Elemente de organizare a proceselor de productie pentru executia proiectelor de

constructii

Rezumat

Pornind de la definirea procesului de productie in constructii se prezinta, pe baza

principalilor parametri de organizare, posibilitatile de imbunatatire in timp si spatiu a factorilor
de productie in vederea consumarii lor cu maximum de eficienta.

Sunt prezentate modele organizatorice pentru procesele simple de productie: metodele

succesiva, paralela, combinata, precum si metoda de organizare in lant pentru procesele
complexe si ciclurile de procese de productie. Capitolul se incheie cu evidentierea posibilitatilor
de apreciere a eficientei economice a organizarii in lant.

Cuprins

1. Procesul de productie in constructii - notiune, elemente componente

2. Clasificarea proceselor de productie in constructii

3. Parametrii de organizare a procesului de productie in constructii

4. Metode de organizare a proceselor de productie in constructii

5. Posibilitati de apreciere a eficientei organizarii proceselor de productie dupa metoda de

organizare in lant

1 Procesul de productie in constructii - notiune, elemente componente

Procesul de productie specific realizarii unui proiect de constructii este compus din
procese de munca si procese naturale. Procesele de munca au un rol determinant, deoarece in
cadrul lor materialele de constructii sunt preparate, prelucrate, puse in opera sau montate.

Uneori, procesul de munca inceteaza, iar transformarea materialelor de constructii are loc
ca urmare a actiunii factorilor naturali cunoscuti si folositi de om (intarirea betonului, a
mortarului - in cazul lucrarilor de betoane sau de executare a tencuielilor -, uscarea zugravelii si
a vopselei - in cazul lucrarilor de finisaj - etc.) sau poate continua dupa realizarea procesului
natural si/sau concomitent cu acesta, in vederea crearii conditiilor necesare pentru accelerarea
sau incetinirea desfasurarii acestuia.

1
 Procesul de productie in constructii poate fi definit ca ansamblul proceselor de munca
si al proceselor naturale care se desfasoara succesiv sau concomitent in vederea transformarii
cantitative si calitative a materialelor de constructii pentru prepararea, prelucrarea, punerea in
opera sau montarea acestora, cu ajutorul utilajelor, echipamentelor si instrumentelor specifice
ramurii constructiilor. Rezultatul final se concretizeaza in obiecte imobile necesare satisfacerii
nevoilor sociale. Orice proces de productie incepe si se termina cu un proces de munca.

Procesul de productie in constructii este format dintr-o serie de elemente componente,

cum sunt: operatia, faza, trecerea, manuirea si miscarea.

Operatia este partea procesului de productie, omogena din punct de vedere tehnologic,

ce constituie obiectul unei norme de munca si care trebuie executata, intr-un anumit interval de
timp, de catre un executant - individual sau colectiv - pe un anumit loc de munca, prevazut cu o
inzestrare specifica in utilaje si unelte de munca. Impartirea procesului tehnologic in elemente
componente simple (figura 33) trebuie astfel facuta incat acestea sa poata fi comensurate usor si
sa se poata atribui ca sarcini unor executanti. Cerinta unitatii tehnologice este impusa de
necesitatea continuitati procesului de productie. Operatia nu se concretizeaza intr-o productie
finita, dar este necesara pentru realizarea acesteia.

2
Figura 33. Schema generala a procesului tehnologic pentru un bloc de locuinte

Operatiile, in functie de structura volumului de munca solicitat, pot fi diferentiate in

operatii simple si operatii grupate. In cadrul operatiilor simple se vor include procesele de munca
simple (saparea manuala a pamantului, incarcarea acestuia, transportul etc.). Operatiile grupate
inglobeaza mai multe procese de munca simple, aferente unor procese de productie elementare,
unitar organizate, cum ar fi: la turnarea betonului - lopatarea, vibrarea, nivelarea etc.; la
executarea armaturilor - fasonarea armaturilor, asamblarea lor in carcase, montarea armaturilor;
la lucrarile de zidarie - intinderea patului de mortar, asezarea caramizilor, umplerea rosturilor cu
mortar etc.
3
 Scopul divizarii procesului de productie in operatii este acela de a contura, cat mai precis,
raspunderea executantului pentru munca ce i-a fost incredintata. Pentru a putea determina insa
timpul de munca necesar realizarii acestor sarcini de productie este necesar ca operatia sa fie
impartita in faze.

Faza este o subdiviziune a operatiei caracterizata prin folosirea aceleiasi unelte de lucru

si a aceluiasi regim tehnologic, in care obiectul muncii sufera o singura transformare
tehnologica. Astfel, in cadrul operatiei de tencuire a peretilor de caramida cu mortar de var si
adaos de ciment, se disting urmatoarele faze: pregatirea suprafetei, cuprinzand curatirea
rosturilor zidariei; trasarea tencuielii cu ajutorul reperelor de mortar (stalpisori); amorsarea
suprafetelor de tencuit cu lapte de ciment (sprit); executarea grundului; executarea fetei vazute
(tinci).

Exista operatii simple care nu se subdivid in faze, cum ar fi: montarea parchetului pe un
suport existent; slefuirea mecanica a pardoselilor executate din mozaic etc. Aceste operatii au un
singur regim tehnologic pe toata suprafata incaperii.

In unele cazuri, faza poate fi descompusa in treceri.

Trecerea reprezinta o parte a fazei care se repeta identic, cu acelasi regim de lucru, pe

acelasi loc de munca, cu aceleasi scule sau instrumente. Astfel, la realizarea tencuielilor, grundul
si tinciul se executa in doua pana la trei reprize, fiecare in mod identic, denumite treceri. La
executarea vopsitoriilor, a zugravelilor, trebuie sa se aplice mai multe straturi succesive de
vopsea sau huma, fiecare strat reprezentand o trecere. La operatia simpla de sapare manuala a
unui sant exista o singura faza, divizata in mai multe treceri reprezentate de straturile de pamant
luate succesiv pana la atingerea adancimii necesare.

2. Clasificarea proceselor de productie in constructii

In constructii - montaj procesele de productie se clasifica dupa mai multe criterii, si

anume:

a) in functie de continutul tehnologic si succesiunea lor in timp, procesele de productie se

impart in: procese de prelucrare (preparare - prelucrare), prin care materialele se pregatesc in
vederea introducerii lor in opera (preparari betoane, mortare etc.); procese de
transport; procese de punere in opera, prin care materialele - dupa ce au fost pregatite,
prelucrate si transportate - se introduc in constructii fie definitiv, fie provizoriu; procese de

4
montaj, prin care prefabricatele sau fondurile fixe realizate de industrie se monteaza, in vederea
imobilizarii lor.

Cunoasterea acestei clasificari ajuta la stabilirea succesiunii proceselor de productie si

determinarea metodelor de organizare a productiei si a muncii.

b) in functie de complexitatea tehnologica si organizatorica, distingem: procese

simple, procese complexe, formate din mai multe procese simple legate intre ele intr-o
succesiune tehnologica sau organizatorica si care sunt executate de formatii de muncitori de
meserii diferite, si cicluri de procese, formate dintr-o insiruire de procese simple sau complexe,
legate intre ele dupa considerente tehnologice sau organizatorice. Ciclul de procese se intalneste
in cazul executarii majoritatii constructiilor (cladiri de locuit, social - culturale, hale industriale
etc.).

