Parametrii de organizare a procesului de productie in constructii

Parametrii de organizare sunt marimi specifice, cu ajutorul carora se poate caracteriza si organiza
procesul de productie in constructii-montaj. Dupa felul cum sunt folositi la organizarea
procesului de productie, parametrii de organizare pot fi grupati in : parametrii organizatorici,
parametri de desfasurare (organizare) in spatiu si parametri de desfasurare (organizare) in timp.

a) Parametrii organizatorici ajuta la determinarea volumelor de lucrari si a volumelor de

munca, fiind influentati de tehnologia aleasa. Acesti parametri se gasesc intr-o legatura
permanenta, raportul lor fiind stabilit de marimea normei de munca. Din cadrul parametrilor
organizatorici fac parte volumul de lucrari si volumul de munca, - parametri principali - si
formatiile de munca, - parametrii auxiliari.

Volumul de lucrari (Qi) reprezinta totalitatea lucrarilor de constructii-montaj pentru un proces 'i'

preluat din antemasuratoare sau din listele cu cantitati de lucrari (procesul 'i' corespunzand unui
stadiu fizic) si exprimat in unitati de masura naturale (m.c., pentru lucrari de sapatura de pamant,
betoane, zidarie; metrii patrati, pentru lucrari de tencuieli, zugraveli, pardoseli; metrii liniari,
pentru retele etc.)

Volumul de munca (Vi) reprezinta cantitatea de manopera, exprimata pe baza normei de timp in

om-ore sau om-zile, necesara executarii volumului de lucrari Q i. Volumul de manopera este
direct proportional cu volumul de lucrari, in cazul in care norma de timp (nt) este constanta.

Vi = Qi x nti

Un proces simplu de lucru poate avea norma de timp diferita pe unitatea de masura a lucrarii, in
functie de tehnologia aleasa, gradul de mecanizare, conditiile naturale etc. Astfel, spre exemplu:
lucrarile de sapaturi in spatii inguste, fata de sapaturi in spatii largi; sapaturi manuale, fata de
sapaturi mecanizate; sapaturi in teren tare, fata de sapaturi in teren moale etc. In acest caz,
determinarea volumului total de munca se va face folosind o norma de timp medie.

Pentru a determina cu exactitate volumul de munca aferent unui anumit volum de lucrari al unui
proces simplu 'i' nu este suficient sa inmultim volumul de lucrari cu norma de timp (sau sa-l
raportam la norma de productie -simpla sau medie ponderata), ci este necesar sa corectam
rezultatul cu indicele planificat de realizare a normelor (pi), astfel :
Formatia de munca este un parametru organizatoric auxiliar, ce poate fi utilizat, impreuna cu
volumul de munca, pentru determinarea parametrilor de desfasurare in timp a lucrarilor de
constructii-montaj. In functie de marimea ei, formatia de munca poate fi: formatia minima de
munca; echipa de munca (alcatuita din mai multe formatii minime de munca); brigada
complexa (alcatuita din mai multe echipe specializate si complexe) sau specializata (alcatuita
din mai multe echipe cu aceeasi specializare).

Formatiile de munca pot fi dimensionate pe baza volumului de lucrari, a normelor de munca si a

duratei de executie planificate. Numarul de formatii minime dintr-o echipa (f) se poate determina
astfel :

, in care :

Q - reprezinta volumul de productie ce trebuie executat de o echipa;

Te    - durata de executie planificata, in zile ;

Np    - norma de productie a unei formatii minime de lucru pe schimb ;

pi    - indicele mediu de indeplinire a normei la capitolul de lucrari considerat

, unde :

m - reprezinta numarul de muncitori dintr-o formatie minima ;

TS    - durata unui schimb (8 ore) ;

Nt    - norma de timp pe unitatea de productie.

