Romanul – privire generala

I. Etimologie: < fr. roman ; <lat. romanic(us)

II. Definiţie = scriere epica in proza cu acţiune complexa, de mare întindere, desfasurata pe mai multe
planuri, cu personaje numeroase si cu o intriga complicata. Are o structura narativa ampla,
organizata pa mei multe planuri paralele sau intersectate, in care se prezintă un număr mare de
personaje, cu pondere diferita in structura epica (personaje principale, secundare, etc.)
III. Evoluţie si origine
Antichitate : Satyricon, Pretonius (viata si moravurile din timpul lui Nero) ; Daphnis si Chloe, Longos
Evul mediu : termenul apare in a doua jumătate a secolului al XII-lea in Franta, unde desemna o naraţiune
in proza sau in versuri scrisa in limba populara: Chrétien de Troyes
Renaştere : unele trăsături ale romantismului se găsesc in creata satirica si comica Gargantua si
Pantagruel, Rabelais (5 parti, publicate intre 1532-1564, ultima parte după moartea autorului)
1605 Don Quijote, Miguel Cervantes (prima parte) ; a doua va fi tiparita in 1615 ; primul roman european
modern ; Spania = romanul baroc, Franta = romanul eroico-galant si pastoral, roman psihologic, -> 1678
Prinţesa de Clèves de Madame de La Fayette
Secolul al XVIII-lea : romanul de aventuri Daniel Defoe, Jonathan Swift; primul roman american Puterea
simpatiei, William Hill Brown
Secolul al XIX-lea :
- Honoré de Balzac => o imagine completa a societatii (roman realist)
- Dickens, Thackeray = Anglia
- Dostoievski, Tolstoi = Rusia
Secolul al XX-lea :
- romanul memoriei involuntare, afective : Marcel Proust
- romanul eseu : Thomas Mann
- romanul parabola : Franz Kafka
- romanul contemporan : Ernest Hemingway
- romanul modern : James Joyce – Ulise (Anglia), Robert Musil – Omul fara insusiri (Austria)
IV. Trăsături:
1. este scris in general in proza
2. dimensiuni mari
3. număr variat de personaje
4. intriga complexa, desfasurata pe mai multe planuri
5. perspectiva narativa :
- unitara
- relativizata prin introducerea unor puncte de vedere diferite, chiar contradictorii
6. timpul admite orice variaţie, la fel si spaţiul
7. prezintă viata in toate aspectele si nuanţele ei :
- plictisitoare detalii ale banalului cotidian -> cele mai indraznete fantezii
- felia de viata -> tabloul totalizator
- imitaţia cat mai fidela a existentei (romanul oglinda) -> recrearea ei cat mai departe de model
8. romanul este deschis, tolerant, se opune adevărului unic
V. Clasificare
a. după locul acţiunii, cadrul social sau geografic
- citadine
- rurale
- exotice
- ale provinciei
b. după componenta lor temporala
- istorice
- contemporane
- de anticipaţie
c. după substanţa epica
- ale unei crize
- ale unei existente
- romane de moravuri
 - romane fresca
1. istoria tanarului care vrea sa pătrundă cu orice chip in viata : ambiţiosul plat, comun
2. istoria ambitiosului idealist, in stare de toate înfrângerile pentru glorie, putând oscila intre ratare
grandilocventa si geniul posac
3. istoria femeii nesatisfăcute, cazând la maturitate in dezordinea pasiunii romantice
4. istoria bărbatului matur, plictist de căsnicie, distrugându-si viata si familia
5. istoria bărbatului sau a femeii care, neizbutiţi ei insisi in viata, isi revarsă energiile asupra copiilor
6. romanul incapacitatii de adaptare
d. după procedeul dominant
- psihologice
- eseistice
- comportamentiste
e. după forma de organizare a discursului
- epistolare
- jurnal
- cronica
- memorialistica
f. după curentul eseist
- clasice
- baroce
- romantice
- realiste
- naturaliste
- suprarealiste
- moderniste
- postmoderniste

Garabet Ibrăileanu – Creaţie si analiza (1926)

a. romane de creaţie – se bazează pe zugrăvirea comportării personajelor, pe o privire din exterior :
Tolstoi, Rebreanu
b. romane de analiza – urmăresc stările sufleteşti ale personajelor, miscarile interioare :
Dostoievski, Camil Petrescu