Cunoasterea acestei clasificari serveste la rezolvarea unor probleme pe linia planificarii

volumului de lucrari, a aprovizionarii cu materiale a santierului, organizarea productiei si a
muncii;

c) in functie de pozitia procesului fata de nivelul terenului, intalnim: procese

supraterane (executate deasupra cotei 'zero'); procese subterane (executate sub cota 'zero')
si procese de cota 'zero'.

Cunoasterea acestei clasificari este necesara deoarece fiecare din procesele mentionate solicita
masuri specifice de organizare, planificare, conducere etc.;

d) in functie de pozitia procesului de productie fata de obiectul construit, deosebim procese

exterioare si procese interioare.

Cunoasterea clasificarii contribuie la rezolvarea unor probleme de organizare, planificare etc.,

deoarece fiecare din aceste procese prezinta particularitati specifice (cazul perioadei de timp
friguros 15 noiembrie - 15 martie);

e) in functie de gradul de mecanizare, procesele de productie din constructii-montaj se impart

in: procese manuale, procese manual-mecanice si procese mecanizate.

Cunoasterea clasificarii proceselor de productie din acest punct de vedere prezinta importanta pe
linia cresterii productivitatii muncii, a stabilirii numarului de muncitori, dimensionarea unor
lucrari de santier etc.
5
3. Parametrii de organizare a procesului de productie in constructii

Parametrii de organizare sunt marimi specifice, cu ajutorul carora se poate caracteriza si organiza
procesul de productie in constructii-montaj. Dupa felul cum sunt folositi la organizarea
procesului de productie, parametrii de organizare pot fi grupati in : parametrii organizatorici,
parametri de desfasurare (organizare) in spatiu si parametri de desfasurare (organizare) in timp.

a) Parametrii organizatorici ajuta la determinarea volumelor de lucrari si a volumelor de

munca, fiind influentati de tehnologia aleasa. Acesti parametri se gasesc intr-o legatura
permanenta, raportul lor fiind stabilit de marimea normei de munca. Din cadrul parametrilor
organizatorici fac parte volumul de lucrari si volumul de munca, - parametri principali - si
formatiile de munca, - parametrii auxiliari.

Volumul de lucrari (Qi) reprezinta totalitatea lucrarilor de constructii-montaj pentru un proces 'i'

preluat din antemasuratoare sau din listele cu cantitati de lucrari (procesul 'i' corespunzand unui
stadiu fizic) si exprimat in unitati de masura naturale (m.c., pentru lucrari de sapatura de pamant,
betoane, zidarie; metrii patrati, pentru lucrari de tencuieli, zugraveli, pardoseli; metrii liniari,
pentru retele etc.)

Volumul de munca (Vi) reprezinta cantitatea de manopera, exprimata pe baza normei de timp in

om-ore sau om-zile, necesara executarii volumului de lucrari Qi. Volumul de manopera este
direct proportional cu volumul de lucrari, in cazul in care norma de timp (nt) este constanta.

Vi = Qi x nti

Un proces simplu de lucru poate avea norma de timp diferita pe unitatea de masura a lucrarii, in
functie de tehnologia aleasa, gradul de mecanizare, conditiile naturale etc. Astfel, spre exemplu:
lucrarile de sapaturi in spatii inguste, fata de sapaturi in spatii largi; sapaturi manuale, fata de
sapaturi mecanizate; sapaturi in teren tare, fata de sapaturi in teren moale etc. In acest caz,
determinarea volumului total de munca se va face folosind o norma de timp medie.

Pentru a determina cu exactitate volumul de munca aferent unui anumit volum de lucrari al unui
proces simplu 'i' nu este suficient sa inmultim volumul de lucrari cu norma de timp (sau sa-l
raportam la norma de productie -simpla sau medie ponderata), ci este necesar sa corectam
rezultatul cu indicele planificat de realizare a normelor (pi), astfel :

6
Formatia de munca este un parametru organizatoric auxiliar, ce poate fi utilizat, impreuna cu
volumul de munca, pentru determinarea parametrilor de desfasurare in timp a lucrarilor de
constructii-montaj. In functie de marimea ei, formatia de munca poate fi: formatia minima de
munca; echipa de munca (alcatuita din mai multe formatii minime de munca); brigada
complexa (alcatuita din mai multe echipe specializate si complexe) sau specializata (alcatuita
din mai multe echipe cu aceeasi specializare).

Formatiile de munca pot fi dimensionate pe baza volumului de lucrari, a normelor de munca si a

duratei de executie planificate. Numarul de formatii minime dintr-o echipa (f) se poate determina
astfel :

, in care :

Q - reprezinta volumul de productie ce trebuie executat de o echipa;

Te    - durata de executie planificata, in zile ;

Np    - norma de productie a unei formatii minime de lucru pe schimb ;

pi    - indicele mediu de indeplinire a normei la capitolul de lucrari considerat

, unde :

m - reprezinta numarul de muncitori dintr-o formatie minima ;

TS    - durata unui schimb (8 ore) ;

Nt    - norma de timp pe unitatea de productie.

Numarul de muncitori (M) ce alcatuiesc echipa de munca se determina astfel :

M = m x f ; deci  , in care :

7
NS    - reprezinta numarul de schimburi (un schimb pe zi ; Te = NS)

b) Parametrii de desfasurare in spatiu servesc la impartirea teritoriului unui santier dupa

criterii tehnologice, organizatorice sau constructive in urmatoarele unitati spatiale: zona de lucru,
sectorul de lucru, nivelul de lucru, frontul de lucru si punctul de lucru.

Zona de lucru (Z) reprezinta spatiul pe care urmeaza sa se desfasoare toate lucrarile prevazute
in planul unei brigazi. Constructorul poate avea la dispozitie, inca de la deschiderea santierului,
acest spatiu in intregime si atunci zona de lucru se numeste zona de lucru totala. In multe situatii,
constructorul are la dispozitie o parte din zona de lucru (cand urmeaza ca, pe o anumita suprafata
din zona de lucru, sa se execute lucrari de devieri de conducte sau retele, lucrari de demolari
etc.). In acest caz, zona de lucru este partiala.

De cele mai multe ori, zona de lucru partiala apare la constructiile ce se desfasoara pe inaltime,
unde se creeaza o noua parte a zonei de lucru o data cu inchiderea lucrarilor la un nivel. Acolo
unde este posibil din punct de vedere constructiv, trebuie sa se asigure zona totala de lucru
libera, inca din momentul deschiderii santierului, pentru a da posibilitatea constructorului sa-si
organizeze rational teritoriul.

Sectorul de lucru (n) reprezinta spatiul delimitat din punct de vedere constructiv sau
organizatoric, in cadrul zonei de lucru (totale sau partiale), in care una sau mai multe formatii de
munca au de executat volume determinate de lucrari. Delimitarea sectoarelor se face, de obicei,
din punct de vedere constructiv, la constructiile ce se desfasoara pe inaltime (apartamentele de pe
un palier aferente unei scari a unui tronson), din punct de vedere organizatoric, la constructiile
liniare (cai ferate, drumuri, retele), unde sectoarele se delimiteaza in functie de resursele
disponibile, adica de numarul de formatii de munca si marimea acestora, numarul de utilaje si
capacitatea lor etc.

