Revistã a Uniunii Scriitorilor din România • Apare lunar la Craiova • Nr.

11 (1253) • 2020
• Fondatã în 1905 • Serie nouã • 24 de pagini • 2 lei

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri de Darie Dup

Revistã de culturã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii

 In memoriam Radu Cãlin Cristea
S -a stins din viaþã Radu Cãlin Cristea,
unul dintre numele de prim-plan ale
generaþiei ‘80.
Revistã editatã de
Uniunea Scriitorilor Nãscut pe 30 aprilie 1955, în comuna
din România Ineu, a urmat liceul la Chiºineu-Criº, în
ºi Fundaþia Ramuri judeþul Arad; iar apoi Facultatea de Limba
ºi Literatura Românã a Universitãþii din
Bucureºti, absolvitã în 1978.
Redacþia:
A debutat publicistic în „Orizont“, în
Gabriel COªOVEANU
(redactor-ºef)
1973, colaborând ulterior la „Steaua“,„Viaþa
studenþeascã“, „Amfiteatru“, „România
Gabriela GHEORGHIªOR literarã”,„Contemporanul“,„Vatra“,„Caiete
(redactor-ºef adjunct) critice“, „22“, „Contrapunct“, „Dilema“. A
Gabriel NEDELEA debutat editorial cu volumul de eseuri Emil
(redactor) Botta sau Despre frontierele inocen-
Valentin BAZÃ-VERDE þei (Editura Albatros, 1984; Premiul pentru
(redactor) debut al Uniunii Scriitorilor).
Mihaela IOVAN
(secretar general de redacþie)
A fost printre studenþii iniþiatori ai
Cenaclului de Luni, coordonat de Nicolae
Manolescu, cenaclu în care s-a cristalizat, în
ultimul deceniu al regimului trecut, o nouã
generaþie literarã.
Dupã 1989, a fost colaborator ºi redac-
tor la programul „Actualitatea Româ-
neascã“ la Radio Europa Liberã. A fost di-
rector al Muzeului Literaturii Române din
Bucureºti. În vara anului 2012 a fost direc-
tor general (interimar) al TVR. Apoi a
rãmas în TVR, ca ºef al Departamentului
„Literaturã. Arte“.A fost ani la rând membru
al Consiliului Naþional al Audiovizualului.
Prin dispariþia lui Radu Cãlin Cristea,
Uniunea Scriitorilor din România ºi întreaga
noastrã lume literarã suferã o grea pierdere.

Redactori asociaþi: In memoriam Marius Tabacu

Cãtãlin DAVIDESCU
Timiºoara (1971). Conservatorul „Gh. Dima”
Victor OLARU din Cluj, secþia pian (1976). 1976-1990,
Cristian PÃTRêCONIU profesor la Liceul de Muzicã din Cluj. 1990-
1993, redactor la Studioul de Radio ºi
Marcel VOINEA
Televiziune Cluj. 1993: preºedinte al Fundaþiei
(concepþia graficã) Video-Pontes ºi fondator al studioului de
producþie cu acelaºi nume. Din 2007 director
al Filarmonicii de Stat „Transilvania”. 1982:
Colegiul revistei: Certificat de traducãtor din limba maghiarã
clujeni – Editura Tinivar, Cluj; 2010 – Bodor
Ádám: Vizita arhiepiscopului, roman –
Editura Polirom, Bucuresti; 2010 – Bodor
Ádám: Mirosul puºcãriei, interviu-
autobiografic – Editura Curtea veche,
Bucureºti; 2011 – Józsa Márta: Bunicuþa
pierdutã, roman – Editura Curtea veche,
Bucureºti; 2012 – Papp Sándor Zsigmond:
Vieþi mãrunte, Editura Polirom, Bucureºti;

Dan CRISTEA
Gabriel DIMISIANU
Adrian POPESCU
Nicolae PRELIPCEANU
Mihai ªORA
Adresa revistei:
Str. Olteþ , Bloc IJK Parter, Craiova
Tel.:0351.461.797Fax.: 0251/41.44.14;
O.P. 1, C.P. 208 (pentru corespondenþã)
www.revistaramuri.ro
e-mail: ramuri_2005@yahoo.com
Administraþia:Calea Victoriei nr. 133, BUCUREªTI;
Tel.: 021/21.27.993
Conform prevederilor Statutului,
Uniunea Scriitorilor din România
nu este responsabilã pentru politica
editorialã a publicaþiei ºi nici pentru
conþinutul materialelor publicate.
Apare cu sprijinul
financiar
al Ministerului Culturii
ºi Identitãþii Naþionale
Revista „Ramuri“ este membrã A.R.I.E.L.
Tiparul:
Imprimeria Editurii AIUS
RAMURI / ISSN 1220-6342
Tehnoredactarea revistei:
Adrian CRISTEA
Abonamentele se pot încheia prin
MANPRES
office@manpres.ro
Tel./Fax: +40 213 146 339
F iliala Cluj a Uniunii Scriitorilor din
România anunþã cu tristee stin-
gerea din viaþã a scriitorului Marius Tabacu,
personalitate marcantã a vieþii culturale
clujene, traducãtor remarcabil din literatura
maghiarã. De curând, a primit Premiul
Uniunii Scriitorilor din România pentru
traducerea Trilogiei Transilvane, cartea lui
Miklós Bánffy.
Odihneascã-se în pace!
Marius Tabacu (13 ianuarie 1952, Tãuteu,
judeþul Bihor - 9 octombrie 2020, Cluj-
Napoca). Muzician, producãtor TV ºi
traducãtor. Liceul de Muzicã „Ion Vidu” din
în limba românã.
Volume de traduceri: 1988 – Lászlóffy
Aladár: Dimineaþa universalã, culegere de
nuvele, Editura Kriterion, Bucureºti; 1990 –
Székely János: Ce este norocul, roman,
Editura Kriterion, Bucureºti; 2001 – G. M.
Tamás: Idola tribus (Esenþa moralã a
sentimentului naþional), eseu – în colaborare
cu ªtefan Borbely – Editura Dacia, Cluj; 2005
– Bodor Ádám, roman: Zona Sinistra–
Editura Koinónia, Cluj; 2010 – Editura
Humanitas, Bucuresti; 2007 – Bartis Attila:
Plimbarea, roman – Editura Polirom; 2007
– Lumea fãrã mine, Antologie de prozatori
2013 – Csiba László: Faceþi-mi autopsia –
Editura Didacticã ºi Pedagogicã; 2013 –
Márton László – Zoltán Novák Csaba:
Povara libertãþii (Târgu-Mureº 16-21 martie
1990) – Institutul pentru Studierea
Problemelor Minoritãþilor Naþionale – Cluj;
2015 – Szilágyi Júlia: Cartea insomniilor; 2014
– Báffy Miklós: Trilogia transilvanã.
În periodice: Szõcs Géza, versuri, nuvele
de Esterházy Péter, Szilágyi István, Parti
Nagy Lajos, Dobai Péter, Csaplár Vilmos,
Hajnóczi Péter, Nádas Péter, Szilágyi István.
Calendar al
scriitorilor din Filiala
Craiova a USR
Ionel Buºe, eseist, prozator,
04.11.1958
Ion Predescu, critic ºi
istoric literar, eseist, 12.11.1952
Iancu Tãnãsescu, eseist,
prozator, 14.11.1948
Svetlana Moisenco (pseu-
donim Iulia David), poet,
17.11.1948
Riri-Margareta Panduru,
prozator, dramaturg, 26.11.
1937
Florea Miu, poet, eseist,
critic literar, 27.11.1951

Nr. 11 • 2020
2
 editorial
de Gabriel Coºoveanu
De-a corectitudinea

N e dorim, cu toþii, sã fim definiþi ca echilibraþi, ca oameni

a cãror opinie sã fie ascultatã ºi apreciatã. Apoi, dacã
unii mai ºi scriu, dupã facultãþi, am visa sã fie citat verdictul
de ziare ºi televiziuni) au demarat un proiect revizionist de
proporþii. Li s-au adãugat figurile de notorietate de la Holly-
wood, ceea ce a adãugat nuanþa necesarã de glamour ºi fashion.
trataþi cu ironii ori sarcasme de pe poziþia guru-ului. Învãþãceii
ar fi proºti, declarã iniþiatul (dacã vrei, îl numeºti „Osho”, cãci e
un fel de dascãl), rãmânând, însã, de rãspuns la eterna, ºi, iarãºi,
nostru, eventual sã devinã reper, aºa, ca în Creangã, cu „vorba Prin programele de studii culturale „de gen”, predate nu ca banala, chipurile, mirare filosoficã (ca sã ne raportãm, aºa, la
ceea...”. În chestie e, însã, cã a-þi da cu pãrerea în toate e una – vezi ºtiinþã, ci ca îndoctrinare, prin transformarea materiilor post- cineva nemarxist, la Jeanne Hersch): cum se face cã, în faþa
prezenþele unor logoreici la televizor, debitatori de lucruri de coloniale în piloni ai activitãþii academice umaniste, prin unor academici atât de înzestraþi, ºcolerii nu reacþioneazã?
anvergura lui Bouvard et Pécuchet, mai mult, apelaþi ca cu titulatura atomizarea teoriilor despre om s-a ajuns la un veritabil Poate rãspunsul se gãseºte tot în PC. Într-o falsã pudoare
de maestru – ºi a avea decenþã e cu totul altceva. Din pãcate, avem, inflaþionism. Spectaculos, poate, în plan academic, el a fãcut care mascheazã resentimentul. Reþin, în fugã, faptul, de tip per-
normal, banal, aº zice, opinii, cã e în firea naturii, dar internetul explozie la contactul cu lumea realã. Nu e de mirare cã orice sonal, cã m-am exprimat, iarãºi complet incorect politic, cu o
reuºeºte, dincolo de beneficiile tehnice ale abolirii distanþelor fizice,
sã„egalizeze”pãrerile.Ne amintim, din nou, de diatriba lui Umberto
Eco, la Torino, cu puþin înainte ca savantul sã moarã.
Ea ar trebui, pare-mi-se, des reluatã. Dar câþi dãtãtori cu
pãrerea au auzit de Flaubert sau de Eco? ªi atunci, ne întoarcem,
fatalmente, la aceeaºi întrebare: de la cine ne autorizãm? Pe cine
îl citãm, pe cine îl respectãm. Cu emfazã spus, în ce trend suntem.
În ce ne priveºte, suntem în trend-ul Maiorescu-Lovinescu, dacã
e sã folosim repere autohtone. Dacã e sã lãrgim discuþia, atunci
îl pomenim, spre pildã, pe Gadamer. Uºor-uºor, ajungem la ceea
ce înþeleg unii din regimul reperelor, ºi anume la Political Cor-
rectness (PC), ca echilibristicã în interpretarea oricãrui domeniu,
mai ales în umanioare, teritoriu cunoscut ca opera aperta (pentru
cifriºti, „socotelile” sunt încheiate, prin logaritmare ºi
integralizare, aºa cã legile matematicii ºi fizicii nu prea au cum
sã fie atacate de ideologii). Puriºtii PC, pentru cã ei aºa se vor,
echidistanþi (restul ar fi niºte abuzatori de limbaje ºi de teorii),
deºi instaureazã, aproape maniacal, termenul echilibru în orice
intervenþii, ca sã previnã, pasã-mi-te, discriminarea de orice
gen, apasã puternic pedala segregãrii.
Un paradox, ai zice, dacã schema mentalã respectivã nu s-ar
dovedi ghidatã de vectorul politic. Exemple de segregare, s-avem
pardon, puzderie, toate antipedagogice: cãrþi corecte politic ver-
sus unele „incorecte” (lista celor din urmã e mare, dar hai sã
culegem Albã ca zãpada sau Coliba unchiului Tom), filme cele-
bre/ populare detectate cu „probleme”, precum Pe aripile vântului,
pe motiv de rasism, mãcar subliminal, pe urmã ingerinþa de a
selecta, la capitolul angajãri, persoane din zona defavorizatã
LGBT (lesbian, gay, bisexual, transgender).
Noi am spune cã asta e curat intoleranþã, blamabilã, mai
ales, pentru cã se ascunde sub generic umanist, dar un mic
rapel la istorie o fi rãu? Cã doar e din manualele (încã?) în
vigoare. Pânã, Doamne, fereºte-ne, nu vor fi epuraþi George Wash-
ington sau Winston Churchill ca rasiºti, antisemiþi, elitiºti sau
whatever. De exemplu, ne amintim de vânãtoarea de vrãjitoare,
chiar din spaþiul american, total, ea, incorectã politic, cu acuzaþi
destinaþi, fizic, rugului. Azi, rugul e simbolic, dar stigmatizarea e extremist îºi poate uºor gãsi în universitãþi „baza teoreticã” vorbã durã, neaoºã, la adresa unui ministru care avea ºi el o
pe buzele multora. Cum poþi, adicã, sã dãrâmi statuile unui pentru a-ºi urmãri interesele care — aºa cum s-a dovedit deja pãrere: cã învãþãmântul nu e o prioritate la noi. Am auzit, ulte-
fondator al naþiei pentru cã a fost posesor de sclavi? Apropo de — n-au nimic de-a face nici cu profundul „umanism” pe care-l rior, de la terþi, cã un martor întâmplãtor, dar deloc întâmplãtor
logicã, prin urmare de numele invocate la începutul articolului: profeseazã, nici cu democraþia, nici cu egalitatea. Ele sunt, pur ºi profesor, la ce am apucat sã retorchez, m-a fãcut în fel ºi chip,
îþi anulezi trecutul, într-o frenezie egalitaristã, care miroase crunt simplu, instrumente de dobândire a puterii ºi a avantajelor ce desigur, nu în idiom vulgar, cum cã nu respect opiniile celorlalþi.
a Marx ºi Engels (da, aceia cu Manifestul, total incorect politic, decurg din ea”. Adicã aº fi dictator, fac constrângeri, aduc reguli într-o lume
de la 1848), ca în scenariul întoarcerii în timp când þi-ai putea Nu aº fi recurs la insertul acesta extins dacã el nu mi-ar fi liberã, emancipatã de toate, ºi de Covid, ºi de marxism, tot prin
ucide strãmoºul. Dacã inºii pândiþi de eliberãri violente sunt confirmat anumite supoziþii mai degrabã, sorry, negre. De obicei metodele ºtiute pentru ieºirea din clinciul logicii: drogare
peste tot (vezi rãbufnirile stradale recente din America ori îl invocãm pe Caliban, antagonic ºcolii, cã e prototipul (socialistã), beþie (comunistã, evident, referinþele sunt la opiumul
Franþa), ºi îþi spui, ca pacifist, cã ele provin din ignoranþã, nu duºmanilor libertãþii de gândire ºi, în principiu, al societãþii popoarelor, dar antifrastic), fericire, rezultanta celor douã
acelaºi mesaj ai, în forul intim, când vezi persoane cultivate deschise. Se iþeºte, însã, altã întrebare, una spinoasã de-a dreptul: antemenþionate. Atunci, sã fraternizãm, sã ne socotim egali, deºi
incitând la urã. ªi aici ne referim, ca profesori ºi, cum se zice, dacã alde Caliban nu mergea la ºcoalã, cã de-asta poartã n-avem cum sã fim, cu doctrina unui Rousseau cu tot, sã
influenceri, la responsabilitatea intelectualului în faþa tinerilor. respectivul nume, de ce unii ºcoliþi, ºi încã depozitari ai mai declamãm ca Ricã Venturiano (regret, altã voce mai PC nu-mi
Cum sã nu îl citezi pe Mircea Mihãieº, bun cunoscãtor al multor diplome, au reflexele personajului amintit? Ei cunosc vine acum în minte), s-o facem pe corecþii. Ei, nu s-alege! ªi
tropismelor de peste Atlantic, dintr-un proaspãt-acid Contrafort temele, la colocvii, simpozioane, congrese, le abordeazã pios, pe ecumenist, ºi radicalist moral. Ceva e putred în retorica asta, cu
al lui din România literarã:„De multe decenii, mediile intelectuale unele ipocrit, cãci nu cred în esenþa lor, dar participarea le aduce atât mai mult cu cât vine de la ipochimeni deloc inocenþi în
din Statele Unite (în primul rând, universitãþile, urmate servil râvnitele puncte la CV. Cei de opinie contrarã, în schimb, sunt dialogul cu generaþiile emergente.

3 Nr. 11 • 2020
 poeme rãzleþe
de Gabriela Gheorghiºor de Gheorghe Grigurcu

Superlative, superlative (3)

Poem pentru tata ca în filmele mute. „Pînã în 2013 se considera cã cel mai logeviv înseamnã a te aºeza pe tron, pe un jilþ de magistrat,
O orchestrã fantomaticã se pregãteºte pe scenã. arbore individual din lume este strãvechiul într-un fotoliu prezidenþial sau ministerial.
Nici nu ºtii cât te-am cãutat! Methusaleh, care fãcea umbrã pãmîntului de circa Contrar a ceea ce presupune o opticã inocentã ºi
Te-am cãutat, mai întâi, La primele acorduri vibrante 4.845 de ani. Arborele aparþine unei specii de pin superficialã, a comanda nu este atît o chestiune
în întunericul minþii mele, ale pãrþii a doua cu peri lungi, care se gãseºte în munþii înalþi din de pumn, ci de … ºezut. Statul este de fapt starea
dar nu te-am gãsit. a Simfoniei a VII-a de Beethoven, California, Nevada ºi Utah. Dar iatã cã Methusaleh opiniei, o situaþie de echilibru, de staticã” (Ortega
Te-am cãutat, apoi, în fotografiile alb-negru ne scufundãm unul în altul. a fost detronat, dupã descoperirea unui alt arbore, y Gasset).
îngãlbenite de vreme, Valuri mici se ridicã la suprafaþa podelei, aflat tot în California ºi aparþinînd aceleiaºi specii. *
erai un strãin frumos ca actorii de cinema, mâinile mele te cautã, apa creºte. Noul purtãtor al titlului de «cel mai longeviv arbore Visul: din capul locului, soluþia delicat-
ºi nu te-am gãsit. Nu mai ºtiu dacã vãd din lume» nu a fost încã botezat, dar are o vîrstã provocatoare a unei neîmpliniri.
întunericul din adâncul mãrii de circa 5.068 de ani! Aruncînd o privire fugarã *
Te-am cãutat, mai târziu, în amintirile celorlalþi, sau al cerului în furtunã. pe lista celor mai bãtrîni arbori din lume, Pînã ºi visele nocturne, interstiþii narative ale
însã tot nu puteam sã conturez în gând constatãm cã mai toþi se aflã pe actualul teritoriu somnului, confirmã faptul cã naraþiunea fatalã a
chipul tãu adevãrat, Mã sufoc ºi te strig, sunetul nu rãzbate, al Statelor Unite” (Formula As, 2020). existenþei continuã imprevizibil.
chipul tãu de luminã. ca într-o încãpere de plutã. * *
Sala este acum o grotã preistoricã, Iniþial viaþa apucã pe un drum. Din aproape „Orice este posibil”, obºinuia a-mi spune
Mã uit uneori în oglindã numai orchestra pluteºte ºi cântã. în aproape devine drumul însuºi. Nicolae Balotã, în anii în care eram colegi de
ºi vãd lângã capul meu de femeie Pare cã a schimbat partitura, * redacþie la Familia. În decursul vieþii sale, acest
cu frunte înaltã, bãrbãteascã, aud uvertura la Forþa destinului Senectute. Înþeleg, acum e pur ºi simplu „orice”s-a confirmat…
ascunsã de pãrul tãiat, a lui Verdi. imposibil. Dar atunci ce s-a întîmplat? Atunci! *
chipul tãu care pâlpâie * „Dupã succesul din Rusia, anul trecut a avut
ca o fotografie în miºcare Nu te mai zãresc, mã agãþ de candelabru, Politeþea arogantã. Teribilul ei succes se loc la Lima primul concurs de pãlmuit din Peru.
ºi-o explozie de luminã îl cuprind în braþe datoreazã faptului cã ea satisface atît plãcerea 16 participanþi majori, cîntãrind între 80 ºi 100 de
umple oglinda. cum aº strânge trupul tãu luminos. noastrã de-a fi flataþi, cît ºi pe cea de-a ne kilograme, au întors obrazul unii la alþii. În timp
Un scurtcircuit, dar nu mã desprind subordona. ce unii au ajuns la spital în stare de leºin, un
Corpul se zbate ºi rãmâne încleºtat * pãlmaº venezuelean de 32 de ani cu obrazul gros,
Formula secretã la propriu, a plecat cu cecul în valoare de 296 de
Pe braþele de metal „A comanda nu înseamnã a înºfãca puterea,
ca ultimul rãstignit de pe cruce. ci a o exercita în liniºte. Pe scurt, a comanda dolari” (Dilema veche, 2020).
Mângâi fãptura ta de carne *
ºi aerul începe sã miroasã a smirnã Oboseala: stare de plictis a trupului celui de-
ºi a încã ceva necunoscut. atîtea ori mai pretenþios decît spiritul, întrucît are
o autoritate oarbã venind din primordii.Un plictis
Aº vrea sã fiu un maestru parfumier, asasin în raport cu lumea întreagã.
sã descopãr formula secretã
a aromei dintre mine ºi tine. *
Azi bruionul unei stãri de spirit care nu con-
O picãturã turnatã în foc cede a se încredinþa convenabil cuvîntului. Întorci
ar fi îndeajuns pentru ca lumea pagina gri. Îþi dai seama cã acest moment nu va
sã explodeze. mai putea fi reluat niciodatã.
*
*** A. E.: „Parfumul: faþã a unei estetici naturale,
dragostea mea – egoiste asemenea oricãrei opere de artã”.
o pâine aburindã *
abia scoasã din þest „De la Sibiu, propun urmãtoarea nouã intrare
cu urme de cenuºã în dicþionar: LUCRUSLAB, lucrurislaburi, subst.
n. – 1. fleac, ciuruc, vechiturã. Ex: «Am fost în
pâinea noastrã piaþã la lucrurislaburi»; 2. Om neserios, om de
cea de toate zilele nimic. Ex: «Greu mai gãseºti angajaþi competenþi
– numai lucruslaburi» ” (Dilema veche, 2019).
ºterge din palmã *
cuvintele pompoase Privim nu o datã în direcþii inadecvate, din
de înºelat neputinþa curiozitate, indiferenþã, plictis, interes, snobism,
dar mai ales dintr-o teamã reflexã, aceasta fiind
la capãtul drumului cauza a foarte numeroase complicaþii ale vieþii de
când vei uita toate cuvintele care avem parte.
îmi vei ºopti numele *
în loc de rugãciune Octombrie. Metanoia arborelui din preajmã
care-ºi scuturã frunziºul.
*
O searã la filarmonicã
„Se poate spune cã viciile ne aºteaptã în cursul
vieþii precum niºte hangii la care trebuie sã tragem
Suntem singuri într-o salã de spectacole pe rînd; ºi mã îndoiesc cã experienþa ne-ar face
la distanþã de douã scaune. sã-i evitãm, dacã ni s-ar îngãdui sã o luãm din
Ne privim cu disperare în lumina ceþoasã, nou pe acelaºi drum” (La Rochefoucauld).