Numarul de muncitori (M) ce alcatuiesc echipa de munca se determina astfel :

M = m x f ; deci  , in care :

NS    - reprezinta numarul de schimburi (un schimb pe zi ; Te = NS)

b) Parametrii de desfasurare in spatiu servesc la impartirea teritoriului unui santier dupa
criterii tehnologice, organizatorice sau constructive in urmatoarele unitati spatiale: zona de lucru,
sectorul de lucru, nivelul de lucru, frontul de lucru si punctul de lucru.

Zona de lucru (Z) reprezinta spatiul pe care urmeaza sa se desfasoare toate lucrarile prevazute
in planul unei brigazi. Constructorul poate avea la dispozitie, inca de la deschiderea santierului,
acest spatiu in intregime si atunci zona de lucru se numeste zona de lucru totala. In multe situatii,
constructorul are la dispozitie o parte din zona de lucru (cand urmeaza ca, pe o anumita suprafata
din zona de lucru, sa se execute lucrari de devieri de conducte sau retele, lucrari de demolari
etc.). In acest caz, zona de lucru este partiala.

De cele mai multe ori, zona de lucru partiala apare la constructiile ce se desfasoara pe inaltime,
unde se creeaza o noua parte a zonei de lucru o data cu inchiderea lucrarilor la un nivel. Acolo
unde este posibil din punct de vedere constructiv, trebuie sa se asigure zona totala de lucru
libera, inca din momentul deschiderii santierului, pentru a da posibilitatea constructorului sa-si
organizeze rational teritoriul.

Sectorul de lucru (n) reprezinta spatiul delimitat din punct de vedere constructiv sau
organizatoric, in cadrul zonei de lucru (totale sau partiale), in care una sau mai multe formatii de
munca au de executat volume determinate de lucrari. Delimitarea sectoarelor se face, de obicei,
din punct de vedere constructiv, la constructiile ce se desfasoara pe inaltime (apartamentele de pe
un palier aferente unei scari a unui tronson), din punct de vedere organizatoric, la constructiile
liniare (cai ferate, drumuri, retele), unde sectoarele se delimiteaza in functie de resursele
disponibile, adica de numarul de formatii de munca si marimea acestora, numarul de utilaje si
capacitatea lor etc.

Impartirea in sectoare de lucru, egale ca volum, este relativ usoara la constructiile liniare, precum
si la constructiile cu un singur nivel, dar cu geometrie invariabila (hale industriale cu sectiune
transversala unica, asa cum sunt halele pentru laminoare). La constructiile liniare, sectorul se va
determina in lungime (latimea fiind egala la drumuri, cai ferate etc.), in functie de marimea
formatiei de munca, indicele de indeplinire a normelor si capacitatea utilajelor. Halele industriale
se impart in sectoare de lucru, care cuprind una sau mai multe travee pentru care volumele de
lucrari sunt egale.

Aceste tipuri de constructii se impart in sectoare de lucru, cu volume de munca egale, prin plane
verticale trasate perpendicular si la distante egale pe axa longitudinala a constructiei.
Figura 34. Impartirea constructiilor in sectoare de lucru egale pentru constructii cu forme
geometrice regulate.

Impartirea in sectoare de lucru cu volume egale de munca este mult mai dificila la constructiile
cu forme geometrice neregulate.

Aceasta presupune un numar mai mare de incercari succesive si calcule si, de aceea, se recurge la
procedeul grafic bazat pe curba volumelor de munca cumulate.

