Gentamicina

Gentamicina este un antibiotic aminoglicozidic. Aminoglicozidele (AGZ) sunt

una dintre familiile de antibiotice cele mai folosite. Structura chimica include 2 sau
3 aminozaharuri legate de un aminociol. Mecanismul de actiune este de tip
bactericid. Amino-glicozidele inhiba sinteza de proteine, legandu-se intre cele 2
subunitati ribozomale 30S si 50S. Actiunea bactericida depinde de capacitatea lor
de a obtine rapid concentratii ridicate in ser si mai putin de durata contactului
bacteriei cu un anumit nivel seric. Pe acest fapt, se bazeaza tendinta actuala de
administrare a AGZ in priza unica zilnic, in locul administrarii "clasice" in 2 sau 3
prize.

Spectrul de actiune:

- cuprinde in principal bacilii gramnegativi aerobi: E. coli, Proteus, Klebsiella,

Pseudomonas, Serratia, Enterobacter, Acinetobacter. De asemenea, pot fi active pe
stafilococi sensibili la meticilina (meti-S). Enterococii sunt rezistenti la
concentratii joase de AGZ, datorita metabolismului lor partial anaerob; asocierea in
acest caz cu betalactamine sau glicopeptide determina un raspuns eficient.
Pneumococii, spirochetele si germenii anaerobi grampozitivi sau gramnegativi sunt
complet rezistenti la actiunea AGZ.

Unele AGZ au actiune in mod particular pe anumiti germeni, si anume:

streptomicina, kanamicina, amikacina pe micobacterii,inclusiv MAC;
paromomicina pe Entamoeba histolytica, Cryptosporidium.

Rezistenta bacteriana fata de AGZ are mai multe mecanisme:

- mecanismul principal este reprezentat de enzime plasmidice pentru coci

grampozitivi si bacili gramnegativi (aminozidacetiltransferaze,
aminozidfosfotransferaze, aminozidnucleotidoltransferaze);

- un alt mecanism consta in alterarea tintei de actiune: modificarea unui aminoacid

din structura unei proteine ribozomale, ceea ce va duce la scaderea afinitatii
subunitatii 30S fata de AGZ;
- mutatii care afecteaza difuzia pasiva la nivelul porinelor, ceea ce determina
reducerea acumularii AGZ in bacterie.

Avand in vedere riscul de selectie de tulpini rezistente pentru multi bacili

gramnegativi, precum si pentru stafilococ, se recomanda folosirea AGZ in asociere
si nu in monoterapie; AGZ se asociaza sinergic cu betalactamine, cu glicopeptide
sau cu fluorchinolone.

Calea de administrare, pentru cele mai multe AGZ, este parenterala i.m sau i.v. Se
recomanda ca administrarea i.v. sa se faca in microperfuzie cu durata scurta
(minimum 30 min.) si nu in bolus.

Tendinta recenta este de se administra in priza unica zilnic, dar se pot administra si
in 2 sau 3 prize/zi.

Neomicina si paromomicina se administreaza pe cale orala.

Tobramicina se poate administra pe cale inhalatorie.

AGZ nu se administreaza intraperitonal, din cauza riscului de apnee.

In conditii normale, absorbtia AGZ se face in intestin. La nou-nascut, sugar si

prematur, din cauza permeabilitatii crescute a mucoasei digestive, neomicina se
absoarbe in cantitate mare din tubul digestiv, realizand niveluri mari in ser, astfel
incat utilizarea in aceste conditii este contraindicata.

Metabolizare. AGZ cu actiune sistemica nu se metabolizeaza, se elimina renal prin

filtrare glomerulara 90% in prima zi, restul lent in urmatoarele 2 saptamani.

Se leaga in proportie mica de proteinele plasmatice.

Difuzarea in parenchime este inegala: moderat in lichidele seroase si lichidul

sinovial 50%, slab respirator, slab biliar 30%, deloc in LCR si in oase.

Indicele terapeutic al AGZ este mic, doza eficienta fiind apropiata de doza toxica.
In caz de supradozare, se indica hemodializa sau dializa peritoneala.