Impartirea in sectoare de lucru, egale ca volum, este relativ usoara la constructiile liniare, precum
si la constructiile cu un singur nivel, dar cu geometrie invariabila (hale industriale cu sectiune
transversala unica, asa cum sunt halele pentru laminoare). La constructiile liniare, sectorul se va
determina in lungime (latimea fiind egala la drumuri, cai ferate etc.), in functie de marimea
formatiei de munca, indicele de indeplinire a normelor si capacitatea utilajelor. Halele industriale
se impart in sectoare de lucru, care cuprind una sau mai multe travee pentru care volumele de
lucrari sunt egale.

8
Aceste tipuri de constructii se impart in sectoare de lucru, cu volume de munca egale, prin plane
verticale trasate perpendicular si la distante egale pe axa longitudinala a constructiei.

Figura 34. Impartirea constructiilor in sectoare de lucru egale pentru constructii cu forme

geometrice regulate.

Impartirea in sectoare de lucru cu volume egale de munca este mult mai dificila la constructiile
cu forme geometrice neregulate.

Aceasta presupune un numar mai mare de incercari succesive si calcule si, de aceea, se recurge la
procedeul grafic bazat pe curba volumelor de munca cumulate.

Acest procedeu grafic presupune ca, dupa construirea unui sistem de axe rectangulare, sa se
ataseze planul constructiei ce urmeaza a fi impartita in sectoare de lucru, astfel incat axa
longitudinala a constructiei sa fie paralela cu abscisa si exprimata in aceleasi unitati de masura cu
aceasta. Pe ordonata se vor inscrie volumele de munca cumulate. In figura 34 punctele 1,2, , 24,
25 reprezinta unitati de lungime ale proiectiei axei constructiei pe abscisa, iar 1', 2', , 24', 25'
reprezinta volumele cumulate de munca pentru sectiunile de constructie 1, 2, , 24, 25. Volumul
cumulat de munca 2', spre exemplu, s-a determinat insumand la volumul de munca al sectiunii 1
volumul de munca al sectiunii 2 ; volumul de munca 3' s-a determinat insumand la volumul de
munca al sectiunii 2' volumul de munca al sectiunii 3 etc. In exemplul dat, s-a ajuns in acest fel
la un volum total de munca, cumulat de 45 de unitati. Considerand ca o formatie de munca ce
urmeaza sa execute lucrarile unui sector de lucru poate realiza, cu utilajele de care dispune, intr-
un timp stabilit, un volum de munca de 15 unitati de munca, se raporteaza volumul total de
munca cumulat, de 45 unitati, la 15 si se obtin trei sectoare de lucru cu volume de munca egale.

Delimitarea sectoarelor de lucru sa face prin proiectia punctelor A, B si C de pe ordonata pe

curba volumelor de munca cumulate, in A', B', C' si apoi, prin proiectia acestor puncte pe abscisa
si pe axa constructiei, in A', B', si C'. Cele trei sectoare de lucru vor fi delimitate prin
perpendiculare pe axa constructiei in punctele O' si A' pentru primul sector, A' si B' pentru
sectorul al doilea si B' si C' pentru al treilea sector.

9
Nivelul de lucru reprezinta partea din obiectul de constructii, delimitata in inaltime, pentru
executia careia nu este necesara schimbarea conditiilor initiale de lucru. Numarul nivelelor de
lucru ale unui obiect de constructii se stabileste dupa criterii de ordin constructiv, tehnologic sau
organizatoric. Spre exemplu, criteriile tehnologice impun ca nivelul de lucru sa fie egal cu un
etaj, la constructiile de locuinte executate din panouri mari prefabricate din beton armat sau sa
fie mai mic decat un etaj, la cele executate din zidarie de caramida (deoarece cerintele legate de
mentinerea productivitatii muncii impun schimbarea mai rapida a conditiilor de lucru si, deci,
construirea unui alt nivel determinat de inaltimea podinei pe care se lucreaza).

Frontul de lucru (F) reprezinta spatiul delimitat, in cadrul sectorului de lucru, pe care o

formatie de muncitori (minima, echipa etc.) inzestrata cu uneltele si utilajele necesare, avand
spatii determinate pentru depozitarea materialelor, poate executa un anumit proces de lucru.

In cadrul unui sector pot fi create, concomitent, mai multe fronturi de lucru. Astfel, o formatie de
muncitori poate executa lucrari de turnare a sapei de egalizare in camerele de locuit, alta poate
realiza instalatiile sanitare in bai, alta turnarea si slefuirea mozaicului in balcoane etc. Corelarea
marimii formatiilor de munca cu marimea frontului de lucru asigura incadrarea perfecta in
programul de lucru si respectarea intocmai a schemelor de organizare elaborate.

Marimea frontului de lucru (F) se calculeaza astfel :

in care :

qo    - reprezinta cantitatea de lucrari ce revine pe unitatea de masura a frontului de lucru;

np    - norma de productie pe schimb a unei echipe de munca;

pi    - indicele mediu de indeplinire a normei.

10
Figura 35. Impartirea in sectoare de lucru cu volume de munca egale a unei constructii cu
geometrie neregulata

Locul de lucru (L) reprezinta spatiul delimitat din frontul de lucru, in cadrul caruia un muncitor
sau o formatie minima de muncitori executa cantitati determinate de lucrari.

Brigada de lucru ce are de executat lucrarile de pe un front de lucru se va imparti in echipe si

formatii minime de lucru, pentru ocuparea locurilor de lucru deschise. Marimea locului de lucru
(L) se determina cu urmatoarea formula :

11
 ,

in care :

q1    - reprezinta cantitatea de lucrari ce revine pe unitatea de masura a locului de lucru.

c) Parametrii de desfasurare in timp sunt determinati de tehnologia de executie, de gradul de

inzestrare a muncii, de nivelul productivitatii muncii si servesc la stabilirea duratelor de executie
a proceselor de lucru si a succesiunii acestora in timp. Parametrii de desfasurare in timp sunt
ritmul de lucru si pasul lantului.

Ritmul de lucru ( ) reprezinta durata de executie a unui proces de munca pe un front de lucru,
in cadrul unui sector. Ritmul de lucru poate fi calculat cu ajutorul relatiei :

 in care :

til    - reprezinta ritmul de lucru al procesului simplu “i” pe sectorul “l”;

qil    - volumul de lucrari al procesului simplu “i” pe sectorul “l”;

Npil    - norma de productie a unui muncitor pentru procesul simplu “i” pe sectorul “l”;

pil    - indicele mediu de realizare a normei pentru procesul simplu “i” pe sectorul “l”;

Nmil    - numarul de muncitori repartizati pentru procesul simplu “i” pe sectorul “l”.

Unitatea de masura in care se poate exprima ritmul de lucru poate fi ora, schimbul, ziua,
saptamana etc. in functie de modul de exprimare a normei de productie.

