faptul că în cele două judeţe
menţionate sunt situate universităţi şi institute cu importanta activitate de cercetare.

Infrastructura de transfer tehnologic si inovare, respectiv organizațiile specializate pentru

difuzarea, transferul și valorificarea în economie a rezultatelor de cercetare-dezvoltare, este slab
dezvoltată. Procesul de înființare a acestor organizații a cunoscut însă o ușoară revigorare

19
începând din 2003, după adoptarea Hotărârii de Guvern nr. 406/2003 privind constituirea,
evaluarea și acreditarea entităților din infrastructura de inovare și transfer tehnologic, respectiv:
centre de transfer tehnologic,centre de informare tehnologică, centre incubatoare de afaceri
inovative, oficii de legătură cu industria.
De asemenea, pentru a stimula inovarea bazată pe absorbția rezultatelor CD și dezvoltarea
parteneriatelor între unitățile cu profil CD, instituțiile de învățământ superior și partenerii
industriali, a fost stimulat și susținut procesul de înființare a parcurilor științifice și tehnologice.
Cadrul legal este asigurat de Ordonanța Guvernului nr. 14/2002 privind constituirea și
funcționarea parcurilor științifice și tehnologice, aprobată prin Legea 50/2003. Că urmare, au fost
autorizate să funcționeze în regiune un număr de 2 parcuri științifice și tehnologice în Galați,
Constanța (Năvodari).
Pentru susținerea dezvoltării infrastructurii de inovare și transfer tehnologic, a fost creat
Programulnational „Dezvoltarea infrastructurii de inovare și transfer tehnologic a€“
INFRATECH”, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 128/2004, instrument prin care se acordă
sprijin financiar și logistic pentru crearea și dezvoltarea instituțiilor specializate din infrastructura
de inovare și transfer tehnologic,precum și parcurile științifice și tehnologice.

Potenţial de dezvoltare
Regiunea Sud-Est dispune de o serie de resurse naturale, care valorificate corespunzător,
pot juca un rol important în dezvoltarea economico-socială. Dintre acestea, cele mai importante
sunt zăcămintele de țiței și gaze naturale (Subcarpații Buzăului, vestul județului Brăila și sudul
județului Galați), carierele de granit (Munții Măcinului), sărea, etc.
Alt avantaj pe care regiunea îl poate valorifica, este reprezentat de prezenţa portului
Constanţa, secondat de porturile dunărene Galaţi, Brăila şi Tulcea. Legăturile acestora cu
marile porturi ale lumii, pot fi folosite, atât pentru a asigura materia prima necesară
dezvoltării economiei regiunii, cât şi pentru a exporta bunuri produse atât în regiune, cât şi în
restul ţării.
Cel mai important potential pentru dezvoltarea regiunii, este reprezentat însa de resursele
turistice:
Litoralul Mării Negre, care cuprinde 13 staţiuni, cu unitţăi de cazare, tratament şi agrement
(hoteluri, moteluri, vile, campinguri) desfăşurate de-a lungul a 70 km de coasta între
Năvodari şi Mangalia.
Delta Dunării, care prezintă o atracţie ştiinţifică şi un potenţial turistic ridicat, în special
dupa includerea sa în 1990, împreună cu alte zone naturale adiacente, în Rezervaţia
Biosferei Delta Dunării.
Regiunea beneficiază de un fond balnear deosebit, cu o veche tradiţie Lacul Techirghiol,
Eforie Nord (nămol curativ cu proprietăţi asemănătoare celui de la Marea Moartă).
Regiunea prezintă şi un cadru promiţător pentru dezvoltarea agro-turismului (Brăila,
Galaţi şi Tulcea) cu resurse importante pentru dezvoltarea turismului de agrement
(vânatoare şi pescuit) în Insula Mică a Brăilei, Insula Mare a Brăilei, etc.
Zona montană din Vrancea şi Buzău prezintă interes turistic prin staţiunile Soveja şi
Lepşa, şi zone turistice unice în ţara, cum ar fi: Vulcanii Noroioşi (Berca), peşterile de la
Bozioru, Focurile Vii.
Patrimoniul cultural-istoric al regiunii se remarcă cetăţile getice, romane, greceşti,
bizantine şi locaşuri mânastireşti, majoritatea fiind concentrate în judeţele Tulcea şi
Constanţa.