Reac|ii adverse

Exista 3 reactii adverse principale, care pot fi produse de AGZ, si anume:

nefrotoxicitatea, ototoxicitatea si blocada neuromusculara.
Nefrotoxicitatea se manifesta prin reducerea filtrarii glomerulare si afectare
tubulara proximala, exprimata prin scaderea densitatii urinare, proteinurie, aparitie
de cilindrii granulosi, apoi cresterea ureei si creatininei, eventual oli-gurie. Astfel,
ele pot induce insuficienta renala sau pot agrava o insuficienta renala preexistenta.

Riscul este mai mare, in cazul administrarii unor doze mari si/sau pentru perioade
lungi (peste 7-10 zile), mai ales la persoane cu alterare preexistenta a functiei
renale.

Riscul este crescut, daca concomitent se admi-nistreaza: vancomicina,

ciclosporina, amfotericina B, cisplatina, polimixina B, aciclovir, diuretice
(furosemid, acid etacrinic) sau substante de contrast injectabile.

Riscul este scazut, daca se administreaza odata pe zi sau in asociere cu peniciline

anti-Pseudomonas.

Din aceste motive, se recomanda hidratare cores-punzatoare a pacientilor si

monitorizarea functiei renale (determinare periodica a ureei, creatininei, densitatii
urinare, sedimentului urinar).

Indicatii terapeutice ale gentamicinei:

Gentamicina este indicata pentru tratamentul infectiilor sistemice severe datorate

indeosebi unor bacterii gram--negativ aerobe sensibile.

Aceste infectii sunt:

• septicemie sau alte infectii sistemice severe;

• infectii intraabdominale: peritonita, abcese, colangita (de regula, in asociere cu

metronidazol sau clindamicina);

• infectii neonatale severe;

• infectii ale aparatului renal;

• infectii secundare arsurilor, leziunilor traumatice sau chirurgicale;

• tularemie;

• endocardita (de obicei in asociere cu un antibiotic beta-lactamic).

In plus, gentamicina este indicata in profilaxia infectiilor postoperatorii
intraabdominale, indeosebi atunci cand este implicat aparatul urinar sau intestinul.
Cand interventia chirurgicala se adreseaza intestinului, o singura doza de
gentamicina se asociaza cu metronidazol sau cu clindamicina.

Compozitie:

Gentamicin solutie injectabila 40 mg/1 ml

-1 fiola (1 ml solutie injectabila) contine sulfat de gentamicina 40 mg si excipienti:

p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil, edetat disodic, metabisulfit
de sodiu, apa distilata pentru preparate injectabile. Gentamicin solutie injectabila
80 mg/2 ml

-1 fiola (2 ml solutie injectabila) contine sulfat de gentamicina 80 mg si excipienti:

p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil, edetat disodic, metabisulfit
de sodiu, apa distilata pentru preparate injectabile. Un ml solutie injectabila contine
sulfat de gentamicina 40 mg.

Proprietati:

Grupa farmacoterapeutica: aminoglicozide. Cod ATC: J01G B03.

Gentamicina este un antibiotic aminoglicozidic. Spectrul actiunii sale

antibacteriene include germeni gram-negativ: Pseudomonas aeruginosa, Proteus
indol-pozitivi si indol-negativi, E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Serratia,
Citrobacter, Salmonella, Shigella, Providencia, Campylobacter, Brucella,
Moraxella, cat si unii germeni gram-pozitiv, cum sunt stafilococi (incluzand
tulpinile penicilino - si meticilino - rezistente) si Listeria monocitogenes.

Gentamicina administrata intramuscular se absoarbe rapid si in totalitate, iar

concentratia plasmatica maxima se realizeaza dupa 30-90 minute. La 60 min dupa
admninistrarea dozei intravenoase se realizeaza aceleasi concentratii ca dupa
administrarea intramusculara a unei doze similare. Aproximativ 90% din doza
administrata, se excreta pe cale renala, nemodificata, prin filtrare giomerulara.
Datorita actiunii postantibiotice de lunga durata a gentamicinei, efectul fiecarei
doze consecutive este mai mic, deoarece in timpul perioadei postantibiotice
bacteriile sunt mai putin sensibile la actiunea gentamicinei. in ceea ce priveste
eficacitatea terapeutica, administrarea gentamicinei in priza zilnica unica are un
dublu avantaj: in primul rand, se realizeaza un efect antibacterian crescut datorita
concentratiei plasmatice mari a gentamicinei, iar in al doilea rand, efectul
antibacterian al dozei urmatoare este mai puternic, datorita intervalului mai mare
de timp dintre 2 doze.