Nr. 11 • 2020
4
 rememorãri
ºi revelaþii
de Adrian Popescu
Poetul dupã douãzeci de ani
L a Topa Micã, satul unde s-a nãscut
poetul Ioan Alexandru, un grup de
prieteni a þinut sã nu lase nemarcatã ziua când
poetul a trecut dincolo, prea repede, prea brusc.
Dacã la Bonn ºi-a început cãlãtoria spre vãmile
vãzduhului, satul acesta cu dealuri a fost
martorul copilãriei sale, aºa cum revistele
clujene, Tribuna ºi Steaua, i-au sprijinit primii
paºi în literaturã. Cine nu-ºi aminteºte
extraordinarul poem Sentimentul mãrii,
publicat în Tribuna, debutul în forþã al lui Ion
Alexandru? Pagina îndoitã din sãptãmânalul
clujean încãpea numai bine în buzunarul hainei
noastre, a mai tinerilor care-l admiram la
cenaclurile studenþeºti sau pe strãzile oraºului.
Mutat, cum ºtim, la Bucureºti, îi apãruse între
timp volumul, în 1964, Cum sã vã spun,
adolescentul acesta cu har a rãmas legat de
locurile natale, de spiritul acestui spaþiu
transilvan, aºa cum a comentat poetul ºi
publicistul Nicolae Bãciuþ, unul dintre
organizatorii întâlnirii, alãturi de Vasile George
Dâncu, directorul editurii ªcoala Ardeleanã, ºi
de Mitropolia Vadului, Feleacului ºi Clujului,
ÎPS. Andrei Andreicuþ, consilieri eparhiali,
primarul din localitatea Sânpaul, comuna unde
este înglobat satul poetului.
Un volum atrãgãtor scos pentru acest mo-
ment comemorativ, Existenþa ritualã, editat la
ªcoala Ardeleanã, strânge interviurile luate
poetului de Ion Pop, precum ºi eseurile, cronicile,
portrete critice dedicate de acesta fostului sãu
coleg de la Filologia clujeanã. Ion Alexandru,
participant, alãturi de Liviu Petrescu ºi Ion
Papuc, la o vizitã memorabilã la Blaga, acasã,
cum a povestit Ion Pop, va pãstra mereu, cred,
acest sâmbure mitic în creaþia sa, sâmbure
originar înrudit cu cel al autorului Mirabilei
seminþe, amândoi elogiind spaþiul transilvan.
Nu mai puþin emoþionante au fost rememorãrile
lui Nicolae Bãciuþ, Ion Mureºan, Ioan Pintea,
Dumitru Pãcuraru despre întâlnirile lor cu
poetul Vãmilor pustiei sau cuvintele de preþuire
ale lui Viorel Mureºan sau cele ale lui George
Vulturescu, toate consunând ºi unii chiar
insistând în mod special pe simpatia spontanã,
pe iubirea creºtinã ºi modul simplu-arhaic cu
care au fost primiþi în locuinþa din Bucureºti a
poetului.
Toamna târzie cu blândeþea sa nesperatã a
fost ºi mai blândã parcã în cimitirul de lângã
biserica din sat, iar lectura unui poem al
poetului, care a fost aici, pe dealurile din jur, cu
decenii în urmã, Clopotarul, s-a potrivit de
minune cu ambianþa, ritualul, cu oamenii
locului, ascultând încremeniþi de emoþie
versurile poetului, care se vrea înhumat
asemeni lor:„Acolo-n Transilvania în satul meu/
voi fi purtat de alþii într-o searã/ ºi aºezat pe
deal în þintirim/ Adãugat la neamul de sub þarã”.
Simplitatea celui care se întoarce la ai sãi,
în þãrâna primitoare, primordialã, o simþi
citindu-i poemul de tinereþe, dar ce tinereþe!,
Ca în paradis: „Cimitirul la noi e un pogon
comun/ înconjurat cu gard de piatrã/ sã nu se
molipseascã pãmântul rãmas viu/ în libertate...//
groapa bunicului meu peste groapa strã-
bunicului meu/ tatãl meu peste bunicul meu/
....vechiul sat peste strãbunul meu sat...”.
Am ascultat sub umbra unui tei, care mai
avea florile nescuturate, neverosimile nu doar
prin boarea subþire a mirosului, care e puternicã
la începutul verii, nu acum, dar pãrea
singuratic, între plopii din jur, aspri, numeroºi.
Sã fie poetul aceastã unicitate greu explicabilã?
De ce aici? De ce acesta? Un om care face parte
din mulþime, are rãdãcini ca ea, dar soiul lui
este diferit de cel al mulþimii, humusul anonim
hrãneºte coroana înmiresmatã ºi toamna, mai
mult decât îi este dat unui copac obiºnuit. Iar
mireasma teiului simbolic nu are orgoliul
unicitãþii, îºi lasã darul sã fie spre bucuria
tuturor. Mai mult decât lumina puþinã a unor
gutui pe ramuri, la ieºirea din cimitir, florile
teiului, mai stinse, mi s-au pãrut luminând mai
adânc, în armonie cu mirosul busuiocului,
frãmântat de mâinile bãtãtorite ale femeilor în
negru, care l-au ºtiut bine pe poetul care a adus
renume satului lor.
Din partea-mi, am rememorat drumul fãcut
cu poetul ºi cu Ion Cocora, prieten apropiat al
nostru, toþi trei senini ºi desculþi, porniþi dis-
de-dimineaþã de la Neptun la cherhanaua din
marginea Olimpului sã cumpãrãm peºte de la
cei întorºi de pe mare în zori. Alexandru a ales
sã ia biblicele, ulei ºi vin pentru a face o schimã
în naturã, ca în antichitate, cu pescarii. Mi-am
amintit apoi de scrisoarea sa aruncatã pe
geamul garsonierei unde mã oblojeam la pat,
rãcit, la Casa Scriitorilor din Neptun. Îmi scria,
dupã urãrile de sãnãtate, cã prezenþa mierlelor,
ºopârlelor, ºerpilor, rândunicilor în versurile
mele poate fi asociatã cu Epistola Sfântului Pavel
cãtre romani (cap.8, versetul 22). Acolo se scrie:
„ºtim cã toatã fãptura împreunã suspinã ºi
împreunã are dureri pânã acum”. Cã existã o
solidaritate universalã între regnurile
aºteptând învierea, hrãnindu-se cu speranþa.
semnal(e)
Prelipceanu
Oglinda spartã
C redeam cã îmi ajung mie însumi.
Probabil nici nu eram singurul care sã
cred asta. Ne imaginam cu toþii cã putem trãi de
capul nostru, mãcar cã în mijlocul unei mulþimi
tot mai dense. Singurãtatea era o nãzuinþã a
multora dintre noi, mai ales dintre aceia care
„întristam hârtia”(cã pe hârtie se scriau pe atunci
versurile, ºchioape sau în stare sã se þinã pe
propriile picioare), acum multe zeci de ani. Chiar
în anul 1989, prin decembrie, când ne lãsam duºi
de masele largi populare care se scurgeau spre
centrul Capitalei ca sã facã nu ºtiau încã ce anume.
Pe urmã au aflat ce trebuie sã facã: sã smulgã din
librãrii operele tovarãºului ºi sã le arunce, cu pagini
smulse, pe jos, pentru a fi cãlcate în picioare,
împreunã cu portretele autorului (sic!) ºi, în cele
din urmã, sã ºi strige nu doar „Jos Ceauºescu!”, ci
chiar ºi „Jos comunismul!”. A, cã mai târziu, cam
tot aceiaºi strigau„Moarte intelectualilor!”ºi„Noi
muncim, nu gândim!” sau „Raþiu ºi Câmpeanu
afarã din þarã!”, asta e altã poveste, e, de fapt, din
altã poveste. Chiar atunci când ne lãsam duºi,
spun, de puhoaiele de lume care inundau centrul
Capitalei, tot mai pãstram o convingere, sau un
sfert de convingere cã, de fapt, noi suntem singuri,
iar aceea era o rãtãcire trecãtoare. Ciudat, atunci
nu m-am gândit nicio clipã sã dau vreun telefon,
sã-i spun vreunui prieten „hai ºi tu”, atunci eram,
în mijlocul maselor largi populare, singur. Parcã
presimþind ce avea sã se întâmple nu mai departe
de iunie-le anului urmãtor.
Ei, bine, acum, când cu pandemia, confinaþi în
casele noastre, brusc, am simþit deodatã sau mai
bine zis în timp o dorinþã nebunã de a nu mai fi
singuri, fie ºi cei care, oricum, eram în doi, dar,
vorba poetului Ioanid Romanescu, aceea devenea
cu timpul tot singurãtate (Singurãtate în doi, o
carte de poeme ale acestuia, îmi spusese mult/e cu
decenii înainte). Atunci sã fi apãrut puhoaiele de
lume în care sã ne cufundãm singurãtãþile, parcã
spre a le spãla ºi clarifica ºi a ni le explica. Dar
pandemia nu ºi nu, stai în casã dacã vrei sã scapi
de ea. ªi când ieºi, când þi se dã voie, conform
vârstei sau ocupaþiei, atunci sã te maschezi bine,
sã nu te cunoascã pandemia, dar sã nu te mai
5 Nr. 11 • 2020
de Nicolae
recunoascã nici vechii cunoscuþi, sau chiar prieteni.
Nu ne dãm seama, în mod obiºnuit, cã avem
nevoie de ceilalþi, cã ar trebui sã fim solidari cu ei
tot timpul vieþii noastre, nu doar la nenorocirile
care ne lovesc. Pe noi, nu pe ei! Telefoanele
inteligente (în locul nostru?) ne-au mai ajutat sã
ne vedem prieteni aflaþi în alte þãri, confinaþi acolo,
în singurãtatea lor. Dar nu e totuna cu a sta alãturi
sau faþã în faþã, în aceeaºi încãpere, fie ºi nu
neapãrat o cafenea sau o cârciumã numitã res-
taurant, ºi a ne spune nu mare lucru, sau mare
lucru de fapt, pentru supravieþuirea noastrã
spiritualã.
De câte ori vreo parte de þarã, din indiferent
ce þarã, este lovitã de vreun cutremur, sau de vreo
inundaþie catastrofalã, ca acum, în octombrie
(acum-ul scrierii), oamenii apeleazã unii la alþii.
Îmi pot imagina cum s-ar fi salvat ºi, mai ales,
dacã s-ar fi salvat locuitorii de pe valea râului
Vesubie, dacã inundaþiile din vinerea neagrã de 2
octombrie s-ar fi produs acum câteva sute de ani,
când fiecare cam era pe cont propriu. ªi ne putem
imagina cum se descurcau locuitorii satelor
româneºti inundate în secolele trecute, când nu
era nici urmã de UPU, nici picior de salvator, nici
urmã de DSP la pandemii (ºi erau din astea cu
duiumul), nu tu spitale, nu tu ajutoare de stat,
nimic. Doar câte-o bolniþã, ici-colo, unde îþi puteai
sfârºi zilele în singurãtate.
Dar ce vreau eu sã demonstrez? Ceva ce se ºtie
prea bine, cã omul e o fiinþã socialã? Pãi de asta nu
se mai îndoia nimeni nici pânã acum, atâta doar
cã, prea adesea, rãmânea o vorbã spânzuratã în
vreun vânt oarecare, iar când venea momentul sã
ne manifestãm solidaritatea, nu era destul nisip
în care sã ne bãgãm capetele ca sã nu fim vãzuþi.
Deseori mi-am amintit, ºi probabil am ºi notat
în încercãrile mele de altãdatã, de o vorbã
româneascã, nãscocitã de acest popor primitor
din legendele noastre de ieri ºi pânã azi: „câinele
moare de drum lung ºi prostul de grija altuia”!
Chiar aºa, blândul nostru popor îºi manifesta ºi
prin aceastã vorbã înþelepciunea milenarã, n’est-
ce pas? La partea a doua mã refer, prima fiind,
cred, o simplã umpluturã, pentru valorificarea
valoroasei cugetãri ce urma.
Tare aº vrea sã mai apuc ziua când, trecutã
fiind pandemia, aº putea sã vãd dacã mentalitatea
noastrã multimilenarã (sic!) s-a schimbat. Nu mã
hazardez sã profeþesc vreun rãspuns la, sã zicem,
aceastã întrebare, dar tare mã tem cã dupã trei
zile, în care ne vom linge (scuzaþi) rãnile, o sã dãm
totul uitãrii ºi iar prostul o sã fie cel care moare de
grija altuia.
O dovadã în sprijinul acestei presupuneri este
ºi comportamentul deputaþilor ºi al senatorilor
noºtri (îmi pare rãu, dar ãºtia sunt), de-a lungul
mandatelor de pânã acum ºi chiar în timpul
pandemiei. Or, dupã cum bine ºtie oricine,
parlamentul este oglinda poporului care l-a ales.
ªi nu vãd cum s-ar schimba, aºa dintr-odatã,
oglinda asta spartã, când de-atâta vreme ea se
menþine, cu încãpãþânare, la fel.
 idei & istorii
de Mihai Ghiþulescu
A m pus ghilimele în titlu în primul rând
pentru cã sintagma este preluatã de
la autorul cãrþii despre care scriu, apoi, pentru
cã, la multe dintre textele adunate ºi
neîndreptate de domnia sa, nu prea mã lasã
sufletul sã accept cã e vorba de versuri. Se pot
vedea atâtea cârpeli, bâlbâieli, cacofonii,
repetiþii º.a., încât cred cã „debil” e, în destule
cazuri, un eufemism.
Cristian Preda este unul dintre cei care au
aclimatizat aºa-zisele ºtiinþe aºa-zis politice în
România – iertate fie-mi idiosincraziile! – ºi a
rãmas în zona „ºtiinþelor politice” hard
(ideologii, partide, alegeri), nelãsându-se
deturnat de diversele „mofturi” la modã care
au ajuns sã domine publicistica în materie. Încã
din urmã cu aproape douã decenii s-a abãtut
uneori de la chestiunile care au inflamat
România în postcomunism pentru a le analiza
(ºi) pe acelea care o inflamaserã mai înainte.
Au rezultat douã cãrþi, referenþiale, de istorie
politicã: România postcomunistã ºi România
interbelicã (Meridiane, 2002) ºi Rumâni fericiþi.
Vot ºi putere de la 1831 pânã în prezent
(Polirom, 2011). Luând politica în serios, a
ajuns sã îi priceapã destule chichiþe atât de
bine, încât sã le poatã explica simplu ºi
„boborului” care o trateazã ca pe fotbal, dupã
cum se vede din micul volum de anul acesta,
De ce aþipesc parlamentarii? ªi alte întrebãri
pestriþe despre politica româneascã (Humanitas,
2020).
Aici voi vorbi despre masivul volum apãrut
recent, din care mi se pare cã ne putem da
seama cã, oricum li s-ar explica, mulþi nu vor
lua în serios ce (sper cã) citesc în De ce aþipesc
parlamentarii? ºi cã parlamentarii vor mai aþipi
destul timp de acum încolo, oricât zgomot s-ar
face în jurul lor. Dupã aproape douã secole
(povestea porneºte de la instalarea domnilor
regulamentari ºi se încheie în pragul stãrii de
urgenþã) în care românii s-au raportat într-
un anumit fel la politicã, e greu de crezut cã se
va schimba ceva pe termen scurt.
Dupã cum precizeazã autorul de la început,
Nr. 11 • 2020
originile acestei insolite lucrãri se aflã în
documentarea pentru Rumâni fericiþi..., cu
ocazia cãreia a observat cã „politica ºi versurile
au funcþionat multã vreme împreunã”. Acum
a reuºit sã urmãreascã, „pornind de la lirica
politicã” (de cele mai multe ori, de fapt, de la
epica în versuri),„întreg edificiul reprezentãrii
ºi modul de exercitare a autoritãþii” (p. 7).
Dând dovadã de nervi incredibil de tari,
Cristian Preda a cules, de pe te miri unde, tot
felul de rime în care sunt reflectate, mai mult
sau mai puþin deformat, evenimente ºi mai ales
personaje politice din fiecare an, de la 1834
pânã azi. Vedetele sunt mai marii zilei (de
exemplu, tiranul cu nas mare ºi suflet mic era
domnitorul Gheorghe Bibescu, cel pus pe fugã
de revoluþionarii din 1848), dar nu lipsesc nici
marginalii, care ºi-au avut ºi ei odatã clipa de
celebritate. La fel, autorii sunt atât nume mari
ale literaturii române, cât ºi ziariºti/ scriitori/
politicieni rãmaºi obscuri. Trecem de la
regulamentari la Cuza, Carol I, interbelici – cu
toate ale lor, Carol al II-lea, Antonescu,
preludiile comunismului, stalinism, naþional-
comunism, comunism rezidual, pânã în epoca
noastrã interneticã.
Recunosc cã m-am enervat de multe ori.
Umblând ºi eu prin publicaþiile din alte vremuri,
mi-am fãcut obiceiul sã ocolesc tot ce vãd în
„versuri”, ºtiind cã îmi provoacã o stare
proastã. Acum, am intrat din plin în tot ce
ocoleam. Am vrut, de multe ori, sã renunþ ºi sã
sar direct la concluziile autorului. M-a þinut pe
linie tocmai modul sobru în care a montat ºi a
analizat chestiunile altfel rizibile, rar scãpând
câte un (perfect îndreptãþit) epitet depreciativ.
Prima constatare priveºte cantitatea. Cât
au putut sã versifice românii în jurul politicii!
Cred cã asta e prima dovadã cã – evident,
generalizând – nu au luat-o niciodatã prea în
serios. Urmãtoarea priveºte calitatea. Cât de
prost au putut sã versifice, atât în formã, cât ºi
în conþinut! Cele mai multe texte sunt scrise
„semi-româneºte”, cum spunea Anton
Bacalbaºa (într-o poezioarã nu dintre cele mai
6
Istorii politice prin
„versuri debile”
slabe) cã vorbea Carol I (p. 125). Mai cã îmi
vine sã spun cã unul care nu se pricepe la
prozodie n-are cum sã se priceapã nici la
politicã. Cum sã cred cã, nedându-þi seama de
propriul ridicol, poþi judeca bine ce se întâmplã
în jurul tãu? Dincolo de mult ºi prost, se poate
observa cvasi-permanenta personalizare a
„discuþiei”.„Atacul la persoanã e ceva obiºnuit
la 1900” (p. 141), nota Cristian Preda. Dar fusese
ºi în 1850 ºi avea sã fie ºi în 1950, ºi dupã 2000.
Iar dacã nu era atac, era glorificare greþoasã.
Retorica politicã versificatã pare sã nu poatã
rãmâne în limitele decenþei. ªi poate trece, în
timp destul de scurt, de la o extremã la alta.
Aici cred cã reflectã foarte bine inconsecvenþa
Cristian Preda, Tiranul cu nas mare ºi cu
suflet foarte mic. Liricã politicã,
sloganuri electorale ºi versificaþii satirice
de la 1834 pânã astãzi, Editura Polirom,
Iaºi, 2020, 465 p.
care a caracterizat politica româneascã de la
începuturi pânã azi. Pe Delavrancea, de
exemplu, îl gãsim în 1885 gazetãrind contra
lui Brãtianu, iar trei ani ºi cinci pagini mai
încolo, pentru el (pp. 108, 113). Sadoveanu
doar pânã la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial
îºi schimbase de câteva ori opþiunile (p. 179).
ªi lista ar fi lungã...
Ca pãstorelian declarat, îmi pare rãu cã nu
l-am gãsit în carte mai des pe Al. O. Teodoreanu
– care ºi el a ºchiopãtat în destule epigrame,
dar oricum a fost mult peste restul lumii. E
prezent ca anti-iorghist pasionat (pp. 212-213),
dar lipseºte complet ca anticomunist
înverºunat. În afarã de cele câteva catrene „cu
pelin de mai pentru Iorga Neculai”, din miile
de versuri, am gãsit doar câteva bucãþi care
sã-mi placã: „Nu cred sã mai fi fost ministru/
Pe baza unui paragraf,/ Sã poatã sã
«însãrcineze»/ O stariþã prin telegraf ” (Radu
D. Rosetti despre Take Ionescu, p. 124) sau „Ieri,
Vodã, vrând sã fie drept,/ Pentru politica-þi
schiloadã,/ Þi-a pus o tinichea pe piept,/ Ca sã
o uiþi... pe cea de coadã” (F. Lobodã despre Al.
Averescu, p. 199). Nu pot nega cã rândurile
urmãtoare „vireazã spre vulgaritate”, dar cred
cã i se potrivesc lui Maniu, „politician care se
distinsese prin respect faþã de domnia legii”
(p. 211): „C-aºa-i de când a fost nãscut: Sau n-
a voit, sau n-a putut...” („Ion Bãrbat –
strãnepotul lui Adam”, p. 197). Meritã notat,
mãcar pentru cã a rãmas în istorie, ºi
Constantin Tãnase: „Rãu a fost cu was ist das/
Da-i mai rãu cu davai ceas...” (p. 255).
Mi s-a accentuat impresia cã politica
predispune la... pierderea calitãþilor. În carte
sunt menþionaþi destui poeþi valoroºi sau chiar
mari. Cum domniile lor ºi-au permis sã facã
politicã, îmi permit ºi eu o palã de criticã
literarã. Îl las deoparte pe farsorul Arghezi care,
ºi când nu (se) lua în serios ºi comitea
improvizaþii strâmbe, agãþa câte un zorzon de
apreciat. Dintre ceilalþi, cred cã doar Ion Barbu
n-a scãzut prea mult, când a contribuit la cultul
personalitãþii lui Carol al II-lea: „Triumf târziu
de lujer de aloe/ ºi steag floral climatelor
fierbinþi/ Al plantei înþeles în rod ºi foi e/ iar
sensul seminþiilor, în Prinþi.” (p. 242). Zâmbesc
cu gândul la bogzianul prieten de la pagina 10,
ºi admit cã e ceva ºi în: „Pãmântul e a treia
planetã din sistemul/ Solar, având surori mai
mari sau/ Mai mici, unele fierbinþi ºi altele/
Îngheþate,/ Voi iubiþi-l pe Lenin!” (Geo Bogza,
p. 296). De acord cu Cristian Preda cã „tabloul
anost” al lui Petre Stoica („Colectivistele din
Banat”) e parcã „extras dintr-o carte de
sociologia muncii” (p. 304), dar mi se pare,
totuºi, cã „din spatele gãrii” se mai aude un
slab suflu poetic.
Despre rimele proletcultiste mai ºtiam de
la profesorul Eugen Negrici (Poezia unei religii
politice..., Editura PRO, 1995) ºi de la alþi câþiva.
Stupide ºi criminale, mi s-a pãrut acum cã au
un plus de concreteþe ºi de coerenþã
(periculoasã) faþã de ce am citit înaintea lor,
poate tocmai pentru cã au fost scrise dupã o
dogmã, de la care nu se accepta abatere. Dacã
pe acestea le-am luat ca pe niºte lovituri în cap
ºi în oase, pe cele din vremea lui Ceauºescu
parcã le-am receptat... hepato-biliar. Cât despre
versificaþia politicã de dupã 1990, cu un pic de
indulgenþã pentru câþiva (ªtefan Cazimir, M.
Ionescu-Quintus, Caþavencii), îmi vine sã strig:
„Domnilor, dacã aveþi chef sã debitaþi prostii,
mãcar fãceþi-o în prozã!”.
Concluziile de acum ale lui Cristian Preda
vin sã le nuanþeze pe cele din Rumâni fericiþi....
Nu vreau sã stric nimãnui lectura, aºa cã reþin
doar: „Rimele ºi politica româneascã au avut o
viaþã comunã. O vor mai avea?”. Deºi P.S.-ul
aratã cã da, eu tot sper cã putem lãsa poezia
poeþilor, dar nu ºtiu cui sã lãsãm politica. Toatã
lumea e nemulþumitã de politicienii ultimelor
decenii, dar societatea nu pare capabilã sã
genereze alt tip ºi aºteaptã sã creascã din
„lujerul de aloe”. De acord cã „democratizarea
se produce uneori prin rime inepte” (p. 385),
dar trebuie sã le lase în urmã la un moment
dat. Or, la noi, democraþia e încã strâmbã,
cacofonicã, fãrã mãsurã.
P.S. Mã abþin cu greu sã nu-i repar lui Mihai Beniuc
un catren. Nu meritã sã sune bine.
 focus
de Cristian Pãtrãºconiu
a. Jonathan Haidt, specialist în psihologie
socialã, autor al unor foarte spectaculoase, de
mare impact public ºi foarte provocatoare cãrþi,
revine, graþie editurii Humanitas, în limba
românã cu un nou titlu. O carte, de data
aceasta, despre fericire.
b. E a doua sa carte tradusã în româneºte.
Prima a fost Mintea moralistã. De ce ne dezbinã
politica ºi religia?, volum despre care un alt
foarte spectaculos autor, Edward O. Wilson –
el însuºi cu lucrãri „de graniþã”, de asemenea
de mare influenþã –, spune cã este „o sintezã
remarcabilã ºi originalã a psihologiei sociale,
analizei politice ºi raþionamentului moral care
reflectã tot ce are mai bun ºtiinþa în aceste
domenii ºi dovedeºte cã suntem capabili din
naºtere de decenþa ºi moralitatea necesare
societãþilor pentru a supravieþui“.
c. Ipoteza fericirii este titlul volumului
semnat Haidt, recentissim apãrut, cu un
subtitlu care indicã o anume direcþie cu privire
la... ipoteza de cercetare cu care lucreazã
eseistul american: Armonia dintre ºtiinþa
modernã ºi vechea înþelepciune. Nu e o carte
catch-all, nu e o apologie implicitã ºi explicitã
a unui sincretism debordant, ci e un (amplu)
eseu despre discernãmânt, afinitãþi ºi – acest
termen e important ºi în economia cãrþii, ºi în
demersul pe care îl sugereazã construcþia
propusã de J. Haidt – rãbdare.
d. Despre rãbdare & fericire, aºadar:
„Fericirea nu e ceva ce putem gãsi, obþine sau
atinge în mod direct. Trebuie sã ne asigurãm
condiþiile potrivite ºi apoi sã aºteptãm”.
e. ªi, subsidiar, despre condiþii, în cuvintele
autorului: „Unele dintre acele condiþii þin de
noi înºine, precum coerenþa dintre pãrþile ºi
nivelurile personalitãþii noastre. Alte condiþii
presupun o relaþie cu lucruri care se aflã în
afara noastrã: aºa cum plantele au nevoie de
soare, de apã ºi de pãmânt fertil pentru a
creºte, oamenii au nevoie de iubire, de muncã
ºi de o legãturã cu ceva mai mare decât ei
înºiºi. Meritã sã luptãm pentru a dezvolta
relaþiile potrivite dintre noi ºi ceilalþi, dintre
noi ºi munca pe care o facem ºi dintre noi ºi
ceva mai mare decât persoana noastrã. Dacã
reuºim sã creãm aceste relaþii, scopul ºi sensul
vor începe sã se facã simþite”.
f. Sã mai spunem de la bun început: pentru
cã pune alãturi o parte din zestrea – însemnatã
– a înþelepciunii vechi ºi psihologia modernã,
Ipoteza fericirii este (ºi) o carte care se pune
de-a curmeziºul ideilor revoluþionare.
Revoluþie, aºa cum rezultã din derularea
argumentului eseistului american, e... evoluþie;
atenþie, incluziune, discernãmânt, respect
pentru trecut ºi pentru memorie ºi, da, încã o
datã, rãbdare. Fiindcã a înþelege lucrurile =
viaþa, fericirea, în acest sens, implicã ºi consumã
mult timp; implicã ºi reclamã, aºadar, multã
rãbdare.
g. „Prea multã înþelepciune” – aceasta este
umbrela sub care îºi deschide Haidt eseul. Nu e
o exagerare, e un fapt:„înþelepciunea este acum
atât de accesibilã ºi de abundentã, încât se
revarsã peste noi din paginile calendarelor, de
pe pliculeþele de ceai, din capacele sticlelor ºi
din emailurile redirecþionate de prieteni
binevoitori”. Aproape ca în Borges, adaugã
eseistul american, ca, mai precis, în „Biblioteca
din Babel” a lui Borges. Cu o nuanþã însã.
h. O nuanþã care trimite la ceea ce autorul
numeºte paradoxul abundenþei. „Doar câteva
dintre sursele potenþiale de înþelepciune sunt
absurde, iar multe sunt complet adevãrate.
Însã, pentru cã ºi biblioteca noastrã este
aproape infinitã – nimeni nu va putea citi
vreodatã mai mult decât o pãrticicã
nesemnificativã –, ne confruntãm cu
paradoxul abundenþei: cantitatea submineazã
calitatea eforturilor.
i. ªi ca o invitaþie la discernãmânt, J. Haidt
propune o anume metodã prin intermediul
cãreia se poate ajunge poate mai repede la „Cea
Mai Mare Idee”: „lucrul care ne-ar fi
transformat complet dacã ne-am fi oprit sã îl
apreciem, sã-l aprofundãm, sã-l aplicãm”. Este,
mutatis mutandis, un fel de „triangulaþie”
culturalã ºi mentalã.
j. Putem spune – în registru metaforic,
desigur – triangulaþie, dar, la fel de bine, ºi
fãcând apel, de asemenea, la o metaforã
ajutãtoare, cã metoda lui Haidt lucreazã cu un
fel de „sitã”. Este, mai precis, sita a zece Mari
Idei (prezente ºi prezentate in extenso de-a
lungul a zece capitole), care va cerne ºi, în cele
din urmã, va limpezi profilul ipotezei fericirii.
k. Sunt zece Mari Idei care „lucreazã” dupã
urmãtorul reglaj auctorial: „fiecare capitol
reprezintã o încercare de a evidenþia o idee
care a fost descoperitã de mai multe civilizaþii
de-a lungul istoriei, de a o aborda din perspec-
tiva oferitã de ºtiinþa actualã ºi de a extrage
din ea lecþiile care încã sunt valabile pentru
viaþa modernã”.
l. J. Haidt face aceasta, cum spuneam, în
calitate de specialist în psihologie socialã: „prin
experimentele efectuate încerc sã desluºesc un
segment al vieþii sociale umane, ºi anume
moralitatea ºi sentimentele morale”.
m. Însumate, ideile autorului, ipotezele sale
de cercetare, ideile cercetate duc la o poveste. ªi
anume, una de acest fel: „Am pornit de la zece
idei antice ºi de la o mare varietate de cercetãri
moderne pentru a spune cea mai bunã poveste
despre dezvoltarea moralã a omenirii ºi despre
pericolele pe care ni le aºezãm în calea propriei
fericiri”.
n. Cele zece Mari Idei care fac sita lui J. Haidt
sunt, în ordinea în care intrã „sub lupa” analizei:
sinele divizat; rãzgândirea; reciprocitatea;
Fericirea. Alfabetul unei ipoteze
greºelile altora; cãutarea fericii; iubirea ºi
ataºamentele; foloasele adversitãþii; fericirea
virtuþii; Divinitatea cu sau fãrã Dumnezeu;
Originea fericirii.
o. Odatã parcurs – cronologic, dar mai ales
topic ºi tematic – acest traseu ideatic, se va
ajunge cãtre punctul culminant: (poate) la
echilibru.„Voi prezenta cercetãri care ne aratã
de unde vine dragostea, de ce iubirea pasionalã
se rãceºte întotdeauna dupã o perioadã ºi ce
este iubirea adevãratã. Voi susþine cã ipoteza
fericirii, oferitã de Buddha ºi de stoici, ar trebui
sã fie îmbunãtãþitã: fericirea vine din interior,
dar ºi din exterior. Pentru a gãsi echilibrul per-
fect, avem nevoie atât de îndrumarea anticilor,
cât ºi de ºtiinþa modernã”, precizeazã autorul.
Jonathan Haidt, Ipoteza fericirii.
Armonia dintre ºtiinþa modernã ºi
vechea înþelepciune, Traducere de
Simona Drelciuc, Bucureºti, Editura
Humanitas, 2020
p. Ipotezã înseamnã (pe filierã anticã, de
asemenea; greceascã mai precis) ceea ce este
dedesubt, ceea ce întemeiazã. Ipoteza fericirii e,
aºadar, despre eºafodajul pe care poate sta
aceasta ºi, întrucât e vorba ºi „de exterior, dar
ºi de interior”, despre softul care pune în act
aceastã idee.
q. A fi plasat în interiorul naraþiunii despre
ipoteza fericirii mai înseamnã, în mod esenþial,
ceva: ºi anume, a pune nu o simplã întrebare,
ci, o spune însuºi J. Haidt, a pune în mod
obligatoriu „Sfânta Întrebare”: „Întrebarea care
este sensul vieþii? ar putea fi numitã Sfânta
Întrebare, în analogie cu Sfântul Graal:
cãutarea este nobilã ºi toatã lumea ar vrea un
rãspuns, ºi totuºi puþini se aºteaptã cã va fi
gãsit”.
r.„Sfânta Întrebare” ajunge, cum e evident,
la chestiuni de ordin teologic, dar, pânã acolo,
ea e, nu-i aºa, una fundamentalmente filozoficã.
7 Nr. 11 • 2020
Numai cã, Haidt însuºi constatã cu o anumitã
tristeþe aceastã stare de fapt (cãreia îi pune,
totuºi, la finalul consideraþiilor din aceastã linie
de argumentare, un asterisc), filozofia de acum
e aproape neputincioasã în faþa ei.
s. Filozofia modernã e sterilã pentru cã,
spune J. Haidt, „îi lipsea o înþelegere profundã
a naturii umane. Filozofii antici erau adesea
buni psihologi, dar în clipa în care filozofia
modernã a început sã se dedice studiului logicii
ºi raþiunii ºi-a pierdut treptat interesul pentru
psihologie ºi a pierdut contactul cu latura
pasionalã ºi contextualizatã a vieþii omeneºti”.
t. ªi, mai departe, tot Haidt, într-un mod
casant: „este imposibil sã studiezi sensul vieþii
în mod abstract, sau în general, sau pentru o
fiinþã miticã perfect raþionalã”.
u. Fie ºi numai în lumina ultimelor 3-4
paragrafe ºi a consideraþiilor incluse aici,
pentru Ipotezã fericirii a lui Haidt se potriveºte,
de minune, ca indicaþie de lecturã, o formulã
celebrã care stã drept intertitlu pentru una
dintre cãrþile lui Horia-Roman Patapievici: „ce
se pierde atunci când ceva se câºtigã”. Mult,
foarte mult, ne spune ºi Haidt. Dar nu totul e,
ne mai sugereazã acesta, irecuperabil.
v. Bunãoarã, recuperãm ceva esenþial dacã
nu vom considera cã virtuþile, morala, etica
sunt, cum se spune în postmodernitate,
„naraþiuni”.
w. Sau ne reîntâlnim cu o parte foarte
importantã din noi înºine dacã nu vom
„bombarda” la nesfârºit ideea de „sine”, de
„suflet” pânã într-acolo încât sã ajungem în
vecinãtatea neantului.
x. Sau vom ajunge mai aproape de un
anume echilibru ºi mai aproape de... sufletul
nostru dacã vom lua în serios – deci, dacã vom
ajunge sã punem în practicã – o relaþie care
implicã aceºti trei termeni: „înãlþare”,
„dragoste”,„încredere”.
y. Haidt:„versiunea corectã a ipotezei
acestei cãrþi este cã fericirea constituie un
produs al raporturilor armonioase”.
z. O ultimã notã: ce este & care este „ipoteza
fericirii” s-ar putea spune, la limitã, în douã
vorbe sau în douã fraze. Dar, ne avertizeazã ºi
autorul, ar fi ineficient; ar fi, adaug eu, ºi
nedrept ºi inutil. Nu voi ceda (nici eu) unei
asemenea tentaþii. Pentru cã „ipoteza fericirii”
– aºa cum o formuleazã ºi, cu fiecare capitol,
cum o cizeleazã J. Haidt – e chiar întreaga carte.
P.S. Jonathan Haidt e nãscut la 19 octombrie
1963 în New York ºi este titularul Catedrei Tho-
mas Cooley de Ethical Leadership la Stern
School of Business. E american, aºadar. Micul
truc „retoric” folosit mai sus, pentru a ordona,
materia acestui „Focus” – sper eu, mãcar puþin
provocator – face uz, aºa cum se poate constata,
de literele (aºezate în ordine) alfabetului fonetic
NATO.
 RamuRock
Dumitru Ungureanu
Un caz de Irisomanie
E ra o zi din primãvara anului 1976 când
i-am vãzut prima datã pe cei trei bãieþi
nãscuþi sã uimeascã rockul românesc: Nuþu
Olteanu, chitarã ºi voce, Emil Lechinþeanu, bas,
Nelu Dumitrescu, tobe. Nu le ºtiam numele „ar-
tistic” ºi nu auzisem pe nimeni vorbind despre
ei. κi spuneau Iris încã de atunci, dar n-am
reþinut denumirea, preocupat sã-mi conving
trecãtoarea prietenã cã meritã sã zãbovim la
tot concertul. Noi veniserãm pentru o „ºedinþã”
a cenaclului literar „3,14”, cunoscut ºi dupã
pronunþia literei greceºti p – „pi”. Pentru cã era
a doua noastrã încercare de a ieºi din „under-
ground”, iar publicaþii cercului – Liviu Ioan
Stoiciu, Mihail Grãmescu – absentaserã,
întrunirea se încheiase repede, deºi gazdele de
la clubul uzinei „Republica” ne oferiserã cafele
ºi apã mineralã, dorind sã-ºi apropie ºi literaþii,
nu numai rockerii.
O uºã rãzbea din sala de spectacole pe
culoarul de ieºire. Aºa s-a întâmplat cã am auzit
muzica ºi-am intrat imediat, toþi curioºi. Doar eu
am rãmas, ceilalþi au plecat dupã câteva minute
de cãscat gura. Lipseau vedetele vremii, iar
sonorizarea dãdea rateuri. Ce m-a reþinut pe mine
în scaun? Aº putea spune cã dorinþa sã urc pe
scenã (cum deja îndrãznisem acasã, în Morteni),
Ramura traducerilor
C inzia Demi este una dintre cele mai
prolifice ºi sensibile poete, scriitoare ºi
eseiste din literatura contemporanã italianã,
implicatã într-un vast concept cultural,
primind în noiembrie 2017 premiul Italia
Donna per la Poesia. De-a lungul existenþei sale
a publicat: Incontriamoci all‘inferno, parodia
di fatti e personaggi della Divina Commedia di
Dante Aligheri (2007, 2010, 2014); Il tratto che
ci unisce (2009); Al di là dello specchio fatato.
Fiabe in poesia (2010); Caterina Sforza. Una
forza della natura tra mito e poesia (2010);
Incontri e Incantamenti (2012); Ersilia Bronzini
Majno. Immaginario biografico di un‘italiana
tra ruolo pubblico e privato (2013); Ero
Maddalena (2013); Maria e Gabriele.
L‘accoglienza delle madri (2015); Nel nome del
mare (2017). Volumul Eram Magdalena (Ero
Maddalena) reprezintã, de fapt, apariþia unui
alter ego al distinsei poete în aceastã lume
iluzorie, în care existã sensuri ºi coduri într-un
univers religios ce ne înconjoarã.
Magdalena este în stare sã se meta-
morfozeze, îmbinând sacrul cu profanul ºi
având nevoie de iubire ca formã de rezistenþã
în faþa provocãrilor acestor lumi. Oraºul cu
strãduþe inundate de luminã, de voci ºi sunete,
în ziua Sfintei Rita, imaginea trandafirilor
parfumaþi ºi coloraþi, femeile la tejghelele din
piaþã sunt cãutate poetic de Magdala lângã
lacul Tiberiadei. Acest personaj mitic are
Nr. 11 • 2020
alãturi de niºte instrumentiºti care sã-mi susþinã
exhibiþiile. Sigur, nu eram atât de abil în
depistarea viitoarelor „capete de afiº”, ca sã
„miros” valoarea trioului zurliu ºi impetuos.Am
rãmas de plãcere. ªi uite cã-mi dã mândria pe
dinafarã: „Eu am fost acolo, de la început!” Sã fi
numãrat vreo treizeci de spectatori, poate mai
puþini, poate mai mulþi. Amintindu-mi episodul,
remarc analogia cu spectacolul din Manchester,
tot în 1976, când Sex Pistols (niºte flãmânzi
necunoscuþi) au avut 40 de inºi în salã, ºi ãia
neplãtitori! Dintre aceºtia s-au ridicat apoi
„monºtri” ca New Order (precedaþi de Joy Divi-
sion), Buzzcocks, Simply Red etc. Oare câþi rockeri
afirmaþi concomitent cu Iris (sau ulterior) vor fi
fost în clubul din suburbia muncitoreascã,
pierdut în ceaþa rece de martie sau aprilie, când
nu crãpaserã mugurii în pomi, nici nu þâºnise
colþul ierbii pe maidane? Istoria consemneazã cã
Iris a dat buzna în rockul românesc abia anul
urmãtor, într-un celebru concert þinut la Sala
Polivalentã de spuma trupelor autohtone: Sfinx,
Roºu ºi Negru, Progresiv TM, Catena, F.F.N. Circa
10.000 de cumpãrãtori de bilete au trepidat
entuziasmaþi auzind formaþia care nici mãcar
nu fusese trecutã pe afiº, ci introdusã clandestin,
pe barba lui, de organizatorul (i)responsabil,
Eram Magdalena
puterea de a renaºte: „Ca ºi crucea/ Pe care o
întâlnesc mereu/ În ramurile mãslinilor/ Pe
povârniºul muntelui/ La rãscrucea unei
trecãtori/ Un mesaj sacru sau simplu/ Ce
înseamnã, oare”.
Sacrificiul are rolul sãu vindecãtor, tau-
maturgic, descoperindu-ne o nouã dimensiune:
„Mã voi sacrifica/ Arãtând cã sunt orgolioasã/
Cã doar suferinþa/ Trece dincolo de aparenþe/
Urmãrind comete singure/ ªi drumul pãsãrilor
migratoare/ Inspirã propriul mirt/ Cârpind
tivul memoriei, al istoriei/ Pe care o simte ca
fiind a sa/ Jupuiþi-mã, orbiþi-mã/ Voi fi, pânã la
urmã chiar ea./ E un nume ce-l caut/ În paloarea
obrajilor/ Ce nu a fost iubit niciodatã”.
Aceastã regãsire de alter ego este ºi o asu-
mare a unei demnitãþi sacre ce-ºi cautã des-
tinul, reflectându-se ºi în versurile: „Întot-
deauna voi fi Magdalena/ ªi nu o alta, oricare./
Mã voi întoarce navigând/ Pe lângã malurile
Franþei/ Ce mã vor glorifica/ Copiii mei,
credincioºii mei”.
Eram Magdalena este o odã adusã iubirii
într-o formã sacrã, îmbrãcatã cu o valoare de
profunzime ºi sensibilitate unicã, în care Cinzia
Demi se regãseºte ºi îndeamnã cititorul la o
astfel de introspecþie. Într-o lume globalizatã,
pierdutã ºi neºtiutã, speranþa vine din interiorul
nostru, în care sacrul ºi-a dãltuit amprenta
pentru totdeauna.
Trebuie remarcatã traducerea în româneºte
8
Aurel Gherghel.Acolo n-am fost, apãram patria!
Dupã militãrie, nu prea m-am înghesuit la
concertele Iris. Pe de-o parte, se þineau în locuri
unde nu puteam ajunge la timp; pe de altã
parte, îmi urmãream propriile þeluri,
majoritatea eºuate fãrã glorie. Însã de câte ori
am apucat prilejul de picior (sau de mijloc,
dupã caz!), n-am ratat nimic. Fiindcã, brusc
parcã, trupa devenise un punct de atracþie în
lumea rock bãºtinaºã, încât „era de bon-ton sã
mergi la Iris” (ghilimelele nu pot reda complet
sensul ironic pe care vreau sã-l atribui
propoziþiei!). Dupã cooptarea în Cenaclul
Flacãra, tipii atinseserã apogeul celebritãþii, iar
primele lor certuri (fireºti în toate grupurile
rock) au ajuns caz de importanþã naþionalã,
mulþumitã implicãrii poetului tutelar de la
revista la care ºi eu debutasem publicistic.
Irisomania în acei ani s-a declanºat.
Aveam pe-atunci un amic (îl am ºi azi,
numai cã trãieºte în Italia). Umbla dupã Iris cât
þine Valahia. Chiar ºi-n Ardeal, Banat & Moldova
s-a dus, fentând serviciul pentru care se
„calificase” – la liceul teoretic din urbe –,
„înºurubãtor” pe banda de montaj a Fabricii
de frigidere „Arctic”. A lipsit de atâtea ori cã l-
au dat afarã; dupã „eliberare”, zbura – sã fie
realizatã de Carolina Bologan, text irigat de
emoþie ºi de o stare sufleteascã ce ne-aminteºte
de pulsaþia privirii în faþa unui trandafir îm-
bobocit.
• Ionuþ Adrian Pãtularu
Dupã liniile din palmã sunt nevolnicã
ªi dupã umbrele ferestrelor deschise
Am o singurã amintire
Urmez doar o cale
ªi merg precum o umbrã
Izvorâtã din forþa tunetului
Doamne, dacã pildele
Ar fi un fluid carnal
ªi s-ar amesteca cu freamãtul pielii
ªi cu rotunjimile trupului
În flãcãri.
* Înverzite de plânset
Mã înfãºor în propriul pãr
Ca albinele în stup
Cenuºã ºi apã în aceeaºi urnã
Curge miere din lacrimi
prezent oriunde concertau bãieþii. Nu-i
ajungeau banii nici pentru þigãri, dormea prin
sãlile de aºteptare ale gãrilor sau pe la prieteni
cazaþi în cãmine, cunoscuþi la alte concerte ori
aiurea. Mânca puþin ºi prost, fuma necontenit,
bea alcool de toate felurile, fãrã sã-l intereseze
provenienþa, pânã s-a pricopsit cu ulcer
perforat ºi-a stat la spital nu ºtiu câte zile. Asta
l-a domolit, nu l-a cuminþit. S-a angajat la o
schelã petrolierã, unde verifica niºte aparate
rãspândite peste dealuri, prin pãduri. La el am
vãzut prima datã discul Iris (1984), pe care l-
am cumpãrat ºi eu imediat ce-am ajuns într-o
librãrie. Deºi componenþa nu mai era „ca pe
vremuri”, totuºi am tocit, realmente, placa de
vinil, pânã au scos CD-ul, dupã revoluþie. Nici
discurile urmãtoare nu mi-au scãpat.
Prin ianuarie sau februarie 1985, Iris ºi alte
douã trupe au concertat la noi în orãºel. Iarna
pusese toatã þara pe brânci, vã amintiþi? Zãpada
mãsura un metru la ºes, circulaþia se oprise ori
mergea icnit, se trãia fãrã curent, fãrã cãldurã.
Vreo 500 de bãieþi ºi fete am stat în întuneric ºi
frig mai bine de ºase ore, în Casa de culturã,
pânã au sosit Iriºii, cu autocarul delabrat. Nu
cred cã pe AC/DC i-am fi aºteptat la fel!
Cinzia Demi, Eram Magdalena,
Traducere de Carolina Bologan, Craiova,
Editura Revers, 2019
Dacã te privesc, oraº,
Cu strãzi pline de frunze
Mã întorc
La mãrul acru de altãdatã
ªi la acei ochi de sirenã
De femeie singurã,
La o tãcere ca o pedeapsã
 homo viator
de Daniela Micu
U n autor prolific, dar ºi o personalitate
extrem de versatilã ºi prezentã pe
scena publicisticii culturale româneºti, Mirel
Bãnicã este pasionat de cãlãtorie, domeniu
inerent, practic, formãrii ºi orientãrilor sale
cãtre ºtiinþele sociale. Specializat în
socioantropologia religiei ortodoxe, sociologia
memoriei ºi antropologia mediilor virtuale,
scriitorul lasã sã se întrevadã cu generozitate
semnalmentele acestor preocupãri în ultimul
sãu jurnal de cãlãtorie – Prin România. Carnete
de drum. Vãzând în cãlãtorie „o formã de
cunoaºtere”, decide sã facã turul României timp
de o lunã ºi jumãtate, acum la mai bine de treizeci
de ani de la cãderea regimului comunist, pentru
a cãdea la pace cu nevoia interioarã de a
încheia, parcã, un capitol din viaþa sa, de care
rãmãsese legat printr-un fir incert al memoriei:
„Am rãspuns ºi chemãrii unei memorii
familiale, generaþionale ºi sentimentale” (p. 7).
Astfel, cãlãtoria pare sã aibã propriile legi ºi
propriul suflet ºi-l poartã pe cãlãtorul nostru
acolo unde existã elemente ce vor contribui la
înþelegerea mai profundã a unor comporta-
mente ºi a motivaþiilor din spatele lor, la
cuprinderea mai largã a ceea ce înseamnã
spiritul românesc, þinând cont mai ales de
factorii care l-au determinat sã fie aºa cum este
el în prezent.
În turul de patruzeci ºi cinci de zile, din
lunile iulie ºi august 2019, Mirel Bãnicã
parcurge 3.350 de kilometri la volanul maºinii
sale, având un traseu liber, dar care bifeazã
oraºe importante din toate colþurile þãrii: „mi-
am lãsat o anumitã libertate, am încercat sã
construiesc eu cãlãtoria, ºi nu invers” (p. 9).
Evitã cu hotãrâre sã scrie despre Bucureºti:
„Acest oraº este România alternativã sau
absolutã, are toate calitãþile ºi toate defectele
noastre naþionale exacerbate, deformate”
(idem). Nu merge în România ruralã, ci încearcã
sã ia pulsul urban, astfel încât periplul este cât
se poate de mobil ºi viu. Dacã iniþial porneºte la
drum cu dorinþa de a scrie o carte de cãlãtorie
despre memoria ºi urmele comunismului,
impuls ce se vede cel mai bine din faptul cã
viziteazã cu orice ocazie muzee dedicate
comunismului, descoperã treptat cã „voiajul
interior, cãlãtoria în cãlãtorie, era mai puternic”
decât îºi imaginase la început, când îºi fixeazã
niºte mijloace clare de abordare ºi înregistrare
a traseului, specifice etnografiei: carnetul de
notiþe, reportofonul ºi aparatul de fotografiat.
Rezistã însã impulsului ºi formãrii profesionale
de a interpreta cele vãzute ºi rãmâne în sfera
literaturii de cãlãtorie, astfel încât jurnalul ni
se prezintã sub forma unui carnet de drum
prin care avem ocazia de a vedea panoramic
România actualã.
Muzeele ºi pieþele sunt constantele oraºelor
vizitate, ca doi poli pe o linie a timpului: unul
care este orientat spre trecut ºi care strânge la
un loc artefactele unei perioade ce a conturat
parte din spiritul ºi mentalitatea localnicilor,
iar altul ancorat în prezent, aflat în permanentã
metamorfozare, care surprinde sufletul actual
al locului. Dintre muzee, la nivel subiectiv, cel
mai mare impact pare sã-l aibã Muzeul
Consumatorului Comunist din Timiºoara. Deºi
o adunãturã de lucruri cât se poate de kitsch
specifice unei locuinþe din perioada totalitarã,
obiectele se coaguleazã într-un subtil joc al
memoriei ºi impresioneazã, în primul rând,
vizitatorul care nu vede pentru prima oarã
redute ale consumerismului comunist, care a
avut o experienþã directã cu acestea. Autorul
oferã o perspectivã ce nu se opreºte doar la
nivel subiectiv, în care ridicã întrebãri de
raportare la o astfel de memorie – cum sã
împaci aceastã nostalgie „trendy”, hilarã chiar,
la mai bine de treizeci de ani de la cãderea
regimului, cu o amintire a comunismului dur,
cu victime ºi cãlãi, subliniatã de prezenþa
Memorialului Sighet? Noteazã în paralel
reacþiile tinerilor aflaþi în imediata apropiere,
amuzaþi de exclamaþiile vesele ale pãrinþilor,
concluzionând cã „nu înþeleg rostul ºi utilitatea
exponatelor, nu se identificã cu ele. Nu au
«comunicarea» tactilã ºi emoþionalã pe care þi-
o dã nostalgia. Sunt doar piese de muzeu, ce-i
drept, curioase, dar nimic altceva” (p. 223).
Pieþele, pe de altã parte, sunt un organism
viu care oferã informaþii generoase despre
specificul local, despre modul de interacþiune
al oamenilor, despre moºtenirea culturalã în
care s-au format ºi modul lor de raportare la
prezent. Piaþa din provincie este locul unde
vechiul coexistã cu noul, iar acest lucru este
vizibil fãrã mare efort, un spaþiu de trecere
pentru cumpãrãtori ºi unul fix pentru
negustorii care-ºi petrec acolo, în acel du-te-
vino, poate chiar ºi jumãtate din viaþã. Se
vorbeºte mult despre o antropologie a acestor
spaþii liminale, în care accentul cade pe trecãtor,
dar nu suficient pe componenta staticã a
acestora, în care comercianþii, de exemplu,
construiesc o pseudo-societate proprie, în care
existã niveluri de ierarhie, relaþii în cadrul
propriului grup ºi relaþii în afara acestuia, fie
cu clienþii, fie cu furnizorii, asocieri, conflicte
º.a.m.d. Cum se raporteazã pieþarii de provincie
la aspectul cerere-ofertã, la politicile menite sã
le organizeze existenþa comercialã, la influenþa
ºi efectele directe ale supermodernitãþii? Ce
spune atitudinea lor de vânzare despre
specificul locului în care se aflã? Din opririle în
pieþele româneºti fãcute de Mirel Bãnicã, putem
sã ne dãm seama cã niciuna nu seamãnã cu
alta ºi cã au capacitatea de a capta spiritul
zonei geo-culturale în care se aflã. Prezentul se
Circuitul memoriei
împleteºte cu urme ale trecutului: „un adevãrat
dozator TEC din anii 1990, unealta de pionierat
a capitalismului românesc, târnãcopul
valoare ºi nu se aventureazã sã clasifice, deºi
pregãtirea academicã i-ar permite sã procedeze
aºa. Þine cu tot dinadinsul sã facã literaturã,
economiei de piaþã, care a supravieþuit literaturã de cãlãtorie în propria þarã, pe care,
tocmai… într-o piaþã. Sunt propuse mai multe ne dãm seama în urma acestei lecturi, nu am
arome: cola, cãpºuni, fragi, fructe de pãdure privit-o niciodatã aºa în ansamblu ºi, poate,
(sic!). Aleg ultima variantã, iar vânzãtoarea îmi dacã ne orientãm doar spre fragmente ºi nu le
întinde cu hotãrâre paharul, dupã ce a
punem laolaltã pe aceeaºi masã, nici mãcar nu
amestecat conþinutul cu o baghetã de sticlã,
scoþând un zgomot aproape muzical. Ceea ce
mã surprinde este cã are exact aceleaºi gesturi
ca vânzãtoarele de acum un sfert de secol, nimic
nu s-a schimbat” (pp. 147-148). Minoritãþile
luptã cu propriile probleme de conservare, sã-
ºi pãstreze locul care pânã acum era mai clar
definit: „Într-un colþ gãsesc, mai mult din
întâmplare, o mânã de basarabeni. Ultimii
supravieþuitori, ultimii mohicani ai anilor 1990,
ai comerþului de frontierã” (p. 149). În aceastã
ordine de idei, pieþele se dovedesc a fi un loc
într-atât de pestriþ, încât oferã o sursã bogatã
de informaþii în legãturã cu numeroase aspecte
ce þin de înþelegerea unei culturi.
În mãsura în care este posibil, favorizat ºi
de o familiaritate mai mare cu unele dintre
locuri, autorul încearcã sã facã o comparaþie
între cum obiºnuia sã fie ºi cum s-a schimbat
un oraº. În cazul Mangaliei, face chiar o listã
punctualã de elemente, dar observã ºi cum
reuºesc sã convieþuiascã mai multe etnii într-
un spaþiu restrâns ºi cum îºi duc mai departe
tradiþiile ºi obiceiurile. Întâlneºte ultima Mirel Bãnicã, Prin România. Carnete de
negustoreasã basarabeanã din piaþã ori nareazã drum, Iaºi, Editura Polirom, 2020
despre Kureº, luptele tãtãreºti care se
organizeazã ºi acum cu spectatori ºi premii în ne putem da seama de diversitatea ei. De aceea,
oi, ce se mai practicã doar în Crimeea, Turcia ºi deºi are o micã întrerupere, din cauzã cã-ºi
fostele republici sovietice. Deºi unitã ºi destul pierde actele, pentru autor este important ca
de închisã, comunitatea tãtãreascã din aceastã cãlãtorie sã se desfãºoare dintr-o bucatã:
Mangalia trece ºi ea prin transformãri în pas „orice cãlãtorie implicã o continuitate, un ritm,
cu vremea: „Tãtarii, bãrbaþi ºi femei deopotrivã, chiar intrarea într-o stare de «transã»
sunt cu toþii extrem de…«laici», dezinvolþi, existenþialã, o trezire ºi o stimulare a simþurilor
singurul lucru care îi scoate în evidenþã este pentru a capta esenþialul voiajului” (p. 167).
Din perspectivã criticã, pot spune cã Mirel
faciesul asiatic caracteristic, minunaþii lor ochi
Bãnicã este pãtruns de spiritul voiajului, cã
sub formã de migdalã. Se cunosc toþi între ei, se
surprinde cu determinare destul din farmecul
salutã cãlduros. Limba tãtãreascã este utilizatã
doar în scurte formule de bun venit, restul naþional ºi cã ridicã la fileu niºte probleme prea
puþin abordate în literatura de specialitate. Mã
conversaþiei se poartã în limba românã” (p. 60).
Mirel Bãnicã trece ca un observator discret, bucurã faptul cã acest jurnal nu se orienteazã,
ca multe altele, spre mediul rural, abordat de
se poziþioneazã într-un loc din care poate sã-ºi
prea multe ori din perspective predeterminate
ia notiþe fãrã sã intervinã în desfãºurarea
– fie lãudându-i-se frumuseþea idilicã ºi
vreunui ritual, priveºte de pe margine ºi
farmecul tradiþiilor, fie deplângându-i-se
înregistreazã neîncetat tot ce poate sã
sãrãcia ºi dificultatea în a progresa. Prin faptul
surprindã în jurul lui. Nu face judecãþi de
cã se foloseºte de instrumente specifice
etnografiei, descrierile acestui carnet de drum
par foarte vii, autentice ºi obiective, în ciuda a
ceea ce îºi propune autorul însuºi. În mãsura
în care cea mai mare parte din populaþia
României este comasatã la oraº, aceasta
reprezentând acea parte mai vociferantã ºi mai
vizibilã ºi spre care oamenii de la sate migreazã,
cred cu tãrie în necesitatea ca literatura de
specialitate sã abordeze mai mult o tematicã
urbanã pentru a putea surprinde spiritul
naþional al prezentului.
9 Nr. 11 • 2020
 cronica de teatru
de Daniela
Firescu
S criu aceste rânduri când tocmai a fost anunþat câºtigãtorul
premiului Nobel pentru Literaturã, poeta americanã Louise
Glück ºi mã gândesc cã uneori frumuseþea, poezia pot salva lumea.
Forþa poemelor ei are substrat mitologic, o reinventare/ reinterpretare
a miturilor Greciei antice, o reafirmare a credinþei cã întâlnirea zilnicã
cu muzele asigurã nemurirea sufletului.
O întâlnire fericitã este cea între poetul Dan Coman ºi Radu
Afrim, regizor cu viziune poeticã vie ºi intensã în spectacolele sale.
Inimã ºi alte preparate din carne, prima premierã a stagiunii
Teatrului Naþional „Marin Sorescu” din Craiova, e rãspunsul unui
grup de creaþie (autor, regizor, scenograf, actori), reacþie de apãrare
ºi adaptare prin explorarea unor zone teatrale singulare, un fel
de spacesouls, spaþii sufleteºti ce se amplificã tot mai mult cu cât
spaþiile fizice se restrâng. Dragostea în vremea coronavirus, iubiri
eºuate, împlinite, visate, o nevoie disperatã de intimitate, apropiere,
contact, de„inimioare”.
Într-un interviu, Dan Coman recunoºtea ca particularitate a stilului
sãu reluarea unor fragmente, migrarea unor personaje dintr-un text
în altul, tehnicã pe care ºi Radu Afrim ºi Irina Moscu o integreazã în
spectacol, creeazã lumi din culoare, existenþe care se intersecteazã,
poveºti care derivã unele din altele în serie. În centrul scenei, o saltea
albã se transformã într-un safe space, în care Maria (Raluca Pãun) îºi
expune insecuritãþile, se contrazice cu pãrinþii, viseazã la cuvintele lui
Paul: „miroºi frumos”. Tot pe o saltea (mult mai împodobitã) stãtea
Rozica în Casa cu suricate ºi, deºi deosebirile dintre ele sunt evidente,
le leagã condiþia de marginali, vulnerabilitatea deghizatã, ascunsã de
vulgaritate. Dragoste ºi fragilitate ºi incertitudine ºi micile/ marile
drame ce se deruleazã în perioada de izolare la domiciliu. Sentimentul
de derivã e complet cuprins în filmul cãruciorului încãrcat cu hârtie
igienicã ce alunecã pe strãzile oraºului, scapã de sub control (ca un alt
cãrucior celebru din filmul lui Eisenstein). O isterie generalizatã, o
frenezie a cumpãrãturilor,un dans-delir în care intrã toate personajele,
dar mai ales dansul fluturelui: în rochia cu volane negre ºi masca cu
decoraþiuni africane, Flavia Giurgiu transpune vizual apariþia
ameninþãtoare, „mare ºi negru cât un labrador” din discursul
personajelor,elibereazã emoþii contrare în marea ei mobilitate ºi e mai
mult decât prezenþa agasantã, e zbatere, agonie ºi simpatie. Este
„relatabile”, ca sã folosim un termen utilizat frecvent de generaþia
digitalã, e o experienþã comunã cum e viaþa transferatã pe internet,
reþele de socializare; aici evolueazã relaþia dintre Dana ºi Claudiu,
selfies ºi inimioare colorate ºi apeluri video. Ecranele telefoanelor,
televizorului, ecranul de cinema sunt prezente, susþin firul poveºtilor
ºi împreunã prezenþa actorilor ºi expresivitatea proiecþiilor dubleazã
efectele, emoþia. Acestor procedee li se adaugã ºi intrãrile de jurnal
intim, confesiunea lui Paul, cuplul în indiferenþã ºi distanþa care se
Nr. 11 • 2020
Un fluture se zbate pe asfalt
Inimã ºi alte preparate din carne
Teatrul Naþional „Marin Sorescu” din Craiova
• Text: Dan Coman
• Regia artisticã, video ºi univers sonor: Radu Afrim
• Scenografie: Irina Moscu
• Sound design: Mihai Dobre
• Asistent regie: Claudia Gorun
• Regia tehnicã: Sorin Gruia
• Miºcare scenicã: Flavia Giurgiu
• Fotografii: Albert Dobrin
• Distribuþia: Alex Calangiu, ªtefan Cepoi, Ramona
Drãgulescu, Flavia Giurgiu, Romaniþa Ionescu, Geni Macsim,
Ioana Florentina Manciu, Cãtãlin-Mihai Miculeasa, Claudiu
Mihail, Raluca Pãun,Vlad Udrescu, Costinela Ungureanu,
Petronela Zurba
Din distribuþie mai fac parte: Irina Danciu, Corina Oprea,
Mihai Alexandru Purcaru, Sorin Gruia, Minela Popa, Florin
Chirea
instaleazã între parteneri, acestea fiind proiectate în filmul familiei
ce-ºi poartã bagajele pe strãduþele întortocheate ale oraºului.
Rãmãºiþele unei cãsnicii încearcã sã le salveze Corina ºi Darius, ei fac
un pact, o relaþie deschisã, au alþi parteneri. În combinaþia amoroasã
Corina-Darius-Dana, Darius e cel ce primeºte confidenþele feminine.
Chestiuni de inimã. Începutul aventurii cu Dana e rememorat în
dialog, treptat replicile se confundã cu un poem, ei s-au întâlnit la o
searã de poezie, Dana scrie poezie ºi sub sân, în partea stângã are
tatuate douã versuri ale luiVirgil Mazilescu:„tu dormi dragostea mea/
10
sunt singur am inventat poezia ºi nu mai am inimã”. Darius (ªtefan
Cepoi) are capacitatea de a asculta. În rolul Danei, Ioana Florentina
Manciu combinã fragilitate ºi încredere de sine, iar aceastã scriere live
a poemului dragostei lor, versurile recitate cu voce tare, îi oferã
posibilitatea clarificãrii ºi detaºãrii. La fel de complexã e seria confesivã
pe care o oferã Corina. Ramona Drãgulescu joacã o altã ipostazã a
vulnerabilitãþii, aparent distantã, se animã pe mãsurã ce retrãieºte
amintirea primelor iubiri. Radu Afrim jongleazã permanent în acest
spectacol cu o reprezentare suplimentarã a scenelor, momentul
primului sãrut e evocat de Corina ºi pus în ramã/ film foarte expresiv
(Irina Danciu ºi Mihai Alexandru Purcaru, ludici ºi naturali),
intervenþie în care personajul se spune ºi se expune. Dramatizarea
unui monolog e un proces complex prin care personajul narator,
„actorii” ºi proiecþia filmului aduc trecutul la timpul prezent. ªi Corina,
ºi celelalte personaje feminine au hipersensibilitate, antene fine cu
care înregistreazã cele mai subtile detalii ºi nuanþe: gustul mentolat al
primului sãrut sau gustul de biscuiþi al primei iubiri (un alt fel de
madlenã proustianã,în Parohia, Dan Coman îºi familiariza cititorii cu
gustul fosfarinului), Andrada (Romaniþa Ionescu) îºi autocorecteazã
imaginea în desenul familiei perfecte. Miºcarea creioanelor colorate ºi
fetiþa de hârtie compun imaginea unui destin desenat cu precizie, pe
cât de perfect („o femeie care aduce liniºtea”), pe atât de fals.
Scenografia asepticã, discretã, conceputã de Irina Moscu, reflectã
realitatea cosmetizatã,„mascatã”, pe care nici creioanele uriaºe nu o
scrijelesc. Simbolic, în fundalul cufundat într-un roºu violent silueta
unui fluture negru planeazã peste scena goalã, peste poveºtile ºi iubirile
care se þes ºi se deºirã simultan. ªi, totuºi, unele confesiuni merg pânã
la capãt, personajele merg pânã la capãt, Maria reia cu voce sacadatã
scena violului ºi bullying-ul colegilor, sau tentativa de viol din care
Corina e salvatã de fostul iubit (plus corul feminin de amazoane
revoltate), dar ºi Bogdan erou fanfaron ºi victimã a „inimii ºi-a altor
preparate...” într-un monolog cinic ºi lucid, prelucrare de cântec de
jale ºi parafrazã la sloganul totul va fi bine:„hai,Bogdane,bea,mãnâncã,
cântã/ cã te-aºteapt-o groapã-adâncã.”
Între vârstele ºi fazele iubirii expuse persistã ºi se infiltreazã vârsta
de aur a iubirii,„plãcerea de atunci”, visatã ºi pierdutã de unii, gãsitã
de alþii: Ema ºi Alexandra (cãrora izolarea le protejeazã relaþia),
Codruþa ºi Radu sunt poveºtile împlinite, Flavia Giurgiu ºi Alex Calangiu
se completeazã generoºi ºi entuziaºti, o devoalare fizicã ºi emoþionalã,
în rescrierea dramaticã a unui poem ºi a unui cuplu care ºi-a pãstrat
ºi farmecul, ºi misterul.
Într-o lume blocatã ºi neliniºtitã, în pandemie ºi post-pandemie,
Inimã ºi alte preparate din carne, poem vizual ºi sonor, redescoperã
un organ vital ce le activeazã pe toate celelalte, o reacomodare cu
viitorul, cu visele.
 gambitul lecturii
de Gabriel Nedelea
A apãrut anul acesta, la zece ani distanþã
de când a debutat seria de Opere, al
patrulea tom din scrierile lui Gellu Naum.Dupã cele
dedicate poeziei, prozei, respectiv teatrului, cel din
urmã include, sub titlul Varia, textele colective
(semnate alãturi de membrii grupului suprarealist
de la Bucureºti), zece interviuri – între care ºi dialogul
cu Sanda Roºescu publicat, în douã ediþii, ºi sub
formã de volum de sine stãtãtor cu titlul Despre
interior-exterior –, corespondenþã ºi o anexã. În
ceastã ultimã parte regãsim ºase texte cvasi-teoretice
despre poezie ºi literaturã sau, cum prefera Naum
însuºi sã numeascã astfel de scrieri,theoretice.Toate
cele patru volume beneficiazã de lectura empatic-
analiticã a Simonei Popescu, sub forma unor
„Prefeþe”,necesare nu numai la nivel explicativ, dar,
mai ales aº zice, pentru introducerea în atmosfera
literaturii naumiene, care se revoltã ºi scapã, în ge-
neral, discursurilor de gradul al doilea. S-au ocupat
de îngrijirea acestui ultim op ºi Sebastian Reichamnn
ºi Dan Stanciu, cunoscãtori din interior ai operei,
putem spune, fiind coautori în cinci dintre textele
din prima secþiune ºi apropiaþi ai scriitorului.
Este un eveniment editorial în toatã puterea
cuvântului ºi, lucru rar în cultura autohtonã,
îndeplinirea unui proiect. Literatura naumianã a
devenit, în ultimele decenii, terenul ºi obiectul a
numeroase studii, inclusiv doctorale, soldate cu
monografii ºi eseuri interesante, concentrate pe
diferite aspecte. Însã nu dã niciun semn de epuizare,
nefiind, de fapt, în natura ei o astfel de perspectivã.
Ea are un caracter catalizator,care permite,probabil
mai mult ca oricare alta din istoria noastrã literarã,
interpretãri individuale ºi personale care se pot
sustrage codurilor critice ºi ºcolilor hermeneutice. A
produs, în acest sens, o carte unicã precum Clava.
Critificþiune cu Gellu Naum, în care autoarea Simona
Popescu ºi scriitorul suprarealist oferã un joc
mediumnic al construirii sensului care transcende
interpretãrile clasice rãsfrânte asupra literaturii
suprarealiste.
Trec peste alte aspecte ce þin de receptare sau
de contextualizare, grãbindu-mã sã verific, prin
intermediul acestor texte varia, o ipotezã pe care
mi-am schiþat-o încã de la primele lecturi: abia odatã
luat pe cont propriu, suprarealismul a devenit
pentru Gellu Naum vertical. Pânã atunci se aflase
în zona tatonãrilor ºi a influenþelor reciproce, adicã
pe orizontalã, pândindu-l ºi pe el, cel puþin în textele
programatice, în primele patru volume de poezie ºi
în cele de prozã, pericolul manierizãrii, pericolul
angajãrii politice sau al teoretizãrilor dialectice, în
siajul lui Hegel ºi al materialismului dialectic.
Semnale de alarmã fuseserã trase de suprarealiºtii
români în Dialectica dialecticii, unde se acuzã tocmai
cãderea în manierizare. Gellu Naum, la rându-i,
conºtientizeazã aceste fundãturi ºi scrie texte ca
Poetizaþi, poetizaþii... (introdus în volumul Opere II.
Prozã) ºi Inventatorii banderolei.
Dupã destrãmarea grupului suprarealist de la
Bucureºti, pe care îl formase alãturi de Gherasim
Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu ºi Paul Pãun,
accelereazã procesul de distilare a suprarealismului,
din care continuã sã-ºi asume anumite zone poetice,
anumite procedee de provocare ºi întreþinere a stãrii
de poezie, îndepãrtându-se de capcanele ideologice
interbelice ale miºcãrii care s-a dorit, în fond, de
eliberare. Citindu-i textele din Varia, în care îºi
exprimã în permanenþã neîncrederea în limbajele
cu detentã teoreticã, eziþi ºi mai mult în alegerea
cuvintelor prin care se poate scrie despre acest
impresionant destin poetic.Voi încerca, totuºi, sã
surprind etapele depãºirii fazei activist-militante,
care se reflectã inclusiv în poezie – se pot cita
numeroase pasaje în acest sens din Drumeþul
incendiar, spre exemplu, ºi fazele cristalizãrii
suprarealismului naumian.
Desprinderea are loc pe mai multe planuri,
prin mai multe revelaþii, între care unele cu
adevãrat decisive. Prima este descoperirea iubirii
totale pentru Lygia, pe care a cunoscut-o în 1943
ºi alãturi de care va trãi miracolul ºi magia
Individualizarea suprarealistã
dragostei, pânã la finele vieþii, adicã timp de mai
bine de cincizeci de ani, jumãtate de secol în care a
cunoscut misterele androginului. Episodul prizei
de conºtiinþã îi este mãrturisit Sandei Roºescu, în
dialogul Despre interior-exterior:„ªi iatã cã, într-o
searã, plimbându-mã prin Bucureºti, am rãmas
þintuit în mijlocul strãzii. ªi s-a oprit, cred, tot
mecanismul ceresc, încremenit în momentul acela.
Toate standardele, toate etaloanele, inclusiv cele
poetice, suprarealiste, revoluþionare, care mã mai
lucrau pe zonã de suprafaþã, au plesnit. În locul
lor s-a instalat o luminã simplã, un adevãr pe
care ele mã împiedicau sã-l vãd: atunci am ºtiut
cã o iubesc pe Lygia. ªocul eliberator a fost atât de
Gellu Naum, Opere IV. Varia, Volum îngrijit
de Simona Popescu, Sebastian Reichman ºi
Dan Stanciu, Prefaþã de Simona Popescu,
Iaºi, Editura Polirom, 2020
puternic, încât nu exagerez când spun cã lumea,
întreaga lume, s-a oprit pe loc... Numeºte asta
erotomanie sau cum vrei. La urma urmei, toate
trebuie sã aibã un nume... Ai vãzut limpede cã
dragostea, exact ca iniþierea în unele mistere, are
niºte trepte superioare pe care nu le poþi atinge
dacã nu eºti disponibil pentru ele...”. Or, sã ne
amintim cã în Infra-Negrul, text semnat alãturi
de toþi ceilalþi patru membri ai grupului
suprarealist,se declama:„Poezia,iubirea,revoluþia
sunt totuna”. În 1946, Naum ºi Lygia aveau sã se
cãsãtoreascã, rãmânând împreunã toatã viaþa.
Sandra Roºescu a fost unul dintre conlocutorii
speciali ai sãi, un favorabil în preajma cãruia s-au
declanºat acele stãri poetice oportune
confesiunilor determinante pentru înþelegerea
literaturii naumiene din anii maturizãrii ºi
maturitãþii. Îi împãrtãºeºte acesteia ºi credinþa ce
se aflã la originea relaþiilor sale cu lumea ºi cu
realul: „De fapt, ne miºcãm pe niºte traiectorii de
favorabilitate ºi nefavorabilitate; întâlnim oameni,
plante, obiecte, astre care ne sunt favorabile sau
nefavorabile, care împlinesc legile mari ale acestui
principiu...”. În 1947, Naum „începe sã scrie un
straniu poem iniþiatic, de facturã ezotericã, fãrã
11
titlul(manuscrisul va fi publicat postum, sub titlul
Calea ªearpelui)”, dupã cum precizeazã Simona
Popescu în „O bio-bibliografie”. Este textul prin
care încearcã desãvârºirea stãrii de graþie primite
din întâlnirea Lygiei, un text al purificãrii, unde
pregãteºte întâlnirea favorabililor ºi se lasã condus
spre musã, spre centrul lumii, unde se aflã
„Lighioara ºi eu” (Opere I. Poezia, p. 720). Este o
descoperire a sinelui scãpat de panici, de maladii,
o ascensiune pe Calea ºearpului, descrisã în ºapte
trepte, fiecare constând în câte o formã de eliberare.
Prin astfel de experienþe personale renunþã la
luptele de putere duse în ºi prin literaturã. În
amplul interviu luat de Elena ªtefoi, în 2002,
afirmã: „am devenit un individualist feroce în
urma aventurilor mele colective...”, însã aici nu
surprinde decât declicul de suprafaþã, muncindu-
l în continuare probleme strãine de sine ºi de poezie.
Nu aminteºte de experienþele profund personale
ºi pentru cã nu în fiecare convorbire se cufundã
în zonele cele mai adânci ale fiinþei, deºi vorbeºte
de fiecare datã despre „starea de poezie”, o stare
de surescitare, la limita reveriei ºi a visului, a
hazardului favorabil. Întreaga energie creatoare,
altãdatã risipitã în manifeste, are, dupã acest declic,
toþi vectorii întorºi spre interior:„Poezia nu este o
chestiune «esteticã», ci o chestiune de eticã. E
nevoie de o asprã disciplinã interioarã pentru a
putea intra în «Starea de poezie»”.Nu întâmplãtor
volumul revenirii din 1968, dupã mulþi ani de
restricþii exercitate de regimul comunist, se numeºte
Athanor, cuptorul alchimic producând atât
transmutaþia experimentelor sale literare
anterioare, cât ºi a experienþelor în metalul noii
poezii. Naum povesteºte în nenumãrate rânduri
ºi episoadele de transã din spital, unde lua
somnifere ºi starea de poezie lua naºtere între
starea de somn ºi starea de veghe, într-un
crepuscul din care nu trebuia decât sã transcrie,
cum s-a întâmplat ºi cu Nigredo.
Înainte de încheiere, concluziile neputând fi
decât conjuncturale, transcriu ºi o „definiþie” a
poeziei aparent mai formalã, prin prisma
exprimãrii, dar la fel de profund suprarealistã, pe
care poetul o oferã în discursul þinut la Festivalul
de poezie de la Struga,în 1966:„Poezia se compune
singurã în spaþiul propriei sale necesitãþi. Ea nu
este nici demonstraþie purã ºi simplã, nici
justificare. Meritul ºi miracolul sãu sunt cã ea
sintetizeazã timpul, cã situeazã acest timp
sintetizat în corespondenþele sale concret-spaþiale.
Ea descoperã ºi declanºeazã angrenajele complexe
ale unei realitãþi care nu este niciodatã staticã,
niciodatã identicã sieºi”.
Varia ne oferã texte din marginea operei lui
Gellu Naum, însã trebuie sã þinem cont cã
dihotomia centru-margine nu funcþioneazã aici
sub incidenþa jocurilor ºi voinþei de putere, ci ca o
treaptã premergãtoare întâlnirii cu celãlalt, adicã
al unei altfel de regãsiri a sinelui. Literatura
naumianã poate fi, în funcþie de disponibilitatea
fiecãruia, catalizatoare în procesele cunoaºterii pe
care scriitorii ºi cititorii le întreprind, întotdeauna
împreunã, poate fi chiar mediumnicã.
Nr. 11 • 2020
 Dialoguri
Teama de apocalipsã, teama de
sfârºit, teama de moarte sunt
mai puternice decât speranþa
Interviu realizat de Cristian Pãtrãºconiu
Scurtã istorie a dezastrelor naturale. Epidemii, cutremure ºi dereglãri climatice este cea
mai recentã carte a istoricului Lucian Boia ºi, totodatã, punctul de plecare pentru
dialogul de faþã.
– De unde, de ce, în ce scop chiar acest „organ apocaliptic” la
oameni?
– Mereu au existat temeri apocaliptice. Teama de sfârºit – al
unei epoci, al unei societãþi, al unei vieþi sau sfârºit pur ºi simplu,
terminarea istoriei umane. Aceastã teamã e ceva profund uman, e
ceva consubstanþial omenirii. În plus, acest„ceva”– care este oricum
în mintea oamenilor – se întâlneºte, ºi nu rareori, cu fenomene reale.
E ºi cazul de acum, al pandemiei prin care trecem cu toþii, locuitorii
acestei planete; sau,ºi mai grav,încãlzirea globalã,cu toare dereglãrile
de rigoare, care cine ºtie pânã unde ne va duce. E, de asemenea, ºi un
joc între real ºi imaginar – imaginarul, sigur, preia, amplificã,
diversificã mesajul apocaliptic, dar existã ºi pericole reale care susþin
imaginarul respectiv.
– Putem spune cã a fi uman înseamnã a fi – ºi aºa! – apocaliptic?
E acest „simþ” pentru apocalipse parte din definiþia esenþialã a ceea ce
înseamnã a fi uman?
– Desigur. ªi cred cã e firesc sã fie aºa. Fiecare individ se naºte
(ºi) pentru a muri; nu putem ocoli aceasta. Dupã viaþã, urmeazã
moartea, adicã sfârºitul; e o micã apocalipsã pentru fiecare, dar
chiar pentru fiecare om care se naºte. Jocul acesta – între viaþã ºi
moarte – þine de realitate ºi, în acelaºi timp, e preluat în imaginaþia
oamenilor. ªi prelucrat, amplificat, mitologizat.
– Rãmânând la ceea ce am numit „organul apocaliptic”, doar
apocalipse triste sau, uneori, ele sunt ºi „vesele”?
– Sunt foarte multe variante ºi ele se pot pune chiar ºi pe o scalã.
Poþi ajunge, astfel, de acord, ºi la un mod satiric, umoristic de a
gândi despre apocalipse. Cele mai multe forme, cele mai multe cazuri
însã nu þin de asemenea registre.
– Ce treabã poate sã aibã un istoric cu epidemiile, cu o atare
tematicã aparent atât de îndepãrtatã de preocupãrile sale uzuale?
– Legãtura existã. Societãþile umane nu se dezvoltã în laboratoare,
ci, dimpotrivã, ele sunt foarte legate de mediul natural. Pe de o parte,
acesta este un fapt cât se poate de evident; de pe altã parte, e drept
cã asemenea conexiuni nu au fost luate în considerare decât destul
de recent.
– Dumneavoastrã înºivã aþi fãcut, aºa-zicând, pionierat în aceastã
privinþã...
– Da, lucrarea mea din 1985 – din care am extras o parte
pentru cea mai recentã dintre cãrþile mele, cea care ne prilejuieºte
acest dialog – face uz de asemenea conexiuni. Probleme de geografie
istoricã – aºa se numea acea carte apãrutã nu la editura Universitãþii
din Bucureºti (nu se numea aºa pe atunci), ci la Tipografia
Universitãþii din Bucureºti, în 100 de exemplare. Aproape un
Nr. 11 • 2020
Lucian Boia
incunabul...
– Cred cã e cartea dumneavoastrã cu cel mai mic tiraj...
– Fãrã discuþie cã aºa e. Dar sunt mândru de ea, dovadã ºi cã, în
multe privinþe, ceea ce anticipam atunci ºi acolo se potriveºte foarte
bine cu dezbaterea de astãzi despre problemele de acest fel. Georgrafia
istoricã, am gândit atunci ºi prefer ºi acum aceastã linie de gândire,
trebuie sã se refere la raportul dintre societãþi ºi mediu, mediul
înconjurãtor. Societate ºi mediu de-a lungul istoriei. Era ceva nou ce
am încercat eu sã fac atunci. Nu spun cã era nou la modul absolut.
Dar la noi era ceva foarte neobiºnuit sã încerci sã gândeºti, ca istoric,
lucrurile în aceastã perspectivã. Mai apoi, ºi la noi, sensibilitatea
aceasta – sã îi spunem – „ecologistã” a explodat pur ºi simplu.
– Sã mai rãmânem puþin, vã rog, la tematica punctualã a
epidemiilor: fac epidemiile istoria? În mod cert, ele au fãcut istorie...
– Evident cã da. Mai mult, istoria, la limitã, o face oricine ºi orice.
Istoria este o rezultantã a unor acþiuni nenumãrate, de o complexitate
uluitoare. Istoria nu e fãcutã numai de marile Cauze care sunt
invocate adesea în discursul de tip istoric. Aceasta m-a preocupat
dintotdeauna – complexitatea factorilor istorici, complexitatea
cauzelor oricãrui fenomen sau eveniment. Acum am ajuns sã cred
cã, la limitã, este derizoriu sã izolãm o cauzã, douã, trei pentru a
explica un moment,un fenomen,un timp istoric.Toþi factorii provoacã
ºi, totodatã, explicã o situþie, doar cã nu sunt convins cã îi putem
cuprinde ºi cunoºte pe toþi. Ca sã închid cercul, revenind la întrebarea
dumneavoastrã: mediul natural nu are cum sã nu fie un factor
esenþial în aceastã privinþã – desigur cã el face, la propriu, istoria! E
un factor major. La fel ºi epidemiile sau, ºi mai mult, pandemiile.
– Apar mai des – în sensul acesta: apar la intervale mai mici –
epidemiile & pandemiile în istoria modernã ºi mai ales în cea recentã
decât în trecutul mai îndepãrtat? Sau pur ºi simplu cunoaºterea –
inclusiv în aceastã linie – e acum mai amplã?
– Pânã la pandemia aceasta pe care o suportãm acum, mai bine
sau mai rãu (mai rãu, în special!), se credea cã apar mai rar. Probabil
cã oamenii de specialitate ºi savanþii aveau o viziune mai largã ºi se
aºteptau la ceea ce s-a întâmplat. Societatea în genere, majoritatea
istoricilor socoteau, într-un fel, cã acestea – epidemiile, pandemiile
mai ales – sunt lucruri care au þinut de un anume stadiu în istoria
omenirii ºi cã astãzi am fi mult mai bine înarmaþi pentru a face faþã
unor asemenea evenimente. Ultima mare pandemie era consideratã
a fi fost gripa spaniolã, de acum un secol: 1918-1919. Gripa spaniolã
– interesantã denumire, fiindcã ea nu are nici o legãturã specialã cu
Spania. ªi acum circulã tot felul de explicaþii de ce i s-a spus aºa,
„gripã spaniolã”, dar nu pânã la capãt convingãtoare. Oricum, e un
12
fapt, aºa a rãmas ea în istorie, ca „gripã spaniolã”. Or, ca sã revenim
în prezent, ce s-a întâmplat acum ºi ceea ce continuã sã ni se întâmple
dovedeºte cã ne-am bucurat degeaba. Marile epidemii ºi pandemiile
sunt, oarecum, de „capul lor”, nu þin cont neapãrat de proiecþiile ºi
de dorinþele oamenilor. Ce ni se întâmplã acum e foarte probabil cã
face parte dintr-o istorie care cine ºtie dacã se va sfârºi vreodatã ºi
cum se va sfârºi.
– Dacã privim lucrurile din aceastã perspectivã – a pandemiilor,
a istoriei marilor epidemii – este România sau au fost teritoriile
româneºti conectate la ce era în lume, sincrone cu Estul, cu Vestul?
Sau era, oare, un defazaj?
– La chestiuni de acest gen, toatã lumea e, pânã la urma urmei,
conectatã.
– Deci, un fel de proto-globalizare...
– Am scris destul de mult despre epidemia de ciumã care atinge
Europa, Europa occidentalã ºi pe cea mediteraneanã în special, în
1348-1349. Ei bine, aceastã epidemie este responsabilã de diminuarea
în proporþie foarte, foarte mare a populaþiei europene. Dupã unii
istorici, cam un sfert din populaþie a dispãrut de pe urma ciumei.
Interesant de spus cu privire la ciumã este persistenþa ei; rãmân,
pentru foarte mult timp, focare de ciumã. ªi putem încerca, în
aceastã privinþã, o paralelã cu ce se întâmplã astãzi, cu epidemia,
pandemia actualã. La ciumã, cum spuneam, rãmân focare ºi mereu
izbucneºte, aparent din nimic, câte o epidemie regionalã de ciumã.
Spre exemplu: marea ciumã de la Londra, din 1665. Iar ultima, în
Occident, este în 1720 la Marsilia ºi în zona respectivã a Franþei,
când mor aproximativ 100.000 de oameni dintr-o populaþie totalã
a Marsiliei care era cam de douã ori mai mare. La ce mã refeream
când spuneam despre o paralelã posibilã cu ce e acum? Noi ne
punem întrebãri acum cu privire la durata actualei pandemii: se va
termina la primãvarã?, se va termina în vara viitoare? Dar dacã va
þine cât ciuma de la 1349 despre care vorbeam mai înainte? Vreo 300
de ani sau aproape 300 de ani...
– Oh, Doamne! Sã fim, totuºi,„pozitivi” în sens pozitiv!
– Dar aºa s-a întâmplat cu ciuma. Noi ne legãnam în ideea cã
suntem protejaþi acum, cã avem tehnologii, cã avem cunoºtinþe
ºtiinþifice pe care cei de atunci nu le aveau. Dar, pânã la urmã, nu aº
spune cã societãþile actuale au reacþionat mult mai bine sau mult
mai eficient în comparaþie cu societãþile medievale.
– Sã fim pozitivi, într-un sens al speranþei!
– Da, bine. Putem sã fim, putem sã ne spunem aceasta. Putem
spera ºi e firesc sã sperãm, dar e bine sã fim ºi realiºti. S-ar putea sã
dureze ceva timp ce ni se întâmplã acum. Revenind la valul clasic al
ciumei despre care am vorbit mai înainte, cel din Evul Mediu ºi de
la începutul epocii moderne: în partea rãsãriteanã a Europei, s-a
terminat odatã cu episodul Marsilia din 1720, dar aici, în zona
noastrã, a mai durat încã vreo 100 de ani. În Þãrile Române, în
Rusia, în toatã jumãtatea esticã a Europei. În 1813-1814 avem, chiar
la noi, faimoasa „ciumã a lui Caragea”. Iar ultimul val de ciumã vine
odatã cu rãzboiul dintre ruºi ºi turci, purtat ca întotdeauna în
epocã în mare mãsurã pe teritoriul Principatelor Române, la 1829.
E ultima epidemie de ciumã, care însã, ca sã spun aºa,„îºi dã mâna”
cu prima epidemie de holerã, în 1831.
– Putem vorbi de o unificare microbianã a lumii?
– Da. Iar formularea e faimoasã. E a lui Emmanuel Le Roy
Ladurie, un istoric francez foarte important. Da, e un mod inventiv