20
 Potenţialul industrial al regiunii este foarte important şi diversificat, în acelaşi timp. În
anul 2003, valoarea adăugată brută a acestui sector (incluzând sectorul de construcţii) a fost de 2
mil. euro, reprezentând 31,3% valoarea adăugată brută pe regiune. Industria regională este
concentrată în special în centrele urbane:
Industria petrochimica este prezentă în Năvodari
Industria metalurgica în Galaţi şi Tulcea
Industria de echipamente în Brăila, Buzău, Constanţa, Tecuci
Industria de construcţie navală în Constanţa, Galaţi, Brăila, Tulcea, Mangalia, Midia
Industria materialelor de construcţie în Medgidia
Industria textilă în Brăila, Tulcea, Vrancea.
Principalele caracteristici ale industriei la nivel regional sunt:
Este concentrat în marile oraşe, fiind foarte puţin prezentă în zonele rurale
Industria de procesare deţine primul loc în termeni de venituri şi rata de ocupare a
populaţiei în această ramură.
Agricultură este de asemenea, un sector foarte important pentru economia regională: circa
40% din populaţia ocupată lucrează în acest sector, care contribuie cu 16% la PIB regional.
Terenurile cultivate deţin 65% din suprafaţa regiunii şi prezintă potenţial de dezvoltare în viitor.
Deşi există acest potenţial agricol, capacitate de procesare a produselor agricole este
limitata (scăzută) din cauza tehnologiilor depăşite. Gradul ridicat de fragmentare a terenului
cultivat reprezinta un alt obstacol pentru dezvoltarea agricolă. Potenţialul economic scăzut al
fermelor mici şi managementul ineficient al acestora au determinat, de asemenea,
subdezvoltarea sectorului de procesare a produselor agricole.
În anul 2004, regiunea se ocupă primul loc la nivel naţional, în ceea ce priveste producţia
produselor specifice, şi anume struguri şi floarea-soarelui, şi locul al doilea la producţia de
grâu, cereale şi fasole. În ceea ce priveşte sectorul de creştere a animalelor şi cel zootehnic,
regiunea se situează pe primul loc la producţia de carne de oaie şi capra, şi de asemenea, de
lână.

V. Strategia actuală de dezvoltare a Regiunii de Sud-Est și Planul Național de dezvoltare

regională

5.1. Strategia de dezvoltare a Regiunii Sud-Est

Strategia de dezvoltare a Regiunii Sud-Est va puteafi realizata pe deplin doar printr-o

abordare integrata care va permite adoptarea de politici sectoriale cat mai apropiate de nevoile
teritoriului. In acest sens, proiectele integrate reprezinta principalul instrument de realizare a
acestui model de programare.
Nevoia de a urma metoda integrarii teritoriale reiese cu precadere din consultarile si
dezbaterile cu reprezentantii parteneriatului economic, social si administrativ de la nivel
judetean. La acest nivel exista o constientizare a importantei instrumentelor operationale care
permit realizarea unor initiative comune capabile sa valorifice cat mai bine resursele si potentialul
comunitatilor si a teritoriilor.
In acelasi timp, proiectele integrate reprezinta modalitatea cea mai adecvata pentru
promovarea conceptului dezvoltarii “de jos in sus”, concept pecare Regiunea de Dezvoltare Sud-
Est doreste sa il promoveze cu prioritate.

21
 Proiectele integrate reprezinta un complex de actiuni intersectoriale, coerente si strans
legate intreele, care converg spre un obiectiv comun de dezvoltare a teritoriului si care necesita o
abordare unitara a etapelor de implementare. Aceasta definitie subliniaza doua aspecte:
- conceptul de integrare a programarii, trasatura fundamentala a activitatilor co-finantate prin
Fondurile Structurale;
- Regiunea ca punct principal de referinta, vazut nu doar ca destinatar al initiativelor si actiunilor
de dezvoltare, ci si din punct de vedere al valorificarii potentialului existent.
Proiectele integrate sunt incluse in Strategia Regionala prin linii de interventie (teritoriale,
sectoriale si de filiera) si prin metode de programare (concertare, cooperare intre actorii publici si
privati). Aceste proiecte sunt realizate sub doua forme:
- atat prin concentrare, acolo unde resursele imobile sunt in stare sa atraga importante
resurse mobile;
- cat si sub forma extinsa, la nivel regional sau sub-regional, acolo unde un obiectiv de
dezvoltare este comun mai multor zone, chiar si neinvecinate: proiectul integrat extins uneste
astfel mai multe realitati locale, sub forma unor filiere de productie, circuite, itinerarii, retele
sectoriale sau tematice.
Obiectivul generalal Strategiei de Dezvoltare a Regiunii este acela de a creste
semnificativ PIB regional pana in 2013, pe baza unei rate de crestere economica superioara
mediei nationale, prin cresterea competitivitatii pe termen lung si atractivitatii regiunii pentru
investitii, cu valorificarea patrimoniului ambiental, crearea de noi oportunitati de ocupare a fortei
de munca si imbunatatirea conditiilor de viata ale populatiei.