Acest procedeu grafic presupune ca, dupa construirea unui sistem de axe rectangulare, sa se
ataseze planul constructiei ce urmeaza a fi impartita in sectoare de lucru, astfel incat axa
longitudinala a constructiei sa fie paralela cu abscisa si exprimata in aceleasi unitati de masura cu
aceasta. Pe ordonata se vor inscrie volumele de munca cumulate. In figura 34 punctele 1,2, , 24,
25 reprezinta unitati de lungime ale proiectiei axei constructiei pe abscisa, iar 1', 2', , 24', 25'
reprezinta volumele cumulate de munca pentru sectiunile de constructie 1, 2, , 24, 25. Volumul
cumulat de munca 2', spre exemplu, s-a determinat insumand la volumul de munca al sectiunii 1
volumul de munca al sectiunii 2 ; volumul de munca 3' s-a determinat insumand la volumul de
munca al sectiunii 2' volumul de munca al sectiunii 3 etc. In exemplul dat, s-a ajuns in acest fel
la un volum total de munca, cumulat de 45 de unitati. Considerand ca o formatie de munca ce
urmeaza sa execute lucrarile unui sector de lucru poate realiza, cu utilajele de care dispune, intr-
un timp stabilit, un volum de munca de 15 unitati de munca, se raporteaza volumul total de
munca cumulat, de 45 unitati, la 15 si se obtin trei sectoare de lucru cu volume de munca egale.

Delimitarea sectoarelor de lucru sa face prin proiectia punctelor A, B si C de pe ordonata pe

curba volumelor de munca cumulate, in A', B', C' si apoi, prin proiectia acestor puncte pe abscisa
si pe axa constructiei, in A', B', si C'. Cele trei sectoare de lucru vor fi delimitate prin
perpendiculare pe axa constructiei in punctele O' si A' pentru primul sector, A' si B' pentru
sectorul al doilea si B' si C' pentru al treilea sector.

Nivelul de lucru reprezinta partea din obiectul de constructii, delimitata in inaltime, pentru

executia careia nu este necesara schimbarea conditiilor initiale de lucru. Numarul nivelelor de
lucru ale unui obiect de constructii se stabileste dupa criterii de ordin constructiv, tehnologic sau
organizatoric. Spre exemplu, criteriile tehnologice impun ca nivelul de lucru sa fie egal cu un
etaj, la constructiile de locuinte executate din panouri mari prefabricate din beton armat sau sa
fie mai mic decat un etaj, la cele executate din zidarie de caramida (deoarece cerintele legate de
mentinerea productivitatii muncii impun schimbarea mai rapida a conditiilor de lucru si, deci,
construirea unui alt nivel determinat de inaltimea podinei pe care se lucreaza).

Frontul de lucru (F) reprezinta spatiul delimitat, in cadrul sectorului de lucru, pe care o

formatie de muncitori (minima, echipa etc.) inzestrata cu uneltele si utilajele necesare, avand
spatii determinate pentru depozitarea materialelor, poate executa un anumit proces de lucru.

In cadrul unui sector pot fi create, concomitent, mai multe fronturi de lucru. Astfel, o formatie de
muncitori poate executa lucrari de turnare a sapei de egalizare in camerele de locuit, alta poate
realiza instalatiile sanitare in bai, alta turnarea si slefuirea mozaicului in balcoane etc. Corelarea
marimii formatiilor de munca cu marimea frontului de lucru asigura incadrarea perfecta in
programul de lucru si respectarea intocmai a schemelor de organizare elaborate.

Marimea frontului de lucru (F) se calculeaza astfel :

in care :

qo    - reprezinta cantitatea de lucrari ce revine pe unitatea de masura a frontului de lucru;

np    - norma de productie pe schimb a unei echipe de munca;

pi    - indicele mediu de indeplinire a normei.

Figura 35. Impartirea in sectoare de lucru cu volume de munca egale a unei constructii cu
geometrie neregulata

Locul de lucru (L) reprezinta spatiul delimitat din frontul de lucru, in cadrul caruia un muncitor
sau o formatie minima de muncitori executa cantitati determinate de lucrari.

Brigada de lucru ce are de executat lucrarile de pe un front de lucru se va imparti in echipe si

formatii minime de lucru, pentru ocuparea locurilor de lucru deschise. Marimea locului de lucru
(L) se determina cu urmatoarea formula :
 ,

in care :

q1    - reprezinta cantitatea de lucrari ce revine pe unitatea de masura a locului de lucru.