Ritmul de lucru poate fi deci egal pentru toate procesele simple de munca de pe fronturile de
lucru si toate sectoarele (se poate realiza o organizare ritmica), sau poate sa difere de la un front
de lucru la altul si de la un sector la altul (organizare neritmica), in functie de marimea
elementelor ce il determina.

12
Pasul lantului (Ki;i+1l)reprezinta intervalul de timp intre inceperea a doua procese de munca,
succesive din punct de vedere tehnologic, pe acelasi sector. Pasul lantului intervine numai in
organizarea proceselor complexe, pentru a caracteriza succesiunea in timp a proceselor simple
ale procesului complex. Procesul simplu urmator poate incepe imediat dupa ce s-a terminat
procesul simplu anterior, inainte de a se termina procesul simplu anterior, sau la un anumit
interval de timp de la terminarea procesului simplu anterior. Fata de ritmul de lucru, pasul
lantului se poate gasi deci in una din urmatoarele relatii :

care, grafic se pot prezenta ca in figura 36(unde Ki;i+1l= pasul lantului proceselor simple 'i' si 'i +1'
pe sectorul 'l').

Figura a

)   b

)   c

) 

Prima relatie este intalnita la succesiunea majoritatii proceselor simple din cadrul unui
proces complex si presupune, in cazul exemplificat, atacarea lucrarilor de catre echipa de
betonisti, imediat ce frontul de lucru creat de formatia de munca anterioara (fierari - betonisti) a
fost eliberat (figura 36 a). Aceasta relatie asigura o durata de executie normala si elimina
aglomerarea sectoarelor de lucru cu forta de munca, materiale si utilaje. Urmarirea desfasurarii
lucrarilor in aceste conditii este relativ simpla.

A doua relatie este cea in care echipa de betonisti poate incepe lucrarile de turnare a
betoanelor inaintea incheierii complete a procesului simplu anterior (fasonarea si montare
armatura). Aceasta organizare asigura cea mai scurta durata de executie, insa aglomereaza
fronturile de lucru cu materiale, forta de munca si utilaje (figura 36 b). La adoptarea acestei
13
succesiuni, organizatorul trebuie sa acorde o atentie deosebita stabilirii exacte a momentului
inceperii lucrarilor la al doilea proces simplu, pentru a scurta la maximum durata de executie,
concomitent cu asigurarea unui front de lucru suficient de mare pentru betonisti, in scopul
prevenirii suprapunerii in timp a proceselor simple la un moment dat.

A treia relatie se intalneste, de obicei, atunci cand intre cele doua procese de munca simple
trebuie sa se desfasoare un proces natural sau cand, in practica, procesul simplu urmator nu poate
incepe la terminarea procesului simplu anterior, ca urmare a unor conditionari, defectiuni
organizatorice etc., cum ar fi atunci cand betonul pasta nu poate fi asigurat la terminarea
lucrarilor de fasonare si montare a armaturii (figura 36 c).

Avand in vedere cele mentionate, cu privire la relatiile posibile dintre pasul lantului si ritmul de
lucru, organizatorul procesului de productie trebuie sa se preocupe de realizarea unui pas al
lantului cat mai mic, in scopul reducerii duratei de executie.

4. Metode de organizare a proceselor de productie in constructii

Metodele de organizare a proceselor de productie in constructii-montaj servesc la luarea unor

decizii distincte de determinare, asigurare si coordonare a mijloacelor de munca, a obiectelor
muncii si a fortei de munca, in scopul realizarii lucrarilor la timp, in cantitatea si calitatea
prevazuta in documentatia de executie si cu o eficienta economica maxima.

Indiferent de metoda de organizare folosita, organizatorul trebuie sa stabileasca, cu ajutorul

acesteia, ce capacitate trebuie sa aiba mijloacele de munca, unde sunt dirijate acestea, ce cantitate
de materiale este necesara, cand trebuie aduse la locul de punere in lucru, ce formatie de lucru
este necesara, cand incepe lucrarea, cand se termina, unde se lucreaza in continuare etc.

In constructii-montaj se folosesc urmatoarele metode de organizare a proceselor de

productie : metoda de organizare succesiva, metoda de organizare in paralel, metoda de
organizare combinata si metoda de organizare in lant.

Metoda de organizare succesiva presupune executarea tuturor lucrarilor in asa fel incat trecerea
formatiei de munca si a utilajului la un proces simplu sau complex urmator, de pe un sector pe
altul, sa se faca numai dupa executarea integrala a procesului simplu sau complex anterior.
Trecerea se face fara intrerupere, ceea ce presupune existenta unei singure formatii de munca si a
unui singur utilaj, asigurand continuitatea executiei si uniformitatea realizarii sarcinilor de
productie. Marimea constanta a formatiei de munca sau a capacitatii utilajului face ca ritmurile

14
de lucru de la un sector la altul sa fie egale sau inegale, in functie de volumele de lucrari
prevazute a se executa pe fiecare sector in parte, in conditiile aceleiasi norme de munca, ceea ce
implica, dupa caz, succesiuni ritmice sau, respectiv, neritmice.

Daca :

iar Nm = constant atunci, conform formulei de determinare a ritmului de lucru :

Sunt si situatii in care zona de lucru poate fi impartita in sectoare cu volume de lucru egale. In

acest caz, prima relatie devine :  , ceea ce face ca, la mentinerea celorlalte
conditii neschimbate, sa avem :

In ambele tipuri de succesiuni, fie pentru procese simple, fie pentru cele complexe, este asigurata
atat continuitatea executiei, cat si uniformitatea realizarii sarcinilor de productie, insa viteza de
deplasare a formatiei de munca si/sau a utilajului, de la un sector sau altul, este constanta doar in
succesiunea ritmica si variabila in succesiunea neritmica.

t
 
Reprezentarea grafica a executarii unui proces de productie simplu, prin metoda succesiva,
presupune folosirea unui sistem de axe rectangulare in care, pe abscisa se inscrie timpul
(exprimat, de obicei, in zile), iar pe ordonata numarul de sectoare. Prin reprezentarea deplasarii
echipei si/sau utilajului in timp, de la un sector la altul, se obtine ciclograma, evidentiata prin
linii oblice sau paralele cu abscisa, a organizarii procesului simplu pe toate sectoarele (figura
37).

15
Figura 37. Ciclogramele succesiunii neritmice

Figura 37 variantele a) si b) prezinta un proces simplu de productie-zidarie de caramida -

cu urmatoarele ritmuri de lucru pe cele 5 sectoare : t1zidarie = 2 zile ; t2zidarie = 1 zi ; t3zidarie = 2 zile ;
t4zidarie = 3 zile ; t5zidarie = 6 zile.

In cazul succesiunii ritmice, ciclogramele obtinute formeaza un unghi mai mic sau mai mare cu
abscisa, in functie de marimea ritmului de lucru, constant pe toate sectoarele de lucru.

In figura 38(a si b) au fost reprezentate ciclogramele aceluiasi simplu-zidarie de caramida - in

conditiile unor volume egale de lucrari pe cele 5 sectoare, volume ce au impus un ritm de lucru
de 2 zile pe fiecare sector.

