Munții Carpați 

reprezintă un lanț muntos, aparținând marelui sistem muntos central al Europei.

Carpații cuprinși între Bazinul Vienei (care-l separă de lanțul alpin) și culoarul Timocului (care îl
separă de Stara Planina, în Peninsula Balcanică) formează un arc cu o lungime de circa 1.700 km și
lățimea maximă de 130 km, desfășurându-se pe 6° în latitudine și aproximativ 10° în longitudine.
Munții Carpați se întind pe teritoriul a șapte
state: Cehia (3%), Slovacia (17%), Polonia (10%), Ungaria (4%), Ucraina (11%), România (51%)
și Serbia (4%).[2][3][4][5]
Carpații se înfățișează ca fiind niște munți mijlocii sau scunzi, doar câteva sectoare depășind 2000
de metri în altitudine.
Cel mai înalt vârf al întregului lanț Carpatic este vârful Gerlachovský, 2.655 m, în Slovacia - Munții
Tatra. În Polonia, cel mai înalt vârf este vârful Rysy (2.499 m), în Ungaria, cea mai înaltă altitudine
se înregistrează în vârful Kékes, de 1.014 m, în Ucraina cel mai înalt este Vârful Hovârla (2.061 m),
iar în România este vârful Moldoveanu, 2.544 m, situat în Munții Făgăraș din Carpații Meridionali.
Spre deosebire de Alpi, Carpații au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor se prezintă sub
forma unor suprafețe întinse, acoperite cu pajiști. Carpaților le aparține și cel mai mare lanț vulcanic
din Europa. Alături de rocile cristaline și eruptive o mare extensiune o au rocile sedimentare, care
dau un relief cu pante domoale.
Clima Carpaților este continentală, precipitațiile cresc în raport cu altitudinea iar vegetația este
dispusă în etaje (pajiști alpine sus, păduri de conifere și făget pe pante și pe înălțimile mai mici). Din
munții Carpați izvorăsc: Vistula, Nistrul, Tisa, Prutul, Siretul, Mureșul, Oltul ș.a.

Etimologia numelui purtat de munți este necunoscută, pentru elucidarea ei propunându-se mai multe
variante. Două din cele mai cunoscute sunt:

 Stâncoșii, dintr-un cuvânt dacic cu rădăcina în Proto Indo-Europeanul *sker-/*ker, înrudit,

sau identic, cu albanezul karpë(stâncă);
 din proto indo-europeanul  *kwerp (a întoarce, a îndoi), care a dat
grecul karpós (încheietură), englezul vechi hweorfan (a întoarce), luându-se în considerare
forma munților. Numele a dat și denumirea Carpilor, trib dacic care trăia în Moldova secolelor II-
IV. Denumirea le-a fost atribuită de romani sau era una nativă; fie pentru că locuiau dincolo de
Carpați, fie prentru că au adoptat-o ei ca locuitori ai zonei.
O altă variantă este proveniența numelui „Carpați” de la tribul dacic al carpilor.