Contraindicatii:

-hipersensibilitate la gentamicina sau la oricare dintre componentii produsului;

miastenia gravis.

Precautii:

Pacientii tratati cu gentamicina trebuie sa fie monitorizati atent (se vor avea in
vedere simptome de hipoacuzie, vertij si tinitus}, deoarece ca si alte
aminoglicozide, gentamicina poate fi nefrotoxica, poate exercita un efect daunator
asupra organelor auzului, echilibrului si asupra conductibilitatii neuromusculare.
Cand este necesar un tratament prelungit sau cu doze mai mari, se recomanda
monitorizarea functiilor renala, vestibulara si auditiva. La pacientii cu insuficienta
renala severa si la cei varstnici (peste 65 de ani), doza va fi ajustata in concordanta
cu functia renala. Sunt necesare precautii speciale atunci cand gentamicina este
administrata pacientilor cu sindrom miastenic sau parkinsonism, deoarece se poate
produce bloc neuromuscular. Acesta poate fi evitat prin reducerea vitezei de
administrare intravenoasa.

In caz de interventii chirurgicale medicul anestezist trebuie informat ca pacientul

este tratat cu gentamicina.

Interactiuni:

Anumite diuretice cu actiune intensa (acidul etacrinic si furosemidul) pot

intensifica reactiile adverse ale gentamicinei, prin cresterea concentratiei
plasmatice si tisulare a aminoglicozidului.
Administrarea intravenoasa de diuretice poate mari riscul de afectare renala,
acustica si vestibulara.

Administrarea concomitenta cu blocante neuromusculare (succinilcolina si

tubocuraina) poate duce la agravarea blocului neuromuscular si ia paralizie
respiratorie. Antidoturile sunt calciu si neostigmina.

Gentamicina nu trebuie utilizata in asociere cu alte medicamente neurotoxice si

nefrotoxice, indeosebi cu amikacina, tobramicina, vancomicina, cefaloridina,
viomicina si polimixina B.

Administrarea concomitenta cu amfotericina B, ciclosporina, clindamicina,

piperacilina, metoxifluran, foscarnet, substante de contrast intravenoase si
cisplatina, creste riscul de afectare renala, acustica si vestibulara.

Atentionari special:

-Sarcina si alaptarea

Aminoglicozidele traverseaza bariera placentara si pot afecta organul auditiv si

vestibular al fatului. in timpul sarcinii, Gentamicin trebuie administrat numai in
situatii care pun viata in pericol si numai daca alt antibiotic nu poate fi utilizat.

Deoarece gentamicina se excreta in laptele matern, in timpul tratamentului se

recomanda intreruperea alaptarii.

-Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Gentamicina poate afecta aparatul vestibular, provocand initial greata si vertij.

Deoarece aceasta stare se poate inrautati dupa intreruperea tratamentului, pacientul
trebuie avertizat asupra acestui lucru.

Doze si mod de administrare:

Gentamicin se administreaza intramuscular sau intravenos, folosindu-se aceleasi

doze. Gentamicin poate fi injectat direct in vena sau administrat printr-un cateter
intravenos. Timpul de injectare este de 2-3 minute. Atunci cand doza zilnica totala
este administrata odata, timpul de injectare este de 15 minute.
 Datorita efectului postantibiotic prelungit al gentamicinei, eficacitatea dozelor
urmatoare, administrate in perioada in care efectul postantibiotic se mentine inca
activ, este mica, deoarece in acest interval bacteriile sunt mai putin sensibile la
gentamicina. Pentru realizarea unei eficacitati terapeutice maxime, administrarea
gentamicinei intr-o doza zilnica unica confera un dublu avantaj: actiune bactericida
mai puternica, rezultata din concentratia mare de medicament si actiune bactericida
mai mare a dozelor urmatoare, rezultata din prelungirea intervalului de timp dintre
doze.

Administrarea gentamicinei intr-o doza zilnica unica nu se recomanda la pacientii

cu imunodeficiente (neutropenie), cu insuficienta renala severa, cu endocardita sau
in timpul sarcinii.