Cu cat ritmul de lucru este mai mic, cu atat unghiul format de ciclograma cu abscisa este
mai mare si deci durata de executie este mai mica. La ritmuri de lucru mari, unghiul format de
ciclograma cu abscisa este mai mic si durata de executie mai mare.

La ciclograma cu linii paralele cu abscisa, a doua latura a unghiului (una fiind abscisa) se obtine
unind originea cu mijloacele ritmurilor de lucru pe toate sectoarele (vezi figura 38 b).

Figura 38. Ciclogramele succesiunii ritmice

16
 Deoarece trecerea formatiei de munca sau a utilajului de la un sector la altul se face fara
intreruperi, durata totala de executie, dupa succesiunea neritmica, va fi egala cu suma ritmurilor
de lucru de pe fiecare sector :

, in care :

Te    - reprezinta durata de executie.

Pentru succesiunea ritmica, unde  , durata de executie va fi :

Metoda de organizare succesiva, aplicata la procesele simple de lucru, sta la baza organizarii in
lant a proceselor complexe de productie in constructii. Metoda poate fi aplicata si la organizarea
proceselor complexe, insa cu o eficienta economica redusa, ca urmare a nesincronizarii lucrarilor
si cresterii, pe aceasta baza, a duratei de executie si a imobilizarilor.

Daca ne referim la intreaga activitate a unei brigazi complexe, putem vorbi de organizarea dupa
metoda succesiva a obiectelor de constructii (figura 39).

17
Figura 3 Organizarea executiei lucrarilor de constructii-montaj dupa metoda succesiva.

Duratele proceselor simple sunt urmatoarele:

t11 = hala prelucrari mecanice = 4 luni ;

t22 = hala prelucrari cald = 2 luni ;

t33 = hala montaj = 3 luni ;

t44 = pavilion administrativ = 3 luni, iar 

In acest caz, pe ordonata se pot plasa zonele partiale de lucru in locul sectoarelor, deoarece
obiecte ca cele prezentate in ciclograma au, de obicei, mai multe sectoare de lucru. Ritmurile de

lucru  nu vor exprima de aceasta data procese simple omogene din punct de vedere
tehnologic, ci cicluri de procese complexe. Si in acest caz, particularitatile metodei de organizare
succesiva se pastreaza numai ca, in locul proceselor simple de productie, se opereaza cu procese
complexe si cicluri de procese de productie.

Metoda de organizare succesiva asigura urmatoarele avantaje: continuitatea si uniformitatea

desfasurarii procesului de productie; solicita fronturi mici de lucru; necesita un numar mic de
muncitori si utilaje, ceea ce reduce spatiile pentru servirea personalului, pentru pastrarea si
intretinerea utilajelor, pentru pastrarea materialelor, micsoreaza puterea electrica instalata pe
santier si cea a transformatoarelor electrice, debitele de apa, caldura, aer comprimat etc.

Principalul dezavantaj al metodei consta in faptul ca aplicarea ei duce la realizarea celei mai

mari durate de executie, in comparatie cu celelalte metode de organizare a productiei de
constructii-montaj.

18
Metoda de organizare in paralel presupune organizarea proceselor simple sau complexe in asa
fel incat toate lucrarile, de pe toate sectoarele de lucru, sa inceapa in acelasi moment si sa se
desfasoare concomitent. Aplicarea metodei implica respectarea anumitor restrictii si anume, in
cazul proceselor simple, existenta unui numar de formatii de munca si utilaje egal cu numarul de
sectoare, precum si existenta fronturilor de lucru libere pe toate sectoarele. Metoda nu poate fi
aplicata la constructiile ce se desfasoara pe inaltime, din cauza imposibilitatii crearii fronturilor
de lucru libere pe toate sectoarele deodata (cele mai multe sectoare de lucru se creeaza in timp),
insa metoda poate fi aplicata cu succes la lucrarile liniare (cai ferate, drumuri, retele etc).

Reluand exemplul ciclului proceselor complexe de la metoda succesiva, cu privire numai la

primele procese complexe ale acestora - lucrari de terasamente - avem :

t11 = sapatura fundatii hala prelucrari mecanice = 8 zile ;

t12 = sapatura fundatie hala prelucrari la cald = 3 zile ;

t13 = sapatura fundatie hala montaj = 5 zile ;

t14 = sapatura fundatie pavilion administrativ = 4 zile ;

Figura 40. Ciclograma organizarii proceselor de productie dupa metoda de organizare in paralel

Dupa cum reiese din ciclograma, durata de executie a proceselor de productie dupa metoda de
organizare in paralel este data de cel mai mare ritm de lucru al procesului simplu (sau complex)
pe unul din sectoare, in cazul dat, sectorul 1 = 8 zile.

Metoda de organizare in paralel se poate folosi si pentru cicluri de procese de productie

complexe sau cicluri de procese de productie insa, in acest caz, se folosesc, in loc de sectoare de
lucru, zone partiale de lucru (figura 41)
19
Figura 41. Ciclograma organizarii proceselor de productie complexe dupa metoda de organizare
in paralel

Din reprezentarea grafica se observa ca, spre deosebire de metoda succesiva de organizare a
acelorasi cicluri de procese, metoda paralela asigura realizarea tuturor lucrarilor in numai 4 luni,
in loc de 12, insa cu un numar de formatii de munca si utilaje de 4 ori mai mare.

Unitatile de constructii trebuie sa apeleze la aceasta metoda numai in cazul in care trebuie
scurtata la maximum durata de executie, dispun de forta de munca si utilajele necesare si pot
avea la dispozitie, inca de la atacarea lucrarilor, toate fronturile de lucru libere.

Metoda prezinta o serie de dezavantaje: solicita, inca de la deschiderea lucrarilor, toate

fronturile de lucru libere; aglomereaza santierul cu forta de munca, utilaje si materiale; amplifica
lucrarile si cheltuielile de organizare de santier; impiedica desfasurarea normala a fluxurilor de
materiale si de forta de munca; amplifica activitatile de conducere, organizare, planificare,
programare.

Metoda de organizare combinata presupune organizarea proceselor simple sau complexe in

conditiile existentei unui numar de formatii de munca sau de utilaje mai mic decat numarul
sectoarelor, sau in cazul imposibilitatii asigurarii in acelasi timp a tuturor fronturilor de lucru
libere.

In aceste conditii, se urmareste sa se repartizeze formatiilor volume de munca aproximativ egale.

Numarul de posibilitati de organizare a lucrarilor, dupa metoda combinata, variaza de la 2 la 'n-1'

('n' fiind numarul de sectoare). Intervalul de la 2 la 'n-1' cuprinde numarul de echipe necesare
pentru a realiza in variante diferite organizarea dupa metoda combinata. Nu s-a luat in calcul '1',
deoarece organizarea s-ar face in acest caz dupa metoda succesiva si nici 'n', care ar permite o
20
organizare dupa metoda in paralel. Aceasta metoda de organizare este specifica proceselor de
productie simple, insa se poate aplica si in cazul proceselor complexe.