ºi foarte util de a explica o parte din istoria lumii. S-a petrecut aºa
ceva, sigur cã da. Sã ne gândim numai la ce efect au avut diverºi
microbi aduºi din Europa în zone care nu cunoscuserã boli sau
epidemii precum cele europene. A se vedea cazul celor douã Americi.
– Care sunt, din punctul dumneavoastrã de vedere, cele mai
importante straturi ale îmblânzirii unei asemenea dihãnii, cum e o
pandemie? Ce fac oamenii când se întâlnesc cu aºa ceva, care sunt
comportamentele-tip, recurenþele?
– Nu aº vrea sã se înþeleagã cã aº nega vreo clipã progresele
înregistrate împotrivã problemelor medicale de tot felul. Este cât se
poate de clar cã suntem mai bine înarmaþi decât oamenii Evului
Mediu. Dar nu atât de bine pe cât ne-am fi închipuit. Sigur, poate cã
avem capacitatea sã scoatem un vaccin mai repede. Însã, precum
bine s-a vãzut, metodele tradiþionale – medievale sau antice sau
cum vrem sã le zicem – sunt încã în vigoare pe scarã largã. În capul
listei: pur ºi simplu, izolarea. Aceasta o ºtiau ºi fãceau ºi cei loviþi de
ciumã la 1349. Deci, din unele puncte de vedere, nu suntem mai bine
apãraþi decât strãmoºii noºtri din Evul Mediu.
Sigur, pot înþelege ºi cred cã putem accepta cu toþii cã suntem
obsedaþi, marcaþi de perioada prin care trecem. Pentru mine, marea
primejdie – legatã de aceste chestiuni care þin de geografia istoricã
ºi despre care nu ºtiu cât de bine (mai) poate fi tratatã – nu este
epidemia. Aceasta este, desigur, ceva foarte grav, cum foarte grave
sunt ºi alte epidemii. Încã ºi mai grav mie mi se pare cã este fenomenul
încãlzirii globale ºi toate dereglãrile care decurg din aceastã încãlzire
globalã. Am scris de mai multe ori ºi în cartea care ne uneºte acum:
acesta mi se pare cã este riscul fundamental nu pentru anumite
lovituri punctuale pe care le-ar resimþi umanitatea, ci, dacã ducem,
într-o anumitã logicã, lucrurile pânã la capãt, e riscul fundamental
cu privire la sfârºitul civilizaþiei ºi al umanitãþii.
– Din punctul dumneavoastrã de vedere, cum credeþi cã e, grafic,
mai adecvat de reprezentat ideea de epidemie, de pandemie: liniar sau
ciclic? Ca o linie dreaptã sau ca o spiralã?
– Nu m-am gândit la o declinare graficã, dar sugestia
dumneavoastrã este foarte bunã. Negreºit, din cele douã cupluri
propuse, al doilea element. Ciclicitate, spiralã! Existã, nu se poate
nega, o anumitã ciclicitate.
– Existã Istorie Mare, istorie micã. Putem spune cã existã ºi istorie
foarte, foarte micã, o istorie microbianã?
– Chiar existã. Pandemiile, care vin, în fond, de la niºte microbi,
cuprind la un moment dat întreaga lume, apoi se retrag, poate nu
imediat, poate nu pânã la capãt. ªi fac istoria. Deºi stimulatã de
elemente care nu se vãd cu ochiul liber, deºi pare cã e o istorie micã
sau foarte micã, în realitate nu e chiar aºa, nu e o istorie micã. Pentru
cã e o istorie care a contat în viaþa oamenilor ºi a societãþilor; ºi care,
nu mã îndoiesc, va conta. Cu aceastã nuanþã, care e pentru mine o
convingere la care am ajuns în urma a numeroase peregrinãri prin
hãþiºul cauzalitãþilor: în istorie, cauzalitatea e foarte complexã ºi,
practic, nesfârºitã. Fiecare dintre noi contribuim cu o picãturã la
ºuvoiul acesta al istoriei ºi, cu atât mai mult, asemenea fenomene
masive. Deci: nu e o istorie micã ºi, cu atât mai puþin, nu e o istorie
anecdoticã; e istorie pur ºi simplu.
– Cum sunt trecute în culturã dezastrele naturale?
– Îmi puneþi niºte întrebãri la care nu mi-aþi dat rãgazul sã mã
gândesc...
– Pãi ºtiþi cã am mereu ºi câteva dintre acestea, când ne întâlnim...
– Da, da. Sunt tentat uneori sã rãspund cu „nu ºtiu”, pentru cã,
ºi în istorie, e foarte greu sã le ºtii pe toate, e imposibil sã te fi ocupat
de toate. Aici însã e evident: asemenea fenomene „naturale” sunt,
într-o multitudine de feluri, proiectate în spaþiul cultural. ªi mai
ales în imaginarul societãþilor.Sã iau un alt exemplu,al cutremurelor,
despre care, de asemenea, scriu în acest cel mai recent eseu al meu.
Sigur, ele sunt mult mai localizate decât pandemiile sau epidemiile
sau încãlzirea globalã. Aºa încât, oricât de tare ar lovi – ºi uneori o
fac la modul nãprasnic –, spaþiul în care acþioneazã este mai limitat
ºi pericolul global e mai mic ori chiar nu existã. Dar ce spuneþi de
teama de cutremur? Ce spuneþi de modul cum s-a imprimat aceastã
teamã în mentalul omenesc? Chiar ºi la noi, ºi cel din 1945, dar mai
ales cutremurul din 1977 sunt surse ale unei traume colective, ale
unor rãni care nu s-au închis nici pânã astãzi.
– Unde nu ne ajutã cunoaºterea, faþã cu asemenea dezastre, fie
ele ca fapte în sine, fie ca entitãþi ale imaginarului omenesc?
– Când sunt puternice, când aceste lovituri vin dinspre mediu,
nu avem cum sã ne opunem lor.Cu nimic.Au manifestãri ºi consecinþe
foarte grave, la care nu ne putem opune. Apropo de aceasta: noi
cam uitaserãm, la un moment dat, cã trãim într-un mediu natural.
Ne-au luat minþile tehnologia, cunoaºterea ºtiinþificã. Civilizaþia la zi
s-a construit pe un „teren” care s-a dorit a fi curãþat de datele sale
naturale. Ei bine, iatã, din când în când, cu urmãri tragice câteodatã,
natura vine sã ne tragã de mânecã ºi sã ne aminteascã faptul cã, nu
într-un fel neînsemnat, existã ºi ea. ªi, încã o datã, dacã e vorba de
viitorul omenirii, nu de simpla mea persoanã, pe mine mã
îngrijoreazã mult mai puþin pandemia, oricât de gravã ar fi aceasta,
faþã de încãlzirea globalã ºi efectele acesteia. Fiindcã dereglãrile
climatice, pe unele le vedem sub ochii noºtri, s-ar putea, la un mo-
ment dat, sã fie ireversibile. Nu e obligatoriu ca Pãmântul sã se afle
pe aceleaºi coordonate de climã; or, viaþa s-a desfãºurat pe un
registru foarte îngust, din punct de vedere climatic. Perspectivele
sunt, nu spun dramatice, dar problematice ºi îngrijorãtoare din
punctul de vedere al raporturilor omului cu clima.
– De ce credeþi cã existã aceastã tentaþie, acest impuls de a „citi”
un dezastru natural ca pe o pedeapsã? De unde lectura aceasta eticã,
de unde necesitatea ei?
– Etico-religioasã. Dacã formulãm aºa, avem o explicaþie deja
solidã. Logica Potopului; oamenii sunt pedepsiþi pentru cã nu fac
aºa cum trebuie ceea ce au de fãcut. ªtiu oamenii ce ºtiu, de fapt. Le
vorbeºte, pe undeva, ºi subconºtientul.
– Lumea de azi e, în materie de cunoaºtere, mai plinã decât
13
Dialoguri
niciodatã. Dar este ea, lumea de azi, totodatã, ºi mai vulnerabilã în
raport cu dezastrele naturale?
– Nu cred cã se exclud cele douã observaþii.Omenirea de azi are,
pe de o parte, arme de apãrare ceva mai bune decât în trecut, chiar
dacã nu impecabile. Pe de altã parte, are ºi vulnerabilitãþi care nu au
existat nicicând.Poluarea,bunãoarã.Sau efectele colaterale ale creºterii
masive a populaþiei – aglomeraþiile urbane care nasc deja provocãri
fãrã precedent; aceasta, apropo de epidemii ºi de ritmul lor de
rãspândire. Cred cã avem unele atuuri, dupã cum cred cã avem ºi
minusuri. Cum se vor echilibra ele, dacã se vor echilibra, asta nu
ºtiu, nu am de unde sã ºtiu. Punctual: modul cum s-a rãspândit
actuala pandemie nu îndeamnã la prea mult optimism în aceastã
privinþã.
– Existã neliniºti noi, neliniºti recente, postmoderne, în raport cu
marile dezastre naturale? Avem ºi în aceastã privinþã „achiziþii”
distincte?
– Clar cã da. Am redescoperit, dar ca oameni ai secolului al XXI-
lea, neliniºtea epidemicã, iar de câþiva ani buni, cei din zona ecologicã
ºi ecologistã se manifestã din ce în ce mai tare ºi mai credibil ca
urmare a neliniºtii cu privire la mediu ºi la poluare. Existã o
sensibilitate crescândã ºi existã o teamã, bineînþeles, asociatã acesteia.
– A învins omul natura sau, cum se spune, meciul e departe de a
fi jucat?
– Nu a învins-o. Cum s-o învingã? Dacã ar învinge definitiv
natura ºi nu am mai avea naturã în jurul nostru, nu cred cã ar mai
putea supravieþui nici umanitatea. E o pretenþie care, poate, s-a
manifestat la un moment dat; dar nu este ºi o realitate.
– Ultima întrebare: ce anume credeþi cã e mai uºor de inventat/
de imaginat – apocalipsa sau speranþa?
– Cred, ºi spun aceasta fãrã sã fi fãcut o cercetare anume, cã
teama de apocalipsã, teama de sfârºit, teama de moarte sunt mai
puternice decât speranþa. Dar poate cã nu e aºa. Aici aº vrea sã nu
am dreptate.
Nr. 11 • 2020
 Dialoguri
A învãþa ABC-ul binelui înseamnã a învãþa sã
reziºti tuturor extremismelor
– Vã invit sã începem acest dialog pornind
de la ideea memoriei ca formã de justiþie, de
recuperare ºi de argument în faþa istoriei. V-am
ascultat de curând susþinând o conferinþã la
Memorialul Sighet în faþa unor studenþi ºi am
vãzut pe chipurile lor impresia extraordinarã
pe care aþi produs-o. De ce e necesar, de ce e bine
ca tinerii sã înþeleagã ce s-a petrecut acolo?
– Pentru a putea înþelege pe ce lume sunt,
nu ai cum sã înþelegi ziua de azi dacã nu ºtii
nimic despre ziua de ieri din care ea s-a nãscut.
De acum aproape 30 de ani, de când am început
realizarea Muzeului de la Sighet, am spus cã el
Nr. 11 • 2020
Ana
Blandiana
Interviu realizat de Simona Preda
nu trebuie sã fie privit ca un drum spre trecut,
ci spre prezent. Un prezent din care trebuiau
recunoscute reziduurile trecutului. De aici ºi
urgenþa realizãrii Memorialului, pentru ca
tinerii sã poatã descoperi ºi înþelege ce au trãit
pãrinþii lor, adesea fãrã a înþelege nici ei de ce
trãiserã ceea ce trãiserã. În ceea ce priveºte ideea
memoriei ca formã de justiþie, ea este rãspunsul
– dat în urmã cu un sfert de secol când am
început Memorialul – felului în care justiþia
întârzia sã facã dreptate victimelor represiunii
comuniste, când statul de drept nu se hotãra
sã înceapã sã funcþioneze ºi doar memoria
14
încerca sã împiedice vehiculul istoriei sã facã
marche arrière.
– Dacã ar fi sã povestiþi despre un moment
cu adevãrat dificil de care v-aþi lovit atunci când
aþi pornit la drum cu acest proiect al
Memorialului, care ar fi acela?
– Momentul în care, dupã ce prezentasem
Consiliului Europei proiectul gândit ºi scris
împreunã cu Romulus Rusan, iar instituþia
europeanã (în care România nu era încã
admisã din cauza mineriadelor) l-a luat sub
egida sa ºi l-a editat în englezã ºi în francezã.
Între aflarea la telefon a veºtii ºi primirea prin
poºtã a celor douã broºuri au trecut mai multe
zile în care Alianþa Civicã, în numele cãreia
fusese prezentat proiectul, a organizat o
conferinþã de presã anunþând cã în România
se va realiza sub egida Consiliului Europei
primul Memorial al Victimelor Comunismului
din lume. Urmarea a fost o adevãratã revãrsare
de urã, atacuri ºi oficiale, culminând cu
editorialul publicat în douã numere ale
oficiosului guvernului Vãcãroiu, Vocea
României, intitulat „Sacrilegiul de la Sighet”.
Sacrilegiul era cã vindem Consiliului Europei
suferinþa românilor. Momentul dificil despre
care mã întrebaþi a fost însã nu atunci, ci câteva
zile mai târziu, când Consiliul Europei proiecta
pe lângã textul nostru un capitol în plus despre
cum se vor strânge fondurile pentru realizare.
A fost momentul în care am înþeles cã noi va
trebui sã strângem fondurile. Poate sã parã
ciudat din perspectiva – mult schimbatã pe
parcursul ultimului sfert de secol – cã nu ne
gândiserãm nicio clipã în timp ce scrisesem
proiectul la banii din care va fi fãcut. Presupun
cã subliminal credeam cã, asumându-ºi
proiectul, Consiliul Europei îºi asumã ºi
realizarea lui. Doar cã nu s-a întâmplat aºa. ªi
cum nu puteam sub ploaia de insulte
guvernamentale sã mãrturisim cã am înþeles
greºit ºi sã dãm înapoi, în urmãtorii douãzeci
ºi opt de ani am fost obligaþi sã fim nu doar cei
care au gândit Memorialul, ci ºi cei care l-au
realizat. Iar pentru asta a trebuit nu doar sã
strângem în jurul nostru o echipã entuziasmatã
de idee ºi sã înfiinþãm o fundaþie, care sã
funcþioneze în cadrul legal, ci ºi sã creãm
reprezentanþe ale acestei fundaþii în pãrþile lumii
cu exil românesc: Paris, München, Los Ange-
les.
– ªi cel mai frumos moment? În afarã de cel
în care le priviþi ochii tinerilor atunci când ies
din Memorial?
– Nu e unul singur. Sunt dimineþile în care
ajungând la biroul meu de la Fundaþia
Academia Civicã din Bucureºti mi se aduce
fotografia sositã prin mail cu lungul ºir de
vizitatori din ziua precedentã de la poarta
Memorialului de la Sighet. Atunci, de fiecare
datã îmi spun cã n-am fost niciodatã destul de
optimistã ca sã visez un asemenea succes ºi
încerc sã nu regret sfertul de secol rãpit
destinului meu de scriitor prin care l-am plãtit.
– Sunt lucruri extraordinare pe care le-aþi
realizat în toþi aceºti ani la Memorialul Sighet,
un spaþiu – deopotrivã istoric, expoziþional ºi al
evocãrilor. Întrebarea mea – pornitã de la un
colocviu pe care l-aþi susþinut cu câþiva ani în
urmã – este de ce credeþi cã, deºi expoziþii aþi
organizat în multe þãri europene, interesul
publicului german pentru suferinþele ºi eforturile
noastre a fost mai intens decât în alte pãrþi?
– Pentru cã Germania este singura dintre
þãrile Europei Occidentale care nu numai cã a
cunoscut pe propriul ei teritoriu ce a însemnat
comunismul, dar a ºi fost legatã prin
minoritãþile germane (saºii ºi ºvabii) de pe
teritoriul României de experienþa represiunii
comuniste. De altfel, imediat dupã 1989,
Germania a deschis în toate þãrile foste
comuniste filiale ale marilor sale fundaþii
creºtin-democrate, liberale ºi social-democrate
pentru a sprijini reînvãþarea alfabetului
democraþiei dupã 45 de ani de totalitarism.
Memorialul de la Sighet datoreazã mult
fundaþiilor germane creºtin-democrate „Hanns
Seidel” ºi „Konrad Adenauer”.
– Vorbind tinerilor despre memorie ºi eroi,
aþi folosit o sintagmã care mi-a plãcut mult ºi pe
care vã invit sã o dezvoltaþi – aþi afirmat cã este
esenþial ca ei sã înveþe „ABC-ul binelui”… Ce
reprezintã acest ABC?
– Formula pe care vã amintiþi cã am folosit-

