Subiecții drepturilor afacerilor

Subiecte ale raportului juridic, respectiv şi ale activităţii de întreprinzător nu pot fi decât
oamenii, fie individual, fie grupaţi în forme organizate.
Subiecte ale dreptul comercial sunt persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activitate de
întreprinzător, adică au dobândit, prin înregistrare sau prin alt mod stabilit de lege, calitatea de
întreprinzători. Deoarece dreptul comercial încorporează şi normele de drept public, au calitatea
de subiecte şi persoanele juridice de drept public care înregistrează, autorizează, licenţiază,
supraveghează, controlează etc. persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător, deţinând
în aceste raporturi o poziţie dominantă.

Persoana fizică ca subiect de drept comercial

Conform legislaţiei în vigoare, persoana fizică este omul privit individual, ca titular de
drepturi şi obligaţii. Persoana fizică are dreptul să practice activitatea de întreprinzător, fără a
constitui o persoană juridică, din momentul înregistrării de stat în calitatea de întreprinzător
individual.
Pentru ca persoana fizică să fie recunoscută ca subiect al dreptului comercial, trebuie să
dispună de capacitatea juridică care, la rândul său, se împarte în capacitatea de folosinţă şi
capacitatea de exerciţiu. Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii civile se recunoaşte, în egală
măsură, tuturor persoanelor fizice. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice apare la momentul
naşterii şi încetează odată cu moartea. Spre deosebire de capacitatea de folosinţă, capacitatea de
exerciţiu presupune aptitudinea persoanei de a dobândi prin fapta proprie şi de a exercita
drepturile civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le exercita. Capacitatea de
exerciţiu apare la 18 ani, se permite practicarea activităţii de întreprinzător, până la atingerea
vârstei de 18 ani, în trei cazuri, şi anume: minorul dobândeşte prin căsătorie capacitatea deplină
de exerciţiu. Al doilea caz este atunci când este recunoscută capacitatea de exerciţiu deplină a
minorului care a atins vârsta de 16 ani, dar care lucrează în baza unui contract de muncă sau cu
acordul părinţilor, tutorilor, curatorilor, practică activitatea de întreprinzător (cazul al treilea).
Persoana juridică ca subiect al dreptului comercial

Subiect de drept nu este numai omul izolat, considerat în sensul dreptului ca persoană fizică.
Viaţa în societate şi multiplele interese care nu pot fi satisfăcute prin activitatea singulară a
individului l-au determinat să intre în diferite colectivităţi. Aceste colectivităţi, organizate ca
entităţi distincte de membrii care le compun şi sprijinite economic pe o masă de bunuri comune în
vederea satisfacerii unor interese comune, au devenit subiecte de drept de sine stătătoare. Ele sunt
persoane juridice sau morale.
Conform dispoziţiilor art. 57 al Codului civil al R.M., nr. 1107/2002, din Codul civil,
persoanele juridice sunt de drept public şi de drept privat, situate, în raporturile civile, pe poziţii
de egalitate.
Persoane juridice de drept public sunt: statul, unităţile administrativ-teritoriale, alte
autorităţi publice. Deşi sunt în drept să participe la raporturi juridice civile, ele nu au calitatea de
întreprinzător şi nu desfăşoară afaceri în nume propriu.
Dacă sunt de un interes public major, activităţile se decretează ca monopol de stat şi se
permite a fi desfăşurate exclusiv de către întreprinderile de stat sau chiar de organele statului.
Unităţile administrativ-teritoriale sunt în drept să înfiinţeze şi să gestioneze întreprinderi
municipale care să desfăşoare activităţi de întreprinzător de interes public local. De asemenea,
ele au dreptul să participe la constituirea de societăţi comerciale pe acţiuni şi cu răspundere
limitată dacă în acest sens decide consiliul local.
Unele operaţiuni economice ale statului şi ale altor persoane juridice de drept public sunt
de aceeaşi natură juridică ca şi activitatea de întreprinzător, ca, de exemplu, arendarea bunurilor
ce le aparţin, transmiterea dreptului de prospecţiune şi explorare a resurselor naturale, în cazul
concesiunilor acordate investitorilor, acordarea de credite, prin Banca Naţională a Moldovei,
băncilor comerciale.
Persoana juridică de drept privat. Potrivit art.59 din Codul civil, persoanele juridice de
drept privat pot avea scop lucrativ (comercial) şi scop nelucrativ (necomercial).
Divizarea persoanelor juridice de drept privat în societăţi comerciale şi necomerciale este
cunoscută legislaţiilor dreptului continental de la apariţia primelor codificări. Această clasificare
are la origine scopul pe care şi-1 propun fondatorii la constituirea persoanei juridice. Dacă ei îşi
propun să obţină beneficiu, o astfel de persoană are scop lucrativ, asupra ei dobândind drepturi
patrimoniale şi transmisibile. Dacă îşi propun alte scopuri decât obţinerea de profit, fondatorii
vor constitui o persoană juridică cu scop nelucrativ dobândind asupra ei, de regulă, drepturi
nepatrimoniale şi netransmisibile.
Persoane juridice cu scop lucrativ sunt societăţile comerciale, întreprinderile de stat şi
municipale, cooperativele de producţie şi cooperativele de întreprinzător. Fondatorii societăţilor
comerciale urmăresc scopul de a obţine beneficii din activitatea societăţii şi a le împărţi între ei
cu titlu de dividend. Acelaşi scop, este urmărit şi de fondatorii întreprinderilor de stat şi
municipale, precum şi de membrii cooperativelor de întreprinzător şi a cooperativelor de
producţie. Altfel spus, persoanele juridice cu scop lucrativ sunt constituite şi gestionate de
fondatori, asociaţi, membri, acţionari pentru obţinerea anumitor foloase materiale.
Ca mecanisme de concentrare a capitalului şi de limitare a riscului ce rezultă din activitatea
de întreprinzător, persoanele juridice cu scop lucrativ sunt acele subiecte prin care se
desfăşoară majoritatea activităţilor de întreprinzător. Ele produc mărfuri, execută lucrări,
prestează servicii, contribuie la bunăstarea cetăţenilor şi la dezvoltarea economică a ţării.
Persoana juridică cu scop nelucrativ (necomercial) se fondează pentru satisfacerea
intereselor spirituale, profesionale, culturale, ştiinţifice, sociale etc, ceea ce necesită mijloace
materiale, inclusiv băneşti, obţinute din cotizaţiile de membru, din donaţii, dar şi din activităţi
economice aducătoare de profit. Prin urmare, în anumite condiţii, şi persoanele juridice cu scop
nelucrativ au dreptul, cu titlu de excepţie, să desfăşoare activitate de întreprinzător. Venitul
realizat de organizaţia necomercială din activitatea de întreprinzător nu poate fi împărţit între
membrii ei, ci este destinat realizării scopurilor propuse, membrii neavând drepturi patrimoniale
transmisibile faţă de ea.
Persoanele juridice care nu au scop lucrativ sunt organizaţii necomerciale, constituite în
formă de asociaţii, instituţii, fundaţii, sindicate, patronate, partide, asociaţii religioase uniuni de
persoane juridice etc.