Obiectivele specifice
Cresterea atractivitatii regiunii prin devoltarea accesibilitatii, prin continuarea extinderii si
modernizarii infrastructurii portuare, aeroportuare, sistemului stradal si feroviar, prin crearea unui
sistem multimodal de transporturi; se va avea in vedere crearea unui sistem de accesibilitate
inovativ capabil de a asigura legaturi rapide si eficiente cu pietele internationale, valorificand
pozitia geo-strategicadeosebita a regiunii;
Crearea conditiilor favorabile pentru localizarea de noi investitii si intarirea potentialului
celor existente prin dezvoltarea sistemului de utilitati si al serviciilor de calitate destinate
intreprinderilor, prin simplificarea, transparenta si accelerarea procedurilor administrative si
pentru obtinerea autorizatiilor si crearea conditiilor de crestere a productivitatii intreprinderilor
prin utilizarea de produse si procese inovative;
Crearea conditiilor pentru o piata a muncii flexibila, in care oferta de munca sa devina
capabila a se adapta permanent cerintelor angajatorilor, prin promovarea culturii antreprenoriale,
a societatii informationale si a noilor servicii, in contextul unei dinamici accelerate a integrarii
activitatilor economice in spatiul european si international;
Crearea de noi oportunitati de crestere economica durabila si de crestere a calitatii vietii
prin dezvoltarea patrimoniului natural/ambiental sipromovarea politicii de mediu; se va avea in
vedere crearea sistemului de gestiune si control a factorilor de mediu (inclusiv inlaturarea
efectelor negative asupra mediului in cazuri de catastrofe naturale, imbunatatirea generala a
factorilor de mediu prin protejarea biodiversitatii, pastrarea si extinderea zonelor impadurite, a
parcurilor si zonelor verzi din zonele urbane);
Dezvoltarea sectorului serviciilor sociale si de sanatate prin imbunatatirea infrastructurii
si a dotarilor, prin aplicarea unui management eficient si cresterea accesului perosoanelor la
aceste servicii, mai ales ale celor din zonele rurale si izolate;

22
 Dezvoltarea sectorului educatiei prin imbunatatireainfrastructurii si a dotarilor, prin
cresterea calitatii serviciilor de educatie, dezvoltarea de centre de formare continua pentru adulti,
realizarea de retele scolare, dezvoltarea parteneriatului intre unitatile de invatamant si mediul de
afaceri, universitati si administratia publica si sustinerea cercetarii- inovarii;
Modernizarea sectorului agricol si diversificarea activitatilor economice altele decat
agricultura, prin valorificarea resurselor ambientale, naturale (patrimoniu piscicol, silvic,
biodiversitatea etc), a patrimoniul cultural (traditii si experiente profesionale acumulate), prin
dezvoltarea capitalului social si crearea de noi specializari;
Cresterea atractivitatii zonelor urbane pentru investitii, prin imbunatatirea standardelor de
viata (infrastructura urbana, transport si mobilitatea populatiei), valorificarea patrimoniului
arhitectonic, artistic si monumental, promovand coeziunea si incluziunea sociala prin dezvoltarea
de servicii urbane.
Toate aceste obiective sunt coerente cu documentele programatice nationale si europene, vizand
asigurarea unei dezvoltari echilibrate a teritoriului regiunii, prin valorificarea resurselor locale si
sustinerea economiilor locale, cu pastrarea valorilor mediului inconjurator si asigurarea
conditiilor de oportunitati egale pentru intreaga populatie.

5.2. Planul Național de dezvoltare regională

Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est este instituția care promovează interesele
economice și sociale ale partenerilor din regiune, acționând atât în plan intraregional cât și
extraregional, prin organizarea și dezvoltarea parteneriatelor pentru cunoașterea politicilor și
practicilor Uniunii Europene.