o are cu siguranþã rãdãcini creºtine ºi în acelaºi
timp o abia perceptibilã aurã nostalgicã. Ea este
mãrturisirea, chiar dacã inconºtientã, a unei
aprehensiuni – mã jenez sã folosesc cuvântul
spaimã – legate de felul în care simt cum în
ultimii ani, poate chiar în ultimele decenii,
definiþia Binelui ºi a Rãului ºi criteriile
delimitãrii lor încep încet-încet sã devinã
nesigure ºi sã se estompeze, încât nu pot sã nu
mã întreb uneori dacã cei foarte tineri mai sunt
în stare sã le perceapã. Timp de 2000 de ani,
dacã ne gândim la creºtinism – sau chiar timp
de ºi mai multe milenii, dacã ne gândim la toate
religiile lumii în care aceste noþiuni sunt mai
mult sau mai puþin asemãnãtoare – Binele ºi
Rãul erau definite odatã pentru totdeauna cu
graniþele dintre ele trasate clar. În mod absolut,
în momentul în care credinþa în Absolut a
încetat sã fie o axiomã, toate valorile au început
sã se relativizeze ºi criteriile sã devinã fluide,
miºcãtoare. În mod evident este mult mai greu
azi decât acum o sutã de ani sã înþeleagã pe ce
lume sunt. ABC-ul binelui ei nu-l mai primesc
de-a gata – girat de generaþiile anterioare, de
seriile succesive de pãrinþi – ci, trebuie sã-l
descopere ºi sã opteze pentru el între diverse
variante adesea de sens contrar. De aici nevoia
de modele ºi memoria ca drum nu spre trecut,
ci spre viitor, despre care vorbeam.
– „Eu am rãmas eu însãmi, nu m-am lãsat
transformatã: aceasta cred cã se numeºte
rezistenþa” – sunt cuvintele dumneavoastrã
referitoare la presiunea totalitarã. Revenind la
prezent, întrebarea mea este: au dispãrut
derapajele extremiste cu adevãrat sau ele s-au
convertit în formule care clameazã, sub numele
eticii, un bine comun?
– Despre extremism se vorbeºte de obicei
cu referiri delimitate strict la zone rasiale sau
religioase sau politice. Eu cred cã el se poate
manifesta în multe alte domenii, poate chiar în
toate. Existã un extremism al artei, al
consumismului, al egalitarismului, al regulilor
de viaþã, al dogmelor political correctness, al
dorinþei de putere. Tot ce se aflã dincolo de atât
de greu definibilele „frontiere ale bunului simþ”
este extremism. Dupã cum orice formã de
violenþã este extremistã. Toate extremismele din
istorie s-au exercitat în numele binelui comun.
Dar, ca sã revin ºi sã completez rãspunsul la
întrebarea precedentã, a învãþa ABC-ul binelui
înseamnã a învãþa sã reziºti tuturor
extremismelor.
– Putem afirma cã este evidentã în lumea
occidentalã actualã o tendinþã stângistã? De unde
vine ea de fapt sau cum s-a perpetuat?
– Da, mai precis în lumea intelectualã
occidentalã ºi, încã mai precis, în lumea
universitarã occidentalã. O puternicã tendinþã
nu de stânga, ci stângistã, care în mod aproape
straniu nu îºi are rãdãcinile nici în Rusia, nici
în China, ci în Germania, în grupul de la Frank-
furt, care dupã venirea lui Hitler la putere a
emigrat in corpore în Statele Unite ºi a împânzit
universitãþile americane, care, apoi, la rândul
lor, în cadrul unei americanizãri treptate a
societãþii de consum din toatã lumea, au
influenþat universitãþile europene. Marile puteri
comuniste n-au fãcut decât sã profite în
deceniile care au urmat de aceastã canalizare
spre extrema stângã a creierelor care prin
mecanismele sistemelor de învãþãmânt ºi-au
multiplicat ecoul ideilor.
– Trãim într-o lume în care, iatã, unii
dãrâmã statui. Credeþi cã fenomenul ne va afecta
în mod direct ºi pe noi? Am trecut noi printr-o
situaþie similarã cândva?
– Nu, noi n-am trecut printr-o situaþie
similarã niciodatã. La noi statuile nu au fost
dãrâmate de masele fanatizate, ci de hotãrâri
administrative ale unor structuri de partid
locuite preponderent de oportuniºti care fãceau
ce li se spunea de la Moscova sã facã. România
a avut într-o neglijabilã mãsurã comuniºti
convinºi, dovadã cã n-a avut nici dizidenþi, care,
pentru a fi dezamãgiþi de comunism, ar fi
trebuit mai întâi sã creadã în el. Cu atât mai
puþin, mi-e greu sã-mi imaginez la aceastã orã
a românilor, care merg duminica la mall-uri ca
la bisericã, o dãrâmare popularã de statui din
motive ideologice, oricât de absurde.
– Putem vorbi în mod direct de neomarxism?
Avem iar aºa-numiþii „arhitecþi ai binelui”? De
fapt, cât de puternicã este ideologia neomarxistã
ºi cât de mult credeþi cã va putea ea coaliza în
numele unui „bine” numit „corectitudine
politicã”?
– Nu cred cã se poate pune problema unei
legãturi între neomarxism ºi mase, aºa cum nu
cred cã s-a pus, în fond, nici pentru marxism.
ªi într-un caz, ºi în altul, circulaþia ºi influenþa
teoriei s-a exercitat doar la nivelul cercurilor
intelectuale, universitare, mai ales. Devenind
filosofie de stat, în întreaga lume comunistã,
puterea marxismului a fost una administrativã,
impusã politic ºi doar astfel determinantã ideo-
logic, iar legãtura cu masele a avut forma
coerciþiei. Orele de marxism obligatorii, din
ºcolile ºi universitãþile noastre, asigurau nu
adeziunea, ci aversiunea. În ceea ce priveºte
neomarxismul mai sofisticat ºi mai subtil decât
pãrintele sãu, el dominã într-adevãr
universitãþile ºi mass-media americane, ceea ce,
desigur, nu înseamnã „masele”, dar înseamnã
mult ºi neliniºtitor dacã ne gândim cã regulile
corectitudinii politice tind sã fie impuse în
societãþi libere ºi în state de drept prin mijloace
de represiune pe care nu îndrãzniserã sã le
inventeze dictaturile. Faptul cã de data aceasta
represiunea este ocultã nu o face mai puþin
înspãimântãtoare.
– Este corectitudinea politicã ºi o formã de
derutã sau un efect al unei derute? Iatã – se
schimbã titluri de cãrþi, se interzic unele,
cinematografia are de suferit…
– Corectitudinea politicã este în primul rând
o formã violentã de cenzurã politicã, de îngrãdire
a libertãþii ºi, prin spaima pe care o genereazã
în societate, o formã de încercare neascunsã, la
vedere, de a deturna ºi perverti gândirea liberã,
esenþa democraþiei. Prin felul în care neagã
dreptul fiecãrui om de a gândi cu propria sa
minte, ea îºi demascã natura totalitarã ºi
înrudirea vinovatã cu esenþa comunismului.
Dar, dincolo de aceastã definiþie a evidenþei,
pentru mine, corectitudinea politicã are, prin
lipsa de logicã ºi absurdul pe care îl conþine,
prin legãturi oculte cu alte proiecte contra
naturii, precum transsexualitatea sau
transformãrile genetice. Pentru cã este ceva
nefiresc, contra-naturii, în acest demers al unor
intelectuali împotriva gândirii ºi al unor oameni
liberi împotriva libertãþii, ceva aproape imposibil
de înþeles dacã nu ar exista precedentul istoric
al „lagãrului socialist”. (Folosesc aceastã formulã
creatã în limba rusã ºi preluatã apoi de celelalte
þãri comuniste, care m-a uimit întotdeauna prin
felul în care îºi mãrturisea cu mândrie propria
condiþie penitenciarã.) Doar cã trãisem cu iluzia
cã e vorba de un capitol încheiat, în timp ce
corectitudinea politicã este dovada evidentã ºi
înspãimântãtoare cã istoria e dispusã sã facã
marche arrière.
– Cenzura aceasta creeazã teamã?
– Da, aºezarea fricii ca pe o bombã cu efect
întârziat în inima unor societãþi libere este cea
mai neliniºtitoare dintre efectele corectitudinii
politice. Pentru cã nu este numai frica de
marginalizarea socialã, de interzicerea
succesului, de distrugerea anturajului ale celui
ce nu se supune, nu este doar frica de a-ºi pierde
serviciul, ci ºi frica de a-ºi pierde minþile în faþa
imposibilitãþii de a înþelege sensul unui rãu în
bunã mãsurã sinucigaº.
– Putem vorbi despre o poziþie, o atitudine
fireascã ºi onestã faþã de ceea ce se întâmplã? Ce
ar trebui fãcut? Existã vreun gest, vreun act
simbolic pe care ar trebui sã îl facã scriitorii –
alãturi de alþi membri ai societãþii civile – în
mod aparte?
15
Dialoguri
– Este de-a dreptul ciudat cum aceastã fricã
de incomprehensibil ºi marginalizare este mai
paralizantã decât frica de închisoare ºi moarte
din comunism. Existã scriitori ajunºi în
închisoare pentru cã au protestat în China ºi
Vietnam, dar nu existã scriitori care sã fi
protestat împotriva politicii corecte a rescrierii
istoriei ºi-a discriminãrii pozitive. O biatã listã
de semnãturi strânse pe un apel precaut la
normalitate, scris cu grija de a nu jigni nici
extremiºtii, nici fanaticii este tot ce a apãrut
dupã dãrâmarea statuilor. Nu existã o opoziþie
politicã împotriva stângii extremiste, nu existã
nici mãcar o opoziþie a bunului simþ împotriva
aberaþiilor ºi lipsei de logicã care cucereºte
spaþiul public. ªi asta nu pentru cã nu se
conºtientizeazã pericolul, ci pentru cã nu existã
curajul de a-l influenþa. Poate cã explicaþia se
aflã în lungile decenii de cultivare exclusivã a
consumismului, în care accentul s-a pus doar
pe materialitate, în care timpul a fost doar bani,
iar valorile spirituale s-au relaxat, s-au
estompat, ºi-au pierdut valoarea de
întrebuinþare. Între neruºinarea reprezentatã
de fake news ºi oportunitatea vânzãrii
cuvântului celui care dã mai mult, mass-media
au devenit cel mai vinovat pedagog al unei
libertãþi leneºe, bãltind între indiferenþã ºi
derutã.
– ªi cum convingem tinerii cã aderând la
aceastã idee se aflã, de fapt, într-o eroare? Care
sunt argumentele, care sunt lecþiile minimale
care îi pot determina sã regândeascã fenomenul
ºi sã ia o distanþã criticã faþã de ceea ce se
întâmplã?
– Dacã vã referiþi la tinerii de la noi, nu
cred cã – în mãsura în care se pune problema
– e vorba de aderarea la anumite idei, ci de o
imitare, de consistenþa unor mode, la pachet
cu blugii sfâºiaþi ºi ultimele ºlagãre. Soluþia de
contracarare este dirijarea lor spre cultura
înaltã, cultura de tip clasic, nu cultura de
consum, cultura care cuprinde în sine memo-
ria ºi îi învaþã dincotro vin, unde au ajuns ºi
încotro ar trebui sã meargã.
– Este corectitudinea politicã o ameninþare
realã ºi pentru România? Cum ne va afecta pe
termen mediu ºi lung?
– Cred cã fostele þãri oprimate de
comunism, printre care ºi România, sunt mult
mai puþin vulnerabile la corectitudinea politicã
pentru simplul motiv cã ea seamãnã prea mult
cu cenzura interioarã care îi umilea pe vremuri
pe români ca sã mai poatã sã se lase stãpâniþi
de ea acum. Pe de altã parte, în pedigriul nostru
existã o prea lungã perioadã a libertãþii interzise
ca sã renunþãm acum la ea de bunã voie. În
general, sentimentul meu este cã intelectualii
din Est – trecuþi prin suferinþele celor 45 de ani
de comunism – sunt mai maturi ºi mai puþin
manipulabili decât colegii lor occidentali.
Nr. 11 • 2020
 Eseu
Craiova lui Macedonski
A lãturi de satele Pometeºti ºi Adâncata,
de pe Valea Amaradiei unde, la conacul
boieresc al familiei, în special vara, Macedonski
îºi va fi trãit fericita copilãrie1, oraºul Craiova
ocupã un loc central în amintirile lui duioase de
mai târziu, regãsindu-se ºi în câteva dintre
creaþiile literare de maturitate. Aici, Macedonski
va locui în casa din„Mahalaoa Sf. Ioan Sebastian”
(sau „a Cernãteºtilor”, cum i se mai spunea), la
marginea oraºului vechi, va urma cursurile
ºcolare în fostul local al Liceului Carol I („Lyceul/
Gimnasiul Mare din Craiova”), pânã în clasa a
V-a („pare-se cã era internat într’un pension”,
cum ne spune G. Cãlinescu2), studii încheiate cu
certificat de absolvire3, ºi va trãi primele
experienþe adolescentine. La Craiova scrie ºi
primele lui poezii, începând cu anii de ºcoalã,
continuând cu cei de dinaintea primei plecãri în
strãinãtate, oraºul fiind, în acea perioadã, cel de-
al doilea cãmin al viitorului poet. Familia
poetului stãpânea vechea casã a bunicilor
dinspre mamã, obþinutã ca dar de nuntã, dupã
cãsãtoria tânãrului locotenent Alexandru D.
Macedonski cu soþia sa, Maria. În prezent, casa
nu mai existã, familia pierzând-o la puþin timp
dupã decesul generalului Macedonski, tatãl
poetului, imobilul pãrãginindu-se ºi
prãbuºindu-se din lipsa de grijã a noilor stãpâni.
Nu mai existã nici curtea „mare, de te pierdeai în
ea”, cu „stufurile” de trandafiri ale copilãriei
poetului, nici grãdina cu„pomi roditori”, pe locul
cãrora astãzi se întinde Grãdina Botanicã a
oraºului, ºi nu mai existã nici bustul din bronz al
lui Macedonski, amplasat aici în 1982, pierdut ºi
el fãrã urmã din lipsa de vigilenþã a autoritãþilor
(se pare cã a fost furat!).
Aºadar, sã demonstrãm cã de foarte tânãr,
la Craiova, Macedonski va fi început sã scrie
versuri, dupã cum ne lãmuresc chiar textele
macedonskiene. În volumul de debut4, dintr-o
notã la poezia Plânsul amantei, aflãm cã
respectiva creaþie dateazã din anul 1866, când
tânãrul poet era elev de liceu ºi avea doar 12 ani.
Iatã ce spune Macedonski în respectiva notã:
„Aceastã poezie sã nu crezi, lectore, cã eu o in
drept bunã ºi cã nu-i vãd erorile de care e plinã,
dar fiindcã este compusã la etatea de 12 ani ºi,
prin urmare, una din primele mele încercãri, am
publicat-o fãr a o corege”5. Fãrã mare valoare
literarã, aºa cum recunoaºte poetul însuºi, poezia
se remarcã totuºi printr-o oarecare uºurinþã a
versificãrii, prin spontaneitate ºi o anume
imagisticã referenþialã impusã de vârstã ºi de
nivelul acumulãrilor culturale: „Nu mai am nici
lacremi se mai pot a plânge,/ Nu mai am simþire
ºi ea m’a lãsat!/ Ochii mei acuma se îneacã’n
sânge,/ Corpul meu slãbesce, mâna mi-a
‘nghieþat! (...) Acolo unde cerul se aflã mai senin/
Nr. 11 • 2020
Ion
Munteanu
Pe un mormânt doi arbori acuma se înclin”6...
Tot în 1866, tânãrul poet Macedonski va scrie
poezia O voce, cu puternice mesaje sociale,
antimonarhice, prezentã ºi ea în volumul de de-
but: „Popole române hai ºi te ridicã/ Anima
domneascã’þi este inamicã!/ Popole române tu
eºti lãnþuit, Drepturile toate, vai!/ þi s-a rãpit!/
Nimeni nu cutezã nici sã-þi mai vorbeascã,/
Tremurãm de fricã'n þara Româneascã! (…)//
Oh! Ne jefuirã ºi ne prãpãdirã,/ ªi rãbdarã toþi,
nimeni nu sãrirã/ P'ân la tiranie ca sã-ºi facã
loc,/ Când ne-a luat cenuºa ºi de lângã foc!/ Însã-
acuma timpul ete c'asosit!/ V'a rãbdat românul
dar vi s'a'mplinit!/ 1866, Ianuarie”7. Aºa cum pe
bunã dreptate remarca Mihai Zamfir, poezia de
tinereþe a lui Macedonski, „ºi, mai ales, cea de
maximã tinereþe este o sintezã paºoptistã: fãrã
instrucþie solidã, autodidact în formare, viitorul
mare poet învaþã alfabetul poeziei pe operele
avute fãrã efort la îndemânã; acestea nu puteau
fi decât poeziile contemporanilor sãi munteni”8.
Iar dintre temele predilecte ale poeziei
contemporanilor sãi îl inspira cea social-politicã,
respectiv, patrioticã. Ideea o descoperisem mai
întâi la Adrian Marino care, în monumentala sa
lucrare privind Opera lui Macedonski (Bucureºti,
Editura pentru literaturã, 1967), ne asigurã:
„Pentru buna înþelegere a personalitãþii ºi a
locului sãu exact în istoria literaturii noastre,
unde aduce note noi, puternice, cu urmãri dintre
cele mai însemnate, trebuie precizat de la început
un fapt esenþial ºi anume: direcþia iniþialã a
spiritului sãu este eminamente paºoptistã.Acest
cadru imprimã o serie de atitudini ideologice,
politice, culturale ºi literare fundamentale, peste
care se vor suprapune ºi integra, prin asimilare,
numeroase influenþe strãine, în special
romantice”.
Din acelaºi an dateazã ºi poezia Româneascã,
respectiva creaþie fiind un îndemn la luptã
împotriva „apãsãtorului” ce trebuie „biruit”(„Nu
mai plângeþi nimeni, veseli toþi sã fim/ Sub
stindardul þãrii o sã ne unim!...”), ca ºi o poezie
fãrã titlu (numitã în manuscris Strigãtul inimei),
tot cu mesaj „revoluþionar”, din care spicuim:
„Avântã-te suflet prin dulce cântare/ ªi spune la
lume când este trãdare,/ Ca s'o deºteptãm!/ Cãci
dulcea-ne þarã trãdatã greu este;/ Române la
arme! Poetu-þi dã veste,/ Cu toþi sã luptãm”9.
Cu toate cã în volumul de debut Macedonski
include poezia La o doamnã, datând-o „Viena,
1870, maiu”, din manuscrise rezultã cã ea a fost
scrisã în 1866, sub titlul La o damã:„Acum iubito,
timp de juneþe,/ De mult în urmã-þi tu l'ai lãsat;/
ª'amorul n'are nici o tandreþe/ Pentru fiinþa în
bãtrâneþe!/ O negrã comã ce-a'ncãrunþat/ Numai
atrage p'acest bãiat!”.
Din timpul ultimei clase de liceu, clasa a IV-
16
a (1867), sub formã de virelai, urmare a lecturilor
lui din lirica medievalã francezã,dateazã o altã
poezie de dragoste a lui Macedonski, intitulatã
Cântec: „Viaþa-mi simt cã mi se stinge,/ Dar cu
tine voi sã mor; /Oh! Te rog nu mã respinge/
Angel dulce de amor!”10. Cum vom observa din
manuscrise, poezia va fi reluatã în variantã
intermediarã la Viena, în ziua de 23 iulie 187011.
Cât va mai fi rãmas în Craiova (G. Cãlinescu
ne spune cã, fiind ,,bolnãvicios, de o nervozitate
extremã, expus la un soi de absenþe de conºtiinþã
momentane, complicate cu stãri extatice”12, este
posibil ca mama lui, în 1870, la vârsta de
ºaisprezece ani, sã-l fi trimis la Gleichenberg, în
Stiria, Imperiul Austro-Ungar, pentru odihnã ºi
tratament, inclusiv pentru a-ºi pregãti
bacalaureatul, fiind apoi lãsat cu încredere sã
colinde singur în strãinãtate), tânãrul
Macedonski va continua sã scrie poezii, cum
descoperim din manuscrise. Astfel, pe 29 martie
1870, scrie poezia O suvenire, la Craiova, cu
menþiunea „cãtre ora 6 seara”, semnând A.
Macedonski de Geniadetzki. Ziua urmãtoare, pe
30 martie, tot la Craiova i se elibereazã paºaport
pentru „statele Europei, pe termen de 3 ani de
zile la studie” (tânãrul solicitant având: „staturã
înaltã, pãr-sprâncene castanii, ochi negri, fruntea
potrivitã, nasul-gura-bãrbia-obrazul, potrivite,
faþa smeadã, semne deosebite – nu are”). Pe 31
martie redacteazã poezia Departul, adnotând-o:
„În han de la Filiaº, 6 ore seara”, aceasta
demonstrând cã deja se afla în drum spre Viena,
urmând sã treacã prin Pasul Vâlcan, în
Transilvania, cu poºtalionul, traseul Petroºani-
Deva-Arad, apoi, continuându-ºi drumul,prin
Gyula-Szolnok-Budapesta-Gyor, cu trenul, la
Viena.
Craiova, oraºul primei lui adolescenþe,
neîndoielnic îl va fi impresionat pe Macedonski
cu farmecul lui aparte, cu oamenii lui (printre
care ºi persoanele cele mai dragi: bunici, pãrinþi,
fraþi, colegi de „lyceu”), cu miturile ºi legendele
urbane, aºa cum descoperim în poezia ºi proza
lui de maturitate. Una dintre legendele care îl
fascineazã pe tânãrul Macedonski, versificând-
o mult mai târziu ºi publicând-o chiar în anul
morþii, în revista Universul literar din 15 februarie
1920, sub titlul Rondelul Domniþei, este cea a
fostei bãlþi a Craioviþei13, care în rondelul
macedonskian sunã aºa: „Ieºind din balta
Craioviþa,/ Unde-a fost crai Craiovisin,/ Vãpaie,
vezi plutind domniþa/ Mai argintatã ca un crin./
/ Sub lunã-i tremurã cosiþa,/ În suflet poartã ca
un chin,/ Plutind pe balta Craioviþa,/ Unde-a
fost crai, Craiovisin./ κi duse viaþa-ntr-un
suspin,/ Nedându-ºi nimãnui guriþa,/ Dar a
rãmas mironosiþa/ Din veacul cel de tot creºtin,/
Plutind pe balta Craioviþa”14.
O altã poezie, despre care un comentator
avizat (fiind chiar rudã a poetului) ne spune cã
ar fi fost inspiratã de casa pãrinteascã ºi izvorul
de la poarta ei15, este intitulatã Fântâna, publicatã
în 1892 în Literatorul, apoi cuprinsã în volumul
Excelsior, în 1895: „Cunosc o fântânã pe valea
umbritã/ Un grangur de aur cântând m-a-
ndemnat/ S-adorm între frunze de plopi ºi
rãchitã,/ Sã uit de oraºul în care-am oftat./ Pe
valea umbritã cunosc o fântânã/ O mierlã cu
care de vorbã am stat,/ Aflând cã durerea o sufãr
stãpânã,/ A râs cât se poate, iar eu am oftat.../ Pe
valea umbritã cunosc o fântânã.// II/ Prin frunze
ascunsã albeºte pe vale/ În lume ce caut ºi ce-am
cãutat?/ De mine mi-e jale, de alþii mi-e jale.../
Oh! grangur de aur cu viers neuitat!/ Albeºte pe
vale prin frunze ascunsã/ Izvorul ei curge de
zori sãrutat,/ Dar e a mea soartã la culme
ajunsã.../ Oh! tainicã mierlã cu râs neuitat!/
Fântâna sub frunze albeºte ascunsã”.
Despre fântâna Jianu, aflatã la poarta casei
poetului, Macedonski va mai scrie, inclusiv în
prozele sale. Iatã un text din nuvela Pomul de
Crãciun16, unde poetul deplânge timpurile
trecute, cu ireversibilii ani fericiþi:„O! Preacurate
ºi preacinstite zile ale copilãriei, cum v-aþi dus, ºi
cum aþi luat cu voi ºi pe preacucernicul preot, cu
biserica lui cu tot, bisericã dupã nume sfântul
Ioan Sevastos (în realitate Sf. Ioan Sebastian n.n.)
din mahalaua Cernãteºtilor, în dosul fântânei
Jianului”. De aceeaºi fântânã vorbeºte tot aici,
când descrie casa copilãriei din Craiova: „...
locuiam într-o casã mare, cu coperiº de ºindrilã
þuguiat, având pe fiece colþ al lui câte-o sfârleazã
de tinichea ruginitã, ce înfãþiºa un cocoº, ºi ce
scârþâia ca un scârstei de cum se apuca vântul
sã sufle. Aceastã casã era înconjuratã cu stufuri
de trandafiri de dulceaþã ce întocmeau
împrejurul ei niºte minunat de vesele grãdiniþe
între verzile zãbrele ale micilor garduri ce le
despãrþeau de curte. Mare, de te pierdeai în ea,
era în sfârºit curtea, din fundul cãreia pornea,
spre mai pomenita fântânã a Jianului, o grãdinã
de pomi roditori ce se tot prãvãlea pânã se
înfunda într-o mlaºtinã, în care creºtea trestia ºi
papura”17.
Din cercetarea noastrã, fântâna Jianu a fost
construitã în jurul anului 1800 de boierul Hagi
Stan Jianu, mai precis înainte de iulie 1796, data
morþii acestuia18. Situatã într-o mahala de la
marginea Craiovei de atunci, la fântâna pomenitã
cãruþaºii obiºnuiau sã poposeascã aici, spre a-ºi
adãpa animalele. Rapid, ea a devenit una din
sursele principale de alimentare ale mahalalei ºi
nu numai, sacagii vânzând apã de aici în tot
oraºul. Numele fântânii vine de la numele
boierului care a construit-o, dar tradiþia îl
asociazã în mod eronat cu cel al vestitului haiduc