Folosind exemplul de organizare a ciclurilor de procese de la metodele succesiva si paralela,

avem doua posibilitati de organizare a acestor lucrari dupa metoda combinata si anume, cu doua
sau trei echipe. Se folosesc numai doua echipe, deoarece durata de executie va fi aproape
aceeasi, insa aglomerarea santierului, numarul de muncitori si numarul de fronturi de lucru libere
necesare sunt mult mai mari in varianta cu trei echipe (figura 42).

Metoda combinata de organizare a proceselor de productie in constructii-montaj atenueaza

dezavantajele celorlalte doua metode de organizare, insa diminueaza si avantajele acestora.
Aceasta metoda este cel mai frecvent folosita in practica.

Figura 42. Ciclograma de organizare a proceselor de productie dupa metoda de organizare

combinata: a) cu doua echipe b) cu trei echipe

Dezavantajele celor trei metode de organizare prezentate au impus gasirea unei metode
de organizare care, pe langa continuitatea executiei lucrarilor si uniformitatea realizarii
sarcinilor, sa asigure si sincronizarea lucrarilor (ocuparea fronturilor de lucru libere imediat ce
acestea se creeaza).

Metoda de organizare in lant este specifica proceselor de productie complexe si asigura o

organizare in flux continuu si o buna folosire in timp a tuturor resurselor,
permitand specializarea formatiilor de munca si a utilajelor.

Pentru organizarea in lant procesele complexe urmeaza sa fie impartite in procese simple ce pot
fi repartizate formatiilor specializate. De modul in care se realizeaza impartirea proceselor
21
complexe in procese simple, cu ritmuri de lucru egale sau inegale, depinde daca lantul proiectat
va fi ritmic sau neritmic. Pentru a obtine un lant ritmic, trebuie ca marimile ritmurilor proceselor
simple componente ale procesului complex sa fie egale sau multiple fata de un ritm de lucru al
unui proces simplu considerat modul.

In practica, lanturile ritmice se obtin destul de greu, fie datorita volumelor de lucrari diferite de
la un proces de productie la altul, fie datorita volumelor de lucrari diferite de la un sector la altul
pentru acelasi proces simplu.

Pentru proiectarea unui lant ritmic trebuie sa se respecte simultan urmatoarele trei principii
fundamentale : continuitatea activitatii formatiilor de lucru, uniformitatea realizarii sarcinilor de
productie si sincronizarea proceselor de lucru.

Continuitatea activitatii formatiilor de lucru se poate asigura prin existenta, in permanenta, a

fronturilor de lucru libere pe un sector pentru formatiile de munca ce termina un proces simplu
pe un sector anterior. Conform acestui principiu, o formatie de munca urmeaza sa treaca fara
intrerupere de la un sector la altul, pana la epuizarea sectoarelor cuprinse in organizarea in lant,
dupa care formatia de munca va fi antrenata la o alta lucrare.

Uniformitatea realizarii sarcinilor de productie presupune realizarea unui volum constant de

lucrari in unitatea de timp. Uniformitatea realizarii sarcinilor de productie se poate asigura prin
mentinerea efectivului formatiei de munca in conditiile aceleiasi productivitati a muncii, sau
micsorarea acestuia - in cazul cresterii productivitatii muncii.

Sincronizarea proceselor de lucru, in conditiile organizarii lucrarilor de constructii-montaj in

lant, presupune ocuparea imediata a tuturor fronturilor de lucru create. Acest principiu nu poate
fi respectat decat la organizarea in lant ritmic (cu ritmuri de lucru egale) sau in lant modulat. La
organizarea in lant neritmic acest principiu se realizeaza cel putin un sector si pe cel mult 'n-1'
sectoare.

Metoda de lucru in lant ritmic se aplica relativ usor la constructiile liniare (drumuri, cai ferate,
retele) sau la constructii de obiecte asemanatoare (blocuri de locuinte, hale industriale etc.).
Pentru toate celelalte lucrari de constructii-montaj este proprie organizarea in lant neritmic.

22
Dupa divizarea proceselor complexe in procese simple, organizatorul trebuie sa asigure un
numar de formatii de munca specializate si/sau de utilaje egal cu numarul proceselor
simple ce urmeaza a se realiza, indiferent de numarul de sectoare proiectate.

Pornind de la datele cunoscute, in aceasta etapa se poate proiecta ciclograma de organizare in

lant a procesului complex. Sa consideram procesul complex de turnare a betonului monolit,
format din procese simple cu urmatoarele durate : montat cofraj - 2 zile ; montat armaturi - 2 zile
si turnare beton -2 zile. Antrepriza urmeaza sa execute acest proces complex cu acelasi volum de
lucrari, pentru opt fundatii 'pahar' necesare stalpilor de rezistenta de la o hala industriala (figura
43).

Din ciclograma se observa ca, la fiecare proces simplu de lucru, sunt respectate cerintele metodei
succesive de organizare si anume: ca formatia de munca ce executa un proces simplu de lucru
poate trece la sectorul urmator numai dupa ce si-a realizat complet sarcinile ce-i reveneau pe
sectorul anterior. Ritmurile de lucru fiind egale, se respecta toate cele trei principii ale
organizarii in lant ritmic, iar durata totala de executie se poate deduce din proiectia elementelor
cunoscute pe o paralela la abscisa, egala cu timpul ocupat pe abscisa pentru terminarea tuturor
proceselor simple componente ale procesului complex pe toate sectoarele de lucru.

La organizarea in lant, cu ritm de lucru constant, t1 = t2 = = tm , deci : Te = t1 + t2 + t3 + (n-1)t = 3t
+ (n-1)t = t(n - 1 + 3) = t(n + 2) = 2(8 +2) = 20 zile.
Generalizand : Te = mt + (n - 1)t sau t (m + n - 1), in care :

23
m reprezinta numarul de procese simple de lucru.

Organizarea in lant ritmic, cu ritmul de lucru constant, se aseamana cu organizarea liniilor de

productie in flux din unitatile industriale. Pentru ca organizarea in lant ritmic sa duca la o
eficienta economica maxima, trebuie ca organizatorul sa asigure toate resursele necesare, in
cantitatea, calitatea si la timpul programat pentru fiecare proces de productie.

In unele procese complexe intervin, pe langa procesele de lucru simple, si procesele naturale.
Acestea nu impiedica desfasurarea lantului ritmic, deoarece procesele naturale intervin imediat
ce s-au creat conditiile derularii lor fara a avea nevoie sau a crea decalaje. Procesul complex
exemplificat anterior, completat cu procesul natural de uscare a betonului (trei zile) si un ultim
proces simplu de lucru, decofrarea (doua zile), reprezinta ca in fig. 44.

Folosind aceleasi proiectii pe abscisa si generalizand direct, obtinem :

in care :  - reprezinta suma duratelor proceselor naturale pe primul sector.

24
Pot fi constituite lanturi ritmice si atunci cand volumele de lucrari prezinta diferente foarte mici
(maximum 10 %) intre ele. In aceste cazuri, se introduc 'asteptari' (A) pentru completarea acestor
diferente, care pot fi folosite de formatia de munca pentru organizarea mai buna a fronturilor de
lucru si a locurilor de lucru. Acceptarea pierderilor datorate acestor asteptari este compensata de
avantajele deosebite ale organizarii in lant cu ritm constant. In acest caz :

In practica nu se pot organiza decat relativ rar procesele complexe dupa metoda in lant cu ritm
constant, deoarece volumele de lucrari sunt diferite atat intre sectoare, cat mai ales de la un
proces simplu la altul.