23
ANALIZA SWOT A REGIUNII SUD – EST

24
25
26
27
28
29
30
5.3. Legea nr.151 din 15 iulie 1998privind dezvoltarea regională în România

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - Prin prezenta lege se stabilesc cadrul instituţional, obiectivele, competenţele şi

instrumentele specifice politicii de dezvoltare regională în România.

Art. 2. - Obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare regională în România sunt

următoarele:

a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente, prin stimularea dezvoltării echilibrate,

prin recuperarea accelerată a întârzierilor în dezvoltarea zonelor defavorizate ca urmare a
unor condiţii istorice, geografice, economice, sociale, politice, şi preîntâmpinarea
producerii de noi dezechilibre;
b) pregătirea cadrului instituţional pentru a răspunde criteriilor de integrare în structurile
Uniunii Europene şi de acces la fondurile structurale şi la Fondul de coeziune ale Uniunii
Europene;
c) corelarea politicilor şi activităţilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor, prin
stimularea iniţiativelor şi prin valorificarea resurselor locale şi regionale, în scopul
dezvoltării economico-sociale durabile şi al dezvoltării culturale a acestora;
d) stimularea cooperării interregionale, interne şi internaţionale, a celei transfrontaliere,
inclusiv în cadrul euroregiunilor, precum şi participarea regiunilor de dezvoltare la
structurile şi organizaţiile europene care promovează dezvoltarea economică şi
instituţională a acestora, în scopul realizării unor proiecte de interes comun, în
conformitate cu acordurile internaţionale la care România este parte.

Art. 3. - Finanţarea programelor pentru realizarea obiectivelor prevăzute la art. 2 se

asigură prin Fondul naţional pentru dezvoltare regională, care se constituie potrivit
prevederilor prezentei legi.

CAPITOLUL II
Regiunile de dezvoltare

Art. 4. - (1) Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot hotărî,
cu acordul consiliilor locale interesate, ca zona care cuprinde teritoriile judeţelor în cauză,
respectiv al municipiului Bucureşti, să constituie regiune de dezvoltare.

(2) Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativteritoriale şi nu au personalitate

juridică.

31
Art. 5. - (1) Constituirea regiunii de dezvoltare se face printr-o convenţie semnată de
reprezentanţii consiliilor judeţene şi, respectiv, ai Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.

(2) Regiunile de dezvoltare astfel constituite vor deveni, cu avizul Guvernului, cadrul de
implementare şi de evaluare a politicii de dezvoltare regională.

CAPITOLUL III
Structuri teritoriale pentru dezvoltarea regională

Art. 6. - (1) Pentru coordonarea activităţilor de promovare a obiectivelor care decurg din
politicile de dezvoltare regională, la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare, în termen de 60
de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi se înfiinţează Consiliul pentru dezvoltare
regională ca organ deliberativ.

(2) Consiliul pentru dezvoltare regională are următoarele atribuţii principale:

a) analizează şi hotărăşte strategia şi programele de dezvoltare regională;

b) aprobă proiectele de dezvoltare regională;
c) prezintă Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională propuneri privind
constituirea Fondului pentru dezvoltare regională;
d) aprobă criteriile, priorităţile, alocarea şi destinaţiile resurselor Fondului pentru
dezvoltare regională;
e) urmăreşte utilizarea fondurilor alocate agenţiilor pentru dezvoltare regională din
Fondul naţional pentru dezvoltare regională;
f) urmăreşte respectarea obiectivelor regionale.

(3) Consiliul pentru dezvoltare regională este alcătuit din preşedinţii consiliilor judeţene şi
câte un reprezentant al consiliilor locale municipale, orăşeneşti şi comunale, desemnaţi
din fiecare judeţ, pe durata mandatului. În cazul municipiului Bucureşti, în Consiliul
pentru dezvoltare regională va fi desemnat un reprezentant al Consiliului General al
Municipiului Bucureşti şi câte un reprezentant al consiliilor locale de sector.

(4) Consiliul pentru dezvoltare regională va avea un preşedinte şi un vicepreşedinte.

Aceste funcţii vor fi îndeplinite, prin rotaţie, pentru câte un mandat de un an, de către
reprezentanţii judeţelor, desemnaţi de acestea.