Iancu Jianu, despre care se spune cã ar fi poposit
odatã la un han din apropiere. La mijlocul
secolului al XIX-lea, în imediatã apropiere, pe
locul actualei Grãdini Botanice, se afla casa
familiei lui Alexandru Macedonski, „în dosul
fântânei Jianului”, cum ne precizeazã însuºi
scriitorul.
Rondelul coroanelor nepieritoare evocã
Lunca Jiului, aflatã la marginea oraºului Craiova,
locul de scaldã al craiovenilor, deci ºi al poetului,
în copilãrie:„Coroane-n veci nepieritoare/ Dintre
frunziºurile mari/ Ale bãtrânilor stejari:/ Mi-
aºterne umbra sub picioare.// Ducându-mi paºii
solitari,/ Pe sub pãdurea cântãtoare,/ Coroane-
n veci nepieritoare/ Simt în frunziºurile mari.//
Aleea e-n apus de soare. –/ Se urcã flacãri tot
mai tari,/ ªi se rãsfrâng, scânteietoare,/ Printre
copacii seculari,/ Coroane-n veci nepieritoare”19.
Alt poem, Rondelul oraºului de altãdatã, este
o evocare sentimentalã a Bãniei: „Era oraºul de-
altãdatã/ Sub plopi de-argint, muiaþi în soare,/
O verde oazã fermecatã/ Cu repezi ape
cântãtoare.// Pe-oricare strãzi cântau izvoare,/
ªi sãrutat de flori ce-mbatã,/ Trãia oraºul de-
altãdatã/ Sub plopi de-argint, muiaþi în soare.//
Prostimea chiar era bogatã./ Prin curþi aveau,
mai toþi, cuptoare./ În beciuri se þeseau covoare,/
ª-o viaþã-n veci îmbelºugatã/ Trãia oraºul de-
altãdatã”20.
Dupã cum am vãzut, Craiova se regãseºte
descrisã ºi în proza lui Macedonski21. Într-o altã
povestire, intitulatã Dramã banalã, scrisã în anul
189622, este relatat episodul morþii bunicului
Dimitrie Pârâianu (în nuvelã, „Serdarul
Calomfil”), cei doi fraþi, Pavel ºi Grigore, nepoþii
defunctului (în realitate Dimitrie ºi Alexandru)
fiind luaþi de mama lor, „acea doamnã, cu totul
frumoasã, deºi plânsã sub voal”) de la ºcoalã, cu
trãsura, pentru a participa la nefericitul
eveniment. Iatã o succintã descriere a traseului,
prin oraºul în parte recognoscibil, de la
„Gimnasiul mare” ºi pânã la casa lor din
„Mahalaoa Sf. Ioan Sebastian”: „Zgomotul cu
care fusese trântitã portiera caleºtei, tropãtul
cailor ce treceau de Foiºorul-de-Foc ºi ieºeau în
podul cel mare al Craiovei, faimoasa cale a Unirei,
ce începe cu Valea Vlãicei ºi sfârºeºte cu Fântâna
cu Þeapã, totul îi interesa. În dreptul cofetãriei
lui Struhalã, caii furã siliþi sã-ºi domoleascã
mersul, cãci lumea ce se îmbulzea de-a lungul
prãvãliilor nãvãlea spre mijlocul podului. Pãrea
cã s-a întâmplat ceva neobicinuit. La Cazin, în
piaþa ce desparte clãdirea de uliþã, o masã
coperitã cu postav roºu, cu cãlimãri ºi cu tot ce
trebuie de scris pe ea, sãrea în ochii trecãtorilor
ºi aduna mulþimea împrejur, trâmbiþa – stacojie,
cum era marele eveniment, îndeplinirea
aspiraþiunilor generaþiunei de la 1848 – adicã
domn strãin ºi o dinastie dintr-o casã
domnitoare. Craiovenii – boieri, negustori sau
meseriaºi – în parte îmbrãcaþi încã cu paltoane
de iarnã – iscãleau pe capete, ºi, flocoºi ca niºte
urºi, mormãiau, scoþându-ºi focul pe domnia
pãmânteanã ºi proorocind fericiri viitoare. Mai
jos de Cazin, înapoi spre casa lui «Barbã-rasã»,
magazinul de mode al lui madam Kati Riedl se
încãrca pe dinafarã, pentru luminaþia ce avea sã
se facã seara, cu felinare de hârtie ºi candele de
mai multe feþe. Croitorul ªtanghelmann expunea
la fereastrã jiletci «Bismark», ca faþa nãutului
prãjit. Acest nume nu era însã urzit sã rãmânã
numai al unei jiletci. El pãstra Europei o
surprindere; avea în curând sã fie scuipat, peste
lumea latinã, de tunurile Krupp. Donjuanii
grãdinei liceului se opreau dinaintea geamului
prãvãliei lui ªtanghelmann, nu mai puteau de
dragul jiletcelor prusãceºti ºi, când se depãrtau,
lãsau în urma lor scârþãirea de bonton a ghetelor
de «Hula»”23.
Plebiscitul din anul 1866 la care asistau, e
drept, în trecere cu caleaºca, nepoþii lui „taica-
moºu”, de curând decedat, avea ºi nuanþe vesele,
permiþându-i prozatorului de mai târziu sã le
evoce cu ironie.„(...) Vuietul creºtea. Un regiment
se întorcea de la câmp în mijlocul entuziasmului
mulþimei. Urale zguduiau geamurile caselor ºi,
dintre ele, numele lui Hohenzolern, împreunat cu
cel de Sigmaringen, se desprindea, împrãºtiindu-
se cu rãsunete zgomotoase... Dar oamenii mai de
rând – cum s-ar zice: poporul – în auzul cãrora
acest nume ajungea, îl scãlâmbãia în aºa fel, încât
strãnepotul lui Frederic-cel-Mare se încetãþea în
oraºul Banilor sub porecla de «Sic-Marine»...”. Cu
acurateþe de pictor flamand, sunt descrise casa ºi
puhoiul de lume care venise sã asiste la priveghi,
conform obiceiului pãmântului.Urmeazã drumul
spre bisericã, dricul având „ºase cai cu capetele
împãnate ºi mascate, cu trupurile îmbrãcate în
valtrapuri negre, gãitãnate cu fir. Cioclii, care îi
þineau de dârlogi, îºi duceau la subþioarã ºlapele
de mareºali ai morþei ºi înaintau cu pasuri
mãsurate”. Pe mãsurã ce alaiul înainteazã, luãm
seama ºi la „cazinul Mãcescului”, la „podul cel
mare al Craiovei” ºi la „rãscruciul de peºte”. Apoi
la„rãscruciul mic”,la„podul de piatr㔺i,în sfârºit,
la „biserica Sfântul Nicolae-beli-vacã”, unde se
oficiazã slujba mortuarã.„Slavã þie, Doamne, slavã
þie, cã tu singur eºti cel fãrã de moarte, carele ai
fãcut ºi ai zidit pre om, iar pãmântenii suntem
din pãmânt ºi în pãmânt vom merge, precum au
poruncit cel care ne-au zidit ºi au zis: cã pãmânt
eºti ºi în pãmânt vei merge, fãcând tânguirea cea
deasupra groapei cântare”:„Aliluia”.
ªi din nou îºi face apariþia ironia scriitorului,
dublatã de acelaºi spirit fin de observaþie,
îndreptãþindu-l pe Mihai Zamfir sã scrie cã „în
proza de maturitate, Macedonski inoveazã radi-
cal în descripþie (...), el introduce tehnica impresiei
coloristice globale ºi a peisajului dinamic”: „Însã
sãrãcimea îºi fãcea loc printre lume ºi vârându-se
cu obrãznicia neaverei ajungea la coºurile cu
lumânãri. Testemelele cu flori roºii erau mai mult
smulse decât împãrþite. Fratele mortului, silit de
mulþime, se da la o parte ºi dezlega la gurã sacul
cu sfãnþuici, cu firfirici de douãzeci ºi douã ºi de
treisprezece... Împãrþeala cea nedreaptã începea:
sãracilor îmbrãcaþi mai bine li se punea în mânã
mai mult.Celor goi,mai puþin.Vãduvele se alegeau
abia cu câte o lumânare. Teleleicele plecau cu câte
trei testemele. Orfanii îºi stricau gura degeaba...
Cã scris este la carte: «cã celui care are sã i se mai
dea, iar celui care n-are sã i se mai ia»... «Domnului
sã ne rugãm»”.
Prin „bariera Amaradiei24", dupã slujba de
pomenire, cosciugul cu trupul neînsufleþit al lui
„taica-moºu”, urcat într-o cãruþã,urmat de numai
patru, cinci trãsuri, pãrãseºte Craiova spre a ajunge
la sfârºitul zilei la cimitirul de pe moºia Pometeºti,
lãsând în urmã doar „un nor de praf alburiu”25.
1
Vezi Ion Munteanu, Macedonski – nostalgia
copilãriei, în Caiete macedonskiene, vol. I, Bucureºti,
Editura Eikon, 2019, pp. 135-146.
2
Cf. G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la
origini pânã în prezent, Madrid-Paris-Roma-Pelham N.Y.,
Fundaþia europeanã Drãgan, Editura Nagard, 1980,
unde, la pagina 458, mai aflãm cã tânãrul Macedonski
„era slab, palid, cu pãr blond, buclat, fugea de zarvã ºi
fãcea probabil chiar de atunci stihuri (s.n.). Cu versuri
17
Eseu
de rezonanþã eminescianã îºi amintea ºi el trecerea prin
clase: „Neschimbat nu e nimica, iar de sigur, tabla veche/
E la locu-i ºi’n picioare a ºcolarilor pereche/ Dinainte-i
s’aflã iar;/ Parcã-i vãd cu creta’n mânã înmulþind atâtea
ixuri,/ Cã de-astfel de zãpãcealã dã chiar profesorul
chicsuri,/ Pe când banca cea din urmã joacã dame ºi
þintar!”. Am subliniat cuvântul „probabil” din aprecierea
lui Cãlinescu deoarece în paginile urmãtoare vom
demonstra cã Macedonski, cu certitudine, va începe sã
scrie versuri încã din perioada copilãriei ºi a primei
adolescenþe trãite la Craiova, ca elev de 12-13 ani. El va
continua sã compunã poeme în Cetatea Bãniei,
majoritatea de inspiraþie „paºoptistã“, ºi dupã absolvirea
cursurilor ºcolare, pânã la plecarea în prima cãlãtorie în
strãinãtate. Iatã cum se vedea Macedonski, „în lyceul din
Craiova”, conform prefeþei la Cartea de aur a lui... (Despre
Alexandru Macedonski – Note biografice ºi critice –,
Stabilimentul Graphic Albert Baer, Strada Numa
Pompiliu, 1902, p. 6):„era o naturã concentratã ºi serioasã,
ºi cu toate cã nu era între premianþi, avusese darul încã
de atunci, se inspire sympathii ce i-au remas credinciose.
Expansiv ºi tot de o datã sfios, viaþa lui, se schiþeazã de
atunci chiar, ca o luptã cu sine... Acesta luptã a fost mare
ºi pote cã dureazã încã în poet care nu o datã spune
intimilor cât rãu i-a fãcut ºi îi face sinceritatea ºi
timiditatea... ªi’l poate închipui ori-cine ce era pe
bãncile ºcolei, în acest oraº al Craiovei pe care l’a iubit
atât”...
3
G. M. Furtunescu, directorul liceului, la 29
noiembrie 1869 îi elibereazã „Certificatu scolasticul prin
quare se ncredentiedia quo scolariulu Alessandru
Macedonschi a terminat anul ºcolar 1867-68, Clasa a IV-
a a Liceului/Gimnasiului Mare din Craiova, la obiectele:
Purtare (bunã), Limba românã ºi latinã (biniºoarã),
limba elenã (biniºor), Istorie ºi Geografie (bine), matern
(biniºor), naturale (repetând examenul, biniºor),
francezã (bine), religie (biniºor), desen (biniºor)”.
4
Alexandru Macedonski, Poesii – Prima-verba,
Bucureºti, Tipografia E. Petrescu-Conduratu, Strada
Colþei-Batiºte, 42, 1872.
5
Idem, p. 58.
6
Mihai Zamfir, în Introducere în opera lui Al.
Macedonski, Bucureºti, Editura Minerva, 1972, la p. 51
scrie: „Din tinereþe, atunci când poezia reprezenta pentru
el ieºirea din diurn ºi mai puþin un mod de existenþã, lui
Macedonski i-a rãmas nostalgia ideii de poezie egalã cu
spontaneitatea. Poetul este fiu al muzelor, creeazã nesilit,
ascultându-ºi doar inima”.
7
Alexandru Macedonski, Op. cit., pp. 1-3.
8
Mihai Zamfir, Op. cit., p. 83.
9
Alexandru Macedonski, Op. cit., pp. 4-8.
10
Idem, pp. 59-60.
11
În septembrie 1869, Macedonski scrie poezia La
defunctul meu pãrinte, Generalul Alex. D. Macedonski,
inclusã în volumul Prima-verba, cu menþiunea
„Bucuresci, 1869“. În manuscris, însã, ea este datatã:
,,Viena, ’70. noiembrie 29. În capitala Imperiului Austro-
Ungar, tânãrul poet va scrie mai multe poezii, unele
rãmânând în manuscris, cum sunt La lira mea, Invocaþie,
Adio la Mari, Târziu, Cântecul pãstorului, transcriind din
creaþiile anterioare de la Craiova: La douleur (,,21 martie
1870"), Înconjurarea Vienei – Ioan Sobietzki, Chanson
polonaise, Cântec popular-marº º.a.
12
G. Cãlinescu, Op. cit., p. 458.
13
În literatura românã, primul care vorbeºte despre
aceastã legendã este Bogdan Petriceicu Haºdeu, în
lucrarea Originile Craiovei. 1230-1400, Bucureºti,
Tipografia Laboratoriloru Romani, strada Academiei, 19,
1878. Aici, eruditul nostru scriitor îl citeazã pe profesorul
francez Théodore Margot care, în lucrarea O victorie în
cele ºapte-spre-dece districte alle României, aminteºte ºi
respectiva poveste, culeasã în timp ce locuia în Craiova.
În anul 1900, aflãm din Legendele Craiovei (1): Legenda
cartierului Craioviþa („Monitorul de Oltenia”, din 1
Nr. 11 • 2020
 Eseu
septembrie 2019) cã „poeta Lucilla Chiþu prelucreazã
informaia într-o legendã-nuvelã, în limba francezã. Ul-
terior, Atanase Georgescu reproduce în revista Ramuri
textul integral din limba în care a fost scrisã, dar adaugã
o altã variantã a aceleiaºi legende, auzitã de la bunica sa,
care a petrecut 10 ani în mahalaua Craioviþei”. Conform
publicaþiei menþionate, „legenda spune cã la naºterea
unei copile de voievod ºi domn al þinutului, pãrinþii
nesocotesc obligaþia de a da onorurile cuvenite
ursitoarelor. Acestea se rãzbunã crunt, hotãrând cã fata
va trãi numai atâta vreme cât nu-ºi va pãrãsi încãperea
unde se nãscuse. Dar cum va sãvârºi imprudenþa sã
treacã pragul, oraºul se va scufunda ºi fata, împreunã cu
toþi locuitorii, vor pieri în adâncuri. Un tânãr ºi chipeº
împãrat se îndrãgosteºte de fata zãritã, întâmplãtor, la
fereastrã, dar osânditã de ursitoare sã rãmânã pânã la
moarte în temniþa ei de aur. Îi culege ºi îi azvârle la
fereastrã cel mai minunat buchet de flori. Domniþa îl
primeºte, ducându-l la buze ºi sãrutându-l, în semn cã-
i împãrtãºeºte iubirea. N-o poate însã cãpãta de soþie, din
pricina blestemului. Tatãl, voievodul, îl refuzã. Dar,
tânãrul împãrat nu se descurajeazã. κi câºtigã de partea
lui pe una dintre slujitoarele palatului. Cu ajutorul ei,
încearcã s-o rãpeascã, dar, de cum pãºesc peste pragul
încãperii, se dezlãnþuie o vijelie cumplitã, Jiul se revarsã
din matcã, pãmântul se zvârcoleºte ºi oraºul începe,
încet, sã se scufunde. Pentru câteva clipe, spune legenda,
s-au mai zãrit în adâncurile întunecate panaºul argintiu
al tânãrului împãrat ºi rochia albã a iubitei sale, dar
curând au pierit ºi acestea”.
14
Alexandru Macedonski, Poezii, Postfaþã, tabel
cronologic, aprecieri critice ºi bibliografie Aureliu Goci,
Bucureºti, Editura Gramar, 2009 p. 121
15
Alexandru Mitru, Acasã la Macedonski, Bucureºti,
Editura Sport-Turism, 1976. La pagina 39, autorul noteazã:
„ªi fântâna Jianu, de unde a sorbit el apã, încã se mai
pãstreazã. O tradiþie craioveanã susþine cã la aceasta se ºi
referã Macedonski când scrie: Cunosc o fântânã pe valea
umbritã...“.
16
O primã versiune a povestirii, în care însã nu apare
fântâna Jianu, cu titlul Pom de Crãciun, dedicatã „fiilor ºi
fiicei mele: Alexandru, Nikita, Pavel, Constantin ºi Anna
Macedonski”, o regãsim în Cartea de aur a lui Alexandru
Macedonski, Stabilimentul Graphic Albert Baer, Strada
Numa Pompiliu, 1902, pp. 80-84. Versiunea la care facem
noi trimitere, Pomul de Crãciun, Macedonski o publicã
abia în numãrul 1, din 7 ianuarie 1920, al revistei
Universul literar (director Stelian Popescu), cu dedicaþia:
„Fiilor ºi fiicei mele: Alexis-Alexandru, Nikita, Pavel,
Hyacint-Dinu ºi Nina”, chiar în deschiderea publicaþiei,
pp. 3-4. De menþionat cã în acelaºi numãr al revistei, la
pagina 11, Nikita (în sumar este menþionat Nichita!)
Macedonski, fiul poetului, publicã povestirea Isus.
17
Vorbind despre proza autorului, Mihai Zamfir, în
Op. cit., p. 193, scria: „Prozatorul Macedonski egaleazã
poetul; pe plan stilistic, valoarea prozelor din Cartea de
aur nu rãmâne cu nimic în urma celor mai reuºite poezii
din Excelsior ºi din Poema rondelurilor. Ca ºi în poezii,
cantitatea excesivã ºi exerciþiul epatant greveazã în multe
pagini, dar câteva realizãri simboliste pure rãscumpãrã
din plin tribulaþiile prozodice eºuate”.
18
Hagi Stan Jianu, fiul paharnicului Chiriac Jianu, a
fost un boier craiovean care a ocupat de-a lungul anilor
mai multe ranguri ºi funcþii importante: „biv. Logft. za
Vist. în 1768, paharnic în 1780 sub Alexandru Vodã
Ipsilanti, biv Vel Postelnic pânã în 1790, în timpul
domniei fanariote a lui Nicolae Mavrogheni, paharnic
pânã în 1794". Conform lui Nicolae Iorga în Oraºele oltene
ºi mai ales Craiova pe pragul vremilor nouã (1760-1830),
Craiova, Biblioteca Arhivele Olteniei, nr. 2, Editura Scrisul
Românesc, f.a, boierul Jianu ar fi avut ºi misiuni
diplomatice în strãinãtate (s-ar fi dus la Constantinopol
pentru a înlesni domnia vornicului ªtefan Pârºcoveanu).
A fost ºi epitropul averii boierilor Obedeanu, dar ºi ctitor
de biserici. Iatã cum îl descrie Iorga în lucrarea amintitã:
„O bisericã a Jianului are drept ctitor pe Hagi Stan Jianul
Nr. 11 • 2020
cel bãtrân, care fusese la Ierusalim pentru Hristos ºi apoi
la Constantinopol pentru Domnia Pârºcoveanului. Trãia
încã pe la 1790, având familie multã, dar simþindu-se
nenorocit între fii stricaþi ºi bolnavi, între nurori leneºe ºi
trufaºe ºi cu un nepot de fiu mut ºi idiot”... Hagi Stan
Jianu ridicã ºi Biserica Bãºica, împreunã cu tatãl sãu, dar
opera sa rãmâne biserica din Preajba. Aici construieºte
lãcaºul de cult cu chilii pentru monahi ºi oameni sãraci,
biserica fiind transformatã apoi în schit, dar ºi ºcoalã (cea
Maria
mai veche ºcoalã sãteascã din zonã), han ºi conac. Pe lângã
acestea, din construcþiile lui Stan Jianu, în Craiova s-a
mai pãstrat una dintre casele lui, aflatã pe strada
„Constantin Lecca” (fosta stradã „Comuna din Paris”).
19
20
Alexandru Macedonski, Op. cit., pp. 123-124.
Op. cit., pp. 121-122.
Tronea
21
Prin nuvelele sale lirice ºi poemele în prozã, ne
spune Mihai Zamfir, „Macedonski a fãcut posibilã
apariþia prozei simboliste de la pragul secolelor,
deschizând drumul Tradem, ªtefan Peticã ºi I.C. Sãvescu.
Dar mai ales pe acela al lui Dimitrie Anghel; fãrã prozele
din Cartea de aur, poemele miniaturale ale lui Mitif n-ar
fi existat”.
22
Vezi Alexandru Macedonski, Cartea de aur a lui…,
Parisul vãzut de Macedonski
Stabilimentul Graphic Albert Baer, Strada Numa
Pompiliu, 1902, pp.190-212, povestirea fiind dedicatã lui
Constant Cantilli, ,,credinciosul meu discipol, poetul
simþitor ºi delicat”. Mihai Zamfir, în Op. cit., p. 208, intro-
duce aceastã prozã, alãturi de altele, în seria ,,nuvelelor
D ornic sã simtã pulsaþia Oraºului-
Luminã ºi animat de speranþa unui
destin literar într-o limbã pe care o stãpânea
lui ºi în care mã vedeam pe mine tot aºa limpede
dupã cum îl vedeam pe el. ªi auzeam vorbele
lui ce izvorau, aci liniºtite ºi dulci ca o apã
lirice evaluate”. Iatã textul: ,,Dar, încã din primii ani ai
Literatorului, se schiþeazã deja o depãºire a experimen-
din copilãrie, Alexandru Macedonski pleacã, luminatã de o lunã albastrã ºi aci rãzvrãtite,
tului; gãsirea formulei nuvelei lirice, atât de proprie lui în vara anului 1884, la Paris. De altfel, în þarã, fioroase sau înfiorãtoare – duioase câteodatã
Macedonski, pune capãt incertitudinilor stilistice. Cu atmosfera nu îi era deloc favorabilã, publicarea – miºcãtoare totdeauna” (Alexandru
nuvela liricã evoluatã (Între coteþe, Dramã banalã, Zi de epigramei (1883) în care îl ataca pe Eminescu Macedonski, Opere, I, Versuri. Prozã în limba
august, O noapte în Sulina etc., etc.), prozatorul gãseºte
un drum original în îmbinarea fericitã a sugestiilor prozei (pe atunci bolnav, deja) declanºând oprobiul românã, Bucureºti, Editura Fundaþiei Naþionale
simboliste cu filonul autohton“. public. La Paris, scrie poezii în limba francezã, pentru ªtiinþã ºi Artã, Univers enciclopedic,
23
G. Cãlinescu, în monumentala sa Istorie a frecventeazã cercurile literare ale vremii ºi se 2004, p. 1508). Sfârºitul acestei proze, cu
literaturii, nu aminteºte de aceastã nuvelã. Se pare cã
implicã în miºcarea simbolistã. Spre simbolism structurã circularã, contrapune tabloului
celebrul critic nu l-a înþeles sau nu l-a studiat îndeajuns
pe prozatorul Macedonski, de vreme ce povestiri precum l-au îndreptat ºi versurile lui Baudelaire, unul parizian, din incipit, tabloul Bucureºtilor, creând
Zi de august, Ouã de Paºti, Verigã Þiganul, Pomul de dintre poeþii preferaþi. Tablourile pariziene, din o punte afectivã între cele douã spaþii: „Iar
Crãciun, Între coteþe, Nicu Dereanu º.a. nici mãcar nu sunt Les Fleurs du mal, îi vor fi oferit, poate, sugestii Parisul curgea sub ferestrele mele, ºi la acelaºi
semnalate. El se mulþumeºte sã facã doar aprecieri
sumare ºi deseori lapidare, precum: ,,Proza lui
pentru propriul sãu imaginar citadin, dar sursa ceas – dincolo de zãri – sub cerul frumoaselor
Macedonski este exclusiv poeticã ºi când se sileºte sã primã de inspiraþie o constituie, fãrã îndoialã, câmpii româneºti, curgea ºi un alt oraº –
romanþeze, rezultatele sunt meschine.”; ,,Un numãr de timpul petrecut în metropola culturalã de pe curgeau Bucureºtii – pe sub ferestrele celor care
«nuvele fãrã oameni», adunate apoi în Cartea de aur, sunt
malurile Senei, unde revine la diverse intervale: fac parte din sufletul meu...” (p. 1510).
niºte nature moarte ºi tablouri de atelier în maniera lui
Th. Aman, cu multã expoziþie de mobilier ºi colorit viu.”; în 1905 (când cautã un editor pentru Le O viziune caleidoscopicã a spaþiului
,,Casa cu no 10 este de asemeni un muzeu tãcut în care Calvaire de feu), în anii 1910-1912, când scrie parizian oferã proza Cel de pe urmã Obrenovici
lucrurile vorbesc singure, evocând pe om” (p. 467). Nici
în francezã (definitivând ºi Le Fou?) ºi cultivã (1912), care are ºi o versiune francezã, Le
despre Thalassa ºi versiunea în limba francezã nu gãseºte
dernier des Obrenovicz au Quartier Latin (1913),
decât sã noteze: ,,Pentru limba francezã, Le calvaire de
feu, specie de imn frenetic al simþurilor, e o prozã ce sperie publicatã în Paris-Journal. În deschidere este
prin stilul flamboaiant. Inspiraþia e byronianã, cu valorizat toposul cafenelei literare. Este vorba
sãlbãticii scitice, orgia de senzaþii aminteºte pe
de vestita „Vachette”, devenitã, începând cu anul
D’Annunzio. În româneºte, cât s-a tradus de cãtre autorul
însuºi, surprinde prin invenþia verbalã mult mai crudã
1880, locul de întâlnire al boemei. Printre cei
ºi mai originalã. Asprimea limbii se potriveºte violenþei care o frecventau era ºi Jean Moréas, prezent
barbare a delirului”; ,,Macedonski e întâiul metaforist în fiecare searã. Ea se înscrie ºi printre
profesional. Dar desigur 200 de pagini de asemenea preferatele lui Macedonski, alãturi de „Closerie
virtuozitãþi sfârºesc prin a plictisi.” (p. 468).
24 des Lilas”: „În a treia Republicã Francezã, ºi în
Tot în Cartea de aur, în povestirea Bariera ªimnicului
(pp. 213-216), Macedonski ne vorbeºte despre o altã luna septembrie din 1911, ca datã. Ca amãnunte
ieºire-intrare din/ în Craiova, ,,pe unde se apucã drumul ale mediului, un searbãd soare de toamnã, cu
spre Valea-Viei”, respectiv spre moºia ºi conacul familiei
un vânt subþire ce trece pe deasupra celebrei
de pe Valea Amaradiei. Se pare cã este vorba despre una
cafenele «Vachette» din Paris. Aci, venea
ºi aceeaºi barierã.
25
Deºi nu ne-am propus sã analizãm acest subiect, odinioarã Moréas, care îºi retrãia sufletul sãu
suntem de pãrere cã exegeþii oneºti ai operei lui de antic în fluiditatea de aur a unor strofe eline”
Macedonski, care au avut în primul rând dispoziþia de a
o citi atent (Adrian Marino îºi va fi exprimat temerea cã,
(p. 1503). Urmeazã o descriere panoramicã a
„în treacãt fie spus”, proza macedonskianã este ,,puþin Parisului cuprins de animism, în care
cunoscutã“), gãsesc în nuvelele lui lirice (fie cã sunt personificarea coexistã cu hiperbola ºi cu
fantezii ale unui alter-ego al scriitorului, fie cã abundã în insolite comparaþii:„Apoi, în sus ºi în jos, precum
date autobiografice, ca în Dramã banalã) adevãrate
,,bijuterii ale prozei artiste” (Mihai Zamfir). Nicolae ºi în celelalte pãrþi, oraºul cel mare, Parisul –
Manolescu descoperã ºi el asemenea proze „absolut Parisul în cer ºi pe pãmânt, – Parisul peste tot.
remarcabile” („Trecerea Olteþului este o bijuterie de relaþiile cu diverse reviste ºi cu scriitori ca Jean În cer, dânsul urcã, în adevãr, sub formã de
exactitate ºi de concizie. Între coteþe e o fantasmagorie
Moréas, Paul Fort, Laurent Tailhade etc. domuri uriaºe, cum e al Panteonului, de turnuri
despre revolta pãsãretului din ograda lui Pandele
Vergea“; „Thalassa este neîndoielnic cea mai izbutitã O imagine a Parisului vãzut de la înãlþimea masive ce par nãprasnice gâturi fãrã capete,
dintre aceste proze, deºi foarte rar i s-a acordat locul unei ferestre, o nocturnã, este inseratã în proza cum sunt ale bisericei Notre-Dame sau sub
meritat”). Însã cel care îi va face dreptate în cea mai mare Maestrul din oglindã (subtitratã Poveste de formã ascuþitã ca ale limbilor de femeiuºti
mãsurã este Adrian Marino care, în volumul Opera lui
Alexandru Macedonski, Bucureºti, Editura pentru Crãciun ºi publicatã în decembrie 1912, în zdravene, cum este giuvaergitul turn al Sfintei
literaturã, 1967, p. 531, îl considerã pe Macedonski a fi Rampa), care debuteazã cu un autoportret Capele. Departe de tot scheletul goliciunei
„întemeietorul prozei artistice româneºti, capul de serie specular: „O noapte de Crãciun ºi sub ferestrele timpului modern se înfãþiºeazã prin schela de
al unei direcþii care va da pe D. Anghel, Mateiu Caragiale,
mele Parisul. Iar eu, în odaia caldã, luminatã fier a lui Eiffel. Iar acest Paris se iveºte aºa cum
Tudor Arghezi ºi pe toþi autorii noºtri actuali de «proze
lirice», «poetice», dintre care unii vor fi miraþi, poate, de de electricitate, singur, alãturi cu maestrul pe este din fiece parte a orizontului: case ce
o astfel de genealogie, care le este totuºi proprie”. care îl vedeam într-o oglindã din faþa mea ºi a mãrginesc strade înguste ºi nesfârºite ce se
18
 Poezie
prãvãlesc de jur împrejur de pe colinele ce-au sub poalã,/ Istovite târâturi” (p. 524).
înconjurãtoare cu graba zgomotului ºi Mansarda parizianã, topos frecvent în
banalitãþei lor ºi, tocmai ca niºte escadroane imaginarul scriitorilor de talent, dar cu o situa-
luate la goanã de duºmani, se duc de-a dreptul
în Sena, unde, împreunã cu monstruoasele
canaluri de scurgere ale oraºului, par a voi sã
þie materialã precarã, precum Baudelaire sau
Apollinaire, este prezentã ºi la Macedonski, în
Rondelul înãlþimilor, de exemplu: „În mansarda
Iulia David
se libereze de ticãloºia ºi murdãria lui, mereu/ Sãrãcia e stãpânã./ Geniu-ºi reazãmã
modernismului lor, de laºitatea sufleteascã ºi pe-o mânã/ Fruntea lui de tânãr zeu” (p. 525).
fizicã a foarte mulþi dintre locuitorii lor actuali”
(p. 1503). Aceastã splendidã descriere include
Un alt reper pe harta sentimentalã a
Parisului macedonskian este cartierul Bellevue,
Poeme fãrã titlu
repere urbane emblematice, punând în antitezã situat pe înãlþimile Meudon-ului, o zonã verde,
rafinamentul arhitecturii vechi a Parisului cu propice petrecerilor: „Sena curge numai
îndrãzneala noii arhitecturi, ilustratã de Turnul spume./ E-nfloritã ca un plai,/ La Bellevue, e Liniºtea se fãcuse þãndãri
Eiffel. Ea ne aminteºte poemul Zone (1912), în val de lume./ Flori de zarzãr. Cer de mai” (p. Cãlcam pe cioburi
care Apollinaire marcheazã triumful noii 527). În antitezã cu tabloul vesel din Rondelul cu paºi nesiguri
estetici: „À la fin tu es las de ce monde ancien/ duminicilor de la Bellevue se situeazã tabloul nu ne pãsa
Bergère ô tour Eiffel le troupeau des ponts bêle thanatic din Rondelul sfârºitului: „Omenirea e de glumele acide
ce matin” (Apollinaire, Œuvres poétiques, Paris, ca moartã./ Vii sunt numai flori ºi plante./ Ea- furasem încã o noapte
Gallimard, 1965, p. 39). Trimite, de asemenea, mersesem cu sacrificiul ***
ºi deschide neagra poartã/ Ce clãditã-a fost de
prin referirea la subteranele Parisului, spre pânã la capãt Nimeni nu mai e inocent
Dante”(p. 528). Imaginea lumii în extincþie, fruct
capitolul Intestinul Leviatanului din Mizerabilii, nu ne promisesem nimic toþi au îmbãtrânit deodatã
al stãrii de nevrozã, trimite spre trãirile eului e un haos al mizeriei fãrã margine
în care Hugo realizeazã un tablou dantesc al stãm alãturi
într-o veºnicie a rãbdãrii un început straniu
canalelor de scurgere, adevãrat infern. În
a fost ultimul eºec de atunci de noapte albã fãrã sfârºit
arierplan, apare Sena, artera fluvialã a mã împiedic de umbrele care respirã
metropolei. ne-am adâncit în cuvinte
pe care nu le-am mai rostit niciodatã de visele unor oameni
Fluviului inconturnabil îi dedicã ºi care stau în picioare ºi plâng
Macedonski zece rondeluri, datate (în sunt cel mai neîmpãcat
***
manuscris) 1919-1920. Rondelurile Senei se ºi greu de crezut
În fiecare zi
deschid cu Rondelul înecaþilor, inspirat de dintre cei care privesc cerul
judec lucrurile
creºterea numãrului de cazuri de suicid prin cu îndrãznealã ºi vor îndurare
înec. Dramatismul tabloului este atenuat de cu aceeaºi neliniºte
sugestivitatea muzicalã a versului ºi de ceilalþi îmi ºoptesc ***
estetismul imaginii, indus de metafora „moarul cã nu am sã risc Citisem orice
tristei seri”: „Pe sub poduri, Sena toatã/ Este sã repet greºelile lor de la poemele iubirii
moarul tristei seri;/ Ies în faþã-i ºi înoatã/ atunci am pus plecarea ta la literatura SF
pe seama vârstei mã lepãdasem de trufie
Înecaþii cei de ieri” (p. 519). O atmosferã de
debarcaderul încã aºteptã ora aceea era obiceiul meu sã sper în minuni
reverie instaureazã Rondelul florilor de lunã,
care a trecut de mult ºi mã gândeam cã pãºind
revelând alt reper din imperiul Senei: „Spre
ca o iarnã a sorþii pe urmele îngerilor cu smerenie
Saint-Cloud, ce doarme-n faþã,/ Val de val se deveneam mai subtilã
duce spart;/ Flori de lunã ce s-agaþã/ Schimbã ºi aproape liberã sã gândesc
apa în brocart” (p. 520). O imagine sumbrã, ***
Mã gândeam sã trec
dantescã, a Parisului, grefatã pe o metonimie ***
ca vântul
spaþialã personificatã, imagine impregnatã de Spuneam ce îmi trecea prin minte
dar am rãmas
o subiectivitate în suferinþã, prinde contur în cei din jur credeau cã fabulez
punct de sprijin
Rondelul Parisului-iad: „Pe tot þãrmul drept ºi în bãtaia lui Vera mã plictisea spunând
liric, asemãnãtoare cu ale protagonistului din
stâng,/ Iad, urlând de rãutate,/ Pe când valuri cã filozofez prea mult
Însemnãrile lui Malte Laurids Brigge (1910),
care plâng/ Curg sub bolþi întunecate” (p. 521). *** toate mã enervau
romanul autobiografic al lui Rilke. Acesta se ºi aveam sã risc
O viziune întunecatã asupra destinului epocii Încercãrile þi le asumi
deschide cu impresiile lui Malte la întâlnirea o ceartã cu conºtiinþa mea
instaureazã Rondelul dezastrului mondial, în nu toþi pricep
cu Parisul:„Aºa, deci aici vin oamenii sã trãiascã, chiar voiam sã desferec toate energiile
care timpul crepuscular se rãsfrânge, metoni- ºi trec mai departe
aº socoti mai degrabã cã mor aici. Am fost plecat ºi sã o pun pe Vera
mic, în peisaj : „Nori se bat la orizon./ Tot apusul acum iau gestul tãu ca pe un rebel absolut
în oraº. Am vãzut un om care se clãtina ºi s-a într-o situaþie limitã
sângereazã,/ Urlã groaznic un ciclon,/ Sena din strãinã este acum întâlnirea noastrã
prãbuºit [...]” (Rainer Maria Rilke, Însemnãrile
adânc ofteazã” (p. 522). În Rondelul uriaºului, ***
lui Malte Laurids Brigge, Bucureºti, Editura ***
asistãm la un atac la adresa oraºului Sã nu încerci
Univers, 1982, p. 1). Înºelãtor e drumul
hipertrofiat, tentacular, dominat de viciu: sã visezi mai mult decât trebuie
Parisul vãzut de Macedonski se prezintã dintre noapte ºi zi
„Monstruos se-ntinde-oraºul./ Viciul joacã-n el obligatoriu e sã accepþi nepãsarea
sub forma unor instantanee marcate de pro- trãind fãrã rãspuns
pe brânci./ Are case, lanþ de stânci./ Dracii-n ºi umilinþa îngerilor
pria trãire. Ca ºi Baudelaire, Apollinaire sau ca ºi cum ai purta în tine o povarã
toate ºi-au locaºul” (p. 523). În imagistica proscris te poþi numi
Rilke, scriitorul român are, în mijlocul „oraºului- trecând prin focul cuvintelor
diabolizãrii figureazã ºi mitul „apaºului”, plagã te înclini sau magician în stele
furnicar”, un sentiment de profundã solitudine.
a Parisului la începutul secolului al XX-lea: iubirii ce nu se va mai naºte ºi sã pui mult suflet
Fascinat de Oraºul-Luminã, înþesat de locuri într-un rãzboi ce nu este al tãu
„Rânjitor pândeºte-apaºul,/ floare-a mlaºtinei
mitice ºi animat de pulsaþia vieþii culturale ºi
adânci,/ Monstruos se-ntinde-oraºul./ Viciul ***
de spectacolul strãzii, al cafenelelor celebre, ***
joacã-n el pe brânci” (p. 523). Imagistica viciului Existã un moment
frecventate de boema literarã (cãreia i se Eram întru totul de acord cu ei
dominã ºi Rondelul ticãloºilor, în care zona pe care nu-l ºtii
alãturã), el nu rãmâne indiferent la suferinþa mã tulburau replicile tãioase
Montmartre, Mecca artiºtilor ºi scriitorilor, este dar pe care l-ai învãþat minte
dezmoºteniþilor sorþii. Dubla percepþie face ca o clipã în care viaþa are un declic ºi nefericirea cu care visau
denunþatã ca loc al depravãrii, marcatã de
Sena sã aparã ca spaþiu thanatic (al înecaþilor), ºi tu accepþi palmele ei la iernile dure
prezenþa bordelurilor ºi a cabaretelor: „Istovite
dar ºi ca spaþiu vitalist, al animaþiei de pe cele din laºitate ºi la animalele pierdute
târãturi/ Trec aproape-n pielea goalã./ Poartã eu eram ruda lor îndepãrtatã
douã maluri ºi al petrecerilor în aer liber, în noaptea ascunde capcanele
negre-adâncituri/ Pe subt ochii lor de smoalã” pe care nu o cunoºteau
mijlocul unei naturi înfloritoare, motiv de elecþie ultimele capete de pod s-au prãbuºit
(p. 524). Cancanul, dansul frenetic imortalizat ruda lor de sânge albastru
al imaginarului macedonskian. Firea solarã a ne-am revigorat cu un absint
de Toulouse-Lautrec, îi stârneºte repulsia: „La la care visau
poetului îºi pune amprenta pe aceste tablouri, bãut la întâmplare
Montmartre é rãscoalã/ Când, din craci fãcând ºi se gândeau câteodatã
contrabalansând imaginea Parisului-iad.
figuri,/ Cu murdare strâmbãturi/ Dau pe faþã