Egalizarea volumelor de lucrari pe sectoare poate fi realizata, in general, prin insasi delimitarea
sectoarelor, iar egalizarea ritmurilor de lucru ale proceselor simple intre ele, pe acelasi sector,
prin : modul de impartire a procesului complex in procese simple, marimea formatiilor de munca
sau a capacitatii utilajului afectat procesului simplu, schimbarea, daca este cazul, a tehnologiei, a
materiilor prime etc.

In cazul in care volumele de lucrari sunt egale la toate sectoarele si ritmurile de lucru ale
proceselor simple difera, pe acelasi sector, atunci se poate organiza un lant neritmic, iar
ciclograma organizarii in lant se traseaza respectand principiul sincronizarii doar pe un singur
sector (figura 45).

In ciclograma s-a considerat ca procesele simple de confectionare si montare cofraje, turnare

beton si decofrare se executa cu un ritm de lucru de o zi, procesul simplu de fasonare si montare
armaturi in doua zile, iar procesul natural de uscare a betonului in trei zile. In acest caz, durata de
executie se poate determina fie grafic, fie analitic. Grafic, se traseaza mai intai procesul simplu
numarul unu pe toate sectoarele, apoi procesul simplu urmator se traseaza de la primul catre
ultimul sector, daca ritmul de lucru al acestuia este mai mare decat ritmul de lucru al procesului
anterior (sincronizare pe primul sector) sau de pe ultimul catre primul sector (spre stanga), daca
ritmul de lucru este mai mic decat cel al procesului anterior (sincronizare pe ultimul sector). In
exemplul de mai sus, procesul simplu numarul doi, avand un ritm de lucru mai mare decat
primul, se sincronizeaza pe primul sector si, apoi, conform metodei succesive, se traseaza pe
urmatoarele sectoare. Procesul simplu numarul trei, cu un ritm de lucru mai mic decat procesul
simplu numarul doi, se sincronizeaza pe ultimul sector si
25
se 
traseaza apoi, in stanga, spre primul sector.

Analitic, durata de executie se calculeaza folosind decalajele ce se creeaza pe primul sau pe

ultimul sector.

Astfel, pe primul sector apar decalaje cand ti+1 > ti si se calculeaza cu ajutorul formulei:

D1 = (n - 1)(ti - ti-1) ;

Pe ultimul sector apar decalaje cand ti+1 > ti si se calculeaza:

Du = (n - 1)(ti+1 - ti), in care :

D1 - reprezinta decalajul pe primul sector ;

D2 - decalajul pe ultimul sector.

Folosind proiectiile pe o paralela la abscisa, in exemplul anterior, durata de executie va fi :

Te = t1 + t2 + t3 + t4 + D11 + Pn11 + (n-1)tu = 1 + 2 + 1 + 1 + 7 + 3 + 7 = 22 zile

Generalizand :

26
 Dupa cum se observa din ciclograma (vezi fig. 45), acest mod de organizare creeaza mari
desincronizari (pe 'n-1' sectoare), ceea ce duce la prelungirea duratei de executie si scaderea
eficientei metodei de organizare in lant.

Pentru reducerea duratei de executie trebuie sa reducem sau sa eliminam decalajele. Eliminarea
decalajelor se poate realiza, asa cum s-a mai aratat, prin modificarea numarului formatiilor de
munca folosind tehnica modularii lantului.

De cele mai multe ori, antrepriza are posibilitatea, urmarind reducerea duratei de executie, sa
mareasca numarul formatiilor de munca la o lucrare. Marirea numarului formatiilor trebuie astfel
calculata, incat sa se asigure o sincronizare perfecta a ritmurilor de lucru simple, folosind pentru
aceasta un ritm de lucru considerat 'modul', fara insa a supraaglomera fronturile de lucru.

Se alege, ca ritm de lucru 'modul', ritmul de lucru ce este egal sau submultiplu tuturor ritmurilor
de lucru simple din cadrul procesului complex.

in care :

Nf - reprezinta numarul formatiilor de munca necesare;

M - ritmul de lucru considerat 'modul'.

Daca, pentru exemplul anterior, consideram ritm de lucru 'modul' ritmul de lucru al procesului
simplu de confectionare si montare cofraje, atunci procesul complex va avea nevoie de
urmatoarele formatii de munca (figura 46).

 formatie de munca ;

 formatii de munca ;

27
Figura 46. Ciclograma organizarii in lant modulat a unui proces complex

 formatie de munca ;

 formatie de munca.

Din ciclograma se observa ca introducerea unei singure formatii de munca suplimentare duce la
scurtarea duratei de executie a procesului complex de la 22 zile (vezi figura 45) la 15, asigurand
concomitent si o sincronizare perfecta a tuturor proceselor simple pe toate sectoarele.

Atat organizarea in lant ritmic cu ritm constant, cat si cea cu ritm modulat asigura o serie de
avantaje, ca : reducerea duratei de executie ; realizarea uniforma a programului de productie si
usurarea programarii operative; specializarea muncitorilor; cresterea productivitatii muncii;
reducerea cheltuielilor de productie etc.

Majoritatea lucrarilor insa nu pot fi organizate pe baza lanturilor ritmice, deoarece nu se pot
asigura nici volume de lucrari egale pe sectoare si nici ritmuri de lucru egale pe fiecare sector. In
aceste situatii se organizeaza lanturi neritmice in care se urmareste apropierea cat mai mare, in
timp, a proceselor simple consecutive, in scopul reducerii, la minimum, a decalajelor. Aceasta
operatie se numeste 'sincronizare' si se poate realiza analitic si grafic.

Sincronizarea grafica se realizeaza prin trasarea procesului simplu 'i' pe un sistem de axe
rectangulare in care pe abscisa se noteaza timpul si pe ordonata sectoarele de lucru, iar a
procesului simplu 'i+1' pe o foaie de calc cu aceleasi axe si caroiaj. Se suprapune foaia de calc
peste plansa initiala (astfel incat si abscisele sa se suprapuna) si apoi se deplaseaza aceasta spre
stanga, pana cand se realizeaza sincronizarea pe cel putin un sector.

28
Sincronizarea pe cale analitica se realizeaza prin determinarea sectorului pe care ritmul de lucru
al procesului simplu 'i' este egal cu pasul lantului aceluiasi proces, astfel incat nici unul din
procesele simple anterioare sau urmatoare sa nu se suprapuna in timp (figura. 47).

Din
proiectiile
segmentelor
celor doua
procese
simple se
observa ca :

Iar decalajul se determina astfel :

 sau :

 in care :

tin = suma ritmurilor de lucru ale procesului simplu 'i' pe sectoarele n = 1, , l ;

 = decalajul pe sectorul 1 intre procesele simple 'i' si 'i+l'.

Consideram ca avem de organizat dupa metoda in lant neritmic, doua procese simple pe 8
sectoare de lucru cu urmatoarele ritmuri de lucru exprimate in zile:

29
Sectorul Procesul simplu Procesul simplu
1 2

Aplicand formula obtinem :

Sincronizarea se realizeaza pe sectorul (sectoarele) pe care   este maxim, in exemplul nostru

pe sectoarele 4 si 6.