(5) La lucrările Consiliului pentru dezvoltare regională participă, fără drept de vot,
prefecţii judeţelor. De asemenea, pot fi invitaţi şi reprezentanţi ai consiliilor locale,
municipale, orăşeneşti şi comunale, precum şi ai instituţiilor şi organizaţiilor cu atribuţii
în domeniul dezvoltării regionale, în funcţie de problematica supusă dezbaterii.

(6) Consiliul pentru dezvoltare regională adoptă propriul regulament de funcţionare, pe

baza regulamentului-cadru elaborat de Guvern.

32
Art. 7. - (1) În cadrul fiecărei regiuni de dezvoltare, în termen de 30 de zile de la
înfiinţarea Consiliului pentru dezvoltare regională, se va constitui o agenţie pentru
dezvoltare regională, coordonată de acesta.

(2) Agenţiile pentru dezvoltare regională sunt organisme neguvernamentale, nonprofit, de

utilitate publică, cu personalitate juridică, care acţionează în domeniul specific dezvoltării
regionale. Acestea se organizează şi funcţionează în condiţiile prezentei legi şi ale
statutului de organizare şi funcţionare, aprobat de Consiliul pentru dezvoltare regională.

(3) Directorul Agenţiei pentru dezvoltare regională este numit pe bază de concurs şi este
eliberat din funcţie de către Consiliul pentru dezvoltare regională.

(4) Finanţarea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a Agenţiei pentru dezvoltare

regională se asigură din Fondul pentru dezvoltare regională, nivelul acestora fiind aprobat
de Consiliul pentru dezvoltare regională.

(5) Consiliul pentru dezvoltare regională aprobă organigrama, astfel încât fiecare judeţ să
fie reprezentat în mod egal.

Art. 8. - Agenţia pentru dezvoltare regională are următoarele atribuţii principale:

a) elaborează şi propune Consiliului pentru dezvoltare regională, spre aprobare, strategia

de dezvoltare regională, programele de dezvoltare regională şi planurile de gestionare a
fondurilor;
b) pune în aplicare programele de dezvoltare regională şi planurile de gestionare a
fondurilor, în conformitate cu hotărârile adoptate de Consiliul pentru dezvoltare regională,
cu respectarea legislaţiei în vigoare, şi răspunde faţă de acesta pentru realizarea lor;
c) identifică zonele defavorizate din cadrul regiunii de dezvoltare, împreună cu consiliile
locale sau judeţene, după caz, şi înaintează documentaţiile necesare, aprobate, în
prealabil, de Consiliul pentru dezvoltare regională, Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltare
Regională şi Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională;
d) asigură asistenţă tehnică de specialitate, împreună cu consiliile locale sau judeţene,
după caz, persoanelor fizice sau juridice, cu capital de stat sau privat, care investesc în
zonele defavorizate;
e) înaintează Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltare Regională propuneri de finanţare, din
Fondul naţional pentru dezvoltare regională, a proiectelor de dezvoltare aprobate;
f) acţionează pentru atragerea de surse financiare la Fondul pentru dezvoltare regională;
g) gestionează Fondul pentru dezvoltare regională, în scopul realizării obiectivelor
prevăzute în programele de dezvoltare regională;
h) răspunde faţă de Consiliul pentru dezvoltare regională şi faţă de organele abilitate prin
lege pentru corecta gestionare a fondurilor alocate.

Art. 9. - (1) Programele de dezvoltare regională se finanţează din Fondul pentru

dezvoltare regională, administrat de Agenţia pentru dezvoltare regională.

(2) Fondul pentru dezvoltare regională se constituie, anual, din:

33
a) alocaţii de la Fondul naţional pentru dezvoltare regională;
b) contribuţii de la bugetele locale şi judeţene, în limitele aprobate de consiliile locale sau
judeţene, după caz;
c) surse financiare atrase din sectorul privat, de la bănci, investitori străini, Uniunea
Europeană şi de la alte organizaţii internaţionale.

(3) Operaţiunile financiare privind executarea proiectelor de investiţii sunt derulate de

agenţiile pentru dezvoltare regională, prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului.

(4) Fondurile pentru dezvoltare regională nu pot avea altă destinaţie decât cea prevăzută
de prezenta lege.

(5) Fondurile neutilizate în execuţia bugetară curentă se reportează în anul următor.

CAPITOLUL IV
Structuri naţionale pentru dezvoltarea regională

Art. 10. - (1) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi se

înfiinţează Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională, în vederea promovării
obiectivelor politicii de dezvoltare regională prevăzute la art. 2.