19 Nr. 11 • 2020
RAMURA traducerilor
Viorica Gligor
Poezia tragicã a destrãmãrii
S trãveacul ºi alte vremi este o carte
tulburãtoare despre timpul destrã-
mãtor, despre dragoste, viaþã ºi moarte.
Universul ficþional creat de Olga Tokarczuk stã
sub cupola realismului magic, a unei poezii
vibrante. Strãveacul este un spaþiu mitic, profan
ºi sacru, deopotrivã, situat în „mijlocul uni-
versului”. Este marcat de graniþe terestre ºi, în
plan metafizic, strãjuit de arhanghelii Mihail ºi
Gavril, Rafael ºi Uriel.
În vatra arhaicã a satului freamãtã o
umanitate pestriþã, mãcinatã de patimi, dorinþe,
superstiþii ºi credinþe fãrã vârstã. Poveºtile
individuale, unele fabuloase, altele prozaice,
care alcãtuiesc þesãtura acestei lumi misterioase,
stau sub semnul vremurilor erozive. Comu-
nitatea ruralã în care înfloreau legendele ºi
miturile este devastatã de evenimentele tragice
ale Primului Rãzboi Mondial. Frica, suferinþa,
moartea pun stãpânire pe lume, rãvãºesc ritmul
firesc al trãirii, dar nu-l frâng definitiv. Viaþa
curge mai departe, cu toate ale ei, ca un râu
nestãvilit, peste destinele umane.
Astfel, dupã ce Michal este mobilizat pe
front, în 1914, Genoveva, soþia lui, îºi poartã
singurã greutãþile ºi spaimele, o naºte pe Misia,
vegheatã din nevãzut de îngerul pãzitor al
copilei. Devine tot mai puternicã, îºi aºteptã
bãrbatul, asemenea Penelopei, ani întregi, cu
speranþã ºi deznãdejde. Acesta se întoarce acasã
pustiit, bolnav ºi epuizat, dar, hrãnit de energia
tainicã ºi protectoare a locului natal, se vindecã.
Dobândeºte sentimentul ireal cã tot ceea ce a
trãit „dincolo de hotarele Strãveacului este ºters
ºi fluid”. Inclusiv experienþa dezastruoasã a
rãzboiului.
De pe front, Michal a adus, în raniþã, o
râºniþã de cafea, un obiect bizar, care a devenit
jucãria preferatã a fiicei sale iubite: „Misia lua
Vitrina cãrþilor
C amelia Iuliana Radu, scriitoare,
activistã de mediu (este ºi adminis-
trator al grupului de facebook „Stop poluãrii
oraºului Ploieºti“), publicã un volum de eco-
Nr. 11 • 2020
râºniþa ºi se aºeza pe laviþa din faþa casei,
învârtea mânerul, iar râºniþa mergea uºor, ca
în joacã. De pe laviþã, Misia privea lumea, ºi
râºniþa mãcina spaþiul gol. Odatã Genoveva
turnã în ea un pumn de boabe de cafea ºi îi
ceru sã le râºneascã. [...] Râºniþa s-a înecat ºi
încet, sistematic, s-a pus pe lucru scârþâind.
Jocul se isprãvise”. Prin semnificaþia ei
profundã, râºniþa, al cãrei mâner îl învârte
Misia, pare a mãcina „vremea care vremuieºte”,
preschimbând, astfel, chipul îmbãtrânit al
existenþei: „Poate cã râºniþa este o aºchie dintr-
o lege totalã ºi fundamentalã a schimbãrii, o
lege de care aceastã lume nu s-ar putea lipsi
sau ar fi cu totul alta dacã ar face-o. Poate cã
râºniþele de cafea sunt osia realitãþii, în jurul
cãreia se învârte totul ºi se dezvoltã, poate cã
sunt pentru univers mai importante decât
oamenii. Ba poate cã aceastã unicã râºniþã,
aparþinându-i Misiei, este stâlpul a ceea ce se
numeºte Strãveacul”.
Adesea, în realitatea cotidianã a Strã-
veacului irumpe zvonul misterului ºi al
eresurilor. Pe care îl aud unele personaje stranii,
precum Florentynka, nebuna satului, care se
rãfuieºte noaptea cu luna argintie ºi începe sã
vorbeascã cu animalele, dupã ce are revelaþia
cã, dincolo de aparenþe, sub pãmânt, existã
„coridoare calde, vii”, poteci pline de înþelesuri
ascunse. Sau vrãjitoarea Kloska, a cãrei colibã
adãposteºte fiinþe totemice, precum ºarpele,
bufniþa, gaia, îmblânzite de puterile ei magice.
Aceasta se împerecheazã în vis cu un tânãr cu
pãr bãlai, în care s-a metamorfozat arbustul de
angelicã. Sau Pluszcz Înecatul, al cãrui suflet
exilat rãtãceºte, „orb ºi perplex”, pe hotarul
dintre cele douã lumi, intrând în lucruri ºi
animale, uneori ºi în oameni, pentru a le face
rãu.
Camelia Iuliana Radu, Toluen,
Editura Creator, Braºov, 2020
poezie, Toluen. Toluenul sau toluolul este o
„Hidrocarburã din seria benzenului,
incolorã, insolubilã în apã, cu miros spe-
cific, care se gãseºte în gudroanele
cãrbunilor de pãmânt ºi în benzina extrasã
din anumite feluri de þiþei, care se
întrebuinþeazã ca materie primã în indus-
tria coloranþilor, a unor medicamente etc.“
(dexonline.ro). Militantismul ecologist ºi
diatribele împotriva autoritãþilor statului
ºi a rafinãriilor petrolifere dominã versurile
Cameliei Iuliana Radu, ajungând pânã la
tonalitatea violentã a blestemului (bleste-
mul cancerosului). Toluen stã sub semnul
apocalipticului, oraºul (personificat) este
bolnav, agonic, iar propria dispariþie a
poetei va fi imaginatã tot ca un efect al
20
Un personaj singular rãmâne moºierul
Popielski, mistuit de melancolii ºi angoase
provocate de galopul devastator al timpului:
„Avea sentimentul atotputernic ºi cumplit cã
universul cu tot ce e bun ºi rãu în el trece pe
lângã dânsul: dragostea, sexul, banii, emoþiile,
cãlãtoriile îndepãrtate, tablourile frumoase,
cãrþile pline de înþelepciune, oamenii grozavi –
toate lunecau pe lângã el. Timpul lui se ducea.
ªi atunci, cuprins de deznãdejde, dorea sã se
ridice ºi s-o ia la goanã. Dar încotro ºi la ce bun?
Cãdea înapoi pe pernã ºi se îneca de plânsul
neplâns”. Pentru a-ºi înfrânge disperarea,
Popielski primeºte cadou de la rabin o cutie
mare de lemn, cu mai multe despãrþituri, în
care se aflã figurine miniaturale de bronz, o
bucatã de pânzã împãturitã, un zar cu opt feþe
ºi o carte cu titlul latinesc. Cutia conþine un joc
iniþiatic, sub forma unui labirint desenat pe
pânzã, alcãtuit din opt cercuri, denumite Uni-
versuri. În dreptul sferei care alcãtuieºte centrul
labirintului, cineva scrisese „Strãveacul”, deloc
întâmplãtor. Prins în plasa fascinaþiei ludice,
moºierul va descifra, pe parcursul zilelor care
i-au rãmas, toate ieºirile din sferele labirintului.
Astfel, se va vindeca de propriile tenebre ºi frici,
va evada din timpul ºi din spaþiul reale, într-o
dimensiune metafizicã, prin reflecþie ºi vis. Va
trãi revelaþia cã jocul vieþii, început în centrul
labirintului, este harta eliberãrii din
prizonieratul celor opt universuri ale Creaþiei
divine.
Cântecul elegiac al trecerii nu este auzit
doar de Popielski. Tristeþea ºi melancolia, cu
vraja lor perfidã, rãvãºesc ºi sufletele altor
personaje, precum Misia, sensibilã la splen-
doarea naturii, dar ºi la fâlfâirea de aripi a
îngerului morþii. Care-i otrãveºte gândurile, în
miezul solar al unei zile primãvãratice:„În livadã
poluãrii: „mã voi stinge într-un fluviu de
gaze toxice/ ca o bisericã/ în apa unui lac de
acumulare“ (schimb de marfã). Poemele sunt
în general discursive, revoltat-mobilizatoare,
ironic-sarcastice ori lamentouri resemnate
în faþa „lopeþii morþii“. Remarcabile se
dovedesc însã acelea în care energia verbului
se ridicã la altitudinea viziunii expresioniste:
„aerul îi urcã/ fibrã cu fibrã/ pe toþi angajaþii
rafinãriilor/ în cimitirul bolovani// celulã cu
celulã urcã în aburul serii/ trupuri mâhnite/
într-un tren transparent/ navetiºtii de la
scãieni// obosiþi/ se aºazã cuminþi în sicriele
albe/ purtate pe umeri/ de nouri înalþi/
întregiþi între giulgiuri“ (când plouã).
(G.G.)
Olga Tokarczuk, Strãveacul ºi alte vremi,
Traducere din limba polonã ºi note de Olga
Zaicik, Iaºi, Editura Polirom, 2020
se gândea cã înflorirea pomilor nu poate fi
opritã ºi cã petalele se vor risipi curând, iar
frunzele se vor maroni cu timpul, apoi vor
cãdea. [...] În anul urmãtor pomii vor fi altfel –
mai mari, crengile mai groase, alta va fi iarba,
altele, roadele. Niciodatã n-are sã se repete
aceastã ramurã înfloritã. Niciodatã n-o sã se
repete acest atârnat al rufelor – îºi spunea.
Niciodatã n-am sã mã repet eu”. Frisonul
îmbãtrânirii, al dispariþiei este trãit ºi de Pawel
Boski, soþul ei. ªi el asistã neputincios la
„naºterea propriei sale morþi”, cu neliniºte ºi
amãrãciune: „Iatã, a sunat amiaza vieþii, iar
acum, încetiºor, hoþeºte ºi fãrã sã bage de seamã,
vine amurgul”.
Romanul Olgãi Tokarczuk se constituie într-
o alegorie despre fragilitatea ºi efemeritatea
fiinþei umane. Al cãrei destin pãmântesc este
înghiþit de Timpul cosmic. Sub zariºtea lui este
aºezat Strãveacul. Sugestiv, titlul cãrþii face re-
ferire la aceastã legãturã tainicã. În oglinda celor
câteva decenii din biografiile personajelor se
reflectã bucuria de a trãi, metamorfozele,
exuvierile, pierderile ºi suferinþele. Când Vremea
morþii îºi þese pânza maleficã ºi o aruncã peste
comunitatea ruralã, se ruineazã totul, obiecte
ºi fiinþe. Energia vitalã ºi sãnãtatea oamenilor
se surpã dramatic. Misia suferã un atac cere-
bral ºi întreaga ei bogãþie identitarã ar fi fost
sortitã dispariþiei, dacã n-ar fi supravieþuit în
memoria afectivã a lui Izydor, fratele ei. Aici,
amintirile despre ea înfloresc duios, pânã când
sângele i se scurge din trup.
În Strãveacul ºi alte vremi, dominantã este
meditaþia asupra forþei distructive a morþii.
Pierderea unei vieþi este sinonimã cu „o imagi-
ne a distrugerii mult mai înfricoºãtoare decât
toate celelalte, decât rãzboiul, incendiile, izbuc-
nirea stelelor ºi implozia gãurilor negre”. Poezia
tragicã a destrãmãrii este mereu prezentã în
discursul narativ ºi dã naºtere unor pagini de
o mare frumuseþe ºi profunzime reflexivã:
„Vremea Morþilor îi þinea prizonieri pe aceia
care, în mod naiv socotiserã cã moartea nu
trebuie s-o înveþi, care o picau la fel ca pe un
examen. ªi, cu cât lumea mergea înainte, cu cât
lãudau mai tare viaþa, cu cât se legau mai tare
de ea, cu atât era mai mare îmbulzeala în Vre-
mea Morþilor ºi cu atât mai zgomotoase
deveneau cimitirele. Deoarece abia aici îºi
recãpãtau pe încetul conºtiinþa ºi îºi dãdeau
seama cã îºi irosiserã vremea ce li s-a dat. Dupã
moarte descopereau taina vieþii ºi era în van”.

