Parcul este cea mai mare formatiune peisagistica urbana destinata recrearii populatiei, depasind

20ha.

Marimea parcurilor publice se coreleaza cu marimea zonei pe care o deservesc si cu densitatea

locuitorilor. Se considera ca la 30.000 locuitori este necesar un parc sau o gradina mare de cartier,
norma pe locuitor fiind de 4-11mp ( mai mare in orasele mari ). In realitate, parcurile sunt vizitate
frecvent numai de 15—20% din locuitori, de aceea se apreciaza ca unui vizitator ii revin in medie 20-
50mp de parc.

Parcurile se caracterizeaza prin vegetatia bogata, cuprinzand plantatii intinse de arbori si arbusti,
vaste spatii gazonate, parcursuri lungi de plimbare. Adesea parcul are un microrelief variat si include
un lac, aspecte care ii sporesc atractivitatea si frumusetea.

Prin dotarile sale, parcul ofera atat posibilitatea plimbarii si repausului in aer curat, intr-un cadru
peisagistic amplu si variat, cat si exercitarea referitelor activitati compensatoare din sfera odihnei
active ( sport, jocuri in aer liber, agrement) sau a unor activitati cu caracter cultural ( spectacole,
expozitii in aer liber sau in pavilioane etc ). O functie recreativa complexa poate fi asigurata de
parcurile mari, cu suprafete de peste 30ha. Ele cuprind terenuri de joaca si jocuri sportive pentru
copii, terenuri de sport, amenajari nautice pentru agrement si sport, teatru, cinematograf si Sali de
lectura in aer liber, pavilioane pentru muzica ocazionala, expozitii, dotari pentru distractie,
restaurante etc.

Parcurile mari, fiind destinate pentru recrearea unui numar mare de persoane si incluzand obiective
cu mare efluenta de public, se amplaseaza si se proiecteaza tinandu-se cont de anumite principii.

Astfel, daca teritoriul urban permite mai multe optiuni pentru amplasarea unui parc, se va avea in
vedere situarea intr-o zona de mare densitate a populatiei, deficitara in spatii verzi publice; de
asemenea, se va estima raza de influenta si beneficiul pentru ameliorarea calitatii mediului urban. Ca
exemplu, in Bucuresti noile parcuri au fost realizate in marile cartiere nou construite, micsorand
deficitul de spatii verzi din sud, est si vest.

La proiectarea unui parc se ia in consideratie un coeficient de aglomerare maxima de 300

vizitatori/ha pentru zona de odihna activa si de 160 vizitatori vizitatori/ha pentru zona de recreer
pasiva.

Numarul de intrari si amplasarea lor se coreleaza cu principalele zone exterioare

interesate( complexe de locuit si cartiere de vile) cu structura stradala invecinata ( intersectii, artere
de mare circulatie, piete publice ) si cu capacitatea proiectata a parcului.

In organizarea interioara a parcurilor este necesara sectorizarea functionala, pentru ca diferitele

activitati recreative sa nu se contrariere. De aceea, obiectivele care presupun o mare aglomerare a
publicului-teatru, cinematograf,zona de parc de distractii-se amplaseaza periferic, avand prevazute
alei de acces corespunzator dimensionate si eventual parcaje exterioare, la limita parcului.

Dotarile si amenajarile generatoare de agitatie si zgomot ( zonele de distractie, restaurantele) se

situeaza in locuri usor accesibile, insa la distanta convenabila de sectoarele linistite ale parcului,
rezervate plimbarii si odihnei. Pentru terenurile de sport se aleg locuri plane, situate de preferinta tot
erimetral, in apropierea unei artere de circulatie.
Pentru fiecare parc este necesar un sector administrativ-gospodaresc( sere, rasadnite, teren de
culturi ornamentale, constructii diferite); acesta se a mplaseaza fie in incinta parcului, separat de
zona publica, fie in afara lui, in imediata apropiere.

Structura parcului se concepe astfel incat sa asigure o repartitie teritoriala echilibrata a diferitelor
elememente componente. In ansamblu, se apreciaza ca bune urmatoarele ponderi din uprafata
totala:

66-77% suprafete plantate si gazonate;

10-12 % alei;

5-10 % piese de apa;

5- % terenuri de sport;

3-4 constructii;

Zonele destinate activitatilor culturale si distractive un trebuie sa depaseasca 20% di nteritoriu, cea
mia mare parte a parcului fiind ocupata de spatiul verde propriu-zis. In parcurile mari creste
ponderea pieselor de apa, un lac putand detine pana la maximum 30% din suprafata totala.