Nicolae Manolescu - Arca lui Noe

a. Dorice – prima varsta a romanului, o vârsta „ a iluziei si inocentei geniului”, in care iluzia vieţii este
mai presus de cea a artei – romane tradiţionale
1. oglinda a vieţii
2. cel care narează este cel care scrie, autorul
3. eroul este un caracter, un tip
4. persoana a III-a, naratori omniscienţi
5. timpul e linear
6. Mara de Ioan Slavici, Baltagul de Mihail Sadoveanu, Ion de Liviu Rebreanu, Morometii de
Marin Preda

b. Ionice – a doua vârsta a romanului, „o vârsta a costiintei de sine” care se manifesta prin psihologism si
analiza – romane moderne
1. persoana I, sociabilitatea este înlocuita de intimitate, de confesiune
2. naratorul-personaj
3. relativitatea perspectivei
4. firul temporal nu mai e cronologic, ci se supune trăirii subiective, cu rememorări, dilatări,
concentrări
5. se caută autenticitatea trăirii individuale
6. Patul lui Procust de Camil Petrescu, Maitreyi de Mircea Eliade, Ioana de Anton Holban,
Adela de Garabet Ibrăileanu
 c. Corintice – o vârsta a ironiei, manifestata prin artificial, ludic, caricatural, alegoric, simbolic, parabola,
mit, echivoc, absurd
1. personajele par masti, marionete trase de sforile autorului-papusar
2. naratorul nu mai este individual, ci supraindividual
3. arta pare a fi mai presus decât viata, romanul se oglindeşte pe sine insusi
4. Pâlnia si Stamate de Urmuz, Intamplari in realitatea imediata de Max Blecher, Craii de
Curtea-Veche de Mateiu Caragiale, Creanga de aur de Mihail Sadoveanu, Cartea
Milionarului de Ştefan Banulescu

ROMANUL ROMANESC

Apare in secolul al XIX-lea, deşi Istoria ieroglifica a lui Dimitrie Cantemir apare in 1705. au fost
încercări nereuşite :Manoil de Dimitrie Bolintineanu (1855)
1863 – anul de naştere a romanului romanesc = apariţia Ciocoilor vechi si noi de Nicolae Filimon –
primul roman realist-social, de factura romantica

Romanul realist
I. Secolul al XIX-lea
a. Nicolae Filimon
b. Duiliu Zamfirescu – Viata la tara (1898)
- scene din viata rurala
- arivistul : Tănase Scatiu
- istoria unei familii (ciclul Comanestenilor)
- idilismul
- naratorul impersonal
c. Ioan Slavici – Mara (1894)
- scene din viata târgului ardelean
- arivistul :Mara
- naratorul – martor (vocea moralei comunitatii)
II. Secolul al XX-lea, perioada interbelica – sincronizarea romanului romanesc cu cel european
a. Liviu Rebreanu – Ion (1920), Răscoala (1932)
- scene de viata rurala
- eroul : taranul, arivistul
- condiţia tragica
- realismul obiectiv
- naratorul-impersonal
b. Mihail Sadoveanu – Baltagul (1930)
- scene de viata rurala
- realismul mitic
- naratorul impersonal
c. G. Călinescu – Enigma Otiliei (1938)
- scene din viata urbana
- avarul : Costache Giurgiuveanu
- arivistul : Stanica Ratiu
- arta naraţiunii
- naratorul impersonal
III. Secolul al XX-lea, perioada postbelica
a. Marin Preda – Morometii (1955, 1967)
- scene din viata satului
- taranul filozof
- naratorul impersonal
b. Petru Dumitriu – Cronica de familie (1956)
- istoria unei familii
- fundalul istoric (1862-1954)
- naratorul impersonal
c. Constantin Ţoni – Căderea in lume (1988)
 - scene din viata urbana
- cadru simbolic :iarna nemulţumirii noastre
- confruntări de idei
- naratorul implicat
d. Radu Petrescu – Matei Iliescu (1970)
- o poveste de dragoste
- oraşul de provincie de ieri si de azi
- implicaţii simbolice
- atmosfera