Gabriela Rusu-Pãsãrin
Timpul sinceritãþii necenzurate
R omancierã ºi scenaristã francezã,
Delphine de Vigan s-a remarcat în 2007
prin publicarea volumului No et moi, pentru
care a primit Premiul Internaþional Rotary
(2009) ºi Prix des libraires din Franþa. Romanul
a fost tradus în douãzeci de limbi, iar regizorul
Zabou Breitman a realizat un film în 2010
având ca scenariu acest roman. „Prix du ro-
man Fnac” ºi „Grande Prix des lectrices de Elles”
au fost obþinute de romanul Rien ne s’oppose à
la nuit. Recentul roman Recunoºtinþã (2019),
tradus ºi în limba românã ºi publicat la Editura
Polirom în 2020, a venit pe fondul unei aºteptãri
din partea cititorilor care erau familiarizaþi de
la romanul precedent cu tema psihologicã a
investigaþiilor comportamentale, Rien ne
s’oppose à la nuit având ca subiect tulburãrile
bipolare ale unei femei, tulburãri ce afecteazã
viaþa unei familii. Perspectiva senectuþii sub
spectrul singurãtãþii ºi sub influenþa unor stãri
fizice ºi psihice precare devine axa narativã a
romanului Recunoºtinþã.
Michka este o venerabilã doamnã ce ºi-a
trãit viaþa printre cuvinte. A excelat ca
fotoreporter, susþinând discursul ziaristic fãrã
cuvinte, exclusiv prin intermediul imaginilor
fotografice. Pasionatã de tãcerea cuvintelor ºi
exteriorizarea sentimentelor prin imagini-docu-
ment, Michka îºi va continua destinul
profesional în calitate de corector la reviste de
prestigiu. Jocul sensurilor cuvintelor va fi
provocarea exerciþiului intelectual, joc care va
fi un mod de depãºire a afaziei, boalã ce se va
instala la vârsta senectuþii ºi care va genera
starea de singurãtate ºi îngrijorare pentru
înfruntarea dificultãþilor de sãnãtate. Al doilea
personaj este Marie, o tânãrã cu destin umbrit
de moartea pãrinþilor, dupã ce avusese o
copilãrie lipsitã de grija maternã. Michka se va
apropia afectiv de fetiþa care se simþea
debusolatã de lipsa dragostei materne ºi va
primi recunoºtinþã pentru gestul ei prin
rãmânerea alãturi de ea pânã în ultima clipã.
Jerome este ortofonistul care o va ajuta pe
bãtrânã sã-ºi amelioreze starea de boalã,
tratându-i afazia nu doar prin exerciþii specifice,
ci ºi prin asigurarea unui transfer emoþional
într-un dialog multietajat. Afazia îi îngreuna
exprimarea, dar cuvintele ºi sensurile lor mul-
tiple se stocaserã în memorie, ceea ce îi va
permite sã dialogheze urmãrind o dublã
decodare: un sens explicit, cerut de contextul
proximitãþii, ºi un al doilea sens, subliminal,
revendicat de experienþa de viaþã, cele douã
paliere conjugându-se fericit printr-un schimb
de cuvinte cu evident rol terapeutic.
Recunoºtinþã, titlul romanului, este ºi
cuvântul-cheie al povestirii. Cele trei personaje
resimt vinovãþia cã nu au acordat acest senti-
ment acelora care au avut un rol în viaþa lor:
Michka pentru tinerii care au îngrijit-o dupã
ce familia sa a murit în lagãrele germane, Marie
pentru cã a ajuns la vârsta la care trebuie sã fie
mamã, dar nu a gãsit bãrbatul potrivit alãturi
de care sã-ºi petreacã restul vieþii ºi alege sã
aibã un copil dintr-o relaþie, Jerome nu reuºeºte
sã se împace cu tatãl sãu ºi simte înstrãinarea.
În esenþã, înstrãinarea este efectul lipsei de
recunoºtinþã acordatã persoanei dragi. „V-aþi
întrebat vreodatã de câte ori în viaþã aþi spus
sincer mulþumesc? Un adevãrat mulþumesc.
Expresie a gratitudinii, a recunoºtinþei, a
îndatoririi voastre. (...) A conta, a datora – oare
aºa se cântãreºte gratitudinea?” (pp. 9-10).
Procesul de reamintire activeazã trei tipuri de
reminiscenþe: „Îmi revin în minte fragmente
disparate. Altele mi s-au ºters. ªi se inventeazã
singure cele pe care le-am scãpat din neatenþie”
(p.11). Bãtrâneþea este „o viaþã micºoratã,
îngustatã, dar perfect reglatã” („paºi mici, sume
mici, mici gustãri, mici ieºiri, mici vizite” ) (p.
34).
Din cauza afaziei, „cuvintele pleacã,
cuvintele se întorc”. Jean Pouillon, în cartea sa
Temps et roman (1946), susþinea teoria con-
form cãreia „un roman nu are valoare decât
dacã este obiectiv, adicã dacã respectã condiþiile
psihologice reale ale cunoaºterii de sine ºi ale
cunoaºterii celorlalþi”. Aceastã „realitate
psihologicã” a romanului pare a o defini pe
scriitoarea Delphine de Vigan. Scriitoarea
francezã susþine aserþiunile lui Pouillon despre
sinceritate ºi luciditate (a fi lucid înseamnã a
judeca, a fi în „spatele” acelora ce sunt analizaþi;
a fi sincer înseamnã a fi în întregime „cu” acela
ce vorbeºte sau scrie). Ea a trãit o dramã
asemãnãtoare, mama sa fiind internatã într-o
instituþie de boli mintale.
Michka are capacitatea de a susþine dialogul
cu ortofonistul sau cu Marie, devoalând
ancorarea sa în douã universuri: cel real,
revendicat de noua ipostazã de internatã cu
afecþiuni de vorbire ºi memorie, ºi cel al
memoriei, unde cuvintele aveau un alt sens.
Savoarea discursului constã tocmai în maniera
în care cuvintele activeazã simultan cele douã
universuri, producând plãcerea dialogului.
Câteva exemple pot fi elocvente în acest sens:
anunþ-denunþ (cere publicarea unui anunþ
pentru gãsirea tinerilor de altãdatã care au
îngrijit-o, dar simplul gest înseamnã dorinþa
de a pleca din mediul de cãmin pentru bãtrâni
printr-un denunþ); bomboane cu alcool
delicioase-delictoase (nu avea voie sã þinã alcool
în camerã); însãrcinatã-împovãratã (Marie nu
se bucurã de afecþiunea viitorului tatã al
copilului ei, sarcina devenind o povarã
asumatã); ceai cu lãmâie-tãmâie; funeralii-
„fluturaliile mele”. Bãtrâna îi face conºtienþi pe
cei din jurul sãu de caducitatea vieþii, de
perspectiva îmbãtrânirii în singurãtate, de lipsa
de raþiune a supãrãrii copiilor pe pãrinþi.
21
RAMURA traducerilor
Delphine de Vigan, Recunoºtinþã, Traducere
din limba francezã de Cristina Jinga, Iaºi,
Editura Polirom, 2020
Vindecarea este în primul rând auto-vindecare,
cum comunicarea este în primul rând auto-
comunicare. Romanul este o pledoarie pentru
rolul influenþei persuasive a exemplului per-
sonal: lipsa cuvintelor la senectute (afazia) este
o consecinþã a lipsei dialogului în familie. „Sã
îmbãtrâneºti înseamnã sã înveþi sã pierzi. Sã
suporþi, în fiecare sãptãmânã sau aproape, o
nouã pagubã. (...) Sã pierzi ceea ce þi-a fost dat,
ceea ce ai câºtigat, ceea ce ai meritat, lucrurile
pentru care te-ai luptat, cele pe care credeai c-
o sã le pãstrezi pentru totdeauna. Sã te
readaptezi” (p.144). Uimitor este cã depãºeºte
afazia numai când vorbeºte despre familia care
a crescut-o, dupã ce prinþii sãi evrei au murit
în lagãrul de concentrare. Forþa amintirilor
conotate pozitiv este evidentã.
Delphine de Vigan exerseazã cu succes ceea
ce J.-P. Bronckart definea, pe criterii psihologice
ºi lingvistice, ca patru clase de discurs, prin
combinarea a douã criterii (implicaþie-auto-
nomie, prin raportare la situaþia de enunþare,
ºi conjuncþie sau expunere-disjuncþie sau
povestire). Dintre acestea, Delphine de Vigan
foloseºte douã: discurs interactiv (expunere/
implicare) ºi povestire interactivã (povestire/
implicare). Relaþia dintre enunþ ºi situaþia de
enunþare cu trei poli (interlocutori, moment,
loc) a fost abordatã de E. Benveniste. Din aceastã
perspectivã, scriitoarea francezã îºi concepe
arhitectura narativã pe douã planuri de
referinþã: real-proximitate ºi amintire-imaginar.
Cele trei personaje se plaseazã succesiv în con-
text de implicaþie sau povestire, autoarea creând
un substrat comun al discursurilor lor:
reminiscenþele de amintire care genereazã
regretul cã nu au manifestat destulã recu-
noºtinþã faþã de persoanele care au avut un rol
determinant în viaþa lor. Cu acest joc de rol,
naraþiunea se concentreazã pe obþinerea inten-
þionatã a unui rãspuns la întrebarea: „liberi…
la ce bun?” (cu trimitere la libertatea de a alege
ºi la lipsa libertãþii în viaþa trãitã la cãminul de
bãtrâni).
Finalul este sub aura misterului: Michka a
murit în somn sau s-a sinucis înghiþind
somniferele pe care ºi le tezaurizase în sertarul
noptierei, ca o alegere a libertãþii de a muri. La
finalul lecturii romanului rãmân ca un ecou
cuvintele acesteia: „Las tãcerea sã ne învãluie.
E un spaþiu pe care trebuie sã ºtim sã-l
împãrþim” (p.183). Un spaþiu dominat de
timpul sinceritãþii necenzurate.
Nr. 11 • 2020
Meridianele textului
Avanpremierã editorialã
Annette
Hess
Casa germanã
(fragment)
scrisorile lui, brãþara din aur alb, mãnuºile din piele de cãprioarã,
Traducere din germanã ºi note de Daniela ªtefãnescu lenjeria de corp din angora (Eva fãcuse în noiembrie pneumonie
ºi Jürgen fusese foarte îngrijorat), volumul de poezii din Hesse
Colecþia „Raftul Denisei”, coordonatã de Denisa Comãnescu ºi… Bum bum bum! Cineva bãtea la uºa încuiatã de la intrare.
(c) Editura Humanitas Fiction, 2020 Eva se întoarse: un bãrbat, un tânãr. Jürgen care, complet în
afara rutinei, îºi pãrãsise masa de scris, deoarece sentimentele