Ciclograma se realizeaza trasand mai intai procesul simplu 'i', dupa care se traseaza procesul
simplu 'i+1' pe sectoarele in care s-a determinat decalajul maxim, imediat ce se incheie procesul
simplu 'i'. Procesul simplu 'i+1' se traseaza pe celelalte sectoare in functie de sectoarele deja
proiectate (vezi figura. 48). Pentru procesul simplu 'i+2' (cand sunt mai multe procese simple),
diferentele se calculeaza fata de procesul simplu 'i+1' si asa mai departe.

Proiectand elementele cunoscute pe o paralela la abscisa, putem determina durata de

executie si pentru lanturile neritmice :

30
Generalizand :

 , iar daca intervin si procese naturale :

,in care :

D1l reprezinta decalajul 'l' pe primul sector ;

 - suma ritmurilor de lucru pe sectorul 1;

tul - ritmul de lucru al ultimului proces de munca.

Si in conditiile organizarii, dupa metoda in lant, a unor procese simple neritmice si cu volume de
lucrari diferite, se pot lua masuri de reducere sau eliminare a decalajelor, prin modificarea
parametrilor lantului (numarul de procese, numarul de sectoare, ritmurile de lucru, numarul
formatiilor de munca etc.).

Lanturile neritmice, cu toate ca nu conduc la cele mai reduse durate de executie, au o seama de
avantaje, cum ar fi: asigura continuitatea formatiilor de munca si uniformitatea productiei
realizate ; permit specializarea informatiilor de munca ; fixeaza responsabilitatea privind
cantitatea si calitatea lucrarilor ; elibereaza santierul de cantitati mari de materiale si utilaje etc.

5. Posibilitati de apreciere a eficientei organizarii proceselor de productie dupa metoda de

organizare in lant

Eficienta organizarii in lant a proceselor complexe poate fi apreciata cu ajutorul: indicelui de

stabilitate al lantului ; randamentului lantului si al indicelui de uniformitate a folosirii resurselor.

Indicele de stabilitate a lantului (Is) se calculeaza ca raport intre perioada de stabilitate

a lantului (Ts) si durata totala de executie (Te):

.
31
Durata totala de executie a lantului se imparte, in functie de modul de angajare a resurselor,
in : perioada de dezvoltare a lantului (Td), care tine de la intrarea in lucru a primei formatii pe
primul sector pana la intrarea in lucru a ultimei formatii pe primul sector; perioada de
stabilitate a lantului (Ts), care tine de la intrarea in lucru a ultimei formatii pe primul sector
pana la iesirea din lucru a primei formatii de pe ultimul sector; perioada de restrangere a
lantului (Tr), care tine de la iesirea din lucru a primei formatii de pe ultimul sector pana la
iesirea din lucru a ultimei formatii de pe ultimul sector (figura 49).

Figura 4 Perioadele de desfasurare a lantului

Indicele de stabilitate a lantului este cu atat mai mare (si lantul mai eficient), cu cat perioada de
stabilitate a lantului este mai mare. Perioada de stabilitate a lantului este cu atat mai mare, cu cat
numarul sectoarelor de lucru este mai mare decat numarul de procese simple de lucru. Perioada
de dezvoltare a lantului presupune o crestere permanenta si, uneori, uniforma a nivelului
resurselor si pune probleme deosebite organizatorului. Perioada de stabilitate presupune un
consum uniform si, totodata, maxim de resurse, fiind perioada cea mai economica, deoarece
toate resursele sunt ocupate si nu se produc modificari organizatorice de la o zi la alta. Perioada
de restrangere a lantului presupune reducerea permanenta (si, uneori, uniform) a consumului de
resurse pana la incheierea lucrarii. Aceasta perioada trebuie sa fie urmarita foarte atent de catre
organizatori pentru a evita folosirea necorespunzatoare (dirijarea formatiilor de munca si a
utilajelor ce ies de pe ultimul sector catre alta lucrare).

In consecinta, la organizarea unui proces dupa metoda in lant trebuie sa se urmareasca obtinerea
unui indice de stabilitate cat mai aproape de 1.

32
Randamentul lantului (r) se determina raportand numarul de obiecte stadii fizice sau capitole
de lucrari (N) la durata de executie (Te) exprimata in zile.

Indicele de uniformitate a folosirii resurselor (Iu) se calculeaza ca raport intre nivelul mediu

zilnic al unei resurse (Rmed) si nivelul maxim al acesteia, in una din zilele programului (Rmax) :

Acest indice este intotdeauna subunitar si arata o imbunatatire a folosirii resurselor cand tinde
catre 'l' (figura 50)

Rmax = 4 formatii de munca

33
  Figura 50. Diagrama folosirii resurselor

In exemplul anterior s-a considerat ca resursa formatia de munca.

Nivelul mediu al resursei s-a determinat prin raportul dintre suma produselor numarului de zile
cu nivelul resursei (4 zile x 1 formatie + 4 zile x 2 formatii etc.) si numarul total de zile
programat pentru executarea lucrarii.

Organizarea proceselor de productie dupa metoda in lant va fi cu atat mai eficienta cu cat
perioada de stabilitate a lantului va fi mai mare, decalajele mai mici si folosirea resurselor mai
uniforma.

Termeni cheie

- procesul de productie - ritmul de lucru

- operatia - pasul lantului

- faza - metoda succesiva

- trecerea - metoda paralela

- parametrii organizatorici - metoda combinata

- volumul de lucrari - metoda in lant

- volumul de munca - principii de organizare in lant

- parametrii de desfasurare in spatiu    - sincronizarea proceselor de munca

- sectorul de lucru - decalaj

- nivelul de lucru - ritm de lucru modul

- zona de lucru - indice de stabilitate a lantului

- frontul de lucru - randamentul lantului

34
 - locul de lucru - indice de uniformitate a folosirii

- parametrii de desfasurare in timp    resurselor

Intrebari

Care sunt elementele procesului de productie? Cum se definesc si ce relatii apar intre ele?

Comentati importanta economica a cunoasterii criteriilor de clasificare a proceselor de productie

si a continutului acestora.

La ce pot fi folositi parametrii de organizare ai procesului de productie?

Ce implicatii economice produce schimbarea raportului dintre marimea ritmului de lucru si pasul
lantului?

Comparati avantajele economice si dezavantajele diferitelor metode de organizare (succesiva,

paralela, combinata, in lant).

Cum influenteaza metoda de organizare folosita consumul factorilor de productie?

Ce influenta prezinta fiecare metoda de organizare a productiei de constructii asupra lucrarilor de

organizare a santierului?

Cum poate fi transformat un model de organizare in lant neritmic intr-un lant ritmic? Care sunt
implicatiile economice ale unei astfel de transformari?

Cum se poate aprecia eficienta economica a unui model de organizare in lant?

Cresterea indicelui de uniformitate a consumului de resurse influenteaza nivelul resurselor

consumate pentru o anumita lucrare? Daca da, in ce sens?

35