FORMELE ORGANIZATORICO-JURIDICE DE ANTREPRENORIAT

O problemă de bază, care stă în fața unui întreprinzător este cea a alegerii formei juridice a
întreprinderii.
Pentru a determina forma juridicî potrivită corespunzătoare condițiilor sale specifice de
activitate, întreprinzatorul trebuie să aibă în vedere urmatoarele criterii de alegere:

 suma de bani necesară inițierii afacerii și a modului ei de obținere;

 profitul net estimat de a se obține în următorii cinci ani;
 calificarea specială și competența pe care le are și care il vor ajuta în derularea cu
succes a afacerii;
 experiența pe care o are în sfera de activitate a afacerii;
  perspectiva de dezvoltare a afacerii și aptitudinile manageriale ale
întreprinzătorului;
 cota-parte din capitalul social care dorește să o dețină și, implicit, participarea la
luarea deciziilor și impărțirea profiturilor;
 taxele necesare pentru inițierea afacerii și procedurii de constituire;

În Republica Moldova formele organizatorico-juridice ale activității de antreprenoriat sunt

determinate de „Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi” nr.845-XII din 03.01.1992.
Conform acestei legi, activitatea de antreprenoriat în Republica Moldova poate fi practicată sub
urmatoare forme organizatorico-juridice:

 întreprindere individuală;

 societate în nume colectiv;

 societate în comandita;

 societate cu raspundere limitată;

 societate pe acțiuni;

 cooperativa de producție și de întreprinzător;

 întreprindere de stat și întreprindere municipală.

Întreprinderea individuală este o activitate economică desfășurată de către o persoană fizică, în

condițiile prevăzute de lege, cu scopul obținerii de profit, pe risc propriu, cu răspunderea
nelimitată pentru obligațiile firmei cu întreg patrimoniul personal.
Î.I. este una dintre cele mai accesibile forme organizatorico-juridice de desfășurare a
activității de antreprenoriat. Poate fi întemeiată de o singură persoană și va aparține acesteia cu
drept privat sau poate fi întemeiată de membrii unei familii și în cazul respectiv va aparține
acestora cu drept de proprietate comună.
În general, cheltuielile suportate de întreprinzător pentru înregistrarea întreprinderii sunt
reduse, iar modalitatea de înregistrare este una simplă. Întreprinzător individual este considerată
persoana fizică cu capacitate deplină de exercițiu, care îndeplinește activitatea de întreprinzător,
fiind cetățean al țării unde se dorește deschiderea întreprinderii sau cetățean străin domiciliat în
țara respectivă.