Romanul de analiza psihologica

I. Perioada interbelica
a. Liviu Rebreanu – Pădurea Spanzuratilor (1922), Ciuleandra (1926)
- războiul, problema naţionala, dragostea, cazuri de constiinta
- construcţia obsesionala
b. Hortensia Papadat Bengescu – ciclul Halipilor : Fecioarele despletite (1926), Concert din muzica de
Bach (1927), Drumul ascuns (1933), Rădăcini ( I-II, 1938)
- interesul pentru patologie
- tipuri de relaţii personale
- naraţiunea la persoana a III-a
- personaje-reflectori (care deţin perspectiva narativa
c. Camil Petrescu – romanul autenticitatii : Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930),
Patul lui Procust (1933),
d. Mircea Eliade – Maitreyi (1933)
e. Anton Holban – Ioana (1934)
f. Garabet Ibrăileanu – Adela (1933)
- dragostea, gelozia, războiul
- naraţiunea la persoana I, jurnalul, scrisorile
- anticalofilia, intelectualismul
II. Perioada postbelica
a. Alexandru Ivasiuc – Vestibul (1967)
- dragostea, criza existenţiala
- naraţiunea la persoana I
- psihologicul raportat la valorile morale sau filozofice
b. Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni (1980)
- dragostea, istoria, regimul dictatorial
- familia, moartea, cunoaşterea
- naraţiunea la persoana I, jurnalul
c. Augustin Buzura – Absenţii (1970)
- criza morala pe fond social
- monolog interior, fluxul de constiinta
- perspectiva subiectiva integrala
d. Nicolae Breban – Animale bolnave (1968)
- factura poliţista, substrat psihologic
- stil indirect liber, monolog interior
- asumarea subiectiva a realitatii

Secolul al XIX-lea – renaşterea romanului romanesc

Perioada interbelica
- sincronizarea romanului romanesc cu cel european
- dezvoltarea mai multor tipuri de romane
Perioada postbelica
a. Deceniul 5
- determinare exterioară
- suferă un nefericit proces de subordonare faţă de domeniul politicului. Devine un instrument
propagandistic căruia i se impune o tematica si o „metoda” destinata a-i susţine ideologia
- realismul socialist = reflectarea unei ideologii, a unui proiect utopic, decât a unei realitati
- redus la o schema = înfruntarea bine/rău politic
- evaluarea romanului se face după criteriul pur tematic
b. Deceniul 6 –realizări
- G. Călinescu – Bietul Ioanide 1953
- Marin Preda – Morometii 1955
- Eugen Barbu – Groapa 1957
- Petru Dimitriu – Cronica de familie 1956
c. Deceniul 7 –redobândirea autenticitatii
 după 1960 -> un proces de revenire treptata la condiţia specifica: D.R. Popescu, Fanus
Neagu, N. Breban, Sorin Titel, Augustin Buzura
 după 1970 -> tipuri de romane
- politic: A, Buzura - Fetele tăcerii, Vocile nopţii; Marin Preda – Delirul, Cel mai iubit dintre
pământeni
- mitic: D.R.Popescu – „F”, Vanatoarea regala; Fanus Neagu – Frumoşii ani ai marilor oraşe
- psihologic: Dana Dimitriu
- istoric: E. Barbu, E. Uricariu, Paul Anghel
- parabolic: M. Sorescu, Octavian Paler
 şcoala de la Targoviste :Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olareanu,
Tudor Topa; cultiva antiromanul si jurnalul de creaţie
 generaţia optzecista” :Mircea Nedelciu, Sorin Titel, Ioan Lăcusta, Mircea Cartarescu
 după 1990 – romanul postmodernist = trăsături:
- amestecul nivelurilor literare (continuarea unor tipuri de romane care aparţin literaturii înalte si
literatura de consum si de divertisment)
- fragmentarea construcţiei subiectului si a compoziţiei, „ dezordinea”
- atomizarea perspectivei narative
- sublinierea caracterului artificial, convenţional al procedeelor literare
- juxtapunerea si amalgamarea unor registre stilistice variate
- dezvăluirea mecanismelor de producere a textului, expunerea, la vedere, a modului in care
autorul isi realizeza scrierea
- folosirea abundenta a parodiei, a pastişei, a referinţei mai mult sau mai puţin voalate la alte
scrieri, la tehnici de compoziţie si de redactare si la tipuri de texte standardizate
- asimilarea in text, cel mai adesea ironica, a clişeelor si a locurilor comune, ludicul accentuat
- relativizarea si problematizarea relaţiei dintre ficţiune si realitate (de ex. amestecul de referinţe
exacte, autentice, la realitate, cu „documente” plăsmuite, utilizarea deliberata a anacronismelor,
a suprapunerilor dintre epoci diferite).
 ROMANUL TRADITIONAL
(„doric” – Nicolae Mnolescu)
 literatura universala: Balzac, Stendhal,
Flaubert, Dickens, Tolstoi, Dostoievski
 literatura romana: Filimon, Slavici, D.
Zamfirescu, Rebreanu, Sadoveanu,
calinescu, M. Preda
 are drept corelativ, in plan stiintific, fizica
lui Newton
 corelativ in plan folozofic, rationalul lui
Descartes si filozofia monadelor lui Leibnitz
 constructie rationalista, deductiva, mizand pe
obiectivitate
 omniscienta narativa (perspectiva
demiurgica asupra realitatii)
„ Romancierul de acest tip e mai intai un om
omniprezent, omniscient. Casele par pentru el fara
acoperisuri, distantele nu exista, departarea in vreme
de asemenea nu. In timp ce pune sa-ti vorbeasca un
personaj, el iti spune in acelasi alineat unde se
gasesc si celelalte personaje, ce fac, ce gandesc
exact, ce nazuiesc, ce raspuns planuiesc.” (Camil
Petrescu)
 focalizare zero
 scriitura la persoana a III-a
„Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea
ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc
eu…” (Camil Petrescu)
ROMANUL MODERN
(„ionic” – Nicolae Mnolescu)
 literatura universala: M. Proust, A.Gide, J.
Joyce, Th. Mann, V. Woolf, F. Kafka, W.
Fauulkner
 literatura romana: C. Petrescu, H. P.
Bengescu, A. Holban, M. Sebastian,
M.Eliade, Max Blecher
 corelativ in pln stiintific, teoria relativitatii
lui Eistein, fizica cuantica, mecanica
ondulatorie, psihanalizsa lui Freud
 corelativ in filozofie intutionismul lui
Bergson, fenomenologia lui Husserl
 orientarea spre eu (eul este singura realitate
verificabila), intuitia, incertitudinea,
subiectivitatea
 anularea omniscientei
 focalizare interna
 scriitura la persoana I
 intorducerea personajului reflector