A nnette Hess s-a nãscut la Hanovra pe 18 ianuarie 1967 ºi trãieºte în prezent în Saxonia Inferioarã. A
studiat iniþial pictura ºi designul interior, iar ulterior scrierea scenicã la Universitatea de Arte din Berlin. A
lucrat ca ziaristã ºi asistentã de programe ºi de regie, înainte de a se lansa într-o carierã de succes ca scenaristã.
pentru ea îl copleºeau, ºi venise sã-i cearã mâna aici ºi azi. În
genunchi. Eva puse deoparte peria de frecat, îºi scoase repede
ºorþul ºi se duse la uºã. Totul era bine. Dar deodatã, Eva îl
Serialele sale de televiziune Weissensee, Ku’damm 56 ºi Ku’damm 59, apreciate de critici,sunt foarte populare ºi au recunoscu prin geam pe bãrbatul nepoliticos de ieri. David Miller.
avut un rol important în revitalizarea televiziunii germane. Ca scenaristã a primit numeroase premii: Premiul Deschise enervatã.
Grimme, Premiul Frankfurt al autorilor, Premiul german de televiziune pentru cel mai bun scenariu etc.„Dacã vrei — Azi avem zi liberã!
sã afli ceva despre sufletul german, poþi sã scotoceºti prin arhive, sã vorbeºti cu martori contemporani sau… sã David dãdu din umeri ºi o privi neimpresionat.
urmãreºti seriale de Annette Hess“, scria Kester Schlenz în Stern. Casa germanã (Deutsches Haus, 2018; Humanitas — Vin din însãrcinarea…
Fiction, 2020) este primul ei roman devenit bestseller internaþional. Încã înainte de apariþia cãrþii, în septembrie Eva constatã miratã cã David nu lãsase nicio urmã în zãpada
2018, drepturile de traducere erau vândute în cincisprezece þãri, în 2020 ajungând la peste douãzeci ºi cinci. Casa proaspãtã, de parcã ar fi zburat pânã la uºã. Ciudat.
germanã s-a aflat atât în topurile de vânzãri, cât ºi în topurile celor mai bune romane publicate în Germania ºi în — M-a trimis procurorul ºef.
multe alte þãri, printre care S.U.A., Italia, Spania, Serbia, Brazilia etc. Din 2019, Annette Hess poate fi urmãritã în Ezitând, Eva schiþã gestul de a-l pofti înãuntru. David intrã.
talkshow-ul lunar despre seriale Seriös– Das Serienquartett, emisiune difuzatã pe canalul de televiziune One. Se oprirã în faþa tejghelei; în bucãtãrie se auzea acum timbrul
plãcut al unui tenor italian. Eva ar fi putut sã-l acompanieze
Romanul de debut al strãlucitei scenariste Annette Hess s-a impus printre cele mai apreciate cãrþi ale anului cântând. „ªapte zile pe sãptãmânã vreau sã fiu cu tine.“
2018 publicate în Germania. Bestseller internaþional, este tradus în peste douãzeci ºi cinci de þãri. Abordând cea mai — Translatorul nu poate sã iasã din þarã ca sã vinã, cel
dificilã parte a istoriei germane din secolul al XX-lea, captiveazã prin actualitatea temei, prin dozajul fin între saga puþin nu încã. A fost încadrat ca neprezentând încredere din
de familie ºi desfãºurarea primului eveniment major care a adus la cunoºtinþa lumii ororile naziºtilor, prin limbajul punct de vedere politic ºi trebuie sã-ºi lãmureascã situaþia. ªi
precis, elegant ºi subtil în redarea atmosferei intense ce se menþine de la prima la ultima paginã. avem nevoie de un înlocuitor.Vineri încep dezbaterile judiciare.
Plasat în timpul procesului Auschwitz de la Frankfurt din 1963, romanul lui Annette Hess o are ca eroinã pe Eva era luatã prin surprindere:
tânãra translatoare din polonã Eva Bruhns, prinsã între aºteptãrile sociale ºi familiale ºi conºtientizarea adevãrurilor — Adicã, vreþi sã ziceþi sã traduc eu?
sumbre ale trecutului naþiunii ei. Pe mãsurã ce se implicã în acest proces al crimelor de rãzboi, în care atrocitãþile ies — Nu vreau sã zic eu. Eu am venit aici doar din însãrcinarea
la suprafaþã, Eva face descoperiri zguduitoare legate de propria familie, a cãrei regulã de aur þinea de tãcere ºi lui.
uitare. — Da… ªi cât o sã dureze asta? O sãptãmânã?
David o privi pe Eva aproape cu milã. Ochii lui erau albastru
Procesul Auschwitz de la Frankfurt se aflã în centrul acestui roman, dar povestea se þese în sânul familiei deschis, iar pupila stângã era mai mare decât cea dreaptã. Poate
Bruhns: Ludwig ºi Edith, cârciumari harnici ºi de treabã, care-ºi iubesc copiii ºi nu vor decât sã uite trecutul. Fetele de vinã era felul cum cãdea lumina, poate era un defect din
Bruhns, Eva si Annegret, nu pot fi mai diferite. Eva, translatoare din polonã la proces, logoditã cu fiul unui bogãtaº, naºtere. Îi dãdea o expresie rãtãcitoare, cãutãtoare. „ªi el nu se
se trezeºte însã repede la realitate ºi îºi asumã vina. Annegret, mult mai cinicã, nu-ºi asumã istoria, vina cu atât mai va gãsi niciodatã pe sine“, gândi Eva involuntar, fãrã sã vadã un
puþin. Romanul te þine în tensiune de la prima paginã, te atrage în atmosfera provincialã a familiei, te aduce în sala sens în acest gând.
de tribunal ºi la Auschwitz, în Polonia comunistã, te cufundã în ambianþa ºi mentalitatea anilor ’60 cu o scriiturã — Aþi vorbit deja cu agenþia mea? Cu ºeful meu, domnul
detaºatã, cinematograficã. Körting?
Însã David nu pãrea sã fi auzit întrebarea. Se dãdu înapoi,
„Cu povestea tinerei translatoare Eva Bruhns, scriitoarea Annette Hess face istoria contemporanã tangibilã, o ca ºi cum Eva i-ar fi tras o loviturã, ºi se sprijini de tejghea.
umple de viaþã. Iar numele Annette Hess este garanþia unei calitãþi excepþionale.“ (Spiegel Online) — Nu vã simþiþi bine?
„Romanul Casa germanã deschide o ranã adâncã din istoria unui popor. E un torent în care clocoteºte un — Am uitat sã mãnânc de dimineaþã. Trece imediat.
adevãr crunt. Este refacerea acelui chip întunecat al istoriei care a arãtat fisurile profunde ale fiinþei omeneºti.“ (La David inspirã adânc. Eva se duse în spatele tejghelei ºi umplu
Repubblica) un pahar cu apã de la robinet. Îi întinse paharul, el luã o
„Un debut puternic. Revelaþia cãrþii este Eva Bruhns, o tânãrã complicatã ºi înþeleaptã, care ajunge sã se înghiþiturã. Privirea îi cãzu pe peretele de vizavi care era acoperit
cunoascã pe sine într-un moment semnificativ al istoriei.“ (Publishers Weekly) tot cu portrete alb-negru semnate. Erau bãrbaþi ºi femei, mai
„Cu un talent narativ excepþional ºi o mare luciditate, Annette Hess ne oferã o reconstrucþie importantã a ales personalitãþi locale, presupuse el, actori, fotbaliºti, politicieni,
procesului de la Frankfurt, fãcându-ne sã înþelegem problemele ºi sentimentele de vinovãþie ale Germaniei de dupã care frecventaserã Casa germanã. Îi zâmbeau lui David,
rãzboi în faþa unui trecut înspãimântãtor.“ (Corriere di Bologna) arãtându-i latura lor cea mai bunã. David nu cunoºtea pe
niciunul. κi îndreptã spatele ºi puse pe tejghea paharul golit pe

Î n sala de mese înaltã, aflatã în semiîntuneric a Casei ger-

mane, Eva spãla podelele. Tatãl ei, care se trezise între
timp din somnul de frumuseþe, curãþa prin bucãtãria lui, ca sã
luceascã totul. Acolo mergea radioul. Un ºlagãr se auzea sacadat,
era o melodie pe care Eva dansase deja cu Jürgen. Peter
Alexander1 cânta „Vino cu mine în Italia!“ Jürgen dansa bine. ªi
mirosea atât de bine, a rãºinã ºi aer de mare. O þinea atât de
strâns la dans! ªtia întotdeauna ce era corect ºi ce era greºit. Eva
înghiþi în sec. Îl împinse în gând de lângã ea, furioasã ºi
dezamãgitã. Jürgen, care de o jumãtate de an încoace o suna în
fiecare dimineaþã la unsprezece de la biroul lui, nu dãduse astãzi
pentru prima datã nici un semn. Eva pocni pardoseala cu cârpa
udã de ºters pe jos. Hotãrî cã, dacã Jürgen nu dãdea nici un
semn pânã la ora douã, n-o sã-l mai revadã. În afarã de asta:
jumãtate.
— Daþi de ºtire aici. David îi întinse Evei o carte de vizitã cu
numele procurorului general, ºi o adresã ºi un numãr de telefon.
ªi dacã acceptaþi, apucaþi vã sã învãþaþi vocabularul necesar.
— La ce vã referiþi? Denumiri militare?
— Toate cuvintele imaginabile pentru felul în care poate fi
omorât un om.

Nr. 11 • 2020
22

David se întoarse brusc ºi pãrãsi birtul. Eva închise încet
uºa în urma lui.
Tatãl ei venise între timp din bucãtãrie, în haina sa albã,
pantalonii închiºi la culoare, cu boneta de bucãtar pe cap. κi
aruncase peste umãr un prosop de vase în carouri roºii. „Aratã
ca un clovn gata sã încaseze în faþã o canonadã de spaghete cu
sos de roºii“, îºi spuse Eva.
— Cine a fost? Ce a vrut? Încã vreun pretendent, draga mea
fiicã? clipi Ludwig din ochi, apoi se aºezã în genunchi în faþa
tejghelei pentru a lustrui cu prosopul de vase placa de tablã
care proteja lemnul tejghelei de loviturile cu picioarele. Eva clãtinã
enervatã din cap:
— Tatã, voi chiar aveþi o singurã chestie în cap! E vorba de
lucru. Ca translatoare la tribunal.
— Asta sunã important.
— Este un proces împotriva ofiþerilor SS care au lucrat în
acest lagãr.
— Ce lagãr?
— Auschwitz.
Tatãl ei continuã sã lustruiascã tabla de parcã n-ar fi auzit-o.
Eva privi câteva clipe partea din spate a capului sãu, unde
pãrul se tot rãrea. O datã la opt sãptãmâni îl tundea în bucãtãrie.
Nu putea sã stea mult timp liniºtit, ci se agita ca un bãieþel. Era
de fiecare datã un procedeu anevoios, dar Ludwig nu voia sã
meargã la frizer. ªi Eva avea o adevãratã repulsie de coafor. Se
temea ca un copil mic cã tãiatul pãrului acolo ar putea sã doarã.
„Smintealã nevroticã“, numea Annegret teama Evei. Eva luã din
nou peria de frecat, iar cârpa o muie în gãleatã ºi o stoarse. Apa
nu mai era decât uºor cãlduþã.
Mai pe searã, pãrinþii s-au aºezat în camera de zi. Ludwig în
stânga, în colþul sãu de sofa care se tocise, Edith în fotoliul ei
galben mic, a cãrui catifea avusese pe vremuri reflexe aurii.
Purzel se încovrigase în coºuleþul lui. Din când în când, lãtra
uºor în somn. La televizor tocmai se putea urmãri telejurnalul;
un prezentator citea ºtirile ºi erau intercalate imagini mici.
Ludwig comenta, ca de obicei, fiecare eveniment. Edith îºi luase
un lucru de mânã. Cârpea o gaurã în mãnuºa portocalie a lui
Stefan, se pare cã Purzel îºi bãgase din nou dinþii în ea. Crainicul
relata despre proiectul cel mai mare de construcþie de diguri al
Republicii Federale. Dupã o duratã de construcþie de numai
patru luni, fusese închisã ºi ultima porþiune a digului de protecþie
lung de trei kilometri, ridicat în zona tidalã din Rüstersiel2. O
fotografie arãta o grãmadã mare de nisip.
— Rüstersiel, spuse Ludwig, cu o uºoarã notã de nostalgie
în glas. Mai ºtii cum am mâncat acolo odatã calcan?
Edith nu ºi-a ridicat privirea ºi a fãcut doar „mmhî“.
„La un incendiu într o galerie de picturã din Detroit cad
victimã flãcãrilor treizeci ºi cinci de tablouri ale pictorului spaniol
Pablo Picasso. Paguba se ridicã la, calculat în mãrci vestgermane,
circa douã milioane DM“, a citit prezentatorul.
În spatele lui a apãrut o picturã cubistã, care nu fãcea nicio
impresie pe ecranul televizorului mic alb-negru.
— Asta înseamnã ºaizeci de mii de mãrci pe tablou! De ce or
fi aceste tablouri atât de scumpe, numai bunul Dumnezeu ºtie.
Edith a replicat:
— Nu te pricepi tu la asta, Ludwig.
— Nee, ºi e bine aºa.
„Din ordinul ministrului federal al afacerilor interne
Hermann Höcherl, fostul comandant principal de unitate SS3
Erich Wenger este transferat de la Direcia Federalã pentru
Apãrarea Constituþiei la Biroul administrativ din Köln.“
Peretele dindãrãtul crainicului a rãmas gri. Nu au aflat cum
arãta Erich Wenger. Pãrinþii tãceau. Respirau în acelaºi ritm. A
urmat buletinul meteorologic cu o hartã a Germaniei plinã de
cristale albe. Va ninge în continuare.
— Sã se mãrite repede cu Schoormann ãsta, a spus Ludwig,
vorbind în dialectul din nord.
Edith a ezitat. Dar dupã aceea a rãspuns:
— Da. E probabil cel mai bine.
În vila familiei Schoormann, Jürgen stãtea cu tatãl sãu ºi a
doua soþie a acestuia la cinã. Mâncau, ca în fiecare searã, abia la
opt ºi jumãtate, de vinã fiind comerþul prin poºtã. Jürgen lucrase
pânã pe searã cu colaboratorii lui la catalogul cel nou. Acum îºi
observa tatãl, care ºedea vizavi de el ºi îºi diseca suspicios pâinea
cu brânzã. Tatãl sãu slãbea vãzând cu ochii; fusese întotdeauna
un om masiv, iar acum se tot chircea, rãmânând doar o bucãþicã
de om. „Ca un strugure care în soare devine stafidã“, gândi
Jürgen. Brigitte stãtea lipitã de tatãl lui, îl mângâia pe obraz ºi-i
punea felia de brânzã înapoi pe pâine.
— Este ºvaiþer, Walli, îþi place.
— Mãcar Elveþia4 este neutrã.
Walther Schoormann muºcã cu grijã din pâinea lui ºi o
mestecã. Uneori uita sã înghitã. Atunci, Brigitte îi fãcea un semn
de îmbãrbãtare din cap. „E o comoarã“, îºi spuse Jürgen. Era
sigur cã ºi mama lui ar fi fost de acord cu ea. Prima doamnã
Schoormann, al cãrei chip delicat îl arãta o fotografie neclarã de
pe bufet, îºi pierduse viaþa în martie 1944 la un atac aerian
asupra oraºului. Jürgen avea pe atunci zece ani ºi fusese trimis
la þarã, la ferma unor þãrani din Allgäu5. Fiul acestora îi spusese
cã mama lui ar fi ars, cã ar fi alergat ca o torþã pe strãzi. Urlând.
Jürgen ºtiuse cã bãiatul voia sã-l chinuie. Dar imaginea n-o
putuse uita. Începu sã urascã tot. Chiar ºi pe bunul Dumnezeu.
Aproape cã o luase razna. În aceeaºi perioadã, tatãl lui zãcea în
puºcãrie; fusese ridicat de Gestapo în vara lui 1941 ca membru
al Partidului Comunist. Într-o dimineaþã, la douã luni dupã
încheierea rãzboiului, apãru la ferma din Allgäu, ca sã-ºi ia fiul.
Jürgen þâºnise din casã, îºi strânsese tatãl în braþe, nemaivrând
sã-i dea drumul, ºi plânsese atât de mult ºi de tare, încât pânã ºi
fiul þãranului prinsese pânã la urmã milã de el. Walther
Schoormann nu povestise atunci nimic ºi nici pânã în ziua de
azi nu vorbea despre perioada lui de detenþie. Însã de când se
îmbolnãvise, ºedea adesea ore întregi în micul ºopron din grãdinã,
pe un taburet, ºi privea spre fereastra cu zãbrele, de parcã ar fi
fost un prizonier deznãdãjduit. Când Brigitte sau Jürgen voia
sã-l ia de braþ ºi sã-l ducã afarã din ºopron, se apãra. Pentru
Jürgen era o enigmã, dar Brigitte spusese cã poate tatãl lui voia
s-o scoatã astfel în fine la capãt cu ceva ce trãise, voia sã-ºi
depãºeascã trãirea. Walther Schoormann înghiþi ºi luã, pierdut
în gânduri, încã o îmbucãturã. Pâinea cu brânzã îi plãcea. Ca
fost comunist ºi ulterior mare antreprenor, era un exemplar
unic, pe care oamenii îl priveau cu uimire. Subliniase de altfel
mereu cã tocmai datoritã atitudinii lui sociale avusese succes
dupã rãzboi. Voia sã-i ajute cu mãrfuri avantajoase pe oamenii
care pierduserã tot.Avantajoase pentru cã el ocolea comercianþii,
economisea desfacerea, chiria, colaboratorii ºi furniza direct în
casele oamenilor.„Difuzarea Schoormann“ crescu în intervalul
a zece ani, devenind o antreprizã cu ºase sute cincizeci de
angajaþi, iar el avea mereu în vedere ca oamenii sã fie bine trataþi
ºi sã se bucure de siguranþã socialã. Pe la mijlocul anilor ’50,
construi apoi pe coasta Taunusului6 o casã care deveni însã
prea mare. Numeroasele încãperi nu aveau nicio utilizare, iar
bazinul a fost umplut numai în primul an cu apã. Dupã aceea,
piscina cu plãci de faianþã bleu a zãcut nefolositã ºi goalã. Dupã
ce Walther Schoormann s-a recãsãtorit cu cinci ani în urmã cu
unul dintre manechinele care prezentau în catalogul
Schoormann lenjeria intimã, cu treizeci de ani mai tânãrã, cu
experienþã de viaþã ºi mereu încrezãtoare, a existat cel puþin o
23
Meridianele textului
persoanã în casã care sã se bucure de acest lux. Piscina a fost
din nou umplutã cu apã, Brigitte fãcându-ºi zilnic rundele. ªi în
casã mirosea din nou uºor a clor.„ªi Eva ar locui aici ºi poate ar
înota“, se gândi Jürgen. Eva. ªtia cã ea i-aºtepta telefonul. Dar
ceva ce nu putea sau nu voia sã sesizeze îl reþinea. Încã de când
era mic, Jürgen dorise sã se facã preot. Ritualurile uºor de înþeles
ºi de reþinut, parfumul ameþitor al tãmâiei, splendidele haine
preoþeºti ºi naosurile care pãreau atât de impunãtoare îl
fascinaserã. Iar Dumnezeu exista fãrã îndoialã. Mama lui
credincioasã îi sprijinise înclinaþia ºi se jucase deja cu un Jürgen
mic de cinci aniºori de-a slujba religioasã. Îi croise o sutanã
liliachie ºi, când Jürgen stãtea la masa micã din camera lui ºi
declama „O, tu, mielul lui Dumnezeu…“, ea reprezenta toatã
comunitatea enoriaºilor ºi rãspundea smerit „Mãrire þie“. Numai
cu lumânãri care ardeau ºi cu beþiºoare parfumate nu avea voie
sã umble. Tatãl, ateu convins, zâmbise mereu ironic vãzând acest
spectacol. Însã când Jürgen îºi exprimase puþin înainte de
bacalaureat dorinþa de a studia teologia, se ajunsese la tot felul
de discuþii în contradictoriu între tatã ºi fiu. În cele din urmã
însã, Walther Schoormann se supusese dorinþei soþiei lui
decedate. Jürgen a avut voie sã-ºi înceapã studiul. Dar de doi
ani încoace, lucrurile stãteau cu totul altfel. Tatãl nu mai putea
fi lãsat singur, firma suferise sensibil sub unii dintre noii directori
ºi Jürgen renunþase la planul sãu de viaþã pentru munca de o
viaþã a tatãlui sãu. Însã dacã era sã fie sincer, ºi perspectiva unei
vieþi de celibat îl deconcertase tot mai mult. Eva. Tradusese în
firma lui de câteva ori corespondenþa cu furnizorii polonezi.
Întâi îl frapase pãrul ei, pe care-l purta strâns în coc, fãrã a þine
cont de moda zilei. ªi în rest i se pãrea înduioºãtor de demodatã
ºi naivã. Se va lãsa condusã, se va supune soþului ei. Voia sã aibã
copii cu ea. Numai cã nu ºtia ce se va întâmpla când îi va mãrturisi
tatãlui sãu cã familia Evei avea un birt taman pe strada Berger.
Faptul cã familia Bruhns era evanghelicã era un punct câºtigat.
Dar un birt în „satul vesel“? Putea Eva sã fie oricât de candidã,
putea Jürgen sã sublinieze oricât de mult cã birtul se aflã în
partea cumsecade a strãzii. Fie cã era sus, fie cã era jos… ãsta
nu putea fi decât un local rãu famat! Walther Schoormann nu
era numai un antreprenor socialist, mai era ºi unul dintre rarele
exemplare de comunist pudic.
— Jürgen, ce-i atât de amuzant? Pot sã râd ºi eu cu tine?
Tatãl lui îl privi, limpede ºi direct, ca ºi cum deodatã o legãturã
în creierul lui ar fi fost iar deblocatã. Jürgen îºi puse tacâmul
deoparte.
— ªtii ce voia Schurick sã bage în catalog? Un înþepãtor de
ouã electric. Cicã e ultima modã în America.
Tatãl zâmbi, Brigitte ridicã din umeri.
— Eu aº cumpãra aºa ceva.
— Pentru cã tu cumperi tot.
Walther Schoormann luã mâna lui Brigitte ºi o sãrutã rapid,
dar drãgãstos. Dupã care o þinu în continuare strâns. Jürgen
privi dincolo de cei doi spre grãdina înzãpezitã, conceputã sã
arate ca un parc. Felinarele exterioare purtau scufii de zãpadã.
Tufiºurile nu se miºcau deloc. El trebuia s-o sune pe Eva.
1
Peter Alexander (1926-2011) a fost un cântãreþ ºi actor austriac, unul
dintre cei mai populari artiºti în þãrile de limbã germanã din anii ’50 pânã
prin anii ’80, o figurã proeminentã în lumea divertismentului.
2
Cartier din oraºul german Wilhelmshaven, de pe coasta Mãrii
Nordului.
3
SS Hauptsturmführer.
4
Schweizer Käse (brânzã ºvaiþer) ºi Schweiz (Elveþia; în texte româneºti
mai vechi, numitã ºi Sviþera).
5
O regiune în ªvabia, în sudul Germaniei, dar cuprinzând ºi o zonã
austriacã.
6
Lanþ muntos la nord de Frankfurt, vârful cel mai înalt având sub nouã
sute de metri.
Nr. 11 • 2020
 carnet plastic
F olosindu-se de variate forme de expresie:
de la sculpturã, obiect, picturã, pânã la
print digital ºi instalaþie sonorã, Darie Dup
exploreazã un concept cu care nu foarte mulþi
dintre noi suntem familiarizaþi. Astfel, titlul
poate pãrea epatant. De fapt, este. În mod
intenþionat.
Parte a unui vocabular tehnic, specific
industriei tiparului, sintagma „lorem ipsum”
rezumã tipul de text (extras din limba latinã)
folosit într-o fazã preliminarã pentru a uºura
evaluarea designului unei viitoare publicaþii sau
a unui site web. Înºiruiri de cuvinte, culese fãrã
conservarea unui sens, acestea faciliteazã
privirii accesul – „necontaminat” de conþinut –
la o primã impresie asupra aspectului paginii.
E ca ºi cum am privi de departe un tablou ºi,
din cauza distanþei prea mari, nu am putea
ataºa un sens formelor, fiind astfel în contact
nemijlocit ºi exclusiv cu culorile distribuite pe
black
cyan
yellow
magenta
de Laura Tiparu
suprafaþa acestuia. Altfel spus, un mijloc de a
te ajuta sã te opreºti, cu percepþia, la suprafaþã.
Mai avem în zilele noastre nevoie de ajutor
pentru asta? Nu. Dar avem nevoie ca artiºtii,
prin mijloace specifice, „sã ne scoatã ochii” cã o
facem. Talentul lui Darie Dup gãseºte forme to-
tal noi ºi insolite de transfigurare a tiparului
existenþial (hedonist ºi superficial) care ne
paraziteazã, zi de zi, privirea. O prezenþã
perpetuã a universului vizual creat de artist –
fragmentul antropomorf – îºi pierde, în cazul
celor mai noi lucrãri ale sale, dimensiunea
antropomorfã, dar îºi pãstreazã caracterul
„sugestiv”. E ca ºi cum ochii Domniºoarei
Pogany au þâºnit din orbite ºi îºi duc existenþa
pe cont propriu: o ultimã rãmãºiþã funcþionalã,
hipertrofiatã ºi exclusiv fiziologicã a persoanei
umane. Da, am rãmas curioºi, par sã sugereze ei,
însã asta nu probeazã umanitatea noastrã, e doar
o trãsãturã foarte adânc înfiptã în bagajul nostru
Darie Dup fecit
genetic, dar pe care o împãrþim ºi cu pisicile.
Darie Dup vine sã spunã, însã, ºi cã actul
artistic autentic nu conþine scopul afirmãrii unei
adeziuni politice, nu e o pledoarie moralã, nici
ilustrarea unei teze, ci reprezintã materializarea
unei observaþii, a unei imagini, sau a unui
amãnunt ce se distinge din banalitatea realitãþii
comune, numai pentru ochiul artistului. Capãtã
singularitate întâi pentru el ºi devine, trecând
prin el, obiect de sine stãtãtor, nou sub soare –
contrazicând Eclesiastul – adus în faþa noastrã
cu sinceritate, supus privirilor strãine, cu curaj.
Unele dintre construcþiile sale te duc cu gândul
la un copil ce a stricat o jucãrie ºi s-a strãduit
apoi sã o refacã. În cursul acestui exerciþiu, el re-
creeazã obiectul, iar rezultatul, deºi aminteºte vag
pe cel iniþial, devine ceva cu totul nou, conceput
din elemente cunoscute, dar dupã o reþetã
secretã. ªi, totuºi, nu e nimic infantil aici, e mereu
proaspãta dorinþã de a scormoni mãruntaiele
lumii pentru a gãsi forma emoþiei. Dupã o nouã
Facere tânjeºte tot artistul: iar dupã Dup, aºa
poate sã fi arãtat turnul Babel, imediat dupã
amestecarea limbilor, anatomia umanã, dacã
omul ar fi fost doar suma articulatã ludic a unor
organe, de un demiurg piºicher ºi haosul originar,
dacã înainte de creaþie ar fi fost (orice) altceva în
afarã de nimic.
În acelaºi spirit, lucrãrile ce poartã titlul
Lorem ipsum sunt rezultatul unor procedee de
descompunere ºi recompunere a întregului, prin
culoare, dar ºi prin colare. Artistul se joacã,
folosind tehnologia printului digital ºi sculptura
face un salt etimologic înapoi, devenind urmã pe
o suprafaþã, decupaj, scrijelire, cãci verbul a
sculpta are aceeaºi rãdãcinã cu verbul a scalpa.
Glafurile de magenta dramatizeazã un portret,
aºa cum sunetul, ca undã, scoate din inerþie
materia, iar culoarea, ca fracþiune a luminii,
supune imaginea lumii unei continue renovãri.