Gospodărie țărănească. Potrivit legislației Republicii Moldova gospodăriile țărănești este o

întreprindere individuală, bazată pe proprietate privată asupra terenurilor agricole și asupra altor
bunuri, pe munca personală a membrilor unei familii, având ca scop obținerea de produse
agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderența propriei producții agricole.
Gospodăria țărănească are statut juridic de persoană fizică, membrii gospodăriei țărănești poartă
răspundere solidară nelimitată pentru obligațiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, cu excepția
unor bunuri. Conform legislației numai gospodăriile țărănești pot desfășura activitate individuală
de întreprinzător în agricultură.

Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere fondată de două sau mai multe persoane
juridice și /sau fizice, constituită prin asociere pe baza de încredere reciprocă a unor parteneri
cunoscuți între ei, care aduc aporturi patrimoniale și participă personal la activitățile societății în
baza contractului de constituire încheiat între partenerii ei.
 Societatea în nume colectiv, ca și întreprinderea individuală, se reprezintă în cadrul
raporturilor de drept ca persoană fizică. Pentru obligațiile societății, toți partenerii asociați poartă
răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniu lor, exceptându-se bunurile care, în
conformitate cu legislația în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
Fiecare membru introduce partea sa sub formă de bani sau bunuri materiale, sau și una și alta,
sau propria productivitate a muncii. Între membrii societății se încheie un contract ce prevede
toate laturile relațiilor interne. Dreptul de a conduce cu această societate o are fiecare membru.
Fiecare membru răspunde nelimitat de datoriile socieății.

Societatea cu răspundere limitată reprezintă o întreprindere formată din persoane fizice sau
juridice, care și-au asociat bunurile în scopul desfășurării în comun a unei activități de
antreprenoriat în baza contractului de constituire (de societate) și a statutului.
Capitalul statutar (social) subscris al societății cu raspundere limitată este divizat în cote-părți.
Cotele-părți ale asociaților sunt confirmate prin certificate emise de administratorii societății.
Aceste cote nu pot fi reprezentate prin titluri de valori.
Societatea cu răspundere limitată (SRL) în cadrul raporturilor de drept este o persoana juridică
și poartă răspundere pentru obligațiile asumate cu întreg patrimoniul său. Asociații societății cu
răspundere limitată poartă răspundere pentru obligațiile societății numai în limitele valorii
cotelor-părți care le aparțin.

Societatea pe actiuni(SA)este una dintre cele mai răspândite forme ale întreprinderii în
economia de piață, numărul lor este relativ mic. SA poate fi înființată de o singură, ori de mai
multe persoane (fizice sau juridice) din Republica Moldova, precum și din state străine, în scopul
desfășurării activității de antreprenoriat. În cazul în care societatea este înființată de două ori mai
multe persoane (fizice sau juridice), se perfectează contractul de societate. Îndiferent de numărul
persoanelor care înființează SA, statutul asociației se elaborează și se aprobă de acționarii ei.
Societatea pe acțiuni nu poate avea mai puțin de doi membri și își desfășoară activitatea în baza
Legii privind societățile pe acțiuni.

Cooperativa de producție este o întreprindere formată de trei și mai mulți cetățeni care și-au
asociat bunurile în scopul desfășurării în comun a unei activități de antreprenoriat, bazate
preponderent pe munca personală a membrilor ei și pe cooperarea cotelor de participare la
capitalul acesteia. Cooperativa de producție este o întreprindere de drept privat cu scop lucrativ.

Cooperativa de întreprinzător este o întreprindere fondată de cel puțin cinci persoane juridice
și/sau fizice care practică activități de întreprinzător, ce are scopul de a contribui la obținerea de
către membrii săi a profitului. O cerință obligatorie, ca și pentru cooperativa de producere, este
existentă a trei și mai mulți memebri.

Cooperativa de producție și de întreprinzător sunt persoane juridice și răspund pentru obligațiile

asumate cu patrimonial lor. Cooperatorii poarta raspundere pentru obligațiile cooperativei de
producție și de întreprinzător în limitele cotelor care le aparțin din patrimoniul cooperativei.

Întreprinderea de stat și întreprinderea municipală. Aceste întreprinderi se înființează și se

dotează cu bunuri de către organele de stat sau de organele administrației locale. Întreprinderile
de stat și municipale sunt persoane juridice și poartă răspundere pentru obligațiile asumate cu
întreg patrimoniul lor.
Întreprinderile de stat și municipale în activitatea lor economică sunt subordonate organelor de
stat și organelor administrației locale, însă ele nu poartă răspundere pentru obligațiile organelor
administrației de stat și ale organelor administrației locale.
La randul lor, organele administratiei de stat si organele administratiei locale nu poarta
raspundere pentru obligatiile intreprinderii de stat si cele ale intreprinderii municipale.