(2) Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională are în componenţa sa preşedinţii şi

vicepreşedinţii consiliilor pentru dezvoltare regională şi, la paritate cu numărul acestora,
reprezentanţi ai Guvernului, desemnaţi prin hotărâre a Guvernului.

(3) Preşedintele Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională este primul-ministru.

Art. 11. - Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională are următoarele atribuţii:

a) aprobă strategia naţională pentru dezvoltare regională şi Programul naţional pentru

dezvoltare regională;
b) prezintă Guvernului propuneri privind constituirea Fondului naţional pentru dezvoltare
regională;
c) aprobă criteriile, priorităţile şi modul de alocare a resurselor Fondului naţional pentru
dezvoltare regională;
d) urmăreşte utilizarea fondurilor alocate agenţiilor pentru dezvoltare regională din
Fondul naţional pentru dezvoltare regională;
e) aprobă utilizarea fondurilor de tip structural, alocate României de către Comisia
Europeană în perioada de preaderare, precum şi a fondurilor structurale după aderarea la
Uniunea Europeană;
f) urmăreşte realizarea obiectivelor dezvoltării regionale, inclusiv în cadrul activităţilor de
cooperare externă a regiunilor de dezvoltare, de tip transfrontalier, interregional, la nivelul
euroregiunilor.

34
Art. 12. - Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională funcţionează pe baza unui
regulament propriu de organizare şi funcţionare, elaborat în termen de 90 de zile de la
data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 13. - (1) În scopul promovării şi coordonării politicii de dezvoltare regională, se

înfiinţează Agenţia Naţională pentru Dezvoltare Regională, organ executiv al Consiliului
Naţional pentru Dezvoltare Regională, cu personalitate juridică, condusă de un preşedinte,
cu rang de secretar de stat.

(2) Statutul, sediul, modul de organizare şi funcţionare ale Agenţiei Naţionale pentru
Dezvoltare Regională se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 30 de zile de la
înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională, la propunerea acestuia.

(3) Finanţarea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale pentru

Dezvoltare Regională se asigură, anual, din Fondul naţional de dezvoltare regională,
nivelul acestora fiind aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Consiliului
Naţional pentru Dezvoltare Regională.

Art. 14. - Agenţia Naţională pentru Dezvoltare Regională are următoarele atribuţii
principale:

a) elaborează strategia naţională pentru dezvoltare regională şi Programul naţional pentru

dezvoltare regională;
b) elaborează principiile, criteriile, priorităţile şi modul de alocare a resurselor Fondului
naţional pentru dezvoltare regională;
c) propune Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională constituirea Fondului
naţional pentru dezvoltare regională;
d) asigură managementul financiar şi tehnic al Fondului naţional pentru dezvoltare
regională;
e) promovează diferite forme de cooperare între judeţe, municipii, oraşe, comune;
f) asigură asistenţă de specialitate consiliilor pentru dezvoltare regională în procesul de
construcţie instituţională;
g) propune Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională nominalizarea unor zone
drept zone defavorizate, pentru a fi susţinute economic şi financiar prin instrumentele
specifice politicii de dezvoltare regională;
h) îndeplineşte funcţia de negociator naţional în relaţiile cu Direcţia de Politică Regională
şi Coeziune din cadrul Comisiei Europene pentru Fondul European de Dezvoltare
Regională şi Fondul de coeziune;
i) gestionează fondurile alocate României din Fondul European de Dezvoltare Regională;
j) gestionează fondurile alocate României din Fondul de coeziune;
k) coordonează aplicarea Planului naţional de dezvoltare regională, care stă la baza
negocierilor cu Comisia Europeană şi a finanţărilor pentru diferite programe comunitare.

Art. 15. - (1) Pentru finanţarea programelor de dezvoltare regională în România, se

constituie Fondul naţional pentru dezvoltare regională din suma care se alocă anual prin
bugetul de stat ca poziţie distinctă pentru politica de dezvoltare regională.

35
(2) La Fondul naţional pentru dezvoltare regională pot fi atrase şi alte surse de finanţare
interne şi internaţionale:

a) asistenţă financiară permanentă din partea Uniunii Europene, în cadrul Programului

PHARE;
b) sumele provenite din fondurile de tip structural, care vor fi asigurate României de către
Uniunea Europeană în perioada în care va avea statutul de stat asociat;
c) sumele provenite din fondurile structurale, care vor fi asigurate României din
momentul aderării sale la Uniunea Europeană;
d) asistenţă financiară nerambursabilă din partea unor guverne, organizaţii internaţionale,
bănci;
e) alte resurse financiare din fondurile aflate la dispoziţia Guvernului.