 previzibilitate, sistemul anticiparilor  anularea previzibilitatilor si a sistemelor

 obiectivitatea anticipative
„In mod simplu, voi lasa sa se desfasoare fluxul
amintirilor.” (Camil Petrescu)
 subiectivitate
 unicitatea perspectivei  multiplicarea si relativizarea perspectivei,
realizata in special prin introducerea
personajului reflector

 preferinta pentru tipuri, caractere, arhetipuri
 dizolvarea ideii de tip in favoarea ideii de
individualitate
 memoria involuntara, fluxul constiintei,
unitatea de perspectiva (a nu se confunda cu
unicitatea de perspectiva)

 istorismul  anularea istorismului (teoria lui M.

Eliade)=> autenticitatea
„ De ce simt unii scriitori necesitatea de a face tot
istoricul personajelor ? Un roman este un accident
care aduna o multime de oameni la un colt de
strada…”(M. Eliade)
Romanul de analiza psihologica Romanul traditional
Intriga
Nu este importanta (e subordonata analizei) Este importanta (are mai multe planuri si mai putine
elemente de naliza)
Personajul
- imprevizibil - previzibil
- cunoscut din interior (autorul nu este omniscient) - cunoscut din exterior (autorul este omniscient)
- pasivi (gandirea nu are corespondent direct in - activi (gandurile explica actiunile)
actiune) - inadaptati (sub aspect social)
- inadaptarea (din perspectiva vietii psihice) personajul e construit logic (fapte semnificative)
- par ilogici (actul gratuit, obsesia, neurastenia, - e prezentat monografic, intr-o fresca
hipersensibilitatea)
Prezentarea evenimentelor
- interioare (trairi, sentimente, ganduri) – din - exterioare (fapte, medii, oameni) – din perspectiva
perspectiva subiectiva) obiectiva
- persoana I (Proust), persoana a III-a (Dostoievski), - persoana a III-a (Balzac), persoana I (Daniel Defoe,
o persoana I deghizata dar tot perspectiva obiectiva)

Atitudinea autorului
Subiectiv Obiectiv
-personajul e narator (Proust) -omniscient si omniprezent
-autorul mediaza intre cititor si personaj (Camil
Petrescu)
-apare personajul-reflector
Tehnici specifice
-reproducerea starilor sufletesti din interior, auto- -examenul starilor sufletesi e facut din exterior si
analiza subordonat actiunii
-analiza psihologica moderna -naratiune
-introspectie -descriere
-monolog interior -dialog
-memorie involunatra analiza psihologica traditionala
-prezentarea fluxului constiintei
Constructia romanesca
-aparent fara logica -echilibrata (uneori rotunda)
-rasturnarea cronologieie -se urmareste cronologia faptelor
se da atentie nesemnificativului, exceptiei -se da atentie semnificativului si tipicului
-se dilata timpul real pe mai multe pagini -se concentreaza timpul real in cateva pagini
-reproducerea documentului -roman polifonic, monografic, fresca