Art. 16. - (1) La solicitarea consiliilor locale sau judeţene, după caz, şi în baza
documentaţiilor prezentate de agenţiile pentru dezvoltare regională, consiliile pentru
dezvoltare regională pot solicita Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională să
propună Guvernului declararea unor zone drept zone defavorizate, pentru a fi susţinute
economic prin instrumente specifice politicii de dezvoltare regională.

(2) Facilităţile de care beneficiază zonele defavorizate, criteriile şi condiţiile în baza

cărora acestea pot fi acordate se stabilesc prin lege specială.

(3) Pe baza criteriilor prevăzute la alin. (2), Guvernul, la propunerea Consiliului Naţional
pentru Dezvoltare Regională, stabileşte facilităţile fiscale concrete de care va beneficia
fiecare zonă în parte.

CAPITOLUL V
Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 17. - Comisia Naţională pentru Statistică colectează din regiunile de dezvoltare,
constituite potrivit prezentei legi, datele statistice specifice, necesare fundamentării şi
monitorizării politicilor de dezvoltare regională.

Art. 18. - Utilizarea sumelor primite din Fondul pentru dezvoltare regională pentru
proiectele de dezvoltare regională, cu nerespectarea destinaţiei şi a termenelor pentru care
au fost acordate beneficiarilor, se constată şi se sancţionează, potrivit legii, de către
organele de control abilitate.

Art. 19. - Pentru anul 1998, finanţarea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a

Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltare Regională se asigură din bugetul de stat, pe seama
Fondului de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, nivelul sumelor urmând a fi
aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Art. 20. - În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi Guvernul, va

aproba prin hotărâre, la propunerea Consiliului pentru Reformă şi a Departamentului

36
pentru Administraţie Publică Locală, normele metodologice de aplicare a acesteia,
precum şi regulamentul-cadru prevăzut la art. 6 alin. (6).

37
Bibliografie

1. Analiza dezvoltării resurselor umane în regiunea de dezvoltare Sud-Est în perioada 2007-2009

(2010) - Centrul Naţional de Pregătire în statistică;
2. Anuarul Statistic al judeţului Brăila, ediţia 2006;
3. Anuarul Statistic al României, ediţia 2008, Bucureşti;
4. Audit Teritorial în regiunea de dezvoltare Sud-Est 2010-2020;
5. Comunicat de Presă, Nr. 97 din 27 aprilie 2012, Lungimea Căilor de transport la 31 XII 2011
(Institutul Naţional de Statistică);
6. Plan de dezvoltare regional 2009-2013 a regiunii de dezvoltare Sud-Est ( 2009) Agenţia pentru
Dezvoltare Regională Sud-Est;
7. Plan Local de Acţiune pentru Mediu Vrancea (PLAM) , Agentia Regională pentru Protecţia
Mediului;
8. Plan Local de Acţiune pentru Mediu Vrancea (PLAM) , Agentia Regională pentru Protecţia
9. Plan Local de dezvoltare a Municipiului Constanţa 2008, Primăria Municipiului Constanţa;
10. Programul Operaţional Sectorial de Transport (POST) 2007-2013, MinisterulTransporturilor,
Construcţiilor şi Turismului;
11. Strategia de dezvoltare a regiunii de dezvoltare Sud-Est;
12. Strategia de Dezvoltare a Municipiului Braila 2008-2013, Primăria Municipiului Brăila;
13. Studiu asupra regiunii de dezvoltare Sud-Est, capitolul IV – Situaţia infrastructurii fizice,
pag.16-32.

Surse bibliografice electronice:

***http://www.cjvrancea.ro/files/file/Strategia%20de%20dezvoltare%20a%20Regiunii/Strategia
%20de%20dezvoltare%20a%20Regiunii%20Sud-Est.pdf
***http://www.adrse.ro/Documente/Planificare/Masterplan/Audit_Teritorial_SE.2010-2020.pdf
***http://www.fsesudest.ro/PD _2009.pdf
***www.e-transport.ro
***www.apdm.galati.ro
***www.euractiv.ro
***www